Anulare act. Decizia nr. 451/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 451/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/R
Ședința publică din 15 mai 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții S. H. și C. B. A. împotriva deciziei civile nr. 133/A/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul B. N. P. V.-A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanții-recurenți, lipsă, avocat M. B. N., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților-recurenți depune la dosarul cauzei Note scrise, adresa nr. 8860/22.08.2012 și dovada plății onorariului avocațial, chitanța nr. 17/06.03.2014, declarând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentanta reclamanților-recurenți solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere că decizia recurată este nelegală și nefondată, susținând în mod detaliat notele scrise depuse la dosar. Se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.133/18.02.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanții S. H., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., . (la mandatar C. S.) și C. B. A., domiciliat în Timișoara .. 5, județ T. împotriva sentinței civile nr. 812/18.01.2013 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. N. P. V. - A., cu sediul în Timișoara, . Timișoare nr. 5, ..
Pentru a pronunța această decizie, care a confirmat și menținut soluția instanței de fond, tribunalul a reținut, cu titlu preliminar, că, la data 10.01.2013 prin încheiere de ședință prima instanță a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a reținut cauza spre soluționare. Pronunțarea a fost amânată la data de 18.01.2013.
Rezultă astfel că în mod nejustificat se invocă de reclamanții C. B. A. și S. H. nelegala citare pentru această din urmă dată, care nu a constituit un termen de judecată, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 85 și următoarele C.proc.civ. În cazul amânării pronunțării nu se impune citarea părților, în primul rând pentru că, în opoziție cu ceea ce susțin apelanții, nici un text de lege nu este în acest sens. De asemenea, această soluție se impune pentru ca instanța să aibă timp suficient să studieze dosarul, legislația și jurisprudența relevante, fie pentru ca părțile să depună concluzii scrise. Alte cereri nu mai sunt permise, dezbaterile fiind închise, astfel că nu este necesară citarea părților, prezența acestora. De altfel, completul de judecată nici nu se mai întrunește în sala de ședință.
Nici critica vizând nulitatea hotărârii pentru nesemnare nu este fondată, pentru că cerința respectivă instituită de art. 261 C.proc.civ. are în vedere exemplarul care rămâne la dosar, iar nu acela care se comunică părților. De altfel, nici nu a fost indicată vreo vătămare a drepturilor procesuale ale apelanților, care să nu poată fi înlăturate decât prin anularea actului, așa cum cer dispozițiile art. 105 alin.1 C.proc.civ.
De asemenea, reclamanților nu le-a fost comunicată întâmpinarea pentru că aceasta nu a fost depusă la dosar, după cum aplicarea art. 225 C.proc.civ. este doar o posibilitate pentru instanța de fond, care a procedat corect în speță atunci când nu i-a dat curs, pentru că poziția pârâtului de clară opoziție la acțiunea formulată a fost exprimată prin încheierea nr. 980/14.04.2010 prin care notarul public A. A. C. a respins cererea de eliberare a unui certificat de moștenitor pentru terenurile ce au aparținut autorilor apelanților, acesta fiind actul contestat de reclamanții C. B. A. și S. H..
În ceea ce privește fondului litigiului, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, respingând toate capetele de cerere și indicând corect temeiurile de drept.
Deși apelanții invocă faptul că nu au fost administrate probele propuse de aceștia, nu precizează despre ce probe este vorba, iar tribunalul apreciază că față de obiectul acțiunii nu era necesară suplimentarea probatoriului.
Prin sentința apelată s-a reținut în mod judicios că decizia civilă nr. 522/R/11.04.2008 pronunțată în dosarul nr._ nu a statuat cu putere de lucru judecat excluderea terenurilor înscrise în CF nr. 258, 260, 600 Urseni de la aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru că în finalul hotărârii se precizează că întrucât petitele formulate se exclud reciproc, nu este posibilă cercetarea fondului, iar finalitatea urmărită de reclamanți nu poate fi realizată.
Este adevărat că cu câteva paragrafe mai înainte se regăsește și fraza privind excluderea aplicării legii fondului funciar, dar ea este doar ipotetică, așa cum rezultă din paragrafele imediat anterioare și ulterioare. Oricum, față de concluzia privind imposibilitatea soluționării fondului, ea nu se poate reține în temeiul puterii lucrului judecată.
În acest context, nici decizia civilă nr. 900/31.08.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ *, fila 4 dosar apel secția de contencios administrativ și fiscal nu va fi reținută ca statuând asupra fondului în sensul că terenurile revendicate de reclamanți nu fac obiectul legilor de fond funciar.
De altfel, din lecturarea celor decizii, cea din urmă pronunțată în baza celei dintâi, tribunalul a constatat că nu a fost analizat fondul cererilor privind revendicarea terenurilor, decât în privința terenului înscris în CF nr. 258 Urseni nr. top_. Pentru această parcelă prin decizia civilă nr. 852/11.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în prezenta cauză în primul ciclu procesual s-a reținut puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosar nr._ .
În acest dosar instanța a stabilit că este inadmisibil ca pe lângă reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legilor speciale de retrocedare, reclamanții să își înscrie dreptul de proprietate și conform dreptului comun, în urma unei dezbateri succesorale. Prin urmare, notarul public în mod legal și întemeiat a refuzat cererea de eliberare a certificatului de moștenitor prin care reclamanții urmăreau intabularea dreptului de proprietate asupra unei parcele ce a aparținut autorului lor, B. N..
Cererea reclamanților C. B. A. și S. H. se referă însă și la terenurile înscrise în CF nr. 260 Urseni nr. top 1406/998-1030/1/a/2 și CF nr. 600 Urseni nr. top 1405-998/1030.
Tribunalul a constatat că aceste terenuri au aparținut aceluiași autor al reclamanților apelanți, ca și terenul din CF nr. 258 Urseni, au aceeași destinație, teren arabil, făcând parte din ferma ce a fost rechiziționată de statul român în anul 1949.
Din totalul de 116 ha antecesorului reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 36 ha, în baza Legii nr. 1/2000. În acest sens este adresa nr. 3718 din 22.08.2007 emisă de Primăria comunei Moșnița Nouă, la care se face referire în dosar nr._, dar și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 27 din 03.06.2010 depus la fila 13 dosar apel secția de contencios administrativ și fiscal.
În acest context, tribunalul a constatat că terenurile revendicate de reclamanți în prezenta cauză din CF nr. 260 și 600 Urseni fac obiectul legilor din materia fondului funciar, astfel că restituirea lor poate avea loc doar în condițiile prevăzute de legea specială, nu pe calea dreptului comun, prin dezbatere succesorală.
În sensul menționat este și principiul specialia generalibus derogant, interpretat pe larg în decizia civilă nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, cu referire directă la Legea nr. 10/2001, dar considerentele ei se pot aplica prin analogie și în cazul Legii nr. 18/1991.
La fila 124 din dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara se află comunicarea emisă de Camera a treia a Curții Europene a Drepturilor Omului către reclamanta apelantă S. H., prin care se arată că cererea nr. 6184/08 în cauza S. și C. contra României a fost declarată inadmisibilă la data de 19.01.2010, având în vedere că nu a fost relevată nici o aparență de violare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de Protocoalele sale adiționale. Rezultă că tribunalul nu poate constata un drept material al reclamanților apelanți în prezenta cauză în baza acestei hotărâri, așa cum se solicită prin cererea de apel.
Reclamanții nu se pot prevala direct de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru că așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curte în cauza M. A. și alții împotriva României, existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție nu este suficientă constatarea caracterului abuziv al preluării, ci și îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea specială de reparație. Prin prezenta acțiune se tinde la eludarea procedurii speciale, astfel că demersul reclamanților nu poate fi validat.
Prin urmare, în baza art. 296 C.proc.civ. tribunalul a respins apelul, constatând că Legea nr. 36/1995 a fost aplicată în mod temeinic de pârâtul B. N. P. V. – A. atunci când a respins cererea privind dezbaterea succesorală pentru terenurile preluate de statul român.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții S. H. și C. B. A., care nu a fost motivat în drept, în mod explicit, în sensul că nu au fost indicate motive de casare sau de modificare dintre cele prev. de art.304 C.pr.civ.
În cuprinsul memoriului de recurs însă, reclamanții – recurenți au susținut că instanța de apel nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, ceea ce ar atrage incidența disp.art.304 pct.1 C.pr.civ., argumentat de către recurenți prin aceea că dna judecător Crainiceanu A. si dna judecător R. M., dna C. A. retrăgându-se de Ia dezbateri in urma recalificării caii de atac.
In data 11.11.2011 in decizia civila nr. 852/A/11.11.2011 aceleași doamne judecător conduceau ședința publica in dosarul_, admițând apelul recurenților, desființând hotărârea apelata si trimițând spre rejudecare Judecătoriei Timișoara. In acest sens, textul de lege, prevede a exista un caz de incompatibilitate, aplicabilitatea încălcării dispozițiilor referitoare la alcătuirea instanței existând in cazul oricărui incident intervenit, atât potrivit legii de organizare judecătoreasca cat si de procedura. Instanța este greșit alcătuita atunci când din componenta sa fac parte judecători care pot fi considerați incompatibili, care s-au pronunțat asupra aceleiași cauze, si-au exprimat anterior o părere, fiind îndeplinite prevederile art. 24 cpc." Judecătorul care a pronunțat o hotărâre . poate lua parte la judecata aceleiași pricini in apel sau in recurs si nici in caz de rejudecare după casare".
În aceste condiții încheierea de ședința din 6.02.2014 este nelegala ca si decizia atacata, iar judecătorii in aceasta situație erau obligați conform art.24/-36 C.pr.civ. sa se abtina de la judecarea cauzei.
Mai apoi, aceiași recurenți au susținut că decizia din apel este și contradictorie, dar și că este rezultatul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, ceea ce ar atrage incidența disp.art.304 pct.7 și 8 C.pr.civ., temeiuri de drept care însă nu au fost indicate expres de către recurenți.
Detaliind aceste motive, recurenții au susținut că în realitate decizia din apel nu este motivată în fapt și în drept și totodată, s-a reproșat tribunalului că nu a manifestat rol activ, cu consecința interpretării greșite a faptului că refuzul notarului public de a emite certificat suplimentar de moștenitor ar fi întemeiat, nefiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în paralel cu dezbaterea succesorală.
Mai apoi, recurenții, prin avocat, au făcut un istoric al litigiilor legate de terenurile aflate în dispută și în final au susținut că tribunalul a nesocotit atât dispozițiile L.36/1995, atunci când respins dezbaterea succesorală pentru terenurile preluate de către Statul român, depășindu-i astfel atribuțiile puterii judecătorești, după cum s-a mai reproșat tribunalului că a nescotiti și dispozițiile art.7,8 și 13 din L.18/1991 în condițiile în care în CF 258, CF 260 și CF 600 Urseni este menționat dreptul de proprietate privată al lui B. N. asupra imobilelor pentru care se cere eliberarea unui certificat suplimentar de moștenitor și apoi intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
Intimatul BNP Vraști – A., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Curtea, analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este nefondat, în cauză nefiind incident nici motivele de casare prevăzute de art.304 pct.1 C.pr.civ. și nici cele de modificare prev. de art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ.
Astfel, curtea va constata că pentru a fi incident textul art.304 pct.1 C.pr.civ. era necesar să se constate existența unei stări de incompatibilitate a judecătorilor din apel, însă completul de judecată constituit în formula A. C. și M. R. nu s-a aflat sub incidența disp.art.24 C.pr.civ. și nici a disp.art.27 pct.7 C.pr.civ., întrucât în decizia anterior pronunțată de același complet, în același dosar, respectiv în decizia civilă nr.852/11.11.2011 nu s-a judecat fondul litigiului, câtă vreme atunci tribunalul a decis să admită apelul actualilor reclamanți – recurenți și să desființeze soluția judecătorie, cu consecința trimiterii spre rejudecare în fond a litigiului.
Prin urmare, acest complet de judecată a fost în măsură să se pronunțe în apel, pe fondul litigiului, abia în al doilea ciclu procesual, respectiv prin decizia care este acum supusă recursului și nu se afla în starea de incompatibilitate prev. de art.24 C.pr.civ. și nici în cea indicată de art.27 pct.7 C.pr.civ.
În al doilea rând, curtea va constata că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ. întrucât decizia tribunalului nu conține o motivare contradictorie, ba dimpotrivă, aceasta argumentată atât în fapt, cât și în drept, cu privire la toate motivele esențiale de apel cu care a fost investită.
Mai apoi, curtea va constata că în cauză nu sunt incidente nici disp.art.304 pct.8 C.pr.civ., invocate de către recurenți sub forma presupusei interpretări greșite, de3 către tribunal, a actului juridic dedus judecății și aceasta pentru simplul motiv că instanțele de judecată în acest litigiu nu au fost investite cu analizarea clauzelor unui act juridic, în sens de negotium juris, adică a unui contract care să se fi încheiat între reclamanți și pârât și care să fi generat un apoi un litigiu cu privire la executarea sau neexecutarea clauzelor sale.
În sfârșit, curtea va constata că nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu sunt aplicabile în cauză pentru că instanța de apel a interpretat și aplicat corect atât dispozițiile relevante din L.36/1995 – republicată, cât și disp.art.7,8 și 13 din L.18/1991.
În acest sens, curtea va constata în legătură cu L.36/1995 și raportat la obiectul litigiului, că acest act normativ nici nu putea să stea la baza fundamentării în drept a acțiunii reclamaților, câtă vreme dispozițiile relevante de la art. 10-119 din L.36/1995 cu privire la procedura succesorală notarială nu deschidă calea unei contestări sau a unei acțiuni în justiție distincte, speciale împotriva notarului care refuză eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor.
În realitate, curtea va constata că acțiunea reclamanților are toate caracteristicile unei acțiuni în revendicare imobiliară, vizând terenuri agricole extravilane care au fost preluate de la antecesorul reclamanților în perioada regimului comunist și astfel, cadrul de reglementare este cel prev. de L.18/1991, urmat de legile modificatoare cu privire la terenurile agricole, ceea ce determină probleme pentru reclamanți inclusiv din perspectiva disp.art.112 C.pr.civ., cu privire la constituirea cadrului procesual.
Din această perspectivă, a interpretării și aplicării L.18/1991, curtea va constata că tribunalul a constatat în mod justificat că decizia civilă nr. 522/R/11.04.2008 pronunțată în dosarul nr._ nu a statuat cu putere de lucru judecat excluderea terenurilor înscrise în CF nr. 258, 260, 600 Urseni de la aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru că în finalul hotărârii se precizează că întrucât petitele formulate se exclud reciproc, nu este posibilă cercetarea fondului, iar finalitatea urmărită de reclamanți nu poate fi realizată.
Apoi, nici decizia civilă nr. 900/31.08.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ *, secția de contencios administrativ și fiscal nu poate fi reținută ca statuând asupra fondului, în sensul că terenurile revendicate de reclamanți nu fac obiectul legilor de fond funciar.
Curtea va constata la rândul ei că, din lecturarea acelor decizii că nu a fost analizat fondul cererilor privind revendicarea terenurilor, decât în privința terenului înscris în CF nr. 258 Urseni nr. top_.
Pentru această parcelă, prin decizia civilă nr. 852/11.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în prezenta cauză în primul ciclu procesual s-a reținut puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosar nr._ .
În acest dosar instanța a stabilit că este inadmisibil ca pe lângă reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legilor speciale de retrocedare, reclamanții să își înscrie dreptul de proprietate și conform dreptului comun, în urma unei dezbateri succesorale.
Prin urmare, curtea va constata că notarul public în mod legal și întemeiat a refuzat cererea de eliberare a certificatului de moștenitor suplimentar prin care reclamanții urmăreau intabularea dreptului de proprietate asupra unei parcele ce a aparținut autorului lor, B. N..
Cererea reclamanților - recurenți C. B. A. și S. H. se referă însă și la terenurile înscrise în CF nr. 260 Urseni nr. top 1406/998-1030/1/a/2 și CF nr. 600 Urseni nr. top 1405-998/1030, și apare evident că aceste terenuri au aparținut aceluiași autor al reclamanților apelanți, ca și terenul din CF nr. 258 Urseni, au aceeași destinație, teren arabil, făcând parte din ferma ce a fost rechiziționată de statul român în anul 1949.
Din totalul de 116 ha antecesorului reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 36 ha, în baza Legii nr. 1/2000, în acest sens fiind adresa nr. 3718 din 22.08.2007 emisă de Primăria comunei Moșnița Nouă, la care se face referire în dosar nr._, dar și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 27 din 03.06.2010.
Prin urmare, terenurile revendicate de reclamanți în prezenta cauză din CF nr. 260 și 600 Urseni fac obiectul legilor din materia fondului funciar, astfel că restituirea lor poate avea loc doar în condițiile prevăzute de legea specială, nu pe calea dreptului comun, prin dezbatere succesorală.
În sensul menționat este și principiul specialia generalibus derogant, interpretat pe larg în decizia civilă nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, cu referire directă la Legea nr. 10/2001, dar considerentele ei se pot aplica prin analogie și în cazul Legii nr. 18/1991.
Finalmente, curtea va contata a fi corect raționamentul tribunalului potrivit cu care reclamanții nu se pot prevala direct de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru că așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curte în cauza M. A. și alții împotriva României, existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție nu este suficientă constatarea caracterului abuziv al preluării, ci și îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea specială de reparație, or prin prezenta acțiune se tinde la eludarea procedurii speciale, astfel că acțiunea reclamanților nu poate fi primită în acest mod.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap. la art.304 pct.1,7,8 și 9 C.pr.civ, va respinge recursul declarat de reclamanții S. H., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., ., jud. T. (la mandatar C. S.) și C. B. A., domiciliat în Timișoara .. 5, județ T. împotriva deciziei civile nr.133/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ **.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții S. H., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., ., jud. T. (la mandatar C. S.) și C. B. A., domiciliat în Timișoara .. 5, județ T. împotriva deciziei civile nr.133/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ **.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. C.P. / 26.05.2014
Tehnored. R.P.D. – 20.05.2014
Primă instanță: Judecătoria Timișoara, judecător L. M. M.
Instanță apel: Tribunalul T.: Judecători: A. C. și M. R.
2EX/SM
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Decizia nr. 383/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
