Partaj judiciar. Decizia nr. 683/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 683/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 683/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 683

Ședința publică din 26.04.2013

PREȘEDINTE: Rujița R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

JUDECĂTOR: G. O.

GREFIER:A. M. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. A. și F. A. L. împotriva deciziei civile nr. 46/A/22.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți W. G., W. A. – A., W. M. și C. L. AL M. TIMIȘOARA, având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 25.05.2013 de către reclamanți concluzii scrise.

Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 24.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.04.2013

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ s-a luat act de renunțarea reclamantei F. A. – L. la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. L. al M. Timișoara.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F. A. P. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. L. al M. Timișoara și pârâta W. M..

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta F. A. – L. împotriva pârâtei W. M., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța reținut că din raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expertul R. M., cu avizul OCPI T. rezultă că suprafața măsurată a parcelei de teren cu nr. top 5792 înscrisă în Cf nr._ Timișoara este de 857 mp, înregistrându-se astfel un plus de suprafață de 34 mp față de suprafața de 823 mp, care figurează în cartea funciară.

Prin urmare, instanța a constatat că este inadmisibilă cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanți, fără ca aceasta să fie precedată de rectificarea CF în sensul înscrierii suprafeței reale a parcelei. Pe cale de consecință, a fost respins și petitul având ca obiect grănițuire.

Prin decizia civilă nr. 217/A/20.03.2008 Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința menționată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

S-a reținut că prima instanță a soluționat pricina prin reținerea excepției inadmisibilității acțiunii de sistare a stării de indiviziune în condițiile în care nu s-a stabilit masa de partajat, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților nici pe parcursul procesului, nici cu prilejul acordării cuvântului asupra fondului pricinii.

Prin sentința civilă nr. 1269/20.01.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în rejudecare s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere privind rectificarea CF nr._ Timișoara, a fost admisă excepția prematurității și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. A. – L., F. A. P. împotriva pârâților C. L. al M. Timișoara și W. M.. A fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâta W. M..

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că petitul de ieșire din indiviziune a fost formulat prematur, fiind necesară învestirea instanței cu petitul rectificare CF. De asemenea, câtă vreme nu s-a dispus ieșirea din indiviziune, este prematură și grănițuirea solicitată pârâtei W. M..

Prin decizia civilă nr. 531/22.06.2010 Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamanții F. A. – L. și F. A. P., a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În acest sens, s-a reținut că în mod eronat prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, față de prevederile art. 728 C.civ. care stabilește că părțile nu pot fi obligate să rămână în indiviziune, dar și față de acordul părților de a reglementa ulterior neconcordanța dintre suprafața înscrisă în cartea funciară și situația de fapt.

Prin sentința civilă nr.3107/07.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții F. A. - L. și F. A., împotriva pârâților C. L. al M. Timișoara și W. M..

A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional W. M. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți - reconvenționali F. A. - L. și F. A. și C. L. al M. Timișoara.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în CF nr._ Timișoara, conform raportului de expertiza efectuat în cauza de dl. expert. S. I., parte integranta din prezenta hotărâre, prin dezmembrarea nr.top.5792 în suprafața de 823 mp. în doua subparcele, ..5792/1-teren cu casa compusa din trei apartamente, având ca părți comune:poarta de intrare, gardul împrejmuitor, rețeaua centrala de curent electric, terenul clădit și neclădit, cu suprafața de 338 mp, ./495 p.c, ./495 p.c și ./495 p.c, și transcrierea dreptului de proprietate . noua în favoarea paratei W. M., cu titlu de dezmembrare și ieșire din indiviziune; ..5792/2-teren cu casa compusa din 3 apartamente și încă o casa P+M, având ca părți comune . centrala de curent electric, terenul clădit și neclădit cu suprafața de 495 mp, apartamentele nr.4, cu 130/328 p.c, nr.5 cu 130/328 p.c și nr.6, cu 68/328 p.c și reînscrierea în vechea carte funciara în favoarea proprietarei reclamante F. A. M., cu titlu de dezmembrare și ieșire din indiviziune.

S-a stabilit linia de hotar intre proprietatea reclamanților F. A. - L. și F. A. și proprietatea limitrofa, aparținând paratei W. M., conform raportului de expertiza efectuat în cauza de dl. expert S. I., parte integranta din prezenta hotărâre, pe aliniamentul 5-A-B-C, aliniament dat de actuala partajare de folosința.

A fost îndreptățit Biroul de Carte Funciara să facă cuvenitele modificări în cărțile funciare potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza de dl. expert S. I., parte integranta din prezenta hotărâre.

Au fost compensate cheltuielile de judecată ale parților.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, astfel cum a fost precizata, reclamanții F. A. L. și F. A. P., în contradictoriu cu parata W. M. au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, astfel încât proprietatea reclamanților constând în . 6, precum și o casa în regim P+M în . evidențiate pe nr.top.5792/2 distinct de proprietatea paratei constând în apartamentele 1,2 și 3, care vor avea un alt nr. topografic, respectiv 5792/1 și grănițuirea proprietății reclamanților, de proprietatea pârâtei.

Imobilul în litigiu este situat în intravilanul localității Timișoara, ., fiind înscris în CF col._ Timișoara, nr.top.5792, în suprafața de 823 mp. Potrivit cărții funciare menționate, imobilul este compus din 2 corpuri de clădire zidite; părțile indivize forțate sunt: poarta de intrare, gardul împrejmuitor, rețeaua centrala de curent electric, terenul construit și neconstruit.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuat în cauza de ing. expert S. I., însușite de instanța, în teren, apartamentele 1.2 și 3, proprietatea paratei W. M. - evidențiate în CF nr._ Timișoara, și apartamentele 4,5 și 6, proprietatea reclamanților F., evidențiate în CF nr._ Timișoara, sunt delimitate, conform modului de folosire, printr-un gard din plasa de scândura.

Conform partajului de folosința suprafața de 830 mp ( fiind mai mare cu 7 mp decât suprafața tabulara menționata în cf) este folosita astfel: . 3 folosesc suprafața de 492 mp; . 6 folosesc suprafața de 338 mp.

Raportat la cota parte din cartea funciara, rezulta ca apartamentele 1, 2 și 3 au cota de 495/823, în realitate folosind 492 mp, iar . 6 au cota de 328/823, în realitate folosind 338 mp.

În prezent, conform modului de folosire, . în CF colectiv se face din ..1, 2 și 3 direct din ..4, 5 și 6 prin corpul de clădire nou construit din . teren, expertul a constatat ca imobilul - constând în corp de clădire nou construit C2- ocupa frontul stradal de la . numai prin corpul de clădire nou construit. în opinia sa, reclamanții folosesc suprafața de 338 mp, deci nu mai au teren în afara delimitărilor stabilite prin partajul de folosința.

A precizat ca având în vedere partajul faptic din teren, precum și dispunerea apartamentelor înscrise în CF nu a existat posibilitatea de a prezenta și alte variante de partajare.

Referitor la condițiile invocate în vederea partajării, dl. expert a menționat ca acestea nu pot fi luate în calcul, deoarece în speța este vorba de o partajare conform unor cote stabilite prin cartea funciara și nu de o dezmembrare care sa asigure loturi construibile. Ieșirea la calea publica de pe terenul proprietatea reclamanților a fost închisa de aceștia prin edificare pe frontul stradal a unei construcții P+M; de asemenea, în construcția P+M, reclamanții au construit geamuri spre proprietatea paratei, cu toate ca edificatul este pe aliniamentul liniei de hotar, conform cotelor părți din cartea funciara.

Prin urmare, imobilul în litigiu poate fi comod partajabil, el de fapt fiind partajat conform modului de folosire. Pentru stingerea litigiului se impune dezmembrarea nr.top.5792 în suprafața de 823 mp în doua subparcele,1. nr.top.5792/1-teren cu casa compusa din trei apartamente, având ca părți comune:poarta de intrare, gardul împrejmuitor, rețeaua centrala de curent electric, terenul clădit și neclădit, cu suprafața de 338 mp, ./495 p.c, ./495 p.c și ./495 p.c, și transcrierea . proprietate . noua în favoarea paratei W. M., cu titlu de dezmembrare și ieșire din indiviziune;2.- nr.top.5792/2-teren cu casa compusa din 3 apartamente și încă o casa P+M, având ca părți comune . centrala de curent electric, terenul clădit și neclădit cu suprafața de 495 mp, . și 6 și reînscrierea în vechea carte funciara în favoarea reclamantei F. A. M., cu titlu de dezmembrare și ieșire din indiviziune.

După dezmembrare și ieșirea din indiviziune CF col._, CF ind._ și CF ind._ Timișoara se vor sista din lipsa de obiect.

Dl. expert a propus ca linia de hotar după dezmembrare și ieșirea din indiviziune aliniamentul 5-A-B-C, aliniament care este dat și de actuala partajare de folosința.

La sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu, instanța va avea în vedere partajul de folosința existent și delimitat ca atare în teren prin împrejmuirile și zidurile executate, prin raportare la cotele părți de proprietate înscrise în cartea funciara. Relevanta este și împrejurarea ca reclamanții au avut o cale de acces proprie la corpul de clădire mai vechi la . apartamentele nr. 4, 5 și 6. Prin edificarea noului corp de clădire, au limitat voluntar accesul la aceste construcții-constând în apartamentele nr.4, cu 130/328 p.c, nr.5 cu 130/328 p.c și nr.6, cu 68/328 p.c - situație pe care au prevăzut-o și au acceptat-o.

Potrivit art.728 C.civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar în conformitate cu art.584 și 585 c.civ. orice proprietar își poate ingrați proprietatea și poate obliga pe vecinul sau sa procedeze la grănițuirea proprietarilor lipite de a sa.

Pentru considerentele în fapt și în drept mai sus arătate, văzând concluziile raportului de expertiza în specialitatea topografie, parte integranta din prezenta hotărâre, pe care instanța le-a omologat, s-a admis atât acțiunea principala formulata de reclamanții F. A. - L. și F. A., cat și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional W. M..

In consecința, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în CF nr._ Timișoara, conform raportului de expertiza efectuat în cauza de dl. expert. S. I., parte integranta din prezenta hotărâre, prin dezmembrarea parcelei nr.top.5792 în suprafața de 823 mp. în doua subparcele, ..5792/1-teren cu casa compusa din trei apartamente, având ca părți comune:poarta de intrare, gardul împrejmuitor, rețeaua centrala de curent electric, terenul clădit și neclădit, cu suprafața de 338 mp, ./495 p.c, ./495 p.c și ./495 p.c, și transcrierea dreptului de proprietate . noua în favoarea paratei W. M., cu titlu de dezmembrare și ieșire din indiviziune; ..5792/2-teren cu casa compusa din 3 apartamente și încă o casa P+M, având ca părți comune . centrala de curent electric, terenul clădit și neclădit cu suprafața de 495 mp, apartamentele nr.4, cu 130/328 p.c, nr.5 cu 130/328 p.c și nr.6, cu 68/328 p.c și reînscrierea în vechea carte funciara în favoarea proprietarei reclamante F. A. M., cu titlu de dezmembrare și ieșire din indiviziune.

S-a stabilit linia de hotar intre proprietatea reclamanților F. A. - L. și F. A. și proprietatea limitrofa, aparținând paratei W. M., conform raportului de expertiza efectuat în cauza de dl. expert. S. I., parte integranta din prezenta hotărâre, pe aliniamentul 5-A-B-C, aliniamentul fiind dat actuala partajare de folosința.

În temeiul art.276 C. pr. civ. instanța a compensat cheltuielile de judecata ale părților.

Împotriva sentinței civile nr. 3107/07.02.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ au declarat apel reclamanții F. A. L., F. A. P. și pârâta W. M., înregistrate pe rolul Tribunalului T. la data de 08.06.2012, sub nr. dosar_ .

Prin apelul declarat de reclamanți, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond. Rejudecând, se solicită a se dispune ieșirea din indiviziune cu respectarea limitelor de proprietate stabilite în regulamentul de urbanism și Codul civil, obligarea la cheltuieli de judecata.

În motivare, se arată că, în fapt, cauza de față se afla pe rolul instanțelor de judecata de peste patru ani pentru stabilirea unei hotărâri și ieșirea din indiviziune a proprietății părților din litigiu.

În cauza s-au efectuat trei expertize topografice care au făcut diferite propuneri de dezmembrare pe care instanțele de judecata investite cu soluționarea cauzei nu le-au analizat ca și când la dosar exista doar expertiza domnului S., expertiza vădit nelegala.

Instanța a pronunțat o hotărâre greșita.

Instanța de fond a inversat cotele de proprietate deținute de părți din suprafața tabulara, înscriind în formarea acestora o suprafața de 495 mp în loc de 338 mp.

Instanța a validat raportul de expertiza al expertului S., care a efectuat o lucrare topografică vădit nelegala - care a nesocotit: limitele de proprietate instituite de Codul civil privind limitele de proprietate de fondul învecinat, servitutea de vedere, limitele impuse de HG 525/200.

Instanța nu a avut în vedere ca în proprietatea reclamantei sunt 3 imobile: apartamentele 4, 5 și 6 ale reclamanților conform expertizei efectuate în cauza nu au acces la drumurile publice.

Instanța nu a analizat comparativ expertiza efectuata de domnul S. cu variantele propuse de expert A., care sunt mult mai cuprinzătoare și asigura respectarea normelor legale.

Pe calea apelului de față, în baza caracterului declarativ al apelului s-a solicitat rejudecarea cauzei sub toate aspectele.

Se solicită a se dispune ieșirea din indiviziune conform propunerii expertizei efectuata în cauza.

Se solicită efectuarea în apel a unei contraexpertize care sa lămurească cauza și sa stabilească o varianta de ieșire din indiviziune în care sa respecte următoarele cerințe legale: dispozițiile art.612 cod civil privind distanta minima în construcții; dispozițiile art. 31 din HG 525/1996; asigurarea accesului de la proprietarii apartamentelor 5 și 6 la calea publica. Se solicita admiterea cererii formulate.

În drept, au invocat dispozițiile art. 282-296 Cod proc. civ.

Prin apelul declarat de pârâta W. M., s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii sub aspectul atribuirii subparcelelor rezultate din dezmembrare și al menținerii ca parte comună a unei porți/intrare, având în vedere următoarele considerente:

Prin acțiunea lor reclamanții F. A. L. și F. A. P. au solicitat într-o primă fază, rectificarea CF nr._ Timișoara, nr.top. 5792 în sensul dezmembrării acestei parcele în altele două corespunzătoare imobilelor deținute și folosite de aceștia și pârâtă, în Timișoara, ., ca apoi să se dispună sistarea stării de indiviziune și grănițuirea proprietăților.

După parcurgerea a două cicluri procesuale, în prezenta rejudecare, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul sistării stării de indiviziune asupra imobilului, prin dezmembrarea parcelei topo nr.5792 în suprafață de 823 mp, în două subparcele și formarea unei noi cărți funciare.

Încă dintr-un ciclu anterior, a formulat o întâmpinare, și cerere reconvențională, prin care învedera că este de acord în principiu cu ieșirea din indiviziune, solicitând totodată stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți formate.

În baza unei noi expertize tehnice topografice efectuate s-a stabilit că este posibilă o partajare în natură a celor două imobile și în raport de cotele de proprietate înscrise în CF, se va stabili linia de hotar, avându-se în vedere și un(alt) partaj de folosință consimțit de ambele părți de mai mult timp.

Având în vedere clădirile deținute de fiecare parte, s-a dispus formarea a două noi subparcele cu suprafețele corespunzătoare cotelor de proprietate; astfel, pentru reclamanți - proprietari ai apartamentelor 4, 5 și 6, s-a propus subparcela în suprafață de 338 mp, iar pentru subsemnata - proprietară a apartamentelor nr.1, 2 și 3, subparcela cu suprafața de 492 mp.

Cu toate că dl. expert face trimitere în alcătuirea loturilor la modul de folosință al construcțiilor și cota de proprietate din CF, prima instanță, prin dispozitivul sentinței atacate, îi atribuie subparcela de 338 mp, deși i se cuvenea cea de 495(5)mp.

Apoi, deși s-a format încă o carte funciară în care urmează a se înscrie proprietatea sa urmând ca cea a reclamanților să se reînscrie în cartea funciară existentă, se menține ca „parte comună" o poartă de intrare, în condițiile în care atât părțile, cât și dl. expert au făcut vorbire de existența în prezent a două căi de acces dinspre stradă, deci în fiecare, ce fac să conducă menționarea în continuare în CF colectiv a unei porți de intrare.

La termenul din 15.01.2013 instanța a respins cererea în probațiune formulată de apelanții reclamanți F. A. L., F. A. P. privind efectuarea unei contraexpertize în specialitatea topografie.

Prin Decizia civilă nr. 46 din 22 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelurile declarate de reclamanții F. A. L., F. A. P. și pârâții W. M., W. G., W. A.-A. împotriva sentinței civile nr. 3107/07.02.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. al M. Timișoara.

A schimbat în parte sentința.

A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului evidențiat în CF nr._ Timișoara, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert S. I., parte integrantă din prezenta hotărâre, prin dezmembrarea nr. top 5792 în suprafață de 823 mp în două parcele, ./1-teren cu casă compusă din trei apartamente, având ca părți comune: poarta de la intrare, gardul împrejmuitor, rețeaua centrală de curent electric, terenul clădit și neclădit, cu suprafața de 495 mp, ./495 p.c., ./495 p.c. și ./495 p.c. și reînscrierea în vechea carte funciară în favoarea proprietarilor, pârâții W. G., W. A.-A., cu titlu de ieșire din indiviziune; . 5792/2-teren cu casă compusă din 3 apartamente și încă o casă P+M. având ca părți comune . centrală de curent electric, terenul clădit și neclădit cu suprafața de 328 mp, apartamentele nr. 4, cu 130/328 p.c., nr. 5 cu 130/328 p.c. și nr. 6 cu 68/328 p.c. și transcrierea dreptului de proprietate într-o carte funciară nouă în favoarea reclamanților F. A. L., F. A. P., cu titlu de ieșire din indiviziune.

A menținut în rest dispozițiile sentinței.

A respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că apelurile declarate de reclamanți și pârâții W. M., W. G. și W. A. – A. sunt întemeiate în parte pentru considerentele de mai jos.

Părțile persoane fizice sunt coproprietare asupra terenului în suprafață de 823 mp înscris în CF nr._ Timișoara, pârâții W. G., W. A.-A. sunt proprietari asupra apartamentelor cu nr. 1-3, cu terenul aferent, casa care le cuprinde fiind edificată în partea stângă a terenului față de ., apartamente pe care le-au dobândit prin act autentic datat 27.04.2012, de la pârâta inițială, W. M., care, la rândul său, a devenit proprietar prin Dispoziția nr. 2200/05.09.2006 emisă de Primarul M. Timișoara în baza Legii nr. 10/2001.

Reclamanții apelanți F. A. L., F. A. P. sunt proprietari asupra imobilului ce conține apartamentele cu nr. 4-6, situate în partea dreaptă a terenului, tot în spatele curții, dar și asupra unei case edificate ulterior, chiar la frontul stradal.

Din cartea funciară rezultă că reclamanților le revine suprafața de 328 mp din terenul din ., iar pârâților W. G., W. A.-A. le revine suprafața de 495 mp.

Obiectul cauzei constând în ieșire din indiviziune a fost observat corect nu doar de instanța de fond, dar și de expertul desemnat în cauză, în ultima rejudecare, anume S. I., cu consecința că pentru realizarea drepturilor părților trebuie avute în vedere criteriile de la partaj. Art. 673 indice 9 C.proc.civ. stabilește că pentru formarea loturilor se ține seama cu prioritate de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecărei părți, împărțeala în natură fiind necesar a se realiza dacă este posibil, conform art. 741 alin. C.civ.

Modalitatea de partajare stabilită prin expertiza întocmită de expert S. I. respectă criteriul și regula menționate cu titlu imperativ de lege în cazul partajului. Din acest motiv nu se poate admite cererea reclamanților F. A. L., F. A. P. de a se partaja imobilul cu respectarea frontului stradal, a servituții de vedere, asigurarea unei căi de acces la drumul public.

Așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză regulamentul de urbanism se aplică la dezmembrări voluntare unde se urmărește crearea de loturi care să îndeplinească anumite condiții. De asemenea, loturile ce vor fi atribuite coproprietarilor nu se pot stabili în funcție de construcțiile edificate de unii dintre aceștia, pentru că servitutea de vedere nu constituie un criteriu legal în acest sens, după cum reclamanții nu pot invoca lipsa unui acces la drumul public, în primul rând pentru că acesta există, chiar dacă doar prin construcția pe care tot ei au edificat-o, în al doilea rând, pentru că ei sunt cei care au provocat prin fapta proprie această situație. Nu se poate admite ca reclamanții care au ridicat construcția cu nerespectarea cotei pârâților din teren să se prevaleze de culpa acestora pentru a obține crearea unui acces pe terenul folosit din anul 1961 de pârâta W. M., eventual și cedarea unei suprafețe din terenul ce se cuvine acesteia conform cotei înscrise în cartea funciară.

În cauză au fost efectuate 4 rapoarte de expertiză, acela efectuat de expertul P. reprezintă o valorificare a variantei de partajare solicitată de reclamanții apelanți, acesta fiind și motivul pentru care nu a fost admisă cererea de efectuare a unei contraexpertize în apelul de față. Ea nu corespunde însă criteriilor legale, așa cum s-a arătat supra, cum se întâmplă în cazul expertizei realizate de expert S. I., care este motivată temeinic și asigură în modul cel mai exact respectarea drepturilor de proprietate ale părților.

În ce privește linia de hotar, trebuie menționat că specific litigiului de față este faptul că ea este o operațiune subsecventă aceleia de ieșire din indiviziune, astfel că ea se stabilește în funcție de loturile formate și care se atribuie părților. Aceasta înseamnă că nu interesează în speță în mod necesar vechiul traseu al gardului, ca în cazul unei grănițuiri propriu-zise, în care părțile sunt proprietari exclusivi asupra terenurilor învecinate.

Din acest motiv, nu au importanță aspectele prezentate de reclamanți cu privire la faptul că terenul a aparținut autorului lor, care a cedat prin schimb o parte din teren autorului pârâților, că actul prezentat de pârâți cu privire la gardul edificat se referea la o situație provizorie și a fost întocmit atunci când gardul a fost desființat în parte.

Prin urmare, hotărârea apelată este temeinică, cu toate că ea conține o eroare, așa cum corect invocă și apelanții, anume instanța de fond a inversat parcelele, atribuind fiecărui coproprietar . revenit celuilalt. Din acest motiv există și o descriere defectuoasă a componenței loturilor, a suprafeței noilor parcele.

Nu este însă fondat motivul de apel invocat de pârâta W. M. cu privire la menținerea porții de la intrare la părțile comune indivize.

Aceasta pentru că propunerea de ieșire din indiviziune a expertului are în vedere că fiecare dintre parcelele noi are la rândul său părți comune indivize, printre care se numără și poarta de la intrare. Astfel, pentru apartamentele 1-3 există o poartă de intrare comună, aceea existentă în prezent pentru întreg imobilul, iar pentru apartamentele 4-6 și casa nouă, trebuie să existe o intrare comună, ce nu este aceeași cu aceea descrisă la ., nu se impune modificarea descrierii loturilor formate din acest punct de vedere.

Celelalte motive de apel formulate de reclamanți vizează nerespectarea limitelor de proprietate față de fondul învecinat, a servituții de vedere, a limitelor impuse de HG nr. 525/1996, cu referire la frontul stradal.

Așa cum s-a arătat supra, tribunalul a apreciat că aceste argumente nu pot determina în speță o altă variantă de partajare, astfel că în temeiul art. 296 C.proc.civ. tribunalul a admis apelurile declarate cu consecința schimbării în parte a sentinței.

A menținut în rest dispozițiile sentinței și a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, în baza art. 274 C.proc.civ., având în vedere că a fost valorificat un singur motiv de apel față de fiecare parte.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții F. A. L. și F. A., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul de a fi admisă cererea de ieșire din indiviziune conform propunerii expertului A. C., iar în subsidiar, au solicitat stabilirea unei variante care să respecte drepturile lor sub următoarele aspecte: accesul la drumul public de la apartamentele 4, 5 și 6; servitutea de vedere în raport cu proprietatea pârâților; prevederile HG nr. 525/2006 și ale Codului civil privind frontul stradal.

În motivare, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr. civ., arătând că instanța de apel a validat raportul de expertiză al expertului S., care a efectuat o lucrare topografică vădit nelegală, care a nesocotit limitele de proprietate instituite de Codul civil, servitutea de vedere, limitele impuse de HG nr. 525/2006 și accesul la drumul public.

În plus, recurenții au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală și pentru că a aplicat greșit dispozițiile art. 673 ⁹ C. pr. civ. și art. 741 C civ., precizând că prioritate nu are împărțirea în natură conform cotelor matematice, ci împărțirea se face în natură dacă este posibil, dar și cu respectarea normelor aplicabile, respectiv Codul civil și regulamentul de urbanism, dispoziții nesocotite de instanța de apel.

Că, nerespectarea prevederilor invocate de reclamanți în fața celor două instanțe, privind servitutea de vedere și dreptul de acces la drumul public, duce practic la imposibilitatea ieșirii din indiviziune sau dă naștere unor alte litigii legate dă de închiderea golurilor din imobilele pârâților și instituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâților.

Au mai susținut că la data edificării construcției noi, aceasta s-a făcut cu acordul coproprietarilor și cu întocmirea documentației administrative, iar instanța a apreciat în mod greșit că dreptul de acces al reclamanților la drumul public se realizează prin construcția existentă.

Totodată, recurenții au învederat că împărțirea de folosință a terenului înainte de promovarea acestui demers era realizată de un gard despărțitor situat la aproximativ 120 cm de limita construită a imobilului, limită care s-a păstrat circa 50 de ani, iar expertiza și decizia Tribunalului nu respectă această situație de fapt și nici dispozițiile legale în materie de urbanism, respectiv Legea nr. 50/1991 și HG nr. 525/1996 de aprobare a Regulamentului general de urbanism, care impune o anumită deschidere minimă la stradă și o cale de acces.

Prin întâmpinare, pârâții intimați W. M., W. G. și W. A. au solicitat respingerea recursului reclamanților cu motivarea că, după două casări cu trimitere spre rejudecare, s-a efectuat în cauză o expertiză tehnică care a constatat existența partajului de folosință convenit de ambele părți, deținerea și folosința unei suprafețe de teren de fiecare parte aproximativ celei cuvenite potrivit cotei de proprietate.

Au arătat că deosebit de importantă este și constatarea potrivit căreia reclamanții au avut o cale de acces la corpul lor de clădire mai veche, la . au edificat un alt corp de clădire și astfel și-au limitat voluntar lărgimea căii de acces, prin noua clădire.

Cât privește solicitarea de a fi adoptată o soluție de ieșire din indiviziune potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul A. C., intimații au arătat că acesta s-a efectuat într-un prim ciclu procesual, când W. M. nu era parte în proces, situație în care acest raport de expertiză nu-i este opozabil, iar în legătură cu recunoașterea unei servituți de vedere spre proprietatea lor, au învederat că nu sunt de acord cu această cerere, cu motivarea expusă în raportul de expertiză de către expertul S. I..

Statul Român prin C. L. al M. Timișoara și Municipiul Timișoara au arătat prin întâmpinare că în fața instanței de fond reclamanta F. A. L. a renunțat la judecarea acțiunii față de ei, precizând că propunerea de dezmembrare reținută de instanță nu respectă Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996, care prevede front stradal de minim 8 m.

În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 673 ind. 9 C. pr. civ., art. 584, art. 585 și 728 din vechiul Cod civil, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru considerentele de mai jos.

Contrar susținerilor reclamanților recurenți, Curtea reține că, prin decizia recurată, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 673 ind. 9 C. pr. civ, art. 741 din vechiul Cod civil și HG nr. 525/1996 de aprobare a Regulamentul general de urbanism, întrucât, potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul S. I., însușit în mod justificat de către instanța de apel, partajul imobilului s-a făcut „conform modului de folosință”, și conform cotelor de proprietate, din suprafața totală de 830 mp (nr. Top 5792 mp), cu 7 mp mai mare decât suprafața totală, fiindu-le atribuită reclamanților recurenți pentru apartamentele 4, 5 și 6, suprafața de 338 mp ( cu 10 mp mai mult decât suprafața care figurează în CF - 328/823), iar pârâților intimați, pentru apartamentele 1, 2 și 3, suprafața de 492 mp (cu 3 mp mai puțin decât suprafața tabulară 495/823).

În al doilea rând, Curtea reține că în mod judicios instanța de apel a apreciat că nu poate fi admisă cererea reclamanților recurenți de a se partaja imobilul cu respectarea frontului stradal, a servituții de vedere și asigurarea unei căi de acces la drumul public, deoarece potrivit aceluiași raport de expertiză, reclamanții nu mai au teren în afara delimitărilor stabilite de partajul de folosință, iar situația existentă a fost creată prin propria lor faptă, ca urmare a edificării unei noi construcții, prin care au acces la drumul public.

Critica hotărârii din perspectiva frontului stradal, de asemenea nu poate fi primită pentru că aceasta este proporțional cu cota înscrisă în cartea funciară, iar Regulamentul de urbanism are în vedere dezmembrările voluntare, prin care se urmărește crearea unor loturi noi, care trebuie să îndeplinească anumite condiții (lungimea de 8 m a frontului stradal).

Nici susținerile nelegalității hotărârii din perspectiva servituții de vedere nu pot fi însușite în condițiile în care recurenții au construit geamuri spre proprietatea pârâților, deși construcția nouă se află pe aliniamentul liniei de hotar potrivit raportului de expertiză.

Or, față de cele de mai sus, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a stabilit că expertiza efectuată de expertul S. I. îndeplinește criteriile legale de sistare a coproprietății, iar cât privește solicitarea recurenților de a se admite cererea de ieșire din indiviziune conform propunerii expertului A. C., Curtea reține că în mod justificat această expertiză nu a fost luată în considerare, în condițiile în care nu au fost respectate cotele de proprietate înscrise în cartea funciară, fiind propusă atribuirea către recurenți a unei parcele de teren mai mare cu 30 mp decât suprafața tabulară.

În virtutea acestor considerente, Curtea a reținut că decizia recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ. va respinge recursul reclamanților.

În baza art. 276 C. pr. civ, recurenții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții F. A. L. și F. A. împotriva Deciziei civile nr. 46 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Obligă recurenții să plătească intimaților W. G., W. A.-A. și W. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.

GREFIER,

A. M. T.

Red. OG/09.05.2013

Teh. AMT/2 ex./31.05.2013

Prima instanță: M. O. M.

Instanța de apel: Tribunalul T.: - jud. A. C., M. R.

← Expropriere. Decizia nr. 650/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 607/2013. Curtea de... →

Partaj judiciar. Decizia nr. 683/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 683/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA