Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 607/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 607
Ședința publică din 18 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
GREFIER: D. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul C. T. împotriva sentinței civile nr. 3568/14.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. I. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită în conformitate cu dispoz. art.98 C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosarul cauzei, de către pârâtul intimat, întâmpinare, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 15.04.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă, instanța acordă cuvântul asupra recursului reprezentantei Ministerului Public, care solicită admiterea recursului, menținerea ca legală a deciziei Tribunalului T., care în mod corect a reținut lipsa calității de reprezentant al reclamanților în privința lui C. T., susținându-se că procurile depuse la instanța de fond nu făceau referire la acțiunea cu care a fost investită instanța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P.Sentința civilă nr.3568/14.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamanților în privința lui C. T..
A fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de C. T. în numele reclamanților B. I. și C. L. in contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul procedural ales la DGFP Timis.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 08.06.2012 sub nr._, C. T. în numele reclamanților B. I. și C. L. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea statului la plata despăgubirilor bănești reprezentand echivalentul imobilului „moara tehnica” situat in satul Clopodia, .. Timis, pe motiv ca bunul imobil a fost expropriat si ulterior nationalizat abuziv de către fostul stat comunist, invocand ca temei de drept al actiunii prevederile Legii nr.221/2009, actualizata.
In motivarea cererii, a fost expusa modalitatea in care imobilul a fost preluat de catre stat, transmisiunea drepturilor succesorale legate de acesta si istoricul litigiilor purtate pentru obtinerea masurilor reparatorii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 3 lit a si art 5 alin 1 lit b din Legea 221/2009.
Paratul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat intampinare prin care a solicitat in principal, pe cale de excepție, constatarea puterii de lucru judecat fata de sentința civila nr. 1720/PI/25.06.2010 pronunțata de Tribunalul T. in dosarul nr._, definitiva prin decizia civila nr. 440/A/02.03.2011 a Curții de Apel Timișoara si irevocabila prin decizia civila nr. 1467/02.03.2012 a Inaltei Curți de Casație si Justiție București prin care a fost respinsa acțiunea formulata de reclamanții C. T., B. I. si C. L. prin care s-a solicitat obligarea paratului S. R. la plata despăgubirilor pentru moara tehnica situata in satul Clopodia, . T.; iar pe cale de excepție, constatarea inadmisibilitatii formulării acțiunii prin care se solicita acordarea despăgubirilor in temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neintemeiata.
Astfel, prin acțiunea inregistrata la Tribunalul T. sub nr._ reclamanții au solicitat obligarea paratului S. R. in temeiul Legii nr. 221/2009 la plata despăgubirilor pentru moara tehnica, pretind expropriata si ulterior naționalizata abuziv de către fostul stat comunist iar prin acțiunea dedusa judecații, inregistrata sub nr._, intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 reclamanții au cerut instanței de asemenea obligarea paratului S. R. la plata despăgubirilor pentru aceeași moara tehnica. In aceste condiții, a considerat ca exista identitate de cauza, de obiect si de parti intre cele doua acțiuni.
P. urmare, luând in considerare tripla identitate de parti, cauza si obiect intre acțiunea dedusa judecații si cea inregistrata inițial la Tribunalul T. sub nr._, soluționata irevocabil in sensul respingerii acțiunii, a apreciat ca se impune admiterea excepției puterii de lucru judecat.
De asemenea, pe cale de excepție, a solicitat constatarea inadmisibilitatii formulării acțiunii având in vedere ca reclamanții cer in temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 obligarea statului la plata despăgubirilor materiale pentru moara tehnica situata in satul Clopodia.
Astfel, prin acțiunea dedusa judecații reclamanții au solicitat acordarea despăgubirilor pentru moara tehnica, pe motiv ca imobilul a fost preluat abuziv in fapt de către stat in anul 1947 si naționalizat in 1963.
F. de anul preluării abuzive, imobilul cade sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamanții recurgând anterior si la procedura reglementata de aceasta lege speciala.
In acest sens, prin Sentința civila nr. 35/PI/2001 pronunțata de Tribunalul T. s-a respins acțiunea formulata de numitele M. G. si C. Hella impotriva Dispoziției nr. 38/2001 emisa de Primarul Comunei Jamu M., pe motiv ca nu se pot acorda decât masuri reparatorii prin echivalent, dat fiind ca bunul imobil a intrat in patrimoniul unei societăți pe acțiuni, care a fost legal privatizata. P. Decizia civila nr. 61/2002 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, iar recursul impotriva deciziei din apel a fost respins ca nefondat prin Decizia civila nr. 2028/2003 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție.
A mentionat ca in ce o privește pe numita C. Hella, instanțele de judecata au reținut irevocabil ca aceasta nu are calitate procesuala activa având in vedere ca nu se incadreaza in categoria persoanelor vizate de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind succesibilul proprietarului S. P. si nici al lui M. C., recunoscandu-i-se aceasta calitate doar numitei M. G.. Totodată, instanțele au mai reținut cu putere de lucru judecat ca restiuirea in natura nu este posibila deoarece bunul imobil este in patrimoniul unei societăți comerciale care a fost legal privatizata.
Paratul a apreciat ca pretențiile materiale solicitate in condițiile art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009 se impun a fi respinse intrucat reclamanții nu au făcut dovada faptului ca moara tehnica ar fi fost confiscata ca efect al măsurii administrative de dislocare si stabilire a domiciliului obligatoriu in B., măsura luata in perioada 18.06._55. Astfel, din Cartea funciara nr. 1123 Clopodia a rezultat ca moara tehnica a trecut prin naționalizare in proprietatea statului in baza Legii nr. 119/1948, iar pe de alta parte chiar reclamanții au arătat ca imobilul a fost preluat in fapt de stat inca din anul 1947. In aceste condiții, nu exista nicio legătura intre măsura administrativa cu caracter politic a deportării in B. a antecesorilor reclamanților si trecerea imobilului in proprietatea statului, in speța nefiind aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, actualizata.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, intrucat antecesorii reclamanților au solicitat acordarea masurilor reparatorii pentru același imobil in condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Aceasta procedura administrativa a fost finalizata prin Dispoziția nr. 38/2001 emisa de primar prin care s-a respins cererea de restituire in natura si s-a făcut propunerea pentru despăgubiri prin echivalent, dosarul fiind inaintat Autorității pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului. In aceste condiții, prezenta acțiune formulata in temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, actualizata, se impune a fi respinsa ca neintemeiata.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile legale anterior mentionate.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar o . inscrisuri.
La primul termen de judecata, instanta a dispus citarea reclamantilor cu mentiunea de a face dovada mandatului acordat lui C. T., semnatar al cererii de chemare in judecata, acordandu-se termen in acest sens la 14.12.2012.
Intrucat in speta nu s-a facut dovada mandatului acordat de catre reclamanti lui C. T. in vederea formularii cererii de chemare in judecata, la termenul din 14.12.2012, in temeiul art. 137 alin 1 raportat la art. 68 alin 1 si art. 161 C. tribunalul a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant al reclamantilor in privinta lui C. T..
Deliberand asupra acestei exceptii, instanta a retinut ca, potrivit art. 68 alin 1 C.pr.civ., procura pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata sau de reprezentare in judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata.
Conform art. 161 C.pr.civ., in cazul in care reprezentantul partii nu face dovada calitatii sale in termenul acordat in acest sens de catre instanta, instanta va anula cererea.
Avand in vedere ca in speta nu s-a facut dovada mandatului acordat de catre reclamanti lui C. T. in vederea formularii cererii de chemare in judecata, conform art. 68 alin 1 C.pr.civ., in temeiul art. 137 alin 1 C.pr.civ. raportat la art. 161 C. tribunalul a admis excepția lipsei calității de reprezentant al reclamanților în privința lui C. T. si a anulat cererea de chemare în judecată formulată de C. T. în numele reclamanților B. I. și C. L..
Împotriva Sentinței civile nr.3568 din 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. a declarat cale de atac C. T., la data de 01.03.2013.
P. cererea formulată, intitulată apel, a arătat că:
1.- Temeiul de drept cu privire la obligarea Statului R. la plata despăgubirii bănești reprezentând echivalentul imobilului „moara tehnica", situat in satul Clopodia, Corn Jamu M., Jud Timis,il constituie prevederile exprese ale Legii 221/02.Iunie 2009, Art 3, Lit e) si Art 5 Al 1 lit b)
2.- Beneficiarul de drept al celor doua articole menționate, este, neîndoielnic, M. C., care a fost:
- sot al reclamantei inițiale M. G., în baza Legii 10/2001, pentru restituirea in natura ori despăgubirea corespunzătoare a imobilului in cauza si
- unchi al reclamantei B. I., moștenitoare testamentara a reclamantei M. G.
M. C., la data confiscării abuzive a imobilului, denumita drept „ reforma agrara" conform „Foii de posesiune" nr 1123/01.07.2004/ 5150, începând cu data de 14. Mai 1946, a avut calitatea de proprietar tabular pentru 2/3 din imobil, restul de 1/3 a parte aparținându-i lui S. P. ( v fila 15 poz 8)
Dreptul de despăgubire, reprezentând echivalentul bunului confiscat, in conformitate cu prevederile Legii 221/2009 art 3 lit e) si Art 5 Al. 1 lit b) s-a cuvenit:
- inițial, lui M. C. (decedat),
- ulterior, soției acestuia M. G. (decedata), ambii fiind dislocați cu stabilirea de domiciliu obligatoriu, in B., in perioada 17.06._55, iar in prezent, nepoatei acestora, B. I..
Subliniază de asemenea, faptul ca toate cele mai sus arătate au fost, voit ignorate,; aceasta se poate observa cu ușurința, din conținutul total lipsit de imparțialitate al sentinței civile nr 3568/14.12.2012. La o analiza atenta a acestei sentințe se evidențiază părtinirea exclusiva a juratului, acceptându-i-se acestuia, excepția de lucru judecat, ca motivație pentru respingerea acțiunii de despăgubire a imobilului solicitata prin cererea din 10.05.2012 ( dosar_ ) In acest sens consideră ca necesare următoarele precizări:
a) solicitarea repunerii pe rol in baza Legii 221/2009, adresata Tribunalului T. la data de 10.05.2012 ( dosar_ ), a fost determinata de respingerea, nedreapta si abuziva, a cererilor legal întemeiate in baza Legii Nr 10/2001, cu privire la cererea de restituirea in natura sau prin despăgubire a imobilului confiscat de către statul comunist R., formulata de către reclamantele M. G. si C. HELA.
Se face referire la sentința civila a Tribunalului T., nr 35/PI/22.lan 2002, D.C. a Curții de Apel Timișoara, Nr 61/22.Apr.2002 si D.C. a C.S.J. Nr 2028/20.05.2003.
Se susține că, daca prin D.C. nr 61/22.Apr.2002, CA. Timișoara, pe buna dreptate se recunoaște si admite/legitimarea procesuala activa" a reclamantei M. G., C.S.J. prin D.C. nr 2028/20 Mai 2003 se infirma acest adevăr incontestabil, motivând ca „ reclamantele -ambele- nu au calitatea de persoane îndreptățite”, iar pe de alta parte, hotărârile sus menționate dovedesc ca nu s-a restituit imobilul revendicat, nici in natura si nici printr-un alt fel de despăgubire.
Toate acele acțiuni, demersuri, făcând obiectul hotărârilor mai sus amintite, au fost recapitulate in cererea adresata Tribunalului T., la 05.10.2009.
Legea 10/2001, incorect si abuziv aplicata in cazul revendicărilor formulate de reclamantele M. G. si C. HELLA, in conformitate cu prevederile Legii 10/2001, nu exclud dreptul unei alte persoane, fie ea si ruda apropiata a reclamantelor amintite, de a revendica despăgubiri pentru același imobil, dar in condițiile altei legi aflate in vigoare, precum Legea 221/2009: cazul reclamantei B. I..
Legea nr.221/2009 se refera, chiar prin denumirea ei, in mod clar si precis la" condamnări cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora pronunțate in perioada 6 Martie 1945-22 Dec 1989", iar nu la prevederile Legii 10/2001.
Legea nr. 221/2009 invocata de recurent la 10.05.2012 ( dosar_ constituie temeiul legal al dreptului cuvenit lui M. C., care a fost dislocat cu domiciliul obligatoriu in B., împreuna cu soția sa M. G. in baza prevederii Art 3 lit e).
Se arată că este neîntemeiată obiecția pârâtului in sensul ca „ reclamanții nu au făcut dovada faptului ca moara tehnica ar fi fost confiscata ca efect al măsurii administrative - a măsurii de dislocare si stabilire de domiciliu obligatoriu in B., măsura luata in perioada 18.06._55", demonstrându-se ca:
a) moara a fost preluata abuziv (confiscata) de către statul totalitar R. la data de 18.06 1947, ca obiect al unei „reforme agrare", autoritatea primitoare, evitând cu abilitate noțiunea de „expropriere" si înscrierea faptului in cartea funciara nr 1123 Clopodia
b) naționalizarea ( confiscarea) - trecerea in proprietatea statului - a imobilului s-a efectuat in CF 1123 Clopodia la data 28.Mai 1963, invocându-se retroactiv legea nr 119/1948, lege promulgata de statul comunist R. cu 15 ani înainte.
Proprietarilor tabulari ai imobilului, in calitate de predatori siliți ai acestuia, in baza pretinsei" reforme agrare" li s-a înmânat doar procesul verbal nr 3 din 18.06.1947, act unic aflat in posesia lor, care ulterior avea sa justifice confiscarea abuziva a imobilului.
M. C. împreuna cu soția sa M. G. au fost dislocați in Baragan, in baza Deciziei MAI nr. 200/1951,( v filele nr 51,52), ca măsura asimilata condamnărilor politice prevăzuta de Art 3 lit e) din Legea nr 221/2009.
Mai există un document esențial si anume scrisoarea MAI, Miliția Regiunii Timișoara nr 1605/20.01.1954 din care rezulta ca:
- „ soția celui in cauza ( M. G. ) a posedat 1/4 din moara existenta in . hectare de pământ” iar
-„ cel in cauza ( M. C.) a fost dislocat pentru faptul ca soția a posedat averea sus menționata" înțelegându-se bineînțeles si moara confiscata, înregistrata in CF abia la 28 mai 1963
Din compararea celor doua elemente, care rezulta din documentele mai sus amintite: data si motivul dislocării in B. a lui M. C. si soției sale M. G. (18.06 .51) cu data naționalizării ( confiscării) imobilului in cauza ( 28 mai 1963), rezulta cu temeinicie faptul ca naționalizarea legala înscrisa in CF, a fost ca o consecința a deportării in B..
Legea nr.221/2009 se constituie ca un act normativ reparatoriu, care sa soluționeze multiplele dificultăți rezultate cu prilejul soluționării litigiilor legate de prevederile Legii nr.10/2001.
Se arată că invocarea pârâtului ( prin ..2012) ca putere de lucru judecat a S.C a Tribunalului T. 1720/25.06.2010 a DC a CA Timișoara, nr 440/A/02.03.2010 si Deciziei ICCJ nr 1467/02.03.3012 pentru respingerea acțiunii de despăgubire a imobilului aflat in discuție este neîntemeiata.
Reclamanții B. I. si C. L. sunt succesori legitimi ai unor persoane nedreptățite, prin aplicarea incorecta de către justiția româneasca postrevoluționara a legilor mai sus amintite.
Se mai arată că se depune procura reclamantului C. L..
Cererea sa, din 10.05.2012 ( Dosar_ ) se refera in mod
strict la despăgubirea prevăzuta de Legea 221/2009, art. 3 lit. e) si art. 5
alin 1, lit. b), reprezentând echivalentul valoric a 2/3 parți din imobilul
confiscat, despăgubire cuvenita:
a) de principiu, proprietarului tabular a 2/3 din imobil, M. C. care împreuna cu soția sa M. G. au fost dislocați cu stabilire de domiciliu obligatoriu in condițiile prevăzute de Legea 221/2009 art. 3, lit. e),
b) M. C., decedând, despăgubirea sus amintita, conform Legii 221/2009, art. 5 alin 1, urmează a fi atribuita soției sale M. G., si aceasta fiind decedata si
c) In final, reclamantei B. I., unica nepoata a soților M. C. si M. G.
2) Cererea de despăgubire pentru 1/3 a parte din valoarea imobilului,
solicitata de C. L., in calitate de moștenitor al defunctei
C. HELA se justifica prin declarațiile autentice date de sora sa si
nepoții săi.
P. întâmpinareadepusă la dosar, pârâtul intimat S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinica si legala a Sentinței civile nr. 3568/14.12.2012 pronunțata de Tribunalul T. prin care a fost anulata acțiunea, pentru următoarele motive:
Sentința civila nr. 3568/14.12.2012 a fost pronunțata de instanța de fond cu interpretarea si aplicarea corecta a prevederilor legale.
In fapt, prin acțiunea formulata de numitul C. T. in numele reclamanților B. I. si C. L. in contradictoriu cu paratul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București, s-a solicitat obligarea statului la plata despăgubirilor bănești in suma de 281.305 dolari USA reprezentând echivalentul imobilului "moara tehnica"" situat in satul Clopodia. . T., pe motiv ca bunul imobil a fost expropriat si ulterior naționalizat abuziv de către fostul stat comunist, invocând ca temei de drept al acțiunii prevederile Legii nr. 221/2009, actualizata.
P. Sentința civila nr. 3568/14.12.2012 instanța de fond a anulat acțiunea, reținând ca in speță nu s-a făcut dovada mandatului acordat de către reclamanți numitului C. T. in vederea formulării prezentei cereri de chemare in judecata.
Se arată că Tribunalul T. a reținut in considerentele Sentinței civile nr. 3568/14.12.2012 că potrivit art. 68 alin. 1 din Codul de procedura civila procura pentru exercițiul dreptului de chemare in judecata trebuie făcuta prin înscris sub semnătura legalizata, iar in conformitate cu dispozițiile art. 161 din Codul de procedura civila, in cazul in care reprezentantul unei părți nu face dovada calității sale in termenul acordat in acest sens de către instanța, se va dispune anularea cererii.
In dosarul de față, instanța de judecata a dispus citarea reclamanților pentru primul termen de judecata din 19.10.2012 cu mențiunea de a face dovada mandatului acordat lui C. T., semnatarul cererii de chemare in judecata, acordând un nou termen pentru ziua de 14.12.2012 in vederea depunerii mandatului. Or, la dosarul cauzei nu a fost depusa dovada mandatului, motiv pentru care in mod temeinic si legal Tribunalul T. a dispus anularea acțiunii.
In concluzie, pentru aceste motive, se solicită in principal, respingerea recursul ca nefondat, și menținerea ca temeinica si legala a Sentinței civile nr. 3568/14.12.2012 pronunțata de Tribunalul T..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu caracter prealabil, Curtea de apel reține că, deși cererea de declarare a căii de atac a fost intitulată apel, în mod evident incidentă în cauză este calea de atac a recursului, în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.6 din Legea nr.221/2009 așa cum a fost modificată prin Legea nr.202/2010 rap. la art.XXVI din legea nr.202/2010, având în vedere că a fost indicate ca temei juridic al cererii de chemare în judecată prevederile art.3 lit.e, și art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința pronunțată de tribunal a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de C. T. întrucât acesta nu a făcut dovada calității de reprezentant al reclamanților B. I. și C. L..
Deși a formulat cale de atac împotriva acestei hotărâri judecătorești, recurentul nu a adus critici concrete acesteia din perspectiva soluționării excepției lipsei calității de reprezentant invocată de instanță, toate susținerile din recurs vizând nemulțumirile sale față de alte hotărâri judecătorești pronunțate în materia Legii 10/2001, precum și argumente legate de lipsa de incidență în cauză a excepției de lucru judecat, excepție ridicată de pârât prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.
Analizând legalitatea și temeinicia soluției tribunalului de admitere a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, Curtea constată că în mod corect a fost anulată cererea de chemare în judecată.
Astfel, din interpretarea coroborată a dispoz. art.67 alin.1 și art.68 alin.1 din C.pr.civ. rezultă că justificarea calității de reprezentant a mandatarului care nu este avocat trebuie să se facă prin depunerea procurii reprezentând un înscris sub semnătură legalizată.
Conform dispoz.art.161 al.1 teza a II- a din C.pr.civ. ”când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri”, iar alin.2 din același text de lege prevede că „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea”.
Acțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost semnată în numele reclamanților C. L. și B. I. de către numitul C. T.. Deși prima instanță a acordat un termen de judecată pentru a se depune dovada calității de reprezentant, această lipsă nu a fost împlinită până la termenul acordat, astfel încât în mod legal a fost anulată cererea de chemare în judecată pentru acest motiv.
Deoarece nici în fața instanței de recurs nu a fost depusă dovada calității de reprezentant a numitului C. T. pentru reclamanții C. L. și B. I. în vederea formulării cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 8.06.2012 ce face obiectul prezentului dosar, procura aflată în copie la fila 21 din dosar fiind dată la 22.03.2010 numai de către C. L. și numai pentru soluționarea dosarului_ al Tribunalului T., Curtea constată că recursul nu este fondat. P. urmare, recursul împotriva Sentinței civile nr.3568 din 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. urmează să fie respins conform art.312 alin.1 C.pr.civ.
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, instanța nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul C. T. împotriva Sentinței civile nr.3568 din 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. Dr. L. L.
GREFIER,
D. B.
Red. A.M.N/1.05.2013
Tehnored. DB/1.05.2013
2 Ex.
Prima instanță:Tribunalul T.: jud. M. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 683/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 73/2013. Curtea de... → |
|---|
