Pretenţii. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 37/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 37

Ședința publică din 3 martie 2015

PREȘEDINTE: M. L.

JUDECĂTOR: D. C.

GREFIER: L. P.

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul C. I. și de pârâta . Sibiu împotriva sentinței civile nr. 15/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții . – S. A., . A. și U. D., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, lipsă părțile.

Procedura fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care s-a amânat pronunțarea la data de astăzi, 3 martie 2015.

In termenul de pronunțare, reclamantul C. I. a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 23.02.2015, un set de înscrisuri.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la data de 2.04.2013, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâții . Sibiu, . - S. A., U. D. și . A., solicitând obligarea pârâtelor de ordinul 1 și 2 în solidar la plata sumei de 350.512 euro reprezentând: 300.000 euro daune morale și 50.512 euro daune materiale (echivalentul în lei al sumei de 1.547.650 lei), ca urmare a prejudiciului fizic, material și moral pe care l-a suferit în urma accidentului de circulație din data de 12 octombrie 2011 precum și plata unei prestații periodice în cuantum de 3.602 lei/lună începând cu 01.06.2012, pe toată durata vieții, reprezentând diferența dintre venitul mediu pe care l-a realizat ca șofer la . și pensia de invaliditate de care beneficiază în prezent, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că, a fost angajat ca șofer la . A.. În data de 12.10.2011 a fost victima unui accident de circulație de care s-a făcut vinovat numitul U. D., angajat la aceeași societate, împreună cu care se întorcea din cursă. Din cauza neatenției acesta a intrat cu camionul proprietatea . cu numărul de înmatriculare_ într-un alt camion, pe teritoriul Ungariei. Instanțele maghiare l-au condamnat pe numitul U. D. prin sentința penală din data de 08.12.2011, pronunțată de Judecătoria Orășenească din Mosonmagyarovar, sentință devenită irevocabilă la data de 22.12.2011.

Autocamionul marca Mercedes Benz Atego cu numărul de înmatriculare_ a fost asigurat la ., conform poliței de asigurare ./17/_ nr._ din 12.09.2011, perioada asigurată fiind cuprinsă între 24.09._12.

În urma accidentului de circulație a suferit vătămări corporale grave, care s-au soldat cu amputarea membrului inferior stâng deasupra genunchiului, amputare deget 4 picior drept și reconstrucția sistemului arterial al gambei drepte. A stat 2 zile în comă și a fost supus în decurs de 4 luni la 10 intervenții chirurgicale, toate cu anestezie totală. A avut nevoie de multe exerciții de recuperare a piciorului drept, care și acesta a fost afectat în urma accidentului și a reușit să stea în picioare după o lună și jumătate, cu ajutorul altei persoane. A fost internat în perioada 17.10._11 la Spitalul Academic Județean Petz Aladar din Gyor, în perioada 14.11._11 la Spitalul sv. CaM din Bratislava, în perioada 12.12._11 la Spitalul Universitar din Bratislava, în perioada 16.01._12 la Spitalul Dr. Diosszilagzi S. din Mako, în perioada 29.05._12 la Spitalul Dr. Diosszilagzi S. din Mako.

După externare a mers din două în două zile la exerciții de fizioterapie și gimnastică de recuperare, ca să învețe să umble și să stea în picioare din nou. Și în prezent face gimnastică și înot de recuperare în Ungaria, la Mako și la Tothkomlos, de 4 ori pe săptămână.

Daunele materiale în valoare de 50.512 euro pe care le solicită reprezintă cheltuielile efectuate cu tratamente medicale, medicamente, combustibil, traduceri documente, achiziționarea unui autoturism cu ambreiaj tip "hycomat", valoarea totală a acestor cheltuieli fiind de 8.742 euro și sunt dovedite cu chitanțele anexate. Suma de 41.770 euro reprezintă cheltuieli necesare viitoare, reprezentând contravaloarea unei proteze definitive la piciorul amputat, tratamente de recuperare și o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea șuruburilor și tijelor metalice.

În prezent reușește să se deplaseze cu o proteză temporară provizorie care va trebui înlocuită cu o altă proteză definitivă. De asemenea, după execuția protezei va fi nevoit să urmeze tratamente de reabilitare (2-3 a câte o lună) și de asemenea, va fi necesară o intervenție chirurgicală de extracție a metalului (șuruburi și tije) din picior, urmată de o perioadă de reabilitare de o lună.

Toate aceste costuri sunt evaluate, conform raportului ambulatoriu din data de 20.11.2012 al Spitalului clinic dr. Diosszilagzi S. din Mako la suma de 12.710.000 forinți (12.000.000 huf proteza + 450.000 huf 3 luni de reabilitare + 110.000 huf extracția metalului + 150.000 huf reabilitare o lună) - echivalentul a 184.434 lei (la un curs de 100 huf = 1,4511 lei) - echivalentul a 41.770 euro (la un curs de 1 euro = 4,4154 lei).

Reclamantul mai arată că începând cu data de 01.06.2012 beneficiază de pensie de invaliditate, fiind încadrat la gradul de invaliditate 1, având pierdută în totalitate capacitatea de muncă.

Conform deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate nr._/30.07.2012 în prezent obține venituri din pensie în sumă de 476 lei și 587 lei indemnizație pentru însoțitor. Venitul mediu net lunar pe care l-a realizat când era angajat la . era de 4653 lei. Arată că solicită ca pârâta să fie obligată și la plata unei prestații periodice în cuantum de 3602 lei / lună începând cu 01.06.2012, reprezentând diferența dintre venitul mediu pe care l-a realizat ca șofer la . și pensia de invaliditate de care beneficiază în prezent (4.653 lei - 1.063 lei = 3.602 lei).

După accident viața sa s-a schimbat complet, i s-au adus atingeri personalității fizice, psihice și sociale și la vârsta de 33 de ani este pensionat de invaliditate.

Arată că era o persoană activă și sociabilă, avea un loc de muncă, se vedea cu prietenii aproape zilnic, își vizita prietenii din Slovacia cu care mergea la pescuit și înot, a practicat fotbalul, baschetul, motociclismul și înotul, iar în prezent nu mai poate să desfășoare aceste activități. Are nevoie de ajutor că să se îmbrace și să se îngrijească, concubina sa fiind cea care îl ajută în prezent. Din cauza handicapului întâmpină dificultăți la accesul pe poartă și pe ușă, în general la căile de acces și în mijloacele de transport și a fost nevoit să-și adapteze locuința acestei situații apărute în viața sa.

Este foarte afectat și din punct de vedere psihic, traumele pe care le-a suferit prin supunerea sa la atât de multe intervenții chirurgicale și la luni de zile de internare în spital, despărțirea de familie și de cei dragi fiind greu de descris. A fost privat de un mod de viață liber însușit, ceea ce constituie grave încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la integritatea sănătății fizice și psihice; dreptul la libera circulație; dreptul la desfășurarea unor activități economice, sociale, culturale sau de altă natură în conformitate cu propriile sale vocații, dreptul de agrement.

Reclamantul mai arată că s-a adresat . cu o cerere de acordare a despăgubirilor, încercând să soluționeze acest litigiu pe cale amiabilă. Pârâta i-a oferit o despăgubire în cuantum de 100.000 lei (echivalentul a 22.636 euro), conform ofertei de despăgubire din data de 11.02.2013. Nu a fost de acord cu această sumă, pe care o consideră mult prea mică raportat la prejudiciul material și moral pe care l-a suferit. Suma oferită cu titlu de despăgubiri nu acoperă nici măcar contravaloarea protezei permanente de care are nevoie, al cărei cost este estimat la 39.394 euro (12.000.000 huf).

În drept, reclamantul invocă dispozițiile art. 41 alin. 1, art. 49, art. 50, art. 54 din Legea nr.136/1995, art.49 din Ordinul CSA nr. 5/2010.

Pârâta . A., prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că a fost chemată în judecată în calitate de intervenient forțat.

Potrivit prevederilor art.54 din Legea nr.136/1996 participă în calitate de intervenienți forțați în procesul declanșat împotriva asigurătorului de către persoana păgubită, persoanele răspunzătoare de producerea accidentului.

Or, societatea nu este răspunzătoare de producerea accidentului, calitatea de comitent al persoanei vinovate - intervenientul forțat U. D. - netransformând-o în persoană răspunzătoare, această noțiune în sensul art. 54 având înțelesul de persoană din culpa căreia s-a produs accidentului.

Pe fond, arată că după cum rezultă din cererea de chemare în judecată societatea este chemată în proces în calitate de intervenient forțat, reclamantul înțelegând să exercitate dreptul la despăgubiri în contradictoriu doar cu asigurătorul.

Astfel, potrivit art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilita în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.

În drept, invocă dispozițiile art. 205 NCPC, precum și dispozițiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.

Prin întâmpinare, pârâtul U. D. a arătat că nu se opune admiterii acțiunii față de asigurător în măsura și în limitele în care aceasta este dovedită.

În motivare arată că, după cum rezultă din hotărârea pronunțată în data de 08.12.2011 de către Judecătoria orășenească din Mosonmagyarovar, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de producere a unui accident rutier cu urmări grave, faptă prevăzută de art. 187 al. 1 pct. a din Codul penal maghiar; instanța stabilind o amendă de 100 de zile în sarcina sa. Valoarea pe zi a amenzii fiind de 2500 de forinți, amenda totală aplicată pentru cele 100 de zile a fost de 250.000 de forinți la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Mai arată că este chemat în judecată în calitate de intervenient forțat, reclamantul solicitând obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor.

Prin întâmpinare pârâta . Sibiu, raportat la daunele materiale solicitate de către reclamant a arătat că, în ceea ce privește obligarea la plata sumei de 50.512 euro reprezentând daune materiale, solicită admiterea numai în parte a acestor pretenții, până la concurența sumei de 3300 euro echivalentul autovehiculului Audi A3 de tip hycomat și a sumei de 1020 lei reprezentând costuri medicamente conform bonurilor fiscale anexate la dosar.

În ceea ce privește cheltuielile rezultate din deplasările în Ungaria în vederea efectuării de tratament recuperatoriu, pârâta arătă că nu este de acord cu plata acestor sume atât timp cât, tratamentele puteau fi efectuate în România și decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, reclamantul fiind asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate sens în care, deplasările constituie cheltuieli voluptuorii.

Raportat la suma de 41.770 euro, echivalentul unei proteze definitive, al unei intervenții chirurgicale și al tratamentelor de recuperare, apreciază că, dat fiind faptul că, aceste sume nu au un caracter cert, nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli viitoare și neasumate. Mai mult decât atât, reclamantul nu prezintă mai multe oferte de preț, pentru a putea aprecia asupra valorii solicitate.

Precizează că, și în acest caz Casa Națională de Asigurări de Sănătate decontează contravaloarea totală sau parțială a protezelor membrelor, astfel încât, apreciază că numai în situația în care va exista o diferență de preț ce se impune a fi suportată de către asigurat, acesta va fi în drept a formula, în viitor, o acțiune în regres pentru recuperarea prejudiciului al cărui cuantum va fi cert. În astfel de cazuri partea trebuia să se adreseze CASS prin prezentarea unei facturi proforme a protezei în vederea determinării sumei ce va fi suportată de către această instituție.

Cu privire la prestația periodică în suma de 3.602 lei/lună, solicitată pe toată durata vieții reclamantului, pârâta arată că nu este de acord cu aceste pretenții.

HG 1860/2006 stabilește drepturile personalului delegat sau detașat în altă localitate și în art.2 statuează că, în situația salariaților a căror drepturi salariale sunt negociabile, nivelul diurnei este reglementat în cadrul contractului colectiv sau individual de muncă. O eventuală prestație periodică se va putea stabili numai raportat la veniturile stabilite în contractul individual de muncă al salariatului.

Diurna a fost definită ca reprezentând indemnizația plătită unei persoane pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate, în interes de serviciu. Pornind de la această noțiune este evident că, suma plătită are destinația acoperirii cheltuielilor de deplasare și nu de remunerare a muncii prestate de către angajat, aceasta din urmă fiind realizată din salariul acordat conform Contractului individual de muncă.

În aceste condiții, reclamantul beneficiind de un salariu minim pe economie de 604 lei/lună, conform Contractului individual de muncă, fapt dovedit și de înscrisurile anexate, respectiv fluturașii de salariu, o eventuală prestație periodică se va calcula numai raportat la această sumă.

Cu toate acestea trebuie avut în vedere și faptul că, reclamantul beneficiază de un ajutor social în cuantum de 1063 lei lună. Ajutorul social și pensia de asigurări sociale au caracter de despăgubire, iar în situația în care, victima accidentului și-a pierdut total capacitatea de muncă, aceasta va putea pretinde de la autorul prejudiciului cel mult diferența dintre suma primită cu titlu de pensie sau ajutor social și venitul realizat prin muncă.

Raportat la suma de 300.000 euro solicitată cu titlu de daune morale, pârâta arată că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere principiul echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată.

Aprecierea unor astfel de daune se realizează în echitate și cu păstrarea principiului proporționalității între natura valorilor lezate și sumele acordate, sens în care, reparația nu poate constitui un temei al îmbogățirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune.

Este recunoscut dreptul victimei de a primi compensații pentru afecțiunile fizice suferite ca urmare a accidentului rutier însă, în evaluarea prejudiciului moral, trebuie avut în vedere și gradul de intensitate al suferințelor fizice și gravitatea lor.

Astfel, apreciază că suma oferită, conform ofertei de despăgubire, reprezintă o compensare justă a suferințelor fizice produse reclamantului ca urmare a evenimentului rutier.

Prin precizarea de acțiune, depusă pentru termenul din 31.10.2013, reclamantul a solicitat majorarea pretențiilor reprezentând daune materiale de la suma de 50.512 euro la suma de 51.588 curo, arătând că pretențiile reprezentând daunele morale și prestația periodică rămân aceleași.

Suma de 1076 euro pretinsă în plus reprezintă cheltuieli cu combustibil, medicamente, tratamente medicale și traduceri documente, altele decât cele pe care le-a solicitat prin acțiunea introductivă, respectiv: combustibil în valoare de 2235,10 lei; medicamente în valoare de 837,42 lei; servicii medicale în valoare de 590 lei + 56.640 forinți; traduceri documente în valoare de 249,50 lei - total lei: 3912,02 lei - echivalentul a 882,99 euro (la cursul BNR de 1 euro = 4,4304 lei); total forinți: 56.640 forinți - echivalentul a 854,41 lei (la cursul BNR de 100 huf 1,5085 lei) - echivalentul a 192,85 euro (la cursul BNR de 1 euro = 4,4304 lei), total euro: 882.99 euro + 192.85 euro = 1075,84 euro.

Prin precizarea de acțiune, depusă pentru termenul din 23.01.2014, reclamantul a solicitat majorarea pretențiilor reprezentând daune materiale de la suma de 51.588 euro la suma de 51.906 euro, arătând că pretențiile reprezentând daunele morale și prestația periodică rămân aceleași.

Suma de 318 euro pretinsă în plus reprezintă cheltuieli cu combustibil și gimnastică medicală, examen ambulatoriu - altele decât cele pe care le-a solicitat prin acțiunea introductivă și precizarea de acțiune, respectiv: combustibil în valoare de 1.295,15 lei; servicii medicale: 9.650 forinți - total lei: 1295.15 lei - echivalentul a 285,90 euro (la cursul BNR de 1 euro = 4.5301 Iei); total forinți: 9.650 forinți - echivalentul a 144.89 lei (la cursul BNR de 100 huf -1.5015 lei) - echivalentul a 31,98 euro (la cursul BNR de 1 euro = 4,5301 lei); total euro: 285,90 euro + 31,98 euro - 317,88 euro.

Prin sentința civilă nr. 1059 din 15.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții S.C. C. A. S.A., S.C. C. A. S.A. Suc. A., U. D. și S.C. S. P. S.R.L.

A obligat pârâtele S.C. C. A. S.A. Sibiu și S.C. C. A. S.A. Suc. A. în solidar să plătească reclamantului suma de 3.590 lei lunar cu titlul de prestație periodică începând cu data de 01.06.2012 și până la împlinirea vârstei de pensionare de către reclamant, suma de 44.890,38 lei despăgubiri materiale globale și suma de 200.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective reprezentând daune morale.

A respins restul pretențiilor reclamantului și a obligat aceleași pârâte să plătească reclamantului suma de 3.063 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că potrivit deciziei adoptate la data de 8 decembrie 2011 în dosarul nr. BK 254/2011/2 al Judecătoriei Orășenești din Mosonmagyarovar – Ungaria, pârâtul U. D. a fost condamnat penal pentru că în data de 12 octombrie 2011, în timp ce conducea un autocamion al angajatorului său, din neatenție a produs un accident de circulație pe autostrada M-15 din Ungaria, în urma căruia reclamantul C. I. care era pasager în autocamion a suferit leziuni constând în . piciorului drept, leziunea arterei genunchiului drept, . de col femural stâng și mutilarea traumatică a piciorului stâng.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei și potrivit susținerilor părților, reclamantul se găsea în respectivul autocamion ca al doilea șofer și se deplasa în interes de serviciu, ca angajat al pârâtei . A..

Autocamionul condus de pârâtul U. D. în momentul producerii accidentului, marca Mercedes Benz Atego cu număr de înmatriculare_, proprietatea angajatorului, a fost asigurat la pârâta ., conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/617/HRO_ din 12.09.2011, perioada asigurată fiind cuprinsă între 24.09._12 (fila 11).

Urmare accidentului, reclamantul a suferit leziuni foarte grave la nivelul membrelor inferioare, fiindu-i amputat piciorul stâng deasupra genunchiului și un deget de la piciorul drept.

Aceste leziuni ireversibile au determinat pierderea capacității de muncă, încetarea contractului individual de muncă prin decizia nr. 69/1.06.2012 emisă de pârâta . A. și ulterior încadrarea reclamantului în gradul de handicap accentuat, cu acordarea prestațiilor sociale aferente (filele 16-19).

Potrivit corespondenței dintre reclamant și pârâta-societate de asigurare (filele 12-15), pârâta i-a propus reclamantului o despăgubire de 100.000 lei reprezentând daune morale și materiale, propunere refuzată de reclamant.

S-a susținut că, admisibilitatea cererii de obligare a societății de asigurare pârâte la plata daunelor materiale și morale solicitate de reclamant fiind recunoscută de însăși pârâta, nu mai necesită o argumentație din partea instanței, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, singurele chestiuni litigioase rămânând îndreptățirea reclamantului la contravaloarea cheltuielilor de tratament recuperatoriu efectuate în Ungaria, a protezei definitive încă neachiziționate, la prestația periodică pe durata vieții, precum și cuantumul despăgubirilor morale cuvenite.

În privința despăgubirilor materiale, tribunalul a reținut că potrivit adeverinței de venit nr. 533/5.06.2012 (fila 20), reclamantul a realizat anterior accidentului venituri nete lunare în medie de 4653 lei.

Este adevărat că ponderea principală în aceste venituri o deține diurna acordată pentru activitatea de conducător auto, fiind însă necontestat că această formă de remunerație nu s-a acordat accidental, ci cu caracter permanent, putând fi asimilată veniturilor salariale, câtă vreme reprezintă o formă specifică de retribuire a activității desfășurate, prin natura muncii, în străinătate.

Urmare accidentului, reclamantul a fost privat de aceste venituri ce erau destinate acoperirii unor nevoi elementare ale reclamantului (hrană, transport, cazare, îmbrăcăminte etc.) și care au fost înlocuite cu o prestație socială în cuantum mai mic, de 1063 lei lunar, astfel că repararea prejudiciului suferit sub această componentă impune acordarea lunară a diferenței de 3590 lei.

Cu toate că reclamantul a solicitat acordarea acestei compensații până la sfârșitul vieții, tribunalul a stabilit ca limită temporală momentul împlinirii vârstei de pensionare de către reclamant, deoarece doar până atunci se poate considera în mod rezonabil că reclamantul ar fi putut obține veniturile din munca salariată folosite ca reper pentru stabilirea acestor despăgubiri.

Pârâta recunoaște îndreptățirea reclamantului la despăgubiri materiale pentru acoperirea cheltuielilor de achiziționare a unui autoturism hycomat în valoare de 3.300 euro (14.621,64 lei la cursul oficial de 4,4308 lei din 13 mai 2014) și a celor de achiziționare a medicației în valoare de 1858,35 lei, probate cu contract de vânzare-cumpărare (fila 30) și bonuri fiscale.

Separat de acestea, tribunalul a apreciat că reclamantul are dreptul la acoperirea cheltuielilor efectuate cu tratamentele de recuperare astfel cum au fost ele pretinse prin acțiune (770.468 forinți, 350 euro și 1.400 lei), precizarea de acțiune de la fila 194 (590 lei și 56.640 forinți) și precizarea de acțiune de la fila 222 (9650 forinți), întrucât acestea au fost necesare și au fost achitate de reclamant potrivit înscrisurilor de la filele 41-59, 87, 195-205, 224-228). Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză (filele 238-244), în raport cu complexitatea tratamentelor de recuperare menționate în documentele medicale, acestea nu ar fi putut fi efectuate în totalitate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență A..

Prin întâmpinare (fila 117) pârâta . Sibiu a arătat că nu este de acord cu plata cheltuielilor rezultate din deplasările în Ungaria în vederea efectuării de tratament recuperatoriu, atâta timp cât tratamentele puteau fi efectuate în România și decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, reclamantul fiind asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate.

Cu toate acestea, atât potrivit art. 49 pct. 1 lit. d) din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (în vigoare la data producerii accidentului) cât și conform art. 49 pct. 1 lit. d) din Ordinul nr. 14/2011 abrogator, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere, printre altele, eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Ori, pârâta nu a făcut dovada că respectivele cheltuieli puteau fi suportate din fondurile de asigurări sociale, câtă vreme situația contrară – a imposibilității legale de decontare a lor în cadrul sistemului de asigurări de sănătate – a fost invocată de reclamant cu privire la prevederile art. 18 lit. a) din H.G. nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, ce arată că nu sunt acordate în caz de accidente de muncă, iar potrivit Deciziei nr._/30.07.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate emisă de Casa Județeană de Pensii A. (fila 17), cauza invalidității reclamantului o constituie „accident de muncă”.

La fel, ținând cont de dispozițiile legale sus-menționate și de faptul că reclamantul a probat efectuarea cheltuielilor legate de transportul în vederea tratamentului recuperatoriu și de traducerea documentelor medicale în limba română, instanța a acordat reclamantului, cu acest titlu, sumele de 12.191,98 lei, respectiv 469,5 lei.

În ce privește pretenția reclamantului de acordare a sumei de 41.770 euro reprezentând cheltuieli necesare viitoare constând în contravaloarea unei proteze definitive la piciorul amputat, Tribunalul a respins-o deoarece nu s-a făcut dovada efectuării acestei cheltuieli și deci cuantumul acesteia este încă incert, iar pe de altă parte, potrivit înscrisului de la fila 209 și raportului de expertiză medico-legală, reclamantul a solicitat aprobarea de către Casa Județeană de pensii A. a achiziționării unei proteze, despre care expertiza medico-legală opinează că poate fi finanțată și decontată de către Casa de Asigurări de Sănătate.

Pentru aceste considerente, ținând cont de cursul de schimb oficial din 13 mai 2014 (100 HUF = 1,4590 lei), tribunalul a acordat reclamantului suma de 44.890,38 lei despăgubiri materiale globale.

Referitor la evaluarea prejudiciului moral cauzat reclamantului, instanța a reținut în primul rând că ar trebui avută în vedere repararea integrală a acestuia.

În mod evident, suferința fizică și psihică produsă reclamantului prin accident, iar apoi în urma intervențiilor chirurgicale la care a fost supus, precum și consecințele asupra situației personale, familiale, profesionale și sociale decurgând din vătămarea gravă și ireversibilă a dreptului la integritate corporală nu pot fi cu precizie cuantificate, astfel încât o reparare integrală a daunelor morale cauzate reclamantului poate avea doar sensul unor măsuri complexe, cu caracter just și echitabil de compensare a inconvenientelor suportate printr-o satisfacție de natură pecuniară („pretium affectonis”), coroborată cu însăși satisfacția recunoașterii judiciare a dreptului său la despăgubire.

În al doilea rând, în acord cu practica instanței supreme, instanța nu a avut în vedere nici situația patrimonială a pârâtelor ori a reclamantului, nici forma vinovăției autorului accidentului.

A fost avută în vedere natura contractuală a răspunderii civile a pârâtelor – societăți de asigurări și faptul că legiuitorul a înțeles să atenueze întinderea acestei răspunderi, conform art. 49 și 53 din Legea nr. 136/1995, prin instituirea unor plafonări în privința nivelului despăgubirilor ce pot fi acordate.

În concret, instanța a reținut că reclamantul avea la data accidentului 32 de ani, nu avea probleme de sănătate, era o persoană echilibrată psihic, energică și activă, care practica diverse sporturi ca baschetul, înotul, hocheiul, era pasionat de autoturisme, motociclete, dansuri și călătorii.

În urma accidentului, viața reclamantului a fost pusă în primejdie iar integritatea corporală i-a fost grav și ireversibil afectată datorită amputării piciorului stâng deasupra genunchiului și amputării unui deget de la piciorul drept. În plus, gamba piciorului drept a suferit un traumatism complex, cu lipsă de părți moi (substanță musculară) și fractură deschisă.

Raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei realizează o prezentare sintetică a documentației medicale aferente procedurilor medicale la care a fost supus reclamantul pentru tratarea leziunilor suferite prin accident la ambele membre inferioare.

S-a relevat că reclamantul a trebuit resuscitat imediat după accident, că a fost sedat și intubat, conectat la aparat respirator, iar procedurile de tratament au inclus, pe lângă amputațiile repetate, operații de îndepărtare a țesuturilor necrozate, fixare fractură cu cuie ortopedice, reconstrucție chirurgicală vasculară, autotransplanturi de piele etc.

La data examinării de către comisia medico-legală, reclamantul prezenta sechele politraumatism membre inferioare bilateral, iar în prezent, după cum rezultă din probele testimoniale administrate, reclamantul și-a schimbat în mod radical modul de viață, devenind o persoană retrasă și nervoasă, marcată de infirmitatea permanentă cu care nu se poate obișnui, necesitând consiliere psihologică și sprijin fizic în desfășurarea unor activități cotidiene elementare.

Având în vedere toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că o satisfacție echitabilă pentru suferințele psihice și fizice îndurate, precum și pentru pierderea iremediabilă a capacității funcționale a membrelor inferioare, potrivit descrierilor de mai sus, o reprezintă suma de 200.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective.

Pentru toate aceste considerente, instanța în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant.

A respins restul pretențiilor reclamantului.

În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, aceleași pârâte au fost obligate să plătească reclamantului suma de 3.063 lei cheltuieli de judecată.

In termen, împotriva sentinței civile nr. 1059/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul A., au declarat apel reclamantul si pârâta ..

Reclamantul C. I. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul majorării daunelor morale si materiale acordate de prima instanța si obligarea pârâtelor - intimate S.C. C. A. S.A. SIBIU și S.C. C. A. S.A. SUC. A. în solidar la plata către reclamant a sumei de 300.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data plătii efective reprezentând daune morale și la plata sumei de 51.906 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data plății efective reprezentând daune materiale, cu cheltuieli de judecata în apel.

In ceea ce privește acordarea daunelor morale, arata ca in mod greșit Tribunalul A. a redus cuantumul daunelor morale pe care i le-a acordat de la suma de 300.000 euro pe care a solicitat-o, la suma de 200.000 curo, considerând că această sumă reprezintă o satisfacție echitabilă pentru suferințele psihice și fizice îndurate și pentru pierderea iremediabilă a capacității funcționale a membrelor inferioare.

Este adevărat că suferința fizică și psihică la care a fost supus prin accident și ca urmare a intervențiilor chirurgicale, consecințele asupra situației sale personale, familiale, profesionale și sociale nu pot fi cu precizie cuantificate, însă solicită a se avea în vedere faptul că la data producerii accidentului avea 32 de ani, își făcea planuri să-și întemeieze o familie, avea un loc de muncă, era o fire activă și sociabilă. Toate planurile sale s-au ruinat.

Este foarte afectat din punct de vedere psihic, traumele pe care le-a suferit prin supunerea sa la atât de multe intervenții chirurgicale și la luni de zile de internare în spital, despărțirea de familie și de cei dragi fiind greu de descris.

In urma accidentului viața i-a fost pusă în primejdie, i s-a amputat piciorul stâng deasupra genunchiului și un deget de la piciorul drept. Gamba piciorului drept a suferit un traumatism complex, cu lipsă de substanță musculara și fractură deschisă. A fost resuscitat imediat după accident, sedat și intubat, conectat la aparat respirator. Pe lângă amputațiile repetate a mai fost supus la operații de îndepărtare a țesuturilor necrozate, fixare fractură cu cuie ortopedice, reconstrucție chirurgicală vasculară, autotransplanturi de piele.

A fost privat de un mod de viață liber însușit, ceea ce constituie grave încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la integritatea sănătății fizice și psihice; dreptul la libera circulație; dreptul la desfășurarea unor activități economice, sociale, culturale sau de altă natură în conformitate cu propriile sale vocații, dreptul de agrement. A suferit și un grav prejudiciu estetic și are în continuare probleme medicale la piciorul drept, diagnosticul fiind "osteomielită cronică post fractură", gamba dreaptă cu necroză tegumentară, astfel cum rezultă din referatul medical din data de 08.05.2014. Recomandările medicului ca plan de recuperare sunt intervențiile chirurgicale repetate pentru asanarea focarului osteomielitic și cinetoterapie în descărcare.

De asemenea, va mai fi supus unei intervenții chirurgicale pentru extragerea șuruburilor și a tijelor din picior.

A fost pensionat de boală începând cu data de 1 iunie 2012, fiind încadrat la gradul unu de invaliditate, deficiență funcțională gravă, capacitate de muncă șl de autoîngrijire pierdută în totalitate. La data de 9 mai 2014 i s-a emis o nouă decizie medicală asupra capacității de muncă, care menține aceeași încadrare în gradul unu de invaliditate.

Raportat la toate aceste aspecte apreciază că suma de 200.000 euro acordată de către prima instanță cu titlu de daune morale este insuficientă și nu reprezintă o reparare echitabilă și justă a daunelor morale cauzate de vătămarea gravă și ireversibilă a dreptului la integritate corporală și a celorlalte consecințe asupra situației sale personale, familiale, profesionale și sociale.

Arată că, la data de 11 iunie 2014, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de către reclamanta G. G. E. în dosarul nr._/3/210.12, acordându-i daune morale de 1.000.000 de euro. Reclamanta a fost victima unui accident de circulație in urma căruia i-a fost amputat un braț.

Cu privire Ia daunele materiale arată că, instanța a respins pretențiile sale privind plata sumei de 41.770 euro reprezentând cheltuieli necesare viitoare constând în: costul unei proteze definitive de coapsă la piciorul amputat, al unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a șuruburilor și tijelor din picior și al tratamentelor de recuperare.

Tribunalul A. a respins aceste pretenții deoarece nu a făcut dovada efectuării acestei cheltuieli și deci cuantumul acesteia este incert, iar pe de altă parte pentru că a solicitat aprobarea de către Casa Județeană de Pensii A. a achiziționării unei proteze, despre care expertiza medico-legală opinează că poate fi finanțată și decontată de Casa de Asigurări de Sănătate.

In mod greșit instanța a apreciat că aceste cheltuieli au un cuantum incert pentru că nu a făcut dovada efectuării lor. Suma de 41.725 euro reprezintă cheltuieli necesare viitoare.

In raportul de expertiză medico - legală efectuat în cauză se menționează că are nevoie de o altă proteză modulară de coapsă, iar costul unei astfel de proteze este în jur de 40.000 euro (astfel cura rezultă atât din raportul ambulatoriu din data de 20.11.2012 al Spitalului clinic dr. Diosszilagzi S. din Mako - 39.394 euro cât și din oferta primită de la . S.R.L. -40.342 euro).

De asemenea, după execuția protezei va fi nevoit să urmeze tratamente de reabilitare 2 - 3 a câte o lună) și de asemenea, va fi necesară o intervenție chirurgicală de extracție a metalului (șuruburi si tijele din picior, urmată de o perioadă de reabilitare de o lună, aspecte menționate, de asemenea, în raportul ambulatoriu din data de 20.11.2012.

Toate aceste costuri sunt evaluate, conform raportului ambulatoriu din data de 20.11.2012 al Spitalului clinic dr. Diosszilagzi S. din Mako la suma de 1.271.000 forinți (12.000.000 huf proteza + 450.000 huf 3 luni de reabilitare + 110.000 huf extracția metalului + 150.000 huf reabilitare o lună) - echivalentul a 184.333,13 lei (la un curs de 100 huf = 1,4503 lei) - echivalentul a 41.725 euro la un curs de 1 euro = 4,4178 lei).

A solicitat de la Casa Județeană de Pensii A. aprobarea achiziționării unei proteze, pe care a și primit-o, astfel cum a arătat, după un an și jumătate de la data la care a solicitat această proteză.

Această proteză însă nu este funcțională, datorită unor deficiențe, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală.

In mod eronat instanța a reținut că expertiza medico - legală opinează că proteza poate fi finanțată și decontată de Casa de Asigurări de Sănătate.

Ca urmare a obiecțiunilor pe care le-a formulat Ia raportul de expertiză, prin care a solicitat să se menționeze dacă medicul legist își mai menține concluziile privind posibilitatea decontării contravalorii protezei de către Casa de Asigurări de Sănătate, raportat la prevederile art. 18 alin. 1 lit. a din HG 117/27.03.2013 și la faptul că accidentul a fost declarat accident de muncă, prin suplimentul Ia raportul de primă expertiză se menționează la cap. IV Concluzii: "în condițiile menționate în cadrul obiecțiunilor formulate de reclamant, raportat la prevederile legale și la faptul că accidentul suferit de numitul C. I. a fost declarat accident de muncă, modul de decontare a protezei face obiectul interpretării si respectării legislației în vigoare, iar încadrarea cazului în speță spre decontare conform prevederilor legale, nu poate face obiectul unei expertize medico - legale. "

Rezultă că, medicul legist Iasă la aprecierea instanței interpretarea normelor legale referitoare la decontarea din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a contravalorii protezei. Or, prevederile art. 18 alin. 1 lit. a din HG 117/27.03.2013 sunt clare în acest sens, prevăzând în mod expres că nu se decontează din fond servicii medicale acordate în caz de accidente de muncă.

În oferta S.C. ORTOPROFIL Prod Romania S.R.L. - Dispozitive medicale se menționează că perioada de utilizare a unei proteze este de 5 ani. Având în vedere și acest aspect, rezultă că proteza va trebui înlocuită Ia anumite intervale de timp.

Din raportul de expertiză rezultă că proteza actuală nu este funcțională și nu poate fi utilizată la parametri normali, având deficiențe și că are nevoie de o altă proteză modulară.

Apreciază că a dovedit atât necesitatea efectuării acestor cheltuieli cât și certitudinea valorii lor, astfel că aceste despăgubiri trebuie să-i fie acordate având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.

Pentru motivele invocate, solicită admiterea apelului.

În drept, art. 480 alin. 2, art. 466, art. 470, art. 471 Cod proc.civ.

Prin apelul declarat de pârâta .. împotriva aceleiași hotărâri, se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate in sensul diminuării despăgubirilor acordate de instanța de fond reclamantului intimat, cu titlu de daune morale, respingerea capătului de cerere vizând plata de prestații periodice lunare în sumă de 3590 lei, reducerea cuantumului daunelor materiale până la concurența sumei de 16.479,99 lei reprezentând contravaloare autoturism si medicamentație.

In motivare, arată că sub aspectul daunelor morale acordate, acestea nu se subscriu principiului proporționalității, suma acordată fiind mult prea mare raportat la practica jurisprudențială în cazuri similare și la nivelul material societății în ansamblu.

Este adevărat că în materia daunelor morale cuantificarea prejudiciului nu este supusă unor criterii legale de determinare, instanța urmând a avea în vedere valorile lezate, consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată viața profesională, socială cu precizarea că, această cuantificare este subordonată unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă.

Arată că, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2129/2013 pronunțată în Dosar nr._ ** a statuat faptul că acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective, criterii ce sunt relevate de actele normative, respectiv art. 51 pct. 1 lit. f din Normele de aplicare a Legii nr. 136/1995 și art.49 pct.1 lit.f al Normelor de aplicare a aceleiași legi, aprobate prin ordinul Comisiei de supraveghere a asigurărilor nr. 21/2009.

In acest sens, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei a depus o . decizii relevante unde, în cauze similare, instanțele au acordat despăgubiri în jurul valorii de 100.000 lei. Totodată a prezentat instanței de judecată și un Ghid realizat de Fondul de Protecție ai Victimelor Străzii care, analizând aproximativ 2500 de decizii pronunțate la nivelul curților de apel din România a determinat un sistem de punctaj pentru calculul despăgubirilor morale în vederea evitării acordării unor sume disproporționate în cauze similare și pentru a întruni exigența predictibilității actului de justiție, iar instanța de fond nu face nici o trimitere la practica jurisprudențială în materie în justificarea cuantumului daunelor morale acordate.

În ceea ce privește suma de 3590 lei acordată cu titlu de prestație periodică, solicită respingerea acestei pretenții întrucât însăși motivarea instanței recunoaște faptul că, diurna este acordată de angajator pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate, în interes de serviciu. Pornind de la această noțiune este evident că, suma plătită are destinația acoperirii cheltuielilor de deplasare și nu de remunerare a muncii prestate de către angajat, aceasta din urmă fiind realizată din salariul acordat conform Contractului individual de muncă.

Trebuie făcută distincția între salariu care are ca scop remunerarea angajatului pentru activitatea prestată și diurna care are ca scop acoperirea cheltuielilor de deplasare și nu de remunerare a muncii.

Arată că, reclamantul beneficiază de un ajutor social în cuantum de 1063 lei lună. Ajutorul social și pensia de asigurări sociale au caracter de despăgubire, iar în situația în care, victima accidentului și-a pierdut total capacitatea de muncă, aceasta va putea pretinde de la autorul prejudiciului cel mult diferența dintre suma primită cu titlu de pensie sau ajutor social și venitul realizat prin muncă. în cazul de față, dat fiind faptul că, suma ce constituie pensie și ajutor social este mai mare decât suma realizată de către reclamant conform contractului individual de muncă, pârâta nu poate fi obligată la plata vreunei diferențe cu titlu de prestație periodică.

În ceea ce privește cheltuielile efectuate de reclamantul intimat reprezentând tratament recuperatoriu a solicitat respingerea acestor pretenții în condițiile în care, din Raportul de expertiză medico legală întocmită de Serviciul de medicină legală A., a rezultat faptul că: "Din documentul medical nr. 1 din 03.02.2014 Spitalul Clinic Județean de Urgența A., Secția recuperare Medicină fizico și Balneologie din care reținem: La nivelul Secției Recuperare Medicină fizică și Balneologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgența A. se pot face toate procedurile de electroterapie, termoterapie, kinetoterapie și masaj. "

În condițiile date, raportat la faptul că, aceste tratamente de recuperare puteau fi efectuate în A., în cadrul instituțiilor sanitare românești, fiind suportate din bugetul asigurărilor sociale, suma solicitată la plată, nu se impunea a fi acordată.

Pentru motivele arătate solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinări, pârâții U. D. și . au învederat că poziția lor este aceeași din primă instanță, limitată la poziția procesuală de intervenienți forțați și anume de admitere a apelurilor formulate doar în măsura în care se va aprecia că acestea sunt fondate, raportat la probele și argumentele prezentate.

A arătat că, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta aparține asiguratorului, în prezenta cauză .., doar aceasta putând fi obligată la despăgubiri.

Prin întâmpinare, reclamantul C. I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu mențiunea că sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, în sensul că s-ar impune o diminuare a acestora, cu motivarea din partea pârâtei că daunele acordate nu se subscriu principiului proporționalității și că instanța nu a făcut trimitere la practica jurisprudențială în materie pentru a justifica suma acordată cu titlu de daune morale.

Criteriile de acordare a daunelor morale impun o evaluare a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, atingerile aduse valorilor morale îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs, sens în care instanța a făcut referire în motivarea sentinței la aspectele pe care le-a avut în vedere, aspecte relevate de probele administrate în cauză (înscrisurile medicale, expertiza, declarațiile martorilor).

Consideră că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate, pentru motivele pe care le-a arătat în mod detaliat în apelul pe care l-a declarat împotriva sentinței Tribunalului A..

Cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță nu suplinește daunele materiale, astfel cum sugerează pârâta apelantă, prin cererea de apel, din dispozitivul sentinței se poate observa că i s-au acordat și daune materiale în sumă de 44.890,38 lei.

Consideră că sunt neîntemeiate criticile aduse de către pârâta — apelantă sentinței Tribunalului A. cu privire la suma de 3.590 lei acordată cu titlu de prestație periodică.

Apelanta susține că trebuie făcută diferența între salariu și diurnă și că nu i se

cuvine acordarea prestației periodice în cuantumul stabilit de către instanță ci doar cel mult diferența dintre suma primită cu titlu de pensie sau ajutor social și venitul realizat prin muncă.

O astfel de abordare este eronată întrucât are dreptul la o compensație periodică reprezentând diferența dintre venitul mediu net lunar pe care l-a realizat în perioada în care a fost angajat și venitul pe care îl obține în prezent din pensia de invaliditate.

Apreciază ca neîntemeiată solicitarea de reducere a cuantumului daunelor materiale până la concurența sumei de 16.479,99 lei reprezentând contravaloare autoturism si medicamentație, întrucât a dovedit cuantumul daunelor materiale pe care le-a solicitat și a justificat necesitatea efectuării acestor cheltuieli, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile reprezentând tratament recuperatoriu.

În raportul de expertiză medico - legală s-a menționat într-adevăr faptul că la nivelul Secției Recuperare Medicină Fizică și Balneologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență A. se pot face toate procedurile de kinetoterapie și masaj (acesta reprezintă o redare a documentului medical nr.1/03.02:2014)

Dar, de asemenea, s-a mai menționat și că în prezent nu funcționează Bazinul, deci nu se poate aplica hidroterapie, secția nu dispune de rampă pentru acces cu rotile (redare din aceluiași document medical nr, 1/03.02.2014).

Insă concluziile Raportului de expertiză medico-legală enunțate la CAP. IV pag. 14 din Raport sunt următoarele:

„Având în vedere complexitatea tratamentelor de recuperare menționate în documentele medicale puse la dispoziția noastră, apreciem că acestea nu ar fi putut fi efectuate în totalitate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență A.”.

În mod eronat pârâta apelantă susține faptul că aceste tratamente de recuperare puteau fi urmate în A. și că plata acestora, ar fi fost suportată din bugetul asigurărilor sociale.

Astfel cum a arătat în concluziile scrise și cum în mod corect a reținut și prima instanță, aceste cheltuieli nu sunt decontate din fondul sistemului de asigurări sociale de sănătate (conform art. 18 lit. a din HG.nr.117 din 27.03.2013) întrucât accidentul în care a fost implicat a fost încadrat la accidente de muncă.

În ce privește tratamentele efectuate prin intermediul Casei Județene de Pensii, sunt stabilite anumite criterii de acordare, iar biletele de tratament balnear se pot acorda numai în limita numărului locurilor la tratament balnear finanțat din bugetul asigurărilor sociale de stat și aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Biletele de tratament balnear se acordă în conformitate cu ordinea de ierarhizare a cererilor prin care se solicită bilete de tratament balnear în funcție de criteriile specifice, în limita locurilor repartizate pe serii, stațiuni si unități de cazare.

Biletele de tratament balnear se acordă individual, în cursul unui an calendaristic, unei persoane i se poate elibera un singur bilet de tratament balnear.

Or, reclamantul a avut nevoie imediat de tratamentele de recuperare pe care le-a urmat și mai are nevoie de aceste tratamente în continuare, nu o dată pe an, în mod sporadic, de aceste tratamente depinzând șansele sale de recuperare.

Prin întâmpinarea sa, pârâta apelanta .. a solicitat respingerea apelului reclamantului cu motivarea că sub aspectul daunelor morale acordate acestea nu se subscriu principiului proporționalității, suma acordată fiind mult prea mare raportat la practica jurisprudențială în cazuri similare și la nivelul material al societății în ansamblu și raportat la practica jurisprudențială din România.

Este de necontestat faptul că, persoana vătămată ca urmare a evenimentului rutier a suferit multiple traume, însă acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective.

În ceea ce privește critica apelantului vizând neacordarea de către instanța de fond a sumei de 41.725 Euro contravaloarea protezei solicitate, apreciază că soluția instanței este corectă raportat la faptul că, acestea nu reprezintă o cheltuială certă pe de o parte iar pe de altă parte, așa cum corect s-a reținut, această proteză urmează a fi decontată de Casa de Asigurări de Sănătate.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul C. I. arată că își menține punctul de vedere exprimat prin apelul pe care l-a declarat în cauză împotriva sentinței civile nr. 1059/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul A., în sensul că se impune majorarea daunelor morale acordate de Ia suma de 200.000 euro la suma de 300.000 euro precum și obligarea asigurătorului S.C. C. A. SA la plata sumei de 51.906 euro reprezentând daune materiale.

A arătat că a explicat în mod detaliat prin întâmpinarea depusă Ia apelul declarat de S.C. C. A. S.A. criteriile avute în vedere de către prima instanță la stabilirea cuantumului daunelor morale și materiale acordate.

De asemenea, a arătat și motivele pentru care consideră că se impune majorarea cuantumului acestor daune și faptul că suma solicitată pentru proteză nu se decontează din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel cum în mod eronat susține asigurătorul, ca urmare a faptului că accidentul în care a fost implicat este considerat accident de muncă.

Prin concluzii scrise, reclamantul a solicitat admiterea apelului reiterând motivele invocate prin apelul declarat, iar in ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, a solicitat respingerea acestuia, apreciind ca nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii atacate cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, cu privire la suma acordata cu titlu de prestație periodică, precum si cu privire la reducerea daunelor materiale pana la concurenta sumei de 16.479,99 lei.

Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 466 si următoarele Cod proc.civ., ale Legii nr. 136/1995, Curtea constată următoarele:

Reclamantul prin apelul declarat a apreciat că, în mod greșit, tribunalul a redus cuantumul daunelor morale de la suma de 300.000 euro, cât a solicitat, la suma de 200.000 euro, în timp ce pârâta prin apelul declarat a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale si materiale acordate de tribunal.

Cu privire la cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale, Curtea retine că, criteriile reținute de către tribunal pentru cuantificarea despăgubirilor apte să repare prejudiciul moral încercat de reclamant sunt juste și vor fi avute în vedere și de către instanța de apel, care și le însușește în întregime, însă suma stabilită este prea mare pentru a respecta principiul proporționalității, astfel că prin cuantumul stabilit, despăgubirea să nu se transforme într-o îmbogățire fără justă cauză.

De asemenea, cu referire la jurisprudența Curții Europene, care este obligatorie în egală măsură ca și normele Convenției, întrucât alcătuiesc împreună un . constată că regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri echitabile.

Referitor la cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale, judecătorul primei instanțe a avut în vedere situația concretă a speței și criterii reale, respectiv vârsta reclamantului la data producerii evenimentului, impactul asupra existenței cotidiene a acestuia, însă deși a folosit în mod pertinent aceste criterii, judecătorul primei instanțe nu a intrat în domeniul „ideii în echitate” specifică jurisprudenței Curții Europene, pentru a putea să cuantifice în mod just cuantumul despăgubirilor cuvenite.

Instanța de apel apreciază că, din această perspectivă, nu trebuie ignorate condițiile socio-economice actuale, suma acordată cu titlu de despăgubiri morale de către prima instanță apărând a fi disproporționată.

În această logică juridică, Curtea apreciază că prejudiciul moral suferit de către reclamant este cert, dar prin aplicarea criteriilor de evidențiere a acestuia și raportarea lor la persoana acestuia, pe de o parte și, ținând seama de principiile de echitate, pe de altă parte, se impune stabilirea despăgubirii la suma de 50.000 euro prin echivalent în lei, la data plății efective.

Referitor la neacordarea in totalitate a despăgubirilor materiale solicitate de reclamant, respectiv privind plata sumei de 41.770 euro echivalentul unei proteze definitive, al unei intervenții chirurgicale si al tratamentelor de recuperare, Curtea constata ca in mod corect au fost respinse de prima instanță, având în vedere ca aceste cheltuieli nu au avut un caracter cert, fiind vorba de un prejudiciu viitor, fără a fi cuantificat într-o suma fixă, dovedita la data promovării acțiunii.

In ceea ce privește obligarea paratelor la plata sumei de 44.890,38 lei cu titlu de despăgubiri materiale, Curtea constată că sub acest aspect soluția tribunalului este dată cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (în vigoare la data producerii accidentului) si art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 prin raportare la probatoriul administrat in cauza.

Raportat la acest aspect, nu poate fi primită cererea pârâtelor făcută prin apelul declarat, de diminuare a cuantumului daunelor material pana la concurenta sumei de 16.479,99 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului si medicamentației.

Cum, în cauza s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate de reclamant cu tratamentele de recuperare, având in vedere si concluziile raportului de expertiza medico-legala efectuat de Serviciul Județean de Medicina Legala A. (filele 238-244 dosar fond), conform cărora tratamentele de recuperare ale reclamantului datorita complexității lor nu puteau fi efectuate in totalitate in cadrul Spitalului Județean de Urgențe A., Curtea constată că în mod corect a obligat tribunalul pârâtele la plata sumei de 44.890,38 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

In acest sens este si jurisprudența Curții de Justiție care in Cauza C-268/13 (a Curtii de Justitie a U.E.) E. P. contra Casa Județeană de Asigurări de Pensii Sibiu si Casa Națională de Pensii, a stabilit ca “cererea de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate în străinătate nu poate fi refuzată atunci când o lipsă a materialelor medicale de prima necesitate împiedica asiguratul social sa beneficieze de tratamentul spitalicesc în timp util în statul membru de reședință. Aceasta imposibilitate trebuie apreciată atât la nivelul ansamblului spitalelor din acest stat membru apte să acorde tratamentul respectiv, cât și in raport cu intervalul de timp in care tratamentul poate fi obținut în timp util”.

Referitor la motivul de apel invocat de pârâta apelanta prin care se solicită respingerea cererii privind plata de prestații periodice lunare in suma de 3590 lei reclamantului, Curtea constată ca acesta este întemeiat, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, cât si in apel, rezultă ca salariul de bază lunar brut al reclamantului era, la data producerii accidentului, de 804 lei (604 lei lunar net).

In mod greșit a reținut tribunalul că reclamantul a realizat anterior accidentului venituri lunare in medie de 4653 lei, luând în considerare și diurna acordată reclamatului pentru activitatea de conducător auto pe care a asimilat-o veniturilor salariale.

Cum, diurna acordată avea ca scop acoperirea cheltuielilor de deplasare in alta localitate, si nu de remunerare a muncii, reprezentând (în speța) o indemnizație in valuta in vederea acoperirii cheltuielilor de transport efectuate de reclamant pentru activitatea de conducător auto si cum aceasta nu se regăsește nici în contractul de munca al reclamantului, ci doar in ordinele de deplasare făcute in străinătate ale reclamantului (filele 99-116 dosar apel), iar reclamantul beneficiază de ajutor social in suma de 1063 lei/luna, Curtea constata ca in mod greșit au fost obligate paratele la plata către reclamant a sumei de 3590 lei cu titlu de prestație periodica pana la împlinirea vârstei de pensionare.

Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 480 cod proc.civ., va respinge apelul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Va admite apelul declarat de pârâta S.C. C. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în sensul că:

Va obliga pârâtele S.C. C. A. S.A. Sibiu și S.C. C. A. S.A. S. A. la plata sumei de 50.000 euro prin echivalent în lei la data plății efective către reclamantul C. I. cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Va respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata unei prestații periodice lunare și va menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Admite apelul declarat de pârâta S.C. C. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în sensul că:

Obligă pârâtele S.C. C. A. S.A. Sibiu și S.C. C. A. S.A. S. A. la plata sumei de 50.000 euro prin echivalent în lei la data plății efective către reclamantul C. I. cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata unei prestații periodice lunare.

Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. L. D. C.

GREFIER,

L. P.

Red. M.L./8.04.2015

Tehnored L.P./ 20.04.2015

Ex.7/.> Primă instanță: jud. S. C. Ș. – Tribunalul A.

Se comunică 5 ex

apelant reclamant C. I. - A., . cab.av. Dragoiescu C., nr. 1, .;

apelante - pârâte C. A. SA - Sibiu, ..5, . A, Centrul de Afaceri Sibiu, J. SIBIU

C. A. SA - S. A. - A., .. P2, .

intimați - pârâți

U. D. - Nădlac, .. 44, Cod postal_, J. A.

S. P. SRL - A., .. 44, J. A.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel...		Grăniţuire. Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Pretenţii. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA