Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1125/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1125/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1125/R
Ședința publică din 19 septembrie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către pârâții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 220/20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul S.C. L.M. S. Co S.R.L. și pârâții J. T. V. S., G. V., G. V., M. P., C. M., C. S., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenții-pârâți, consilier juridic S. V. și pentru reclamanta-intimată S.C. L.M. S. Co S.R.L., lipsă, avocat S. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care se constată depus, prin Serviciul registratură: la data de 19 septembrie 2013, de către reclamanta-intimată S.C. L.M. S. Co S.R.L. Concluzii scrise (f. 15-16).
Reprezentanta pârâților-recurenți depune la dosar împuternicire, dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 470,15 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegație de reprezentare și un exemplar Concluzii scrise și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul reprezentanților părților pe cererea de recurs:
Reprezentanta pârâților-recurenți solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în tot în sensul respingerii apelului declarat și menținerea sentinței instanței de fond, conform motivelor din cererea de recurs. solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, declarând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu privire la motivele de recurs, se solicită a se observa că acestea nu sunt apte să se circumscrie nici unuia din temeiurile, prevăzute de art. 304 c.pr.civ., iar faptul că pârâtul că pârâții nu acceptă concluziile unui raport de expertiză tehnică administrat în cauză nu reprezintă un motiv de recurs.
Reprezentanta reclamantei-intimate arată că expertiza este o probă esențială și pârâta-recurentă a avut o conduită pasivă. Inițial, în fața primei instanțe, această parte nu a propus obiective pentru expertiză. După comunicarea raportului de expertiză nu a formulat obiecțiuni. Ulterior, după ce instanța a rămas în pronunțare a formulat obiecțiuni, care nu mai puteau fi discutate, având în vedere stadiul procesual de la acel moment. În faza de apel pârâții-recurenți nu au înțeles să solicite o probă nouă, o expertiză topografică, nu au înțeles nici să valorifice obiecțiunile depuse anterior la dosar, la prima lucrare deja efectuată, deși procedural ar fi avut posibilitatea să solicite probe. În concluzie recurenții-intimați au avut o atitudine pasivă. În acest sens arată că nici în faza procesuală a recursului, nu se solicită casarea și trimiterea spre rejudecare, pe motiv că probatoriul administrat în cauză trebuie să fie completat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 03.10.2012, sub nr._ și precizată în data de 18.10.2012, reclamanta S.C. L.M. S. CO S.R.L. a chemat în judecată pârâții M. Timișoara prin P. și C. L. Timișoara, J. T. V. S., G. V. și G. V., M. P., C. M. și C. S. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea cărții funciare nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 7 Freidorf) identificat cu nr. top. 12-14-/a/2, în sensul modificării suprafeței terenului înscris în această carte funciară de la suprafața de 3208 mp la suprafața de 3773 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Timișoara, . constând în casă și teren în suprafață de 3208 mp înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 7 Freidorf) cu nr. top. 12-14-/a/2, iar, cu ocazia întocmirii documentației tehnice și a ridicării topografice, a constatat că suprafața reală este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară. Că, această diferență în plus nu afectează suprafețele învecinate.
Reclamata a mai învederat dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 și ale art. 25 alin. 2 lit. c) art. 89 alin. 5 din Regulament și a evidențiat proprietarii învecinați.
În drept, s-au invocat prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 și ale art. 89 alin. 5 și 6 din Regulament.
Pârâta J. T. V. S. a formulat întâmpinare în care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamantă, fără a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
P. precizarea depusă la dosar în data de 21.06.2012 (fila 45 dosar fond), pârâții C. S. și C. M. au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
Celelalte părți, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
P. încheierea de ședință din data de 21.06.2012, s-a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topografice, expertiză care a fost efectuată de către expert V. F. I. (filele 54-75 dosar fond).
P. sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. L.M. S. CO S.R.L. împotriva pârâților M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara, J. T. V. S., G. V., G. V., M. P., C. M. și C. S..
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Timișoara a reținut că reclamanta S.C. L.M. S. CO S.R.L. este proprietara terenului imobilului situat în Timișoara, . constând în casă și teren în suprafață de 3208 mp înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 7 Freidorf) cu nr. top. 12-14/a/2 în suprafață de 3208 mp (fila 6), imobil care se învecinează cu terenul intravilan situat în Timișoara, . (fila 19) în suprafață de 1026 mp aparținând pârâților C. S. și C. M., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top 12-14/a/1; cu terenul intravilan situat în Timișoara, . (fila 15) în suprafață de 720 mp aparținând pârâtului M. P., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top 12-14/b/1; cu terenul intravilan situat în Timișoara, . (fila 13) în suprafață de 719 mp aparținând pârâților G. V. și G. V., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top 12-14/b/2; cu terenul intravilan situat în Timișoara, .. 30 (fila 10) în suprafață de 2982 mp aparținând pârâtei J. T. V. S., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top 17-19/1; cu terenul intravilan aparținând M. Timișoara nr. top. 315/1 (fila 24 dosar fond).
Prima instanță a reținut că, din măsurătorile efectuate asupra terenurilor în litigiu, a rezultat faptul că reclamanții dețin o suprafață înscrisă în CF nr._ Timișoara, nr. top. 12-14/a/2 de 3208 mp, iar în fapt, terenul acestora măsoară suprafața de 3773 mp (fila 62). Terenul pârâților J. T. V. S., G. V. și G. V., M. P., C. M. și C. S. au fost măsurate în cadrul raportului de expertiză efectuat în cauză și s-a constatat că au suprafețe mai mari decât cele constatate în cărțile funciare (filele 62-63).
S-a mai evidențiat că, prin concepție și scop, cartea funciară trebuie sa oglindească în permanență situația juridică reală a imobilelor prin descrierea cât mai exactă a acestora, prin înscrierea drepturilor reale existente asupra imobilelor, cu indicarea titularilor acestor drepturi, ca și prin înscrierea actelor, faptelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele care apar menționate în evidentele de publicitate imobiliară. Cu toate acestea, se poate întâmpla ca, din diverse cauze, să apară, într-adevăr, o discordanță sau o nepotrivire între cuprinsul cărții funciare (adică între starea tabulară), pe de o parte, și situația juridică reală (adică realitatea extratabular), pe de altă parte. Pentru reglementarea acestei situații legiuitorul a prevăzut în Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, cu modificările ulterioare, un mijloc juridic de înlăturare a unor asemenea disensiuni, acesta constând în modificarea cuprinsului cărții funciare.
În speță, instanța de fond a constatat că, atât suprafața deținută de reclamantă cât și cele deținute de pârâții J. T. V. S., G. V. și G. V., M. P., C. M. și C. S. sunt diferite de cele înscrise în Cărțile Funciare, iar reclamanta posedă o suprafață mai mare cu 565 mp decât cea pentru care are titlu de proprietate (3773 mp față de 3208 mp). În aceste condiții, nu s-a putut dispune rectificarea cărții funciare așa cum a solicitat reclamanta atâta timp cât nu este definitivată situația tuturor terenurilor din zonă nu doar a celor cu care se învecinează imobilul reclamantei pentru a se stabili unde se regăsește minusul de suprafață. Mai mult, imobilul aflat în proprietatea M. Timișoara, evidențiat în foaia de capăt (fila 26 dosar fond) nu a fost măsurat.
Chiar dacă pârâții J. T. V. S., C. S. și C. M. au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii, instanța de fond a precizat că nu s-a putut reține poziția lor procesuală deoarece imobilele deținute de către aceștia sunt în aceeași situație ca și cea a imobilului reclamantei, de excedent față de suprafața tabulară, iar pentru reglementarea situației este necesară o analiză mai amplă care să implice măsurarea tuturor terenurilor din zonă, pentru că, un excedent poate să evidențieze existența unui deficit. Aceasta și pentru că, prin sistemul de carte funciară se asigură publicitatea drepturilor reale imobiliare pe baza actelor prin care s-au constituit, transferat, modificat sau stins acele drepturi, potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 7/1996. Astfel, mențiunile din extrasele de Carte funciară privind imobilele părților, atâta timp cât nu sunt contestate, sunt înscrisuri obligatorii pe care instanța nu le poate ignora, motiv pentru care nu poate face abstracție de faptul că reclamanta dar și ceilalți pârâți dețin mult mai mult decât este înscris în CF.
La data de 14 ianuarie 2013 împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ a formulat apel reclamanta S.C. L.M. S. CO S.R.L solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, apelanta a arătat că primul argument reținut de prima instanța în sprijinul soluției de respingere este acela ca nu ar fi definitivata situația terenurilor din zona, nu doar a celor cu care se învecinează imobilul reclamantei, astfel ca nu s-ar putea stabili unde se regăsește minusul de suprafața.
S-a mai susținut că pârâtul M. Timișoara nu a formulat obiective la întocmirea raportului de expertiza prin care sa fi solicitat măsurarea și altor terenuri din zonă, iar părțile pârâte nu au manifestat opoziție la cerere și nu au formulat nici obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză. Dacă M. Timișoara a avut totuși obiecțiuni, acestea au fost formulate tardiv, după apelarea cauzei în ordinea listei și după dezbaterea fondului cauzei, astfel încât instanța nu putea retine ca fiind pertinente niște critici care pe lângă faptul ca nu au fost făcute . procedural, nici nu au fost confirmate tehnic de către expertul desemnat în cauză.
În susținerea apelului reclamanta a mai precizat că înainte de introducerea cererii în instanța, societatea a solicitat o măsurătoare extrajudiciara și întocmirea procesului-verbal de vecinătate pe cale administrativă prin intermediul .. Nu a fost posibilă rezolvarea problemei pe cale administrativă, din cauza opoziției Primăriei Timișoara care nu a semnat procesul-verbal, nemotivat.
S-a subliniat că încercând sa fie cat mai diligenți, deși acest lucru nu era necesar, specialiștii S.C. Pilot Cad S.R.L. au făcut măsurători ample, care au cuprins întreg cvartalul delimitat de străzile :Podgoriei la N, I. S. la E, Nottara la S, domeniul public al V-lea. Au fost măsurate în fapt 47 de imobile, fiind anexate documentației 47 extrase CF (mențiunea este efectuata în procesul-verbal de predare-primire nr. 11/01.03.2012, iar anexele releva aceste măsurători.) Concluziile măsurătorilor au fost aceleași: suprafața reala este de 3786 mp, față de 3208 mp înscriși în CF.
Apelanta a arătat că practica judecătorească a fost constantă în suficiența măsurătorilor la imobilele învecinate, aspecte avute în vedere în sentința civilă nr. 9574/19.04.2011 a Judecătoriei Timișoara rămasă irevocabilă și sentința civilă nr._/11.11.2010 a Judecătoriei Timișoara rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 685/A/13.10.2011 a Tribunalului T..
S-a susținut că este nefondat, în contextul dat, și argumentul ca ar putea exista un deficit în zona, ceea ce ar putea constitui un impediment pentru admiterea acțiunii. Măsurătoarea inițială, administrativă, a cuprins 47 de imobile și nu a fost găsit nici un deficit care să susțină falsa supoziție a instanței.
S-a mai susținut că mențiunile din cartea funciara nu ar fi fost contestate și ar fi astfel obligatorii, este și ea nefondată, subliniindu-se că însăși acțiunea de față contestă înscrierea în cartea funciara, respectiv contesta doar un aspect tehnic, înscris greșit în cartea funciara. Conform art. 33 al 3 din legea nr. 7/1996, prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poarta asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
S-a precizat că în plus, art. 89 al 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara stipulează în mod expres faptul ca „..modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară."" Astfel cum a fost ea precizată în drept, acțiunea vizează modificarea cărții funciare și se întemeiază pe prevederile art. 33 al 3 și art. 89 al 6 din Regulament.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
P. decizia civilă nr. 220/A/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. LM S. Co S.R.L. împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantă, modifică CF nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.7 Freidorf) identificat cu nr. top. 12-14/a/2, în sensul modificării suprafeței terenului înscris în această carte funciară de la suprafața de 3208 mp la suprafața de 3773 mp, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei civile tribunalul a reținut că potrivit art. 914 din Noul Cod Civil proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.
Totodată, în condițiile art. 1 din Legea nr.7/1996, cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării, scopul acestui sistem fiind, printre altele, de determinare a informațiilor tehnice, economice și juridice referitoare la imobile, iar evidența imobilelor înscrise în planul cadastral și în cartea funciară se realizează și se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la inițiativa autorităților publice.
Din reglementarea art. 25 din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, reiese ca procedura administrativa a modificării suprafeței imobilului evidențiat cadastral se desfășoară față de proprietarii vecini, neexistând nici o rațiune pentru care aceasta regula să nu fie respectată și în procedura contencioasă.
S-a subliniat că, nu lipsit de relevanță este și faptul că în noua concepție a legii nr. 7/1996, republicata în 2013 (neaplicabila în cauza), chiar și în situația în care suprafața din măsurători este mai mare decât procentul stabilit la lit. b)(10%), procedura de urmat pentru modificarea suprafeței este tot una cu caracter administrativ, fiind suficienta depunerea certificatului notarial prevăzut la art. 13 alin. (2).
S-a subliniat că în speță, în mod corect a observat judecătoria că, potrivit lucrării de specialitate, din măsurătorile efectuate asupra terenurilor în litigiu, a rezultat faptul că reclamanții dețin o suprafață înscrisă în CF nr._ Timișoara, suprafață nr. top. 12-14/a/2 de 3208 mp, înscris în CF nr._ Timișoara, proprietatea reclamantei, este în fapt de 3773 mp (fila 62), mai mare decât cea evidențiata în cartea funciara și ca, mai mult decât atât, și terenul pârâților J. T. V. S., G. V. și G. V., M. P., C. M. și C. S. au suprafețe mai mari decât cele constatate în cărțile funciare (filele 62-63 dosar fond).
În mod eronat însă, lipsit de temei legal, a concluzionat însă aceeași instanța ca nu se poate dispune rectificarea cărții funciare așa cum a solicitat reclamanta atâta timp cât nu este definitivată situația tuturor terenurilor din zonă nu doar a celor cu care se învecinează imobilul reclamantei pentru a se stabili unde se regăsește un eventual minus de suprafață.
Atâta vreme cât lucrarea de specialitate a confirmat susținerea reclamantei, cererea acesteia nu poate fi respinsa pe o simpla prezumție, pe o eventualitate: aceea a existentei unui minus de suprafața care ar justifica excedentul de suprafața al reclamantei.
Instanța de apel a reținut că argumentul primei instanțe în sensul că mențiunile din extrasele de Carte funciară privind imobilele părților, atâta timp cât nu sunt contestate, sunt înscrisuri obligatorii pe care instanța nu le poate ignora funcționează tocmai în sensul admisibilității cererii, întrucât, cu puterea evidentei, prin însușii prezentul demers judiciar, reclamanta a contestat mențiunile din cartea funciara.
De asemenea, s-a reținut că semnificativa este și atitudinea procesuala a pârâților care, în prima instanța, fie au achiesat în mod expres la cerere, fie nu s-au opus; autoritatea administrativ locala nu a formulat întâmpinare în nici o faza procesuala, iar concluziile expertizei au fost în sensul ca prin modificarea suprafeței parcelei în litigiu nu se aduce atingere suprafeței nici uneia dintre parcele învecinate.
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul T., pârâții M. Timișoara, prin P. și C. L. al M. Timișoara au declarat recurs în termen legal la data de 07.05.2013, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantă, ca nelegală și neîntemeiată.
În motivare, pârâții-recurenți au susținut că tribunalul a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză și nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de pârâtă la expertiza efectuată în dosar, care în esență, arată că întinderea suprafeței de teren aduce atingere suprafețelor de teren învecinate.
În acest sens, recurenții au arătat că potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului - situație suprafețe pe cvartal, întocmit de către S.C. PILOT CAD - planșa nr. 1 din proiect 66/2011, aflată la dosar, toate imobilele cu front la strada Nottara, . . de suprafețe de teren în plus sau în minus.
S-a arătat că astfel, comparând planul mai sus menționat cu planul de carte funciară și plan de încadrare în zonă - planșa nr. 1 din proiect 66/2011, atașată de instituția pârâtă la prezentul dosar, se constată diferențe de configurație a limitei de hotar a imobilelor ce se învecinează cu terenul proprietate a M. Timișoara.
S-a precizat că pârâții nu sunt de acord cu concluziile de la capitolul 7 din raportul de expertiză, unde se menționează că modificarea suprafeței de teren nu aduce atingere suprafețelor de teren învecinate,
P. adresa nr. SJ2012-_/11.10.2012 Serviciul Banca de Date Urbana și Cadastru a comunicat că rectificarea acestei suprafețe de teren a fost solicitată și acesteia, ocazie cu care a fost sesizată modificarea limitelor de proprietate a parcelelor aflate pe extremitățile cvartalului, prin deplasarea împrejmuirilor pe terenul municipiului Timișoara din imediata vecinătate.
Pârâții-recurenți au precizat că, având în vedere cele mai sus precizate prin obiecțiunile formulate s-a solicitat ca, pe planul de situație, să se marcheze limita juridică a fiecărei parcele topografice în parte, prin suprapunerea planului de situație cu planul de carte funciară, solicitând totodată instanței de judecată să pună în vedere expertului să calculeze suprafețele de teren ale fiecărei parcele topografice, pe laturile juridice identificate.
În raport de aceste susțineri, pârâții-recurenți susțin nelegalitatea deciziei civile pronunțată de Tribunalul T. și, respectiv, temeinicia hotărârii primei instanțe, care a respins demersul judiciar inițiat de reclamantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 c.pr.civ., art. 312 alin. 3 c.pr.civ.
P. concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta-intimată S.C. L.M. S. Co S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, subliniind că criticile recurentei nu se circumscriu motivelor de recurs invocate ca fiind art. 304 pct. 8 și 9 C.p.c, iar recurenta nu a fost în măsura să probeze incidența acestora, situație în care, în aceasta cale extraordinara de atac nu poate fi pus în discuție fondul cauzei în maniera în care a procedat recurenta.
S-a susținut că recurenta nu a formulat obiecțiuni în termenul procedural legal în fața primei instanțe împotriva raportului de expertiza întocmit de dl expert V. F., astfel încât aceste eventuale obiecțiuni nu se pot circumscrie unor motive de recurs apte a fi analizate în aceasta faza procesuală.
Mai mult, recurenta, deși a fost reprezentata și în faza judecării apelului, nu a solicitat nici în faza apelului întocmirea unui eventual supliment la raportul de expertiză, care ar fi putut aduce lămuriri suplimentare, aceasta proba fiind admisibilă la acel moment.
S-a mai susținut că recurenta nu a apreciat nici să solicite o casare pentru completarea probatoriului deja administrat în dosar.
În acest context, față de aceasta atitudine procesuală, reclamanta-intimată a învederat că nu exista cadrul procesual pentru a analiza criticile aduse raportului de expertiza topografică care s-a constituit în proba esențiala în cauză.
S-a susținut că, pe de alta parte, concluziile raportului de expertiza au fost foarte clare și neechivoce în sensul ca modificarea suprafeței terenului de la 3208 mp la 3773 mp nu afectează în niciun fel proprietățile invecinate, cu atât mai mult cu cât aceste proprietăți invecinate au toate faptic un surplus de teren față de suprafața inscrisă în cartea funciară.
De asemenea, s-a susținut și, critica privitoare la omiterea măsurării unei anumite parcele de teren (pe care recurenta nici măcar nu o identifică) este de asemenea nepertinenta, întrucât recurenta nu a formulat obiective proprii la expertiza topografica, iar expertul judiciar a procedat la măsurătorile pe care le-a apreciat ca fiind necesare pentru a oferi suportul tehnic necesar soluționării cauzei.
Reclamanta-intimată .C. L.M. S. Co S.R.L. a solicitat, pentru toate aceste considerente respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, trebuie subliniat că, deși pârâții recurenți invocă în susținerea recursului de față, incidența prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 c.pr.civ. ( care vizează ipoteza interpretării greșite de către instanță a actului juridic dedus judecății ori când aceasta a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și, respectiv, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), în motivarea, așa cum rezultă în mod expres din aliniatul 1 al recursului, se referă strict la interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză
În calea extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural și/sau substanțial).
Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control a legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză – sub toate aspectele susținute de pârâta recurentă – istoricul cauzei dedusă judecății, toate cu consecințe directe în planul configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.
Instanțele anterioare au prezentat în mod exhaustiv întreaga situație de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
Noua formulare a textului art.304 C.pr.civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizată prin configurarea situației de fapt a dosarului și cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părțile cu interese contrare.
O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.
În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurenții a beneficiat în mod concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Trecând peste aceste aspecte, și examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma temeiurilor de modificare invocate de recurenți, respectiv art. 304 pct. 8 și 9 c.pr.civ., Curtea reține însă că, pornind de la obiectul concret dedus judecății, prin care reclamanta a solicitat modificarea suprafeței de teren înscris în CF nr. 406.686 Timișoara, nr. top. 12-14/a/2, de la 3208 mp la suprafața de 3773 mp rezultați în urma măsurătorilor efectuate, și înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor legale în materie, respectiv a art. 914 N.c.civ., a Legii nr. 7/1996 coroborat cu dispozițiile Ordinului nr. 364/2006 al A.N.C.P.I.
În baza art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată „În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia”, iar în baza alin. 3 din același articol, „P. modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate”.
De asemenea, în baza art. 34 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 modificată, se poate cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară când înscrierea nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului, ori în cauza de față, așa cum rezultă din expertiza topografică realizată suprafața măsurată a imobilului este de 3773 mp, iar nu de 3208 mp, cât apare evidențiat în cartea funciară.
Susținerile recurenților privind afectarea suprafețelor terenului proprietate a M. Timișoara, în sensul modificării limitelor de proprietate a parcelelor aflate în extremitățile cvartalului, prin deplasarea împrejmuirilor pe terenul municipiului Timișoara, din imediata vecinătate, sunt nefondate, în condițiile în care: recurenții nu au formulat întâmpinare pe acest aspect, nici în fața instanței de fond, nici în apel, deși chiar potrivit susținerile lor, reclamanta le solicitase, în prealabil, această rectificare ( vezi adresa SJ 2012-_/11.10.2012 a Serviciului Banca de Date Urbană și Cadastru), și deci, aveau cunoștință de situația faptică din teren.
Mai mult, concluziile expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză ( pentru care pârâții nu au formulat obiective) au fost în sensul că prin rectificarea suprafeței parcelei în litigiu nu se aduce atingere nici uneia din parcelele învecinate, astfel încât, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 914 Noul cod civil, coroborate cu ale art. 33 alin. 1 și art. 34 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
În consecință, nefiind incident vreunul din temeiurile de modificare a deciziei civile recurate, în baza art. 299, 312 alin. 1 c.pr.civ., recursul pârâților va fi respins ca nefondat, cu aplicarea în consecință a dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 220/A/20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. M.G.. 21.09.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 23.09.2013
Instanța de apel: Tribunalul T.:- Judecători: L. D. și D. H..
Instanța de fond Judecătoria Timișoara: - Judecător: N. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1410/2013. Curtea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1124/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
