Cereri. Decizia nr. 1133/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1133/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1133/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1133/R
Ședința publică din 19 septembrie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii S. C. și S. I. împotriva deciziei civile nr. 99 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția I Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara prin P., P. M. Timișoara, O.C.P.I. T., M. A., G. T. M. și B. M. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul S. C., personal și prin mandatar Voo I., pentru intimații C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara prin P., P. M. Timișoara, consilier juridic S. V., pentru intimata M. A. avocat Bădârcă A. C., lipsind contestatoarea S. I., O.C.P.I. T. G. T. M. și B. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care mandatarul contestatorului depune la dosar procură judiciară, reprezentanta intimatei M. A. depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție contestația împotriva Deciziei civile nr. 99 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinată spre competenta soluționare Curții de Apel Timișoara și solicită părților să arate dacă mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Mandatarul contestatorului învederează nu mai are de formulat alte cereri și probe de administrat, doar probleme de fond. Se învederează că pe parcursul anilor 2001-2003 soluționarea problemelor supuse judecății a fost tergiversată.
Instanța pune în vedere contestatorului și reprezentanților părților prezenți că speța dedusă judecății este reprezentată de contestația în anulare împotriva deciziei nr. 99 din data de 24.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, conform Încheierii de declinare a competenței nr. 1523/09.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. P. contestația formulată de contestatorii S. C. și S. I. s-au indicat dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2, art. 317 alin. 2, 318 alin.2 C.pr.civ., respectiv necompetența instanței și omisiunea. Se pun în discuție astfel motivele indicate în contestația în anulare.
Mandatarul contestatorului învederează că atât în recurs, la nivelul Tribunalul T., cât și la fondul cauzei deduse judecății, încă din anii 2001-2003 s-au omis o . acte și fapte, aspecte vizând problema identității proprietarului imobilului și temeiul legal al dreptului de proprietate. Se învederează că proprietar al clădirii și terenului au fost Muller M. și soția, plecați din România în anul 1982. Statul român trebuia să aplice dispozițiile legii nr. 58/1974, așa cum a procedat în cazul fiului și nepotului său. Neaplicarea dispozițiilor legale premenționate și a termenului de 6 luni, în care fostul proprietar și soția sa puteau să se întoarcă la proprietățile sale a creat o situație discutabilă. Astfel s-a ajuns la situația ca în fazele anterioare să se rețină că Muller M. și soția au decedat în România, aspect neadevărat. Deci s-a omis să se cerceteze aspectul legat de plecarea soților Muller.
Mandatarul contestatorului învederează că procesul vizând fondul cauzei, în recurs, nu a fost un proces echitabil, care să respecte dispozițiile art. 6 CEDO. S-au formulat aceste căi extraordinare de atac pentru a se soluționa cauza pe plan național.
Mandatarul contestatorului învederează că cererea sa nu viza doar ultima decizie dată în contestația în anulare, ci toate hotărârile date consecutiv. Având în vedere că în calitate de mandatar nu are și calitate de jurist, și a omis a să enumere în contestație o decizie pe care de fapt înțelege să o conteste, înțelege să arate că de fapt contestă decizia din recurs. În faza de recurs nu a fost mandatarul contestatorului, însă a fost prezent ca însoțitor, însă în cauză instanța nu s-a preocupat cu cercetarea aspectelor invocate în dosarul de fond nr._/325/2009 al Curții de Apel Timișoara și invocă dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 și art. 318 C..
Reprezentanta intimatei M. A. învederează instanței că este inadmisibilă contestația în anulare conform dispozițiilor 321 c.pr.civ. Nu este prima contestație formulată de contestatori, ceea ce o face inadmisibilă. Motivele sunt pe larg precizate în concluziile scrise depuse în ședință. Se solicită cheltuieli de judecată, conform dovezii depuse odată cu întâmpinarea la ÎCCJ.
Reprezentanta intimaților C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara prin P., P. M. Timișoara solicită instanței respingerea contestației ca inadmisibilă, instanța pronunțându-se pe toate motivele invocate.
În replică mandatarul contestatorului învederează că P., ca instituție publică, nu și-a apărat drepturile încă din anul 1982 când familia Muller a fugit din România.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. Încheierea nr.1523 din 9.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_ , s-a dispus scoaterea de pe rolul acestei instanțe a cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorii S. C. și S. I. împotriva deciziei civile nr.99 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă și trimiterea spre competentă soluționarea aceleiași curți de apel.
P. Decizia civilă nr.99 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea intitulată „ contestație” astfel cum aceasta a fost formulată de către S. C. și S. I. și a obligat contestatorii la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata A. M..
P. contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr.99 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, contestatorii S. C. și S. I. au arătat că procesul are unele greșeli interpretative, sub o forma de abuz si rea credința in conformitate cu art. 723, alin. 2 C., fata de solicitarea de fond, nerespectând desfășurarea analizei si a acceptării cauzei conform prevederilor art. 1 29 alin. 1, 2, 3, 4, 5 si 6 C., încălcând astfel si prevederile art. 52 alin. 3 din Constituția României, solicitându-se finalizarea justa si echitabila a cauzei conform art. 6 Conventia-Protocol CEDO Strasbourg.
Se arată ca acest proces trebuia sa analizeze un demers ilegal parcurs efectiv prin notarul care a acceptat din Germania un inscris zis legalizat, de a împuternici pe numita Viscu Djorjewic Snejana sa efectueze o tranzacție de teren aparținător casei din .. 60,înscris in C.F. nr._/2009, de 13/16 din terenul (gradina) casei, iar 3/16 din teren la poziția nr. 20 din C.F.41_ aparținea Statului R.. Fugind moștenitorii in 1983 si 1986, statul german le-a despăgubit cu siguranța, conform poz. nr. 20 din C.F._/2009 extenso, măsura luata de Statul R. prin legea 58/1974 pentru 3/16 cota din teren, corect conform legii. Se mai susține că s-a încălcat legea 18/1991 republicata pentru terenul de 13/16 gradina, potrivit art. 2, lit."d", art. 9, alin. 3, art. 12, alin. 1, art. 13, alin. 2 si 3, art. 26 alin. 1, nefiind îndeplinite prevederile art. 26 alin. 1 pentru restul de 13/16 din cota teren, acordat prin notar numitei Viscu Snejana, apoi condițiile art. 27 alin. 2, indice 2, adică fostul proprietar ori moștenitorii trebuiau sa adreseze justiției,conform prevederilor legii, lucru ce lipsește cu desăvârșire, conform prevederilor art. 36, alin. 5 si 6.
Toate aceste motive eludate prin încălcarea legii 18/1991 republicata, constituie o nulitate absoluta ceea ce se notifica si in C.F._ extenso din 2009 la pag. "Proprietate", la poziția nr. 41.
O alta nulitate absoluta este si faptul ca numita Viscu Snejana nu apare deloc înscrisa in CF_ extenso inițial in foaia de proprietate asa cum era normal si legal, ci direct cumparatoarea, numita A. M., un demers total ilegal.
Se mai arată că în recurs nu s-a analizat fondul cauzei deoarece s-a considerat că nu s-a timbrat suficient, deși contestatorul S. C. a fost spitalizat chiar atunci. Pentru aceste considerente, se solicită casarea tuturor hotărârilor date în SC_/2009. DC 600/R/2010 și DC 99/R/24.01.2013 și ștergerea drepturilor înscrise în CF, rejudecarea fondului cauzei de către un complet competent.
Se invocă art.317 alin.1 pct.2 C. deoarece instanța a încălcat competența judecării cauzei, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută conform art.105 alin.1 și 2, art.106 alin.1 și art.108 alin.1 și 2.
Se invocă art.317 alin.2 C. deoarece instanța de recurs a respins recursul, omițând din greșeală să judece în fond.
Se invocă art.318 alin.2 C. deoarece s-a omis cercetarea motivelor de casare ori modificare, conform art.304 pct.5, 7, 8 și 9 C.. Instanța de recurs conform prev. art.304 ind.1 cpc nu a examinat cauza sub toate aspectele.
Se solicită cheltuieli de judecata conform art. 274 alin. 1 din C..
P. întâmpinare, intimata A. M. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecata.
Analizând contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr.99 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instanța reține următoarele:
Potrivit art.317 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, potrivit art. art. 318 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În primul rând, cazurile de contestație în anulare prevăzute de art.318 C.pr.civ. se referă doar la hotărârile instanțelor de recurs, în timp ce prin Decizia civilă nr.99 din 24.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara împotriva căreia a fost formulată calea extraordinară de atac cu care a fost investită pentru soluționare prezenta instanță, a fost respinsă tot o contestație, și nu un recurs, astfel încât este evident că în speță nu este incident textul de lege mai sus menționat.
Dacă se analizează decizia civilă nr.99 din 24.01.2013 a Curții de Apel Timișoara din perspectiva art.317 C.pr.civ., se constată cu evidență că procedura de citare a contestatorilor, pentru ziua când s-a judecat pricina, a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar la apelul nominal s-a prezentat contestatorul personal, și că instanța a fost competentă să soluționeze cauza, în conformitate cu dispoz. art.319 alin.1 C.pr.civ.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.317 alin.1 și nici ale art.318 C.p.civ., motiv pentru care va respinge contestația în anulare formulată.
În baza art.274 alin.1 C.pr.civ. va obliga contestatorii să plătească intimatei A. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței de la fila 67 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii S. C. și S. I. în contradictoriu cu intimații C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara prin P., P. M. Timișoara, OCPI T., A. M., M. Gavriluta T. și B. M. A. împotriva Deciziei civile nr.99 din 24.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Obligă contestatorii să plătească intimatei A. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. A.M.N. –2.10.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 01.10.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1138/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 109/2013. Curtea de... → |
|---|
