Revendicare imobiliară. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 165/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 165
Ședința publică din 19.11.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. A. Naționale împotriva sentinței civile nr. 256/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. B. H., Orașul B. H., prin P., B. V., S. P. - V., M. V. - I., C. P., C. D., R. C., R. M. M., B. G., B. I. - S., H. M. și S.C. C. .., având ca obiect revendicare imobiliară
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței, la data de 19.11.2014, de către reclamant, concluzii scrise.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 12.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 19.11.2014.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 21.07.2009 la Tribunalul C.-S. sub nr._ *, reclamantul M. A. Naționale a chemat în judecată pârâții C. L. B. H., Primăria B. H., Orașul B. H., prin P., și B. V. și a solicitat obligarea primilor trei pârâți să-i restituie în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B. H., ., grădină în L. de sus cu construcție, nr. cad. 12/b, înscris în CF nr. 22 B. H., și rectificarea CF nr. 272 și CF nr. 22 B. H., în sensul radierii dreptului de proprietate al Orașului B. H. din CF nr. 272 B. H. și reînscrierea dreptului său al reclamantuluide proprietate în CF nr. 22 B. H..
De asemenea, reclamantul a solicitat evacuarea pârâtului B. V. de pe terenul ocupat fără drept.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri din data de 03.11.1922 imobilele înscrise sub A. 1 și 2 din CF nr.22 B. H., Vila Ministerului A. - casă și grădină în L. din Sus, nr. top. 12/b în suprafață de 4907 m.p. și Edificiu Malotanță, nr. top.5, în suprafață de1648 m.p., iar prin încheierea biroului de CF al Judecătoriei Mixte Orșova nr.303 din 25.02.1928 s-a dispus intabularea în CF nr. 22 a dreptului de proprietate în favoarea Ministerului de Război asupra imobilului în suprafață totală de 1822,21 stp. (1364,21 și 458 stp.).
A arătat că prin H.C.M. nr. 9/1960, i s-a impus în mod abuziv și nelegal, să cedeze imobilele astfel dobândite Sfatului Popular al Regiunii Timișoara. În momentul de față, imobilul nr. top. 12/b este deținut de pârât fără titlu legal de proprietate.
Dreptul său de proprietate a fost constatat cu puterea lucrului judecat prin sentința cu nr.932/02.11.1999, pronunțată în dosarul nr.2831/C/1999 de Tribunalul C.-S., irevocabilă prin respingerea recursului. Din examinarea cărții funciare, instanțele au reținut că situația cadastrală a imobilului nu s-a modificat, în sensul că dreptul de proprietate al M.. fost radiat și nici nu a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român sau al unui organ administrativ de la acea vreme.
În cursul anului 2002 însă, în baza cererii Primăriei Orașului B. H. și a H.G. nr.532/2002, imobilul cu nr. top.12/b a fost transcris în CF nr.272 în favoarea orașului B. H., după ce în prealabil a fost înscris în anexele ce inventariau domeniul public al orașului.
M. A. Naționale a arătat că nu a fost sesizat în legătură cu demersurile privind includerea imobilului său în domeniul public al autorității locale și nici despre cele de înscriere în cartea funciară a „dreptului astfel dobândit", cu toate că, potrivit art.22 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.
De asemenea, înscrierea se face numai pe baza actului prin care s-a constituit sau transmis în mod valabil un drept, iar H.G. nr. 532/2002 nu reprezintă un astfel de act, nu este „titlu" de dobândire a proprietății asupra imobilului, după cum dreptul proprietarului tabular nu se putea stinge ca urmare a operațiunii de transcriere în altă carte funciară, operațiune care nici nu a fost realizată de biroul de carte funciară în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr.7/1996.
Potrivit art.6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pot fi incluse și fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării. Imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu, în cartea funciară nu a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român sau al altui organ administrativ, ceea ce înseamnă că acest drept nici nu a fost dobândit. Dreptul ministerului nu a fost radiat din cartea funciară, iar condiția publicității era îndeplinită față de terți și, indiferent de deținătorul de fapt, imobilul rămas proprietate a M.. arătat reclamantul, este evident că includerea acestuia pe listele care alcătuiesc inventarul domeniului public al orașului s-a făcut fie fără o minimă verificare, fie în mod abuziv, cu rea credință.
Pe de altă parte, a arătat reclamantul, așa cu rezultă din chiar denumirea actelor contestate, prin efectul acestora s-au atestat bunurile care constituie proprietate publică, nu s-a constituit dreptul de proprietate ca atare.
Recunoașterea dreptului de proprietate al autorității locale asupra imobilului său, în condițiile în care „aprobarea domeniului public" al orașului prin hotărâre a guvernului nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății, ar echivala cu o încălcare gravă a dreptului său fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, contrar legii fundamentale și legislației în domeniu.
Orașul B. H. nu a dobândit dreptul de proprietate publică sau privată nici prin efectul înscrierii imobilului în noua carte funciară 272 H., deoarece înscrierea s-a făcut în baza unui act care nu este valabil.
Cu ocazia verificărilor la fața locului s-a constatat că o parte a terenului este ocupată de pârâtul Blagniceanu V., care a instalat câteva construcții ușoare și care nu poate invoca un drept asupra terenului respectiv.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 480 și urm C. civ., DL nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 10/2001.
Printr-o precizare ulterioară, reclamantul M. A. Naționale a chemat în judecată pe pârâtul S. P. V. (pag.70 dosar) și a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare nr. 173/2008, încheiat între Orașul B. H. și S. P. V. și să se dispună evacuarea pârâtului din imobil.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că Orașul B. H. nu a dobândit niciodată în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului.
Cu toate acestea, după apartamentarea și dezmembrarea imobilului, a înstrăinat apartamentul nr. 1 din imobilul situat în ., pârâtului S. P. V. care, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.173/2008, și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr._-C1-U1 B. H..
În același timp, a concesionat numitului M. V. I. ./b/2, înscrisă în CF nr. 294 B. H..
Reclamantul a formulat și o precizare de acțiune privind chemarea în judecată a pârâtului M. V. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul deținut.
P. precizarea de acțiune de la fila 86 dosar, reclamantul M. A. Naționale a chemat în judecată pe pârâții M. V. I. ,C. P. și soția C. D., R. C. și soția R. M.-M., B. G. și soția B. A., . și a solicitat să se dispună restituirea și lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în ., nr.top.12/b, înscris inițial în CF nr.22 B. H.. De asemenea, a solicitat anularea documentațiilor privind înscrierea drepturilor acestora în cartea funciară, să ridice (desființeze), pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe teren fără acordul proprietarului; în situația în care nu se conformează dispoziției instanței, a solicitat autorizarea de a desființa, pe cheltuiala deținătorilor, construcțiile realizate fără drept.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii folosinței terenului.
Pârâții R. C. și R. M.-M. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că terenul în cauză este în proprietatea lor încă din anul 1998 și a fost obținut prin cumpărare, neexistând „complicitate" din „ rea-credința", așa cum sunt acuzați de reclamant, fapt pentru care au solicitat acordarea de daune morale.
În urma decesului pârâtei B. A., au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, respectiv B. G. (care avea deja calitate de pârât), B. I. – S. și H. M..
P. sentința civilă nr. 256/20.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. Naționale împotriva pârâților C. L. B. H., Orașul B. H., prin P., B. V., S. P. - V., M. V. - I., C. P., C. D., R. C., R. M. M., B. G., B. I. - S., H. M. și S.C. C. ..
A respins cererea pârâților R. C. și R. M. – M. pentru daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu o acțiune în revendicare a unui imobil si declararea nulității unor contracte de vânzare cumpărare încheiate pentru imobilul, fosta proprietate a autoarei reclamantului.
Reclamantul a invocat, că imobilul situat în B. H. - Vila Ministerului A. Naționale, casă și gradina în L. de Sus s-a aflat în proprietate a autorului său – M. de Război, fiind înstrăinat in mod abuziv in 1960 printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștrii .
Verificând aspectele semnalate, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legii nr. 10/2001, ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi.
După . Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a devenit inadmisibila, iar cercetarea validității contractului de vânzare-cumpărare către chiriași, la solicitarea unui terț care nu are acces la acțiunea în revendicare, nu este posibila, întrucât excede principiului relativității actului juridic civil.
Reclamantul a fost constituit prin voința Guvernului, iar Statul Român a preluat la data constituirii activul transmis de către Stat, activ în care era inclus si imobilul în litigiu. De acest imobil Statul a înțeles sa dispună prin atribuirea acestuia altor instituții și nu prin includerea în patrimoniul reclamantului.
Pe de altă parte, pentru a revendica un bun imobiliar potrivit art. 480 Cod civil, trebuie făcută dovada proprietății acestui bun, iar dovada dreptului de proprietate se face doar pe baza de extras de carte funciară sau un alt titlu valabil, dovada pe care M. A. Naționale in calitate de reclamant nu o poate face, a reținut prima instanță.
Reclamantul face referire la compararea unor titluri, cu motivarea că este proprietarul imobilului identificat cu nr. top. 12/b în suprafață de 4907 m.p., Vila Grădinarului - casă și grădină în L. din Sus, înscris inițial sub A. 1 în Cf nr.22 B. H.. P. încheierea biroului de carte funciară al Judecătoriei Mixte Orșova nr. 303/25.02.1928 s-a dispus intabularea în CF nr. 22 a dreptului de proprietate în favoarea Ministerului de Război asupra imobilului în suprafață totală de 1822,21 stp., care include și imobilul nr.top.5, Edificiu Malotanță (1364,21 și 458 stp.).
În verificarea celor expuse, Tribunalul a dispus efectuarea de expertize de specialitate, însă potrivit datelor care rezultă din rapoartele de expertiză, teritoriul de carte funciară al Orașului B. H. a fost înființat prin Hotărârea nr.l 115/1889 a Tribunalului Regal Orșova, ca autoritate de carte funciară a regalității maghiare, din vechile coli de posesie - teritoriu pentru care s-a întocmit planul de carte funciară, care nu se mai găsește în prezent. P. stabilirea liniei de hotar definitive cu localitatea Pecinișca, teritoriul Băilor H. include și zona cu denumirea populară L. din Sus, zonă în care este identificat și imobilul revendicat, identificat cu nr.top.l2/b și nr. cadastral 626/b. Imobilul a fost înscris în Cf nr. 1 B. H., înființată prin Hotărârea nr.l 115/1889.
Raportat la cererea privind compararea titlurilor, în cadrul acțiunii în revendicarea unui imobil pentru care atât reclamantul cât și pârâtul invocă titluri, se face o comparare a titlurilor, dându-se efecte aceluia mai bine caracterizat. Prioritatea titlului este un element esențial și, în raport cu efectul retroactiv al hotărârii de partaj, dedus din art. 786 C.civ., data titlului este aceea a dobândirii bunului ce a revenit unui copartajant. Cumpărarea imobilului de la adevăratul proprietar este, de asemenea, un element esențial în stabilirea priorității titlului, față de titlul obținut prin cumpărarea bunului de la un proprietar aparent care a acționat cu rea-credință.
Prima instanță a reținut pârâții fiind adevărații proprietari ai bunului; reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate, dreptul pretins de acesta nu le este opozabil, iar actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună-credință.
Sentința civilă nr. 932/1999, deși pronunțată cu 15 ani în urmă, nu a fost pusă în executare.
Din Registrul cadastral al parcelelor - Pecinișca an 1873 rezultă că pentru zona cu denumirea L. din Sus proprietar era Visteria (Trezoreria) Regală Maghiară, iar conform Registrului cadastral al parcelelor - Pecinișca, an 1907, imobilele din această zonă cu nr. cadastrale 615-651 (inclusiv deci 626), 664-669, 781 și 1713 (proprietatea Fondului Regal de Drumuri Maghiare) au fost încorporate cu suprafețele și vechii proprietari -Visteria (Trezoreria) Regală Maghiară și Fondul Regal de Drumuri Maghiare - pe localitatea B. H..
P. operațiunea de carte funciară nr.624/1923, asupra imobilelor cuprinse în fila A din CF nr.l B. H. (inclusiv nr.cad.626) se intabulează dreptul de proprietate în favoarea Statului Român; în anul 1928 (operațiunea de carte funciară nr. 812/24.02.1928), din imobilul cu nr.top.12 este dezlipit imobilul nr.top.l2/b - G. în L. din Sus cu suprafața de 4907 m.p., care se transcrie în CF nr.22 B. H..
Localizarea faptică a imobilului este discutabilă, fiind inițial stabilită prin rapoartele de expertiză și expertiza contrară, spre deosebire de identificarea efectuată în documentațiile de înscriere în cartea funciară prin care s-a stabilit un alt amplasament, cu deplasarea imobilului spre albia râului C. și suprapunerea peste nr. top. 14.
După reorganizarea cadastrală din anul 1873 prin Hotărârea nr. 1115/1889 a Tribunalului Regal Orșova s-au înființat cărțile funciare de H., vechile cărți funciare de Pecinișca din zona preluată „au încetat să mai existe", erau lipsite de conținut și trebuiau închise. Suprafețele de teren „aduse în H." nu se mai regăsesc în balanțele de suprafață din cărțile funciare vechi de Pecinișca, aspect ce evidențiază ilegalitatea operațiunilor ulterioare de carte funciară efectuate în CF Pecinișca.
Înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare are forță deplină probatorie și efect constitutiv de drept, conform art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, și creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de proprietate, care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de carte funciară, întemeiată pe unul din motivele prevăzute de art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938.
În situația în care s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorilor imobilului în baza Legii nr. 112/1995, în cadrul acțiunii în revendicare este preferabil titlul fostului proprietar, însă această procedură nu poate fi îndeplinită atât timp cât dreptul de proprietate nu a fost demonstrat în prezenta cauză, motive pentru care instanța a apreciat că nu sunt întemeiate nici cererile de evacuare și de a ridica construcțiile de pe teren.
În privința cererii formulate de către pârâții R. C. și R. M.-M., care au solicitat acordarea de daune morale, instanța a respins-o, ca întemeiată, atât timp cât prin hotărârea pronunțată nu au fost lezați asupra proprietății imobilelor care au fost revendicate prin acțiune.
Împotriva sentinței civile nr. 256/20.03.2014 a Tribunalului C.-S. a declarat apel în termenul legal reclamantul M. A. Naționale.
În motivarea apelului, a arătat, în privința inadmisibilității acțiunii în revendicare, că în concursul dintre legea specială nr. 10/2001 și dreptul comun, primează legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant, așa cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 33/2008.
A arătat că i s-a impus în mod abuziv prin HCM nr. 9/1960 să cedeze imobilul în litigiu Sfatului Popular al Regiunii Timișoara.
De asemenea, a arătat că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, instituțiile publice nu au calitatea de persoană îndreptățită în sensul acestei legi, însă acest fapt nu-l împiedică să solicite prin prezenta acțiune restituirea imobilului, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiția prin decizia nr. 33/2008.
În acest context, a arătat că fiind deposedat abuziv de bunul său și îndreptățit la restituire chiar și pe calea dreptului comun, în mod greșit a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru, întrucât este scutit de la plată în baza art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, situație în care se impune să i se restituie taxele de timbru achitate de către Primăria Sectorului 5 București.
Reclamantul apelant a mai arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
A arătat că este proprietarul tabular al imobilului identificat cu nr. top. 12/b în suprafață de 4907 m.p., Vila Grădinarului - casă și grădină în L. din Sus, înscris inițial sub A.1 în CF nr. 22 B. H.. Imobilul a fost dobândit în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr.4070 din 03.11.1922. P. încheierea biroului de CF al Judecătoriei Mixte Orșova nr.303 din 25.02.1928, s-a dispus întabularea în CF nr. 22 a dreptului de proprietate în favoarea Ministerului de Război/Sanatoriul M. R.F.l./„cu titlul de drept cesiune" asupra imobilului în suprafață totală de 1822,21 stp., care include și imobilul nr. top.5, Edificiu Malotanță (1364,21 și 458 stp.).
În consecință, a arătat că titlul de proprietate de care se prevalează și pe care îl opune pârâților este extrasul CF nr. 22 B. H.; dat fiind efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară conferit de DL nr. 115/1938, dreptul ministerului nu a fost pierdut niciodată și nici dobândit/transmis celor care au preluat în mod abuziv folosința.
P. faptul ca la data de 02.12.2003 imobilul nr.top.12/b se transcrie în temeiul HG 532/2001 în CF nr. 272 în favoarea orașului B. H., dreptul ministerului nu a fost pierdut, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de DL nr. 115/1938 pentru radierea lui si nici pentru înscrierea efectuata în temeiul art.19 pct. 1.
În anul 2003, înscrierea în cartea funciară nu mai avea efect constitutiv de drepturi, ci numai de opozabilitate, iar orașul B. H. nu a dobândit dreptul de proprietate prin efectul înscrierii în cartea funciară, după cum nici M. A. Naționale nu a pierdut în felul acesta dreptul său.
Faptul că niciunul dintre dobânditorii subsecvenți nu și-au Intabulat acest drept în cartea funciară, arată că nu au dobândit și nu au transmis în mod valabil dreptul. Potrivit regimului proprietății imobiliare instituit de Decretul Lege nr. 115/1938, doar înscrierea drepturilor în cartea funciară avea menirea de a transmite în mod valabil aceste drepturi.
Faptul că imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea ministerului și că proprietarul tabular nu s-a schimbat, s-a stabilit cu puterea lucrului judecat și prin sentința civilă nr. 932/1999.
De asemenea, a arătat că nici regimul juridic al bunurilor din domeniul public nu îi poate fi opus în vederea respingerii acțiunii. HG nr. 532/2002 de atestare a domeniului public de interes local nu reprezintă un titlu valabil de dobândire a proprietății, iar înscrierea dreptului în cartea funciara nu este de natură a consolida dreptul înscris.
Chiar și în ipoteza constatării existentei unui titlu la baza proprietății orașului, tribunalul trebuia să procedeze la compararea titlurilor și să constate că nu se poate acorda preferință unui drept care nu s-a transmis în mod valabil.
În temeiul art.6 din Legea nr.213/1998, instanța era competentă să stabilească valabilitatea titlului prin care imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 173/2008, încheiat între Orașul B. H. și pârâtul S. P. V., a arătat că în mod greșit a făcut instanța aplicarea art.786 din Codul civil, care are un alt domeniu de reglementare.
Dacă se constată buna credință a cumpărătorului și dacă buna credință prevalează sau nu față de cauza de nulitate a contractului invocată (Orașul B. H. nefiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, nu putea încheia în mod valabil acte de dispoziție) era aspectul care trebuia să preocupe tribunalul.
Nevalabilitatea obiectului este cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 173/2008.
Instanța de fond nu a analizat în nici un fel drepturile persoanelor ale căror imobile se suprapun peste nr. top. 12/b, limitându-se la a constata că localizarea faptică a imobilului este discutabilă.
Expertizele administrate în cauză evidențiază amplasamentul real al imobilului, spre deosebire de identificarea greșită efectuată în documentațiile de înscriere în cartea funciară din 2003 și cele ulterioare, prin care s-a stabilit un alt amplasament, cu deplasarea imobilului spre albia râului C. și suprapunerea peste nr. top. 14.
Potrivit constatărilor experților, teritoriul de carte funciară al Orașului B. H. a fost înființat prin Hotărârea nr. 1115/1889 a Tribunalului Regal Orșova, ca autoritate de carte funciară a regalității maghiare, din vechile coli de posesie. Din Registrul cadastral al parcelelor - Pecinișca an 1873, . că pentru zona cu denumirea L. din Sus proprietar era Visteria (Trezoreria) Regală Maghiară, iar conform Registrului cadastral al parcelelor - Pecinișca, an 1907 imobilele din această zonă cu nr. cadastrale 615-651 (inclusiv deci, 626), 664-669, 781 și 1713 (proprietatea Fondului Regal de Drumuri Maghiare) au fost încorporate cu suprafețele și vechii proprietari - Visteria (Trezoreria) Regală Maghiară și Fondul Regal de Drumuri Maghiare - pe localitatea B. H..
P. operațiunea de carte funciară nr. 624/1923 asupra imobilelor cuprinse în fila A din CF nr. 1 B. H. (inclusiv nr.cad.626) se intabulează dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, iar în anul 1928 (operațiunea de carte funciară nr.812/24.02.1928) din imobilul identificat cu nr. top. 12 este dezlipit imobilul nr. top. 12/b - G. în L. din Sus cu suprafața de 4907 m.p., care se transcrie în CF nr. 22 B. H. în proprietatea Ministerului de Război.
În felul acesta, după stabilirea liniei de hotar definitivă cu localitatea Pecinișca, teritoriul Băilor H. include și zona cu denumirea populară L. din Sus, zonă în care este inclus și imobilul revendicat, identificat cu nr. top. 12/b și nr. cadastral 626/b
Față de aceste constatări, chiar compararea titlurilor ar fi de prisos, a susținut reclamantul. Cu toate acestea, fără a face o analiză temeinică a situației evidențiate, instanța a dat eficiență titlurilor pârâților și a constatat că sunt adevărații proprietari ai bunului deși titlurile deținute de pârâți sunt lipsite de conținut și poartă asupra unor imobile care, în fapt, nu mai există.
Nici „buna credință" nu poate sta la baza drepturilor dobânditorilor subsecvenți deoarece, făcând aplicarea principiului „nemo plus juris ad alium prodesse potest, quam ipse habet", s-au transmis drepturi inexistente, a concluzionat reclamantul.
Pârâții Orașul B. H., prin P., și C. L. B. H. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Au arătat în esență că imobilul revendicat aparține domeniului public al Orașului B. H., titlul acestuia fiind preferabil titlului reclamantului.
Au mai arătat că din CF nr. 22 B. H., poziția B3, rezultă că la 05.09.1919 s-a înscris în această carte funciară dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, care în virtutea acestui drept putea să dispună de bunurile sale.
A formulat întâmpinare și pârâtul B. G. și a solicitat respingerea apelului reclamantului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
A arătat că expertizele efectuate în cauză nu-i sunt opozabile, întrucât nu a fost parte în proces la data efectuării lor.
A mai arătat că litigiul este generat de erorile produse cu ocazia identificărilor și dezmembrărilor parcelelor cu nr. top. 12 și 13.
A arătat că prin Decretul Regal s-a transmis în întregime cazarma militară cu sediul în .. 30 Decembrie, actual .-un singur corp imobiliar prin comasarea topograficelor 4/a, 5, 6, 7, 8, 9, etc L. de sus înscrise în CF nr.1 B. H., îngrădit de jur împrejur cu gardul existent, însă scriptic în schița de identificare și dezmembrare anexată Decretului Regal s-a produs marea eroare, anume că alături de nr. top. 5 s-a înscris nr. top. 12/b, ambele ca fiind in corpore în locul cu aceiași denumire L. de sus. Ori nr. top. 5 a fost și este în corp comun cu nr. top 4/a, 6, 7, 8 și 9 (pe nr. top. 9 au existat grajdurile pentru cai), pe când nr. top 12/b a fost in corpore cu nr. top 12/a, ambele fiind din același întreg nr. top. 12, care a fost și este în prezent in corpore cu nr. top. 13 L. de sus, pe care se află fosta vilă a grădinarului. P. urmare, nr. top. 12 fiind vecin cu nr. top 13 evident că și nr. top 12/b este vecin cu 13/1.
Pârâții S. P. V., M. V. - I., B. V., C. P., C. D., R. C., R. M. M., B. G., B. I. - S., H. M. și S.C. C. .. au formulat de asemenea întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului reclamantului. Au arătat că sunt proprietari parcelelor pe care le dețin și pe care au edificat construcții, titlurile lor fiind confirmate și pe cale judecătorească.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 C. pr. civ. și cu probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În privința inadmisibilității acțiunii în revendicare a reclamantului, într-adevăr motivarea primei instanțe este contradictorie.
Pe de o parte, reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 ministerele nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite în sensul acestei legi, cererile acestora neputând face obiectul legii speciale.
Pe de altă parte, instanța de fond reține că o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun devine inadmisibilă după . Legii nr. 10/2001, nefiind admisibilă, în consecință, nici cercetarea validării contractului de vânzare-cumpărare la cererea unui terț care nu are acces la acțiunea în revendicare.
Este evident însă că, prin raportare la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care nu acordă ministerelor (alături de celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale) accesul la această lege specială, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun a reclamantului M. A. Naționale nu este inadmisibilă.
Pe fond, Curtea reține că reclamantul revendică imobilul cu nr. top 12/b din CF nr. 272 B. H. (transcris în CF nr. 22 B. H.) de la pârâtul Orașul B. H., din al cărui domeniu public face parte în baza HG nr. 532/2002.
P. urmare, și dacă M. A. Naționale ar fi putut recurge la Legea nr. 10/2001 în calitate de persoană îndreptățită, întrucât preluarea imobilului contestată de reclamant a avut loc în anul 2002, nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, care vizează doar imobilele preluate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Trebuie precizat însă faptul că deși prima instanță a reținut greșit că acțiunea în revendicare a reclamantului pe calea dreptului comun este inadmisibilă, a analizat-o și pe fond, prin compararea titlurilor părților.
Nu este întemeiată critica reclamantului vizând obligarea sa la plata taxei de timbru aferentă acțiunii.
Reclamantul susține că este scutit de timbraj în baza art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, însă acest text legal vizează acțiunile pentru restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ori în cazul de față preluarea imobilului s-a făcut în anul 2002.
Reclamantul arată că imobilul din CF nr. 22 B. H., nr. top. 12/b a fost dobândit de M. de Război, cu titlu de drept cesiune, în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 4070/03.11.1928, iar prin încheierea nr. 303/25.02.1928 a Biroului de carte funciară al Judecătoriei Mixte Orșova s-a dispus întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit.
Mai arată că prin sentința civilă nr. 932/02.11.1999 a Tribunalului C.-S. s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul respectiv nu a ieșit niciodată din proprietatea ministerului.
Este adevărat că prin hotărârea judecătorească menționată i s-a admis reclamantului o acțiune în revendicarea aceluiași imobil, formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. Hercules S.A., însă această hotărâre din anul 1999 nu a fost pusă în executare.
Ulterior, prin HG nr. 532/2002, imobilul în litigiu a intrat în domeniul public al Orașului B. H., împotriva căruia este îndreptată acțiunea în revendicare din dosarul de față.
Reclamantul susține că HG nr. 532/2002 nu reprezintă un titlu valabil, iartranscrierea nr. top. 12/b din CF nr. 272 B. H. în CF nr. 22 B. H. nu are efect constitutiv de drepturi în favoarea Orașului B. H. și nici nu poate reprezenta pierderea dreptului său de proprietate asupra imobilului.
Pârâtul Orașul B. H. nefiind titularul unui drept de proprietate, nu putea încheia acte de dispoziție asupra imobilului, situație în care contractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul S. P. – V. este lovit de nulitate, a arătat reclamantul.
Atâta vreme însă cât există o hotărâre a Guvernului (HG nr. 532/2002), în baza căreia imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Orașului B. H., iar această hotărâre nu a fost contestată în condițiile prevăzute de lege, nu se poate reține că reclamantul ar deține un titlu mai caracterizat, preferabil celui al pârâtului.
În această situație, buna sau reaua credință a terților dobânditori nici nu mai prezintă relevanță.
P. urmare, cu completările anterioare, va fi menținută soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantului.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul M. A. Naționale împotriva sentinței civile nr. 256/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâților S. P. - V., M. V. - I., C. P., C. D., R. C., R. M. M. și S.C. C. .. a sumei de 4500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul M. A. Naționale împotriva sentinței civile nr. 256/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâților S. P. - V., M. V. - I., C. P., C. D., R. C., R. M. M. și S.C. C. .. a sumei de 4500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.11.2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/11.12.2014
Teh. AMT/18.12.2014/16ex./14 ex. .="Default"> Prima instanță: Tribunalul C.-S. – jud. Matuscka M.
Se comunică:
Reclamant:
-M. A. NAȚIONALE - sector 5, București, .-5
Pârâți:
- C. L. B. H. - B. H., .. 10, Cod postal_, J. C. S.
- ORAȘUL B. H. P. P. - B. H., .. 10, Cod postal_, J. C. S.
- B. V. - B. H., ., J. C. S.
- S. P. V. - B. H., Abatorului, nr. 3, J. C. S.
- M. V. I. - ., nr. 62, ., J. C. S.
- C. P. - .. 21, J. C. S.
- C. D. - .. 21, J. C. S.
- R. C. - ., nr. 7A, J. C. S.
- R. M.-M. - ., nr. 7A, J. C. S.
- B. G. - ., nr. 36, J. C. S.
- B. I. S. - TIMIȘOARA, I. B., nr. 4, ., .
- . - com. TRANDAFIRILOR, B. H., nr. 35, J. C. S.
- H. M. - sector 3, BUCUREȘTI, VORONEȚ, nr. 14, ., .
| ← Pretenţii. Decizia nr. 828/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 28/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
