Revendicare imobiliară. Decizia nr. 204/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 204/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.204
Ședința publică din 13 februarie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul AL S. B. împotriva deciziei civile nr.393/A/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Al S. B. avocat B. I., lipsă fiind pârâtul intimat S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen, iar prin încheierea camerei de consiliu s-a admis cererea de reexaminare a încheierii de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul că s-a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2032 lei pe o perioadă de 6 luni, cu plăți lunare de câte 339 lei/lună, din care s-a achitat prima tranșă de 339 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 17.01.2013 cererea reclamantului recurent, la care s-a anexat chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 339 lei.
Reprezentantul reclamantului recurent depune xerocopia biletului de avion din data de 16.01.2013, astfel face dovada lipsei justificate de la termenul anterior. Învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat B. I., pentru reclamantul Al S. B., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. Susține că din analiza înscrierilor din cartea funciară rezultă că titlul reclamantului este mai preferabil decât cel al pârâtului. Depune la dosar concluzii scrise însoțite de xerocopia procesului-verbal de licitație publică din data de 27.10.2008 al imobilului în litigiu.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantul Al S. B. împotriva pârâtului S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că, prin cererea înregistrată la 03.03.2011, reclamantul Al S. B. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Timișoara, ., ., jud.T., înscris în CF nr._ -C1-U3 Timișoara, să dispună rectificarea cărții funciare nr._-C1-U3 Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului menționat și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 27.10.2008 în dosarul nr.722/EX/2008 de către SCPEJ J. C.-M. & C. loan, în baza art.510 Cod procedură civilă, s-a declarat adjudecat imobilul situat în Timișoara, ., ., jud.T., înscris în CF nr._-C1-U3 Timișoara pe seama reclamantului, în calitate de adjudecatar. P. încheierea CF nr._/07.04.2009, în baza actului administrativ nr.722/27.10.2008 emis de B. J. a fost intabulat dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului menționat, iar prin încheierea CF nr._/27.04.2009 s-a intabulat în CF nr._ -C1-U3 Timișoara dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil în favoarea Statului R., restabilirea situației anterioare, dobândit prin hotărâre judecătorească, sentința penală nr.847/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.2157._, decizia penală nr.333/A/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul T. și decizia penală nr.125/R/l2.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.2157._ . P. sentința penală nr.847/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.2157._ s-a anulat în întregime contractul de vânzare-cumpărare a locuinței în rate lunare nr.1398/R/03.10.2003 încheiat între partea vătămată . în calitate de intermediar vânzător al proprietarului Primăria Municipiului Timișoara și inculpata G. M. în calitate de cumpărător, referitor la apartamentul situat în Timișoara, Bv.I. M., nr.36, ., înscris în cartea funciară nr._ a localității Timișoara, în sensul restabilirii situației anterioare înscrierii dreptului de proprietate al inculpatei, precum și restituirea integrală către inculpată a prețului plătit. Această sentință penală a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat în cauză prin decizia penală nr.333/A/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul T. și decizia penală nr.125/R/12.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.2157._ .
Reclamantul a arătat că a devenit proprietar asupra imobilului la data de 27.10.2008, fiind intabulat în cartea funciară ca și proprietar la data 27.10.2009, anterior rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești menționate și anterior intabulării dreptului de proprietate al statului în cartea funciară.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate. În literatura de specialitate s-a apreciat că în situația în care ambele părți au titluri de proprietate care provin de la autori deosebiți, trebuie să se recurgă la compararea drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, urmând să câștige acea parte care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil. Astfel, reclamantul a considerat că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat și este preferabil, deoarece a dobândit acest imobil prin executare silită imobiliară în urma unei licitații publice. Mai mult, a dobândit acest titlu de proprietate anterior rămânerii definitive a sentinței penale prin care pârâtul a devenit proprietar. De asemenea, prin hotărâre s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare dar nu s-a dispus și anularea procesului-verbal în baza căruia reclamantul a devenit proprietar asupra imobilului. Reclamantul a considerat că este evidentă buna-credință de care a dat dovadă la dobândirea dreptului de proprietate, deoarece a dobândit acest imobil prin executare silită, prin intermediul executorului judecătoresc, care este un reprezentant al statului ce oferă toate garanțiile asupra validității titlului în baza căruia debitorul deține în proprietate bunul urmărit. Astfel, atâta timp cât titlul reclamantului de proprietate era valabil, fiind dobândit prin executare silită de la un proprietar, fiind intabulat în cartea funciară anterior rămânerii definitive a sentinței penale prin care pârâtul a devenit proprietar, a susținut că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat și este preferabil celui al pârâtului S. R..
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 480 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că din cuprinsul CF nr._ Timișoara reiese că imobilul situat în Timișoara, ., . numitei G. M. care l-a dobândit cu titlu de cumpărare în baza Legii nr.112/1995.
În cadrul dosarului execuțional nr.722/EX/2008 al SCPEJ J. C. M. & C. I. s-a pornit executarea silită împotriva debitoarei G. M. la cererea creditorului Al S. B., reclamantul, în forma executării silite imobiliare asupra imobilului menționat anterior.
La data de 23.11.2005 s-a notat în cartea funciară acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._/2005 având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre G. M. și S. R.. Ulterior, la data de 19.02.2009 s-a notat sentința penală nr.847/2008 a Judecătoriei Timișoara, prin care s-a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul restabilirii situației anterioare înscrierii dreptului de proprietate în favoarea lui G. M., iar la data de s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantului dobândit prin actul de adjudecare emis de B. J. C. M. în dosarul execuțional nr.722/2008, pendinte de soluționarea procesului civil notat sub B3 și a sentinței penale de sub B6. Această din urmă mențiune a fost radiată odată cu intabularea dreptului de proprietate al Statului R., dobândit prin sentința penală nr.847/02.04.2008 a Judecătoriei Timișoara, decizia penală nr.333/A/08.12.2008 a Tribunalului T. și decizia penală nr.125/R/12.02.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Acțiunea în revendicare promovată de către reclamant are ca obiect restituirea imobilului sus-menționat de la S. R.. D. fiind faptul că titlurile celor două părți provin de la titulari diferiți, instanța a procedat la compararea acestora pentru a se determina care dintre ele este preferabil.
Analizând cele două titluri, respectiv actul de adjudecare eliberat de executorul judecătoresc C. I. la data de 19.12.2008 în cadrul dosarului execuțional nr.722/EX/2008 al SCPEJ J. C. M. & C. I., aparținând reclamantului, și sentința penală nr.847/02.04.2008 a Judecătoriei Timișoara, decizia penală nr.333/A/08.12.2008 a Tribunalului T. și decizia penală nr.125/R/12.02.2009 a Curții de Apel Timișoara, aparținând pârâtului, s-a constatat că acesta din urmă are un titlu mai caracterizat, deoarece dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat s-a făcut ulterior promovării acțiunii civile înregistrate sub nr._/2005 la Judecătoria Timișoara, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, notată în cartea funciară la data declanșării executării silite imobiliare, precum și a acțiunii penale ce a făcut obiectul dosarului nr.2157._ în care s-a pronunțat sentința penală nr.847/02.04.2008 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare prin care debitoarea G. M. dobândise imobilul supus executării silite.
P. urmare, la data adjudecării imobilului la licitație publică de către reclamant, deja exista o hotărâre judecătorească de desființare a titlului de proprietate al debitoarei G. M., toate aceste aspecte fiind cunoscute de către reclamant fie din notările efectuate în cartea funciară a imobilului, fie din dosarul execuțional nr.722/EX/2008 al SCPEJ J. C. M. & C. I., unde au fost depuse copii ale acțiunii civile și ale minutei sentinței penale nr.847/02.04.2008 a Judecătoriei Timișoara. În aceste condiții, susținerile reclamantului că a fost de bună-credință la dobândirea dreptului de proprietate, deoarece a dobândit acest imobil prin executare silită, prin intermediul executorului judecătoresc, care este un reprezentant al statului, ce oferă toate garanțiile asupra validității titlului în baza căruia debitorul deține în proprietate bunul urmărit nu sunt întemeiate, acesta trebuind și putând să cunoască, printr-un minim de diligență, situația juridică a imobilului aparținând debitoarei sale, astfel că achiziționarea lui s-a făcut pe riscul cumpărătorului. De altfel, și notarea dreptului său de proprietate în cartea funciară s-a făcut „pendinte de soluționarea procesului civil notat sub B3 și a sentinței penale de sub B6”, ceea ce face ca titlul său să nu fie preferabil celui aparținând pârâtului.
Instanța de fond a respins și argumentele reclamantului prin care se susține că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat, deoarece prin hotărârea penală s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu s-a dispus și anularea procesului-verbal în baza căruia reclamantul a devenit proprietar asupra imobilului, deoarece nu era necesar acest lucru, fiind de esența acțiunii în revendicare bazată pe compararea titlurilor de proprietate ca acestea să fie valabile, pentru că dacă unul dintre ele ar fi anulat, s-ar considera că nu există, deci nu s-ar mai putea proceda la compararea lor.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr.393/A/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Pentru a dispună astfel, tribunalul a reținut că, pe calea apelului, reclamantul a invocat că a devenit proprietar asupra imobilului din litigiu la data de 27.10.2008, fiind intabulat în cartea funciară ca și proprietar la data de 07.04.2009, anterior rămânerii definitive a hotărârilor în baza cărora pârâta și-a înscris dreptul de proprietate la data de 12.02.2009 și anterior intabulării dreptului de proprietate al statului în cartea funciară la data de 27.04.2009.
La data intabulării dreptului de proprietate al pârâtei, titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară era apelantul.
Titlul în baza căruia și-a intabulat dreptul de proprietate pârâtul este reprezentat de sentința penală nr.847/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.2157._, prin care s-a anulat în întregime contractul de vânzare–cumpărare a locuinței nr.1398/R/03.10.2003 încheiat între . și inculpata G. M. în calitate de cumpărător, în sensul restabilirii situației anterioare înscrierii dreptului de proprietate al inculpatei precum și restituirea integrală către inculpată a prețului plătit. După cum se poate observa, prin sentința penală este anulat în întregime doar contractul de vânzare cumpărare a locuinței în rate lunare nr.1398/R/03.10.2003 încheiat între partea vătămată . calitate de intermediar vânzător al proprietarei Primăria Municipiului Timișoara și inculpata G. M. în calitate de cumpărător, nu și prin titlul apelantului, reprezentat prin procesul verbal de licitație publică imobiliară la data de 27.10.2008 în dosarul nr.722/EX/2008 de către SCPEJ J. C. M. & C. I..
Astfel, atâta timp cât titlul apelantului de proprietate era valabil, fiind dobândit prin executare silită de la un proprietar, fiind intabulat în cartea funciară anterior rămânerii definitive a sentinței penale prin care pârâtul a devenit proprietar, apelantul a apreciat că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat și este preferabil celui al pârâtului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel formulate, instanța a reținut că pe calea unei acțiuni în revendicare, petiționarul-apelant, prevalându-se de calitatea de terț adjudecatar, tinde la desființarea titlului pârâtului-intimat S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, cu consecința rectificării cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al celui din urmă, redobândit ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare perfectat între el și numita G. M..
Tocmai pentru că invocă titlul său de adjudecatar, petiționarul avea a observa că dreptul său de proprietate (dobândit la licitație publică) avea a se consolida definitiv numai după trecerea unui interval temporar de 3 ani de la dat cererii de înscriere în cartea funciară.
Or, în speță, abstracție făcând de faptul că la data adjudecării - 27.10.2008, imobilul supus executării silite nici nu se mai afla în patrimoniul debitoarei (de vreme ce se pronunțase deja Sentința Penală nr.847/02.04.2008, prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr.1398/R/03.10.2003 - ce se privea a fi titlul de proprietate al cumpărătoarei-debitoare) și că în cartea funciară era notată o acțiune civilă având de obiect - tot anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1398/R/03.10.2003) și încă pretențiile nu pot fi primite, de vreme ce rectificarea cărții funciare prin radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului-intimat rămânea subsumată cerinței invalidării jurisdicționale a titlului în care-și găsea legitimarea înscrierea supusă radierii. Numai că, sferei actelor juridice ce pot fi invalidate jurisdicțional (de drept public, ori de drept privat, translative, constitutive ori extinctive de drepturi) se sustrag actele puterii publice, respectiv hotărârile judecătorești, cu caracter jurisdicțional, date pe calea procedurii jurisdicționale, cum se verifică a fi hotărârile judecătorești în discuție (sentința penală nr.847/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.2157._, decizia penală nr.333/A/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul T. și decizia penală nr.125/R/l2.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.2157._ ), în temeiul cărora și-a intabulat pârâtul-intimat dreptul de proprietate în cartea funciară. Știut fiind și că actul jurisdicțional pretins nevalabil are a fi suspus anulării, modificării ori reformării, exclusiv prin intermediul căilor de atac, puse la îndemâna subiecților procesuali.
Abstracție făcând de faptul că admisibilitatea acțiunii în revendicare rămâne subsumată cerinței ca titlurile produse să fie derivate și să emane de la autori diferiți, fără vreo legătură între ele.
Or, în speță, titlurile invocate sunt în succesiunea lor, într-o strânsă legătură, de vreme ce inițial imobilul a fost în proprietatea statului (ca efect al naționalizării), pentru ca mai apoi să treacă în proprietatea debitoarei G. M., prin a cărei executare silită a devenit proprietar petiționarul.
Reclamantul are, eventual a observa dispozițiile art.522 apartenente legii procedurale civile (potrivit cărora „Dacă a fost evins total sau parțial, adjudecatarul îl poate acționa pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit”) chemate să configureze acțiunea adjudecatarului în răspundere pentru evicțiune.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat că în mod greșit a reținut instanța că la data adjudecării, debitoarea nu mai era proprietara apartamentului în litigiu, câtă vreme sentința penală prin care contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat nu era definitivă.
A învederat că în mod nelegal a apreciat instanța de apel că titlurile părților se află într-o strânsă legătură, izvorul juridic al acestora fiind diferit.
A invocat, raportat la succesiunea operațiunilor de carte funciară, dispozițiile art.22 din Legea nr.7/1996 și a învederat că prin hotărârile penale ce au vizat apartamentul nu a fost anulat și titlul său, respectiv procesul verbal de licitație publică imobiliară.
A învederat că, față de această împrejurare și de dispozițiile art.30 din Legea nr.7/1996, dreptul său de proprietate era mai bine caracterizat decât cel al pârâtului și nu putea fi radiat.
A invocat că nu există o hotărâre judecătorească de evicțiune și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.520 C.pr.civ.
A criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul interpretării notărilor de carte funciară și al rezultatului comparării titlurilor.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ. și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a sesizat instanța cu o acțiune în revendicare imobiliară solicitând ca, în urma comparării titlurilor părților, să se constate că titlul său este mai caracterizat decât al pârâtului și, deci, preferabil acestuia.
Astfel, reclamantul opune titlul său – actul de adjudecare al apartamentului eliberat la 19.12.2008 de executorul judecătoresc, art.518 C.pr.civ. în forma în vigoare la data emiterii dispunând că prin acest act se strămută proprietatea de la debitor la adjudecatar – titlului pârâtului – sentința penală nr.847/02.04.2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia penală nr.333/A/09.12.2008 a Tribunalului T. și decizia penală nr.125/R/12.02.2009 a Curții de Apel Timișoara.
În ceea ce privește susținerile recurentului vizând înscrierile de carte funciară, instanța constată că:
Deși potrivit dispozițiilor art.516 pct.8 C.pr.civ., art.518 al.2 C.pr.civ. (în forma în vigoare la data executării) intabularea adjudecatarului în cartea funciară se face în baza actului de adjudecare, iar în cauză acest act a fost emis la 19.12.2008, dreptul de proprietate al reclamantului-adjudecatar a fost înscris în baza actului administrativ din 27.10.2008 (fila 11 dosar fond), respectiv în baza procesului verbal de licitație publică imobiliară (fila 7 dosar fond).
Dincolo de aceste constatări, se observă că, oricum, dreptul de proprietate al pârâtului a fost înscris în cartea funciară la 27.02.2009, ulterior, deci, inclusiv eliberării actului de adjudecare pe numele reclamantului.
Se constată, însă, că susținerile recurentului referitoare la modalitatea în care s-a efectuat intabularea dreptului de proprietate al pârâtului, inclusiv prin raportare la art.22, 30 din Legea nr.7/1996 nu sunt întemeiate ca motive de modificare a deciziei recurate.
Aceasta, pentru că reclamantul a sesizat prima instanță cu o cerere în comparare de titluri în sensul art.480 C.civ. și nu cu una în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996 (în forma în vigoare la data sesizării instanței).
În alți termeni, reclamantul a solicitat radierea dreptului de proprietate al statului ca o consecință a rezultatului comparării titlurilor (efectul urmărit fiind cel al acordării priorității titlului propriu) și nu ca o consecință a constatării nevalabilității înscrierii de carte funciară.
D. fiind obiectul cererii de chemare în judecată, sunt nefondate susținerile recurentului vizând împrejurarea că prin hotărârile penale sus-menționate a fost anulat doar contractul prin care inculpata-debitoare a dobândit în proprietate apartamentul în litigiu, nu și procesul-verbal de vânzare la licitație (apreciat de reclamant ca fiind titlu propriu), câtă vreme compararea de titluri presupune existența unor titluri valabile, neputându-se proceda în cadrul cererii în revendicare la compararea unui titlu valabil cu unul nul și, deci, lipsit de efecte juridice.
Dispozițiile art.520 C.pr.civ. invocate de recurent nu sunt incidente în cauză, ipoteza normei neregăsindu-se în speță.
Conform celor mai sus-arătate, actul de adjudecare a fost eliberat la 19.12.2008 – dată de la care el produce efectele prevăzute de art.516, 518 C.pr.civ., iar decizia penală nr.333/A prin care hotărârea primei instanțe a rămas definitivă (și) sub aspectul anulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între G. M. și S. R. a fost pronunțată la 09.12.2008 (fila 45 dosar fond), deci anterior dobândirii apartamentului în proprietate de către reclamant.
În consecință, sunt neîntemeiate și criticile vizând reținerea de către tribunal a lipsei calității reclamantului de proprietar al apartamentului la data anulării contractului.
Chiar dacă s-ar reține că argumentarea instanței de apel a acestui considerent este greșită, decizia pronunțată nu este susceptibilă de modificare, astfel:
Reclamantul a dobândit bunul ca urmare a executării silite a debitorului său, G. M.. Acesta a dobândit apartamentul cu titlu de vânzare-cumpărare în baza contractului încheiat cu S. R. care, la rândul său, îl dobândise cu titlu de naționalizare.
Pentru ca în prezenta acțiune titlul reclamantului să fie preferat în raport cu cel al pârâtului, este necesar ca atitudinea sa în raport cu dobândirea bunului să fie cea a unui dobânditor diligent ale cărui demersuri să conducă fără putință de tăgadă la concluzia că transmițătorul bunului este titularul necontestat al dreptului asupra acestuia.
Or, în cauză, după cum în mod corect s-a reținut, la data dobândirii în proprietate a apartamentului de către reclamantul-adjudecatar, dreptul de proprietate al debitorului era contestat, aspect ce rezultă atât din înscrierile de carte funciară, cât și din dosarul execuțional nr.722/EX/2008 al SCPEJ J. C.-M. & C. I..
Astfel, la data încheierii procesului verbal de licitație publică (27.10.2008), în cartea funciară era notată o acțiune formulată împotriva debitoarei, acțiune al cărei obiect era anularea contractului de vânzare-cumpărare vizând apartamentul în litigiu, că această notare subzistând și la data eliberării actului de adjudecare.
Apoi, dreptul de proprietate al reclamantului a fost înscris „pendinte de soluționarea procesului civil notat sub B3 și a sentinței penale de sub B6” (filele 9, 11 dosar fond), sub B6 menționându-se expres că prin sentință „se dispune rectificarea cărții funciare în sensul restabilirii situației anterioare înscrierii dreptului de proprietate în favoarea G. M.” (CF nr._, B6 – file 11 dosar fond).
Pe de altă parte, în dosarul execuțional sus-menționat a fost înregistrată la 23.10.2008 – anterior procesului verbal de licitație – adresa de la OJCVL TIM prin care societatea vânzătoare a apartamentului învederează că pe rolul instanțelor figurează litigii cu privire la imobilul suspus executării, cu referire expresă la dosarul penal al Tribunalului T. în care se soluționează apelul declarat de G. M. împotriva sentinței penale nr.847/04.04.2008 mai sus-menționată, adresă însoțită inclusiv de copia minutei sentinței prin care se anulează contractul încheiat pe numele debitoarei G. M..
Astfel, reclamantul-adjudecatar avea pe deplin posibilitatea de a cunoaște situația juridică a imobilului și faptul că achiziționează la licitație un bun cu riscul ca, ulterior, să nu se bucure de prerogativele conferite de art.480 C.civ. de la 1864 – în vigoare la acea dată – dreptului asupra apartamentului astfel dobândit.
Nu vor fi examinate criticile aduse de recurent hotărârii primei instanțe câtă vreme, față de dispozițiile art.299 al.1 C.pr.civ., obiect al prezentului recurs îl constituie decizia dată în apel.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., art.306 al.2 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamantul Al S. B. împotriva deciziei civile nr.393/A/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul AL S. B. împotriva deciziei civile nr.393/A/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/20.02.2013
Tehnored.MM/2 ex/20.03.2013
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.M. B.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.Z. H., D. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 642/2013. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
