Decizia civilă nr. 4473/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4473/R/2011
Ședința publică din 04 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: ANA I.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. și recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 39 din (...) a T. B. N., pronunțată în dosar nr.
(...), privind și pe reclamanta intimată S. G. I., precum și pe P. DE PE L.
CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reintegrare în familie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta intimată personal și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părții adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că pârâta recurentă D.
G. de A. S. și P. C. B.-N., prin memoriul de recurs (f. 9 din dosar), a solicitatjudecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că prin memoriul de recurs, această pârâtărecurentă a formulat și o cerere de suspendare a executării sentinței recurate, însă această cerere nu a fost însoțită de dovada plății unei cauțiuni în sumă de 500 lei, așa cum se prevede în art. 403 alin. 4 C.pr.civ. și având în vedere acest aspect, coroborat cu faptul că la prezentul termen dejudecată nu se prezintă nici un reprezentant al Direcției Generale de A. S. și
P. C. B.-N. pentru a susține cererea de suspendare a executării sentinței recurate, C. va reține cauza în pronunțare și asupra acestei cererii de suspendare.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea unde se află fetița în prezent, reclamanta intimată arată că fetița se află în plasament la o familie.
De asemenea, la întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea unde se află ceilalți copii, reclamanta intimată arată că doi dintre copii se află la ea și ceilalți copii mai mari sunt la tații lor și, de asemenea, arată că acești copii se află în custodia ei, însă locuiesc împreună cu tații lor, deoarece distanța de la locuința ei și până la școala unde învață copiii este prea mare.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă reclamanta intimată a pus în executare hotărârea instanței de fond, aceasta arată că s-a dus doar la D. G. de A. S. și P. C. să vadă în ce modalitate poate să ia fetița acasă, pentru că dorește să ducă fetița la ea acasă.
Reclamanta intimată și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantei intimate și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reclamanta recurentă solicită respingerea recursului declarat de pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. și a recursului declarat de pârâta D. G. de A. S. și P. C. B.-N., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. și a recursului declarat de pârâta D. G. de A. S. și P. C. B.-N., ca fiind nefondate și menținerea hotărârii atacate, prin care s-a dispus încetarea plasamentului stabilit prin H. nr. 440/(...) a Comisiei pentru protecția copilului S., pentru minora S. Ana D., născută la data de (...) și redarea minorei în familia mamei.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea câți copii are reclamanta intimată, aceasta arată că are șase copii.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P r in sen tinț a c iv il ă n r. 1591/(...), pronunțată de T ribun alul S uce av a în dosar civil nr. (...), s-a declinat competența de soluționare a acțiuniiformulată de reclamanta S. G.-I., în contradictoriu cu pârâtul D. G. de A. S.
și P. C. S., având ca obiect revocarea măsurii plasamentului minorei S. Ana D., născută la data de (...), și reintegrarea acesteia în familia naturală, la mamă, în favoarea T. B. N., în temeiul art. 124 alin. 1 coroborat cu art. 64 alin. 2 și art. 59 din Legea nr. 272/2004.
Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul T. B. N. sub nr. (...).
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 39/(...), pronunț ată de T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud în dosar nr. (...), s-a admis cererea extinsă, formulată de reclamanta S. G.-I.,în contradictoriu cu pârâții D. G. pentru A. S. și P. C. S. și D. G. de A. S. și
P. C. B.-N., ca fiind întemeiată și în consecință:
- s-a dispus încetarea plasamentului stabilit prin H. nr. 440/(...) a Comisiei pentru protecția copilului S., pentru copilul S. Ana D., născută la data de 19 ianuarie 2009, în loc. Milano, Italia, fiica reclamantei, neavând stabilită filiația față de tată, și redarea copilului în familia mamei;
- s-a dispus redarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești în favoarea mamei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că copilul S. Ana-D. s-a născut la data de 19 ianuarie 2009 în loc. Milano, Italia, fiind fiica reclamantei S. G. I., așa cum atestă copia actului de stare civilă (f. 21 dosar nr. (...).
Prin H. nr. 440/(...), emisă de C. pentru protecția copilului S., s-a stabilit în favoarea copilului în cauză măsura plasamentului la familia M. S. I. și M. M., reținându-se că minora nu are recunoscută paternitatea și că mama este plecată la muncă în I.
La baza acestei hotărâri a stat declarația autentificată dată de către reclamantă (f.17 dosar nr. (...)), prin care a fost de acord să lase în plasament pe fiica sa la familia menționată, urmând ca ulterior aceștia să adopte copilul.
La scurt timp după adoptarea acestei hotărâri, mama a formulat prezenta cerere de redare a copilului în familia sa, ce urmează a fi admisă în considerarea dispozițiilor art. 68 alin.3 și art. 124 din Legea nr. 272/2004.
Potrivit prevederilor art. 56 din lege, beneficiază de măsurile de protecție specială instituite de lege categoriile de copii expres menționate de la lit. a la lit. e.
În prezent, Ana-D. nu se regăsește în nici una din ipotezele prevăzute de textele legale, așa cum tribunalul a constatat că cerințele legale nu erau îndeplinite nici la data instituirii plasamentului.
Ancheta socială întocmită în cauză (f.27), coroborată cu răspunsurile date de către reclamantă la interogatoriul formulat din oficiu (f.35), relevă că aceasta deține condiții materiale modeste, dar satisfăcătoare pentru creșterea și educarea minorei, alături de ceilalți doi copiii ai săi.
Deși în cuprinsul hotărârii de instituire a plasamentului nu s-a arătat expres, tribunalul, raportat la prevederile art.61 alin.1 din lege, care stabilește cazurile în care măsura se poate stabili de către comisie, a apreciat că temeiul invocat nu putea fi decât cel prevăzut de art. 56 lit. b, ipoteza menționată la art.55 lit. e fiind exclusă în cauză.
Contrar celor reținute de către C. pentru P. C. S., copilul în cauză nu se regăsește în această situație, deoarece în realitate s-a avut în vedere doar acordul mamei pentru instituirea măsurii plasamentului (dovada imposibilității acesteia de a crește copilul nefiind făcută) cu scopul de a facilita adopția ulterioară a copilului de către familia de plasament.
Un astfel de acord, de vreme ce eludează dispozițiile imperative ale prevederilor Legii nr. 273/2004, modificată, privind regimul juridic al adopției nu poate produce consecințe juridice.
Art.33 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că, „. nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului";, iar art. 30 din aceeași lege stabilește ca drept fundamental al copilului cel de a crește alături de părinții săi.
Așa fiind, regula o reprezintă creșterea copilului de către părinți, situațiile de excepție fiind de strictă prevedere și interpretare, reglementate de art. 56 arătat mai sus, nici una dintre ele neregăsindu-se în speță.
Interesul superior al copilului Ana-D., ce trebuie să prevaleze în orice măsură luată de autorități cu privire la aceasta, este de a crește alături de frații săi în familia naturală, de vreme ce există această posibilitate.
Atașamentul copilului de familia de plasament, invocată de către pârâta D. B.-N., nu este hotărâtor în speță, deoarece fiind la o vârstă fragedă copilul se poate ușor adapta la condițiile din noul cămin, cu atât mai mult cu cât acesta este al mamei naturale, care l-a crescut până la vârsta de 1 an, iar interesele familiei de plasament nu pot fi luate în seamă, nefiind nici o dispoziție legală care să acorde acesteia dreptul de menține separarea copilului de familia naturală . mai mult decât atât, prelungirea situației actuale incerte și menținerea temporară a copilului în familia de plasament, în condițiile în care mama dorește să-l reia în familie făcând demersuri în acest sens, nu face decât să dăuneze copilului.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a u declarat recurs, în termen legal, pe de o parte, p âr âta D. G. d e A. S. ș i P. C. S., iar pe de al tă p ar te, p âr âta D. G. de A.
S. ș i P. C. B. N.
Pr in propr iul recurs, recuren ta D. G. de A. S. ș i P. C. S. a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 3041 C.pr.civ., casarea sentinței și pefond, respingerea cererii reclamantei, motivat pe faptul că împrejurările care au stat la baza luării măsurii de protecție nu s-au modificat, reclamanta nu a făcut dovada îmbunătățirii situației sale materiale și, în plus, reclamanta nu a atacat H. Comisiei pentru P. C. S., solicitând doar reintegrarea în familie a minorei.
Pr in propr iul recurs, recuren ta D. G. de A. S. ș i P. C. B. N. a solicitatinstanței admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., modificarea în tot a hotărârii recurate, și rejudecând cauza, respingerea acțiunii extinse formulată de reclamantă, cu consecința menținerii plasamentului minorei stabilit prin H. nr. 440/(...) a Comisiei pentru P. C. S..
În motivarea recursului s-a arătat că prin H. nr. 440/(...) a Comisiei pentru P. C. S., în urma evaluării situației, s-a dispus plasamentul minorei S. Ana D. la familia M. S. și M., mama reclamantei fiind plecată în străinătate în toată această perioadă, necesitatea luării măsurii plasamentului fiind determinată de situația specială în care se găsea copilul și încadrându-se în prevederile art. 56 lit. b din Legea nr. 272/2004.
La luarea măsurii plasamentului s-a avut în vedere și faptul că mama și-a data acordul la luarea unei măsuri de protecție față de copil, fiind făcută, totodată, și dovada imposibilității creșterii copilului în lipsa unor rude până la gradul IV, care să se ocupe de creșterea și educarea copilului.
Prin acordul dat de mamă în fața notarului public nu s-a dorit eludarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 273/2004 ci, dimpotrivă, plasamentul a fost instituit în vederea respectării interesului superior al copilului, și nu cu scopul de a facilita adopția ulterioară a copilului de către familia de plasament.
Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, apreciindu-se de către recurentă că împrejurările care au stat la baza instituirii măsurii de protecție nu s-au modificat și, în consecință, nu se impune încetarea măsurii plasamentului copilului, mai ales că mama nu a dovedit că deține condiții materiale pentru creșterea și educarea încă a unui copil.
Prin memoriul de recurs recurenta D. G. de A. S. și P. C. B. N. a solicitat și suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, r ecl aman ta in timată a solicitatîncetarea plasamentului și reintegrarea minorei Ana D. în familie.
Cu privire la cererea de suspend are f or mul ată de recuren ta D . G. de A .
S. ș i P. C. B. N.
Potrivit art. 300 alin. 2 C.pr.civ., la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii motivate și în alte cazuri decât cele la care se referă art. 300 alin. 1
C.pr.civ., respectiv, strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având așezare fixă.
Art. 300 alin. 3 C.pr.civ. prevede că suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni, în condițiile stipulate de acest text legal, coroborat cu art. 403 alin. 3 și 4
C.pr.civ.
Din dispozițiile art. 403 alin. 4 C.pr.civ. rezultă că în cazul cererilor neevaluabile în bani cauțiunea ce se va stabili pentru soluționarea cererii de suspendare este în sumă de 500 lei.
Întrucât, pentru a se da curs favorabil unei astfel de cereri de suspendare, este necesară achitarea în prealabil a cauțiunii în sumă de 500 lei, și întrucât recurenta D. G. de A. S. și P. C. B. N. nu a achitat aceastăcauțiune, C., în temeiul textelor legale anterior invocate, urmează să respingă cererea de suspendare.
Recursurile sunt nefondate.
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, actualizată, prevede că orice reglementări adoptate în domeniu respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, alin. 2 al aceluiași articol precizând că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai acestuia, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
În conformitate cu art. 2 alin. 3 din aceeași lege, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Prin urmare, în toate situațiile în care instanța judecătorească este chemată să dispună asupra vreunei măsuri în legătură cu un minor, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dispusă de instanța de judecată trebuind să aibă în vedere cu prioritate acest interes superior al minorului.
Raportând acest principiu, al interesului superior al minorului, la starea de fapt stabilită în cauză de prima instanță, C. constată că interesul superior al minorei este acela de a crește alături de mama sa, în măsura în care o astfel de realitate este posibilă.
În speță, prin H. nr. 440/(...) a Comisiei pentru P. C. S. (f. 9 din dosar nr. (...)), s-a stabilit măsura de plasament pentru minora S. Ana D., născută la (...), fiica lui S. G.-I., la familia M. S. I. și M., la stabilirea măsurii de plasament fiind avute în vedere, la acel moment următoarele considerente: mama minorei locuiește fără forme legale în Italia; nu există rude până la gradul IV care să se poate ocupa de creșterea și educarea minorei; prin declarația autentificată sub nr. 31/(...) de B. M. S., mama minorei și-a dat acordul ca fiica sa să fie lăsată în plasament la familia M. S. I. și M. M.
Din declarația autentificată sub nr. 31/(...) de B. M. S. reclamanta a arătat „sunt de acord să las în plasament pe fiica mea minora S. Ana D. familiei M., respectiv domnului M. S. I. și soției sale M. M.";, arătând în argumentarea acestei declarații „am ales măsura plasamentului pentru fiica mea minora S. Ana D. familiei M., întrucât nu dispun de posibilități materiale pentru întreținerea și îngrijirea fiicei mele, cu precizarea că mai am în întreținerea mea încă patru copii minori, cu vârste cuprinse între 2 ani și respectiv 12 ani"; (f. 17, 18 din dosar nr. (...)).
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată inițial pe rolul T. S., reclamanta a arătat că atacă H. Comisiei pentru P. C. din data de 8 iulie
2010 și dorește să își ia copilul înapoi acasă.
Din ancheta socială efectuată de D. G. de A. S. și P. C. S. - C. P., R. F.
și A. de U., nr. 1449/(...), rezultă faptul că la data efectuării anchetei sociale reclamanta era însărcinată în luna a șaptea, existând condiții materiale minime pentru a crește minorul, neputându-se însă preciza dacă după nașterea copilului va mai rămâne la domiciliul său - casa părintească renovată, sau va căuta alte locații în care să se mute (f. 24 dosar fond).
Din raportul de consiliere nr. 1306/(...), întocmit de D. G. de A. S. și P.
C. S., rezultă faptul că reclamanta a fost contactată pentru a-și exprima opinia cu privire la viitorul minorei, respectiv cu adopția minorei de către familia M., reclamanta arătând că nu este de acord cu adopția minorei și că dorește reintegrarea minorei în familie (f. 25 dosar fond).
Din ancheta socială nr. 353/(...), întocmită de P. comunei I. S., rezultă că în prezent reclamanta locuiește în casa părintească compusă din două camere de locuit și un hol, încălzirea se face pe bază de lemne, este electrificată, se află în extravilanul localității, aceasta figurând în evidențele Primăriei cu următoarele bunuri: 5,23 ha teren agricol total, 1 ha pădure,
0,02 curți-clădiri, o casă de locuit de 55 m.p. construită în 1962, un grajd de
42 m.p.; remize, șoproane - 9 m.p. (f. 27 dosar fond).
Reclamantei i-a fost luat un interogatoriu de către instanța de fond, poziția manifestată de reclamantă cu această ocazie relevând faptul că reclamanta deține condiții satisfăcătoare pentru creșterea și educarea minorei, alături de ceilalți doi copii ai reclamantei, poziția constantă manifestată de reclamantă fiind în sensul că nu dorește ca minora să fie adoptată.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, republicată, „. are dreptul să crească alături de părinții săi";, în timp ce art. 33 din aceeași lege prevede că „. nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului";.
În conformitate cu art. 55 din Legea nr. 272/2004, republicată, măsurile de protecția specială a copilului sunt: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgență; c) supravegherea specializată.
Art. 56 din aceeași lege arată în ce condiții pot fi instituite măsurile de protecție specială a copilului, stipulând faptul că „de măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază: a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela; b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau neglijat; d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unități sanitare; e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal";.
Condițiile în care se stabilește măsura plasamentului sunt reglementate în art. 61 din aceeași lege, text legal care stipulează următoarele:
„(1) Măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția copilului, în situația în care există acordul părinților, pentru situațiile prevăzute la art. 56 lit. b) și e).
(2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului: a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului; b) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. b) și e), atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri";.
Totodată, art. 68 din Legea nr. 272/2004, republicată, prevede necesitatea verificării periodice a împrejurărilor care au stat la baza stabiliri măsurilor de protecție specială, după cum urmează:
„(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinții sau alt reprezentant legal al copilului, precum și copilul";.
Din conținutul Hotărârii nr. 440/(...) nu se desprinde cu evidență care ar fi fost temeiul precis, expres, al stabiliri măsurii plasamentului minorei, însă, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 61 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, se poate concluziona în sensul că acest temei este cel prevăzut de dispozițiile art. 56 lit. b din lege, respectiv, „. care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora";; în sprijinul acestei aprecieri stă faptul că la momentul instituirii măsurii plasamentului, mama minorei s-a dus în Italia la muncă, la acea dată nu existau rude până la gradul IV care să se poată ocupa de creștere și îngrijirea minorei, iar minora nu avea paternitatea stabilită.
Este dificil de apreciat dacă nu cumva obținerea acordului reclamantei, dat în vederea instituirii măsurii plasamentului minorei, nu a fost urmărită tocmai cu scopul de a facilita în viitor adopția ulterioară a minorei de către familia de plasament, și dacă nu cumva, procedându-se în această manieră nu se ajunge practic la o eludare a dispozițiilor Legii nr.
273/2004.
Oricum, având în vedere că este în interesul superior al copilului ca acesta să crească alături de părinții săi, sau alături de părinții și frații săi, C. constată că la acest moment se impune încetarea măsurii plasamentului și reintegrarea minorei în familia mamei sale.
În măsura în care circumstanțele de fapt concrete, intervenite în viitor, vor determina din nou luarea unei măsuri de protecție specială pentru minoră, nimic nu se va opune ca D. G. de A. S. și P. C. să procedeze din nou în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 272/2004.
Drept urmare, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., C. urmează să respingă ca nefondate prezentele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței recurate formulată de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. B. N.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P.
C. S., precum și recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. B. N. împotriva sentinței civile numărul 39 din (...) a T. B. N., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ ANA I. A.-A. P.
A. A. M.
GREFIER R ed.CMC/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: I. S.
| ← Decizia civilă nr. 2240/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 3548/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
