Decizia civilă nr. 1547/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1547/R/2012
Ședința publică din data de 30 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M.-C. V. JUDECĂTOR: A.-T. N. JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta P. E.-C., împotriva deciziei civile nr. 5. din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții P. L. și B. R. SA, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
21 martie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată și când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de 28 martie 2012 și apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 8622/(...) pronunțată în dosar nr. (...),
Judecătoria Cluj-Napoca, a respins acțiunea modificată și extinsă formulată de reclamanta P. E. C. în contradictoriu cu pârâții P. L. și B. R..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Interesul în promovarea cererii există prin aceea că pârâtul - în calitate de asociat al firmei T. D. SRL - a contractat mai multe împrumuturi bancare pe care le-a garantat cu imobilele sale, inclusiv cu cel menționat anterior. Ca urmare, exista pericolul executării silite din partea băncii asupra garanțiilor.
Cererea așa cum a fost formulată este inadmisibilă raportat la împrejurarea că reclamanta încearcă să obțină constatarea existenței unui drept deși nu are un început de dovadă scrisa și avea posibilitatea sa formuleze o cerere în realizarea dreptului. Reclamanta nu contestă că titularul dreptului de proprietate a fost defuncta P. M., susține existența unei înțelegeri cu aceasta deși, având calificare juridică, știa că nu deține un înscris care să facă dovada celor afirmate, iar în plus la constituirea garanțiilor asupra imobilului nu s-a opus deși avea această posibilitate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul P. L. la data de (...) așa cum rezultă din certificatul de căsătorie de la dosar.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1. eliberat la data de (...) de către B. N. P. B. M., numita P. M. a decedat la data de (...) cu ultimul domiciliu în C.-N., moștenitor fiind pârâtul P. L. în calitate de fiu. În același înscris se arată ca masa succesorală rămasă după defunctă este compusă din bunuri mobile și bunuri imobile, acestea din urmă cuprinzând: construcții și teren în C.-N. str. Budai D. nr. 68 înscrise în CF 16466 C.-N.; apartament în C.-N. str. A. Mureșanu nr. 23 și construcții și teren în C.-N. str. Mărășești nr. 66 înscrise în CF 12849 C.-N. (f. 119).
Din CF nr. 16466 C.-N. rezultă că sub B+13 asupra nr. top 13834 construcții și teren în C.-N. str. Budai D. nr. 68 a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui P. M., la data de (...), iar în baza dovezii de luare în folosința nr. 273/(...) a Primăriei C.-N. s-a înscris construcția. În prezent în cartea funciara, ca proprietar al imobilul, este înscris pârâtul P. L. în baza certificatului de moștenitor nr. 1. al B. N. P. B. M., imobilul fiind grevat cu sarcini (drept de ipotecă) în favoarea pârâtei B. R. SA.
Instanța a reținut că în privința solicitării reclamantei de a se constata ca pe parcela cu nr. topo 13834 și 13834 - C 1 în suprafață de 720 mp înscrisă în CF 2. C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 16466
C.), reclamantul împreună cu defuncta P. M. au edificat construcția situau în C.-N. str. I. D. nr. 68, în valoare de 120.000 Euro, cu cote egale de contribuție, cererea este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, partea care interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept și nu poate fi primită daca partea poate cere realizarea dreptului.
Construcția în litigiu a fost edificată în timpul vieții numitei P. M., decedată la data de (...), care era proprietara terenului, împrejurări necontestate de vreuna dintre părți.
In acest context în temeiul disp. art. 492 și 494 Cod civil, proprietarul terenului devine și proprietarul imobilului edificat pe acest teren. Ca urmare, constructorul de bună credință are un drept de creanță la despăgubire împotriva proprietarului imobilului constând - așa cum se arată în art. 494
Cod civil la plata contravalorii materialelor și a prețului muncii ori plata sporului de valoare dobândit de teren. De observat că reclamanta motivează în fapt cererea de constatare a dreptului său asupra construcției nu în legătură cu calitatea de constructor de bună credința (cu toate că la temeiul în drept indică și art. 492 Cod civil), ci în temeiul unei convenții translative de proprietate cu P. M., pentru care s-ar fi aflat în imposibilitate morală de preconstituire a înscrisului doveditor (invocând art. 1198 Cod civil), motiv pentru care nu a solicitat constatarea unui drept de creanță ci a unui drept real.
In orice caz, indiferent că este vorba de un drept de creanță sau un drept real, reclamanta nu a investit instanța cu o acțiune în realizarea dreptului, ci a solicitat constatarea existenței acestui drept.
Ca urmare prin cererea sa reclamanta nu urmărește obligarea pârâtului la executarea unei contraprestații, ci solicită doar a se constata de către instanța existența sau inexistența dreptului său subiectiv.
In condițiile în care reclamanta avea la dispoziție o acțiune în realizare, așa cum am arătat mai sus, cererea sa de constatare a existenței dreptului apare ca inadmisibila și a fost respinsă.
In ceea ce privește cererea de constatare a nulității parțiale a certificatului de moștenitor, instanța a reținut că certificatul de moștenitor este un mijloc de dovadă a calității de moștenitor, a cotei ce revine fiecăruia dintre moștenitori și a compunerii masei succesorale, neconstituind în sine un titlu translativ de proprietate și având o forță probantă diferită, dupăcum este vorba de moștenitori sau de terți, în cea din urmă situație putând fi combătut prin orice mijloc de probă.
In speța de față suntem în situația în care cel care nu este moștenitor contestă cuprinderea în masa succesorală a unui bun, afirmând că este proprietatea sa. Cum certificatul de moștenitor este guvernat de regulile aplicabile acțiunilor reale, acțiunea în anularea acestuia se grefează pe acțiunea care sancționează direct dreptul moștenitorului. Or, în speță, acțiunea reclamantei nu este dublată de o acțiune în revendicare și prin urmare nu există temeiuri pentru admiterea ei, fiind respinsă.
Reclamanta P. E. C., a formulat apel împotriva sentinței iar prin decizia civilă nr. 5. din (...) Tribunalul Cluj a respinge ca nefondat apelul declarat sentinței civilă nr. 8. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei C.-N., fiind păstrată în întregime.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat ca in mod legal prima instanta s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut conform modificarii de actiune formulata de catre reclamanta.
In concluzie, critica vizand faptul ca in mod gresit prima instanta a calificat actiunea ca fiind o actiune in constatare nu a fost retinuta avand in vedere modul neechivoc de formulare al petitului principal precum si temeiul juridic invocat si anume art. 111 C.pr. civ.
De asemenea, apelanta critica hotararea primei instante sustinand ca au fost incalcate dispozitiile art. 129 C.pr. civ privind rolul activ al instantei, intrucat a respins actiunea, fara a pune in discutia partilor, exceptia inadmisibilitatii.
Aceste sustineri sunt neantemeiate, pe de o parte avand in vedere faptul ca inadmisibilitatea actiunii fiind invocata de catre pârâta prin intampinare, reclamanta a avut posibilitatea sa se pronunte atat pe inadmisibilitate cat si pe fondul cauzei, aceasta exceptie chiar fiind unita cu fondul cauzei, instanta este obligata sa o analizeze anterior fondului, iar pe de alta parte inadmisibilitatea nu constituie o veritabila exceptie de fond sau de procedura, astfel incat prin modul de solutionare al actiunii nu se poate retine ca reclamanta a fost luata prin surprindere fata de motivele de fapt si de drept invocate.
A.anta mai critica hotararea primei instanțe, susținând ca in mod greșit a respins ca inadmisibila acțiunea câta vreme nu a indicat si acțiunea in realizare care ar fi trebuit formulata.
Cu privire la aceste susțineri, tribunalul a reținut ca prima instanța in considerentele hotărârii a reținut faptul ca reclamanta are la îndemâna acțiunea in realizarea dreptului, prin care sa urmărească obligarea paratului P. L., la executarea unei contraprestații, însă reclamanta solicita doar constatarea existentei dreptului subiectiv asupra imobilului in natura construcție, in baza unei convenții translative de proprietate cu P. M., având in vedere incidenta in cauza si a dispozițiilor art. 492 si 494 C.civ, motiv pentru care si aceste susțineri apar ca fiind neîntemeiate.
Mai mult, tribunalul a reținut ca prin cererea formulata reclamanta solicita sa se constate ca împreuna cu defuncta P. M. a edificat construcția din litigiu, in cote egale de contribuție, or, dispozițiile art. 111 C.pr. civ., nu pot fi folosite pentru constatarea unei situații de fapt, caz in care acțiunea in constatare este inadmisibila.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. E. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată că soluția recurata este nelegala prin prisma art. 304 punct 8 Cod procedura civila, fiind vorba de o interpretare greșita a actului juridic dedus judecații.
Prin modificarea de acțiune reclamanta a solicitat constatarea/recunoașterea unui drept de proprietate asupra construcției situata in C.-N., str. I. D., nr. 68, edificat împreuna cu defuncta P. M.
(antecesoarea paratului P. L.), in cote egale de contribuție adică de 1/2, parte fiecare. Ca este așa rezulta si din petitul nr. 4 unde se solicita înscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara, in favoarea reclamantei, cu titlu de construire, asupra cotei de 1/2, parte din construcția situata in C.-N., str. I. D., nr. 68. Petitele 5 si 6 întregesc cererea reclamantei prin solicitarea de a se constata existenta unui drept de superficie asupra terenului in raport cu cota de 1/2 parte din construcție, respectiv sa se dispună intabularea dreptului de superficie pe numele si in favoarea reclamantei.
Instanța de apel apreciază ca prin acțiunea in constatare promovata de reclamanta s-a tins la «. unei situații de fapt, caz in care acțiunea in constatare este inadmisibilă».
Aceasta este o interpretare greșita a actului dedus judecații pentru ca reclamanta solicita constatarea si deci recunoașterea unei cote egale de contribuție alături de defuncta P. M. asupra imobilului edificat împreuna cu aceasta, fiind vorba de constatarea unui drept si nu a unei stări de fapt.
Reclamanta a fost privata de un proces echitabil prin aceea ca instanța de fond nu a pus in discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii iar instanța de apel a apreciat ca «. a fost invocata de pârâta prin întâmpinare» si deci «nu a fost luata prin surprindere».
Invoca incidenta dispozițiilor art. 304 punct 9 Cod procedura civila cu raportare la încălcarea dispozițiilor art. 129 alineat 4 si 5 Cod procedura civila, art. 129 Cod procedura civila si art. 6 din Convenția europeana pentru drepturile omului.
Instanța de apel motivează și încearcă sa justifice nepunerea in discuție a excepției inadmisibilității acțiunii cu aceea ca, de vreme ce pârâta a invocat aceasta excepție prin întâmpinare, reclamanta avea posibilitatea sa se pronunțe asupra ei.
Referitor la acest aspect arată în primul rând, că pârâta invoca excepția inadmisibilității acțiunii fata de prevederile art. 111 Cod procedura civila, cu aceea ca prin modificarea acțiunii reclamanta face o cerere in realizarea unui drept si nu in constatare.
Instanța este datoare sa pună in discuția parților orice împrejurare de fapt sau de drept, pentru ca părțile sa-si poată formula apărările, în condiții de egalitate de arme.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
În principiu o acțiune în constatarea cotei ce se cuvine soților din bunurile comune, după divorț, este admisibilă, pentru că desfacerea căsătoriei nu impune împărțirea bunurilor. O astfel de acțiune nu este inadmisibilă, prin prisma art. 111 Cod procedură civilă.
Prin urmare, dacă este permisă o astfel de acțiune și este permis și partajul bunurilor soților în timpul căsătoriei, atunci se poate cere și în timpul căsătoriei constatarea calității de bun comun sau de bun propriu și a cotelor de contribuție, pe principiul că cine poate mai mult poate și maipuțin, constatare care se face cu privire la un bun propriu al unuia dintre soți.
Acesta este un prim argument cu privire la admisibilitatea acțiunii, pornind de la obiectul cauzei, așa cum a fost formulat.
Alte argumente se pot aduce analizând în contrapunere acțiunea în realizare cu acțiunea în constatare.
Specific la o acțiune în realizare este că hotărârea poate fi executată silit, pe când la o acțiune în constatare se constată preexistența în patrimoniul reclamantului a unui drept, iar o astfel de hotărâre nu poate fi pusă în executare.
Din analiza petitelor în prezenta cauză se constată că reclamanta cere recunoașterea unui drept care până la data hotărârii nu există în patrimoniul său, iar prin petitele de înscriere în cartea funciară urmărește chiar realizarea dreptului, prin modalitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești, în forma înscrierii în cartea funciară, acțiunea ca finalitate trebuind a fi analizată în întregime, în realizare, iar nu doar cu privire la anumite petite, denumite în constatare.
Constatarea contribuției la efectuarea unor construcții urmărește realizarea dreptului iar nu doar constatarea acestuia, chiar dacă se invocă dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, pentru că nu se solicită doar constatarea contribuției ci chiar dobândirea dreptului prin înscriere în cartea funciară, astfel că instanța trebuia să dea acțiunii înțelesul așa cum rezultă din cele expuse, pentru că nu este vorba de constatarea unei stări de fapt sau a unui drept, ci de valorificarea convenției, dobândirea dreptului prin înscriere în cartea funciară.
Folosirea vocabulei „constatare" nu înseamnă că acțiunea este una în constatare, ci, atunci când se cere constatarea superficiei, se solicită de fapt obligarea pârâtului să îi recunoască acest drept, urmare a contraprestației, prestația afirmându-se ca fiind deja executată, dar trebuia expusă situația ambelor prestații în acțiune, chiar dacă se solicită valorificarea doar a uneia dintre ele, anume cea cu privire la care partea are interes.
Reclamanta invocă convenția încheiată cu P. M. pentru că afirmă că a încheiat convenția cu aceasta, și cere valorificarea ei, solicitând constatarea dreptului de superficie, drept care nu preexista în patrimoniul său, deci nu este o acțiune în constatare, unde dreptul preexistă, și cere obligarea pârâtului, ca succesor a lui P. M., la recunoașterea acestui drept, urmare convenției, aceasta fiind modalitatea de valorificare a contractului, prin solicitarea superficiei.
Reclamanta cere valorificarea unei convenții, arată că în schimbul sumei de bani achitată proprietarei tabulare, urmare convenției cu aceasta, urma să i se recunoască un drept de proprietate, prin încheierea la notar a unei tranzacții, deci sunt invocate atât prestația cât și contraprestația, ca elemente ale convenției, iar urmare a neprezentării proprietarei tabulare la notar, deci a nerespectării convenției, cere respectarea, aducerea la îndeplinire a acestei convenții.
Se mai cere și constatarea nulității absolute certificatului de moștenitor (fila 21 fond) iar efectul acestei constatări este schimbarea situației juridice, urmare acesteia părțile sunt repuse în situația anterioară, lucru ce nu se întâmplă la o acțiune în constatare, unde se constată doar preexistența în patrimoniul reclamantului a unui drept, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de petitele de valorificare a convenției există acțiunea în realizare, pe care se grefează acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor.
În ce privește motivul de recurs ce privește nepronunțarea trebuie avut în vedere că reclamanta nu a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată a unor petite iar instituția procesuală a susținerii sau nesusținerii nu există, pentru că ar face inaplicabilă instituția renunțării la judecată, prin urmare instanța trebuia să se pronunțe asupra tuturor petitelor cu privire la care nu s-a renunțat la judecată, sau în cazul în speță, după modificarea acțiunii, instanța trebuia să solicite reclamantei dacă înțelege să renunțe la judecata petitelor inițiale și să se pronunțe ca atare.
Recurenta mai invocă și că a fost privată de un proces echitabil prin aceea ca instanța de fond nu a pus in discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii iar instanța de apel a apreciat ca «. a fost invocata de pârâta prin întâmpinare» si deci «nu a fost luata prin surprindere».
Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece inadmisibilitatea a fost invocată de către pârâta B. R. SA prin întâmpinare la fondul cauzei (fila 62 dosar fond) iar reclamanta prin răspunsul la aceasta
(fila 68 dosar fond) a formulat apărări față de excepție.
Instanța de fond a unit excepția inadmisibilității cu fondul cauzei (fila
120 verso dosar fond).
Punerea în discuție a oricărei chestiuni se face pentru a se respecta dreptul la apărare și principiul contradictorialității, iar această discuție se poate face și în scris, nu doar oral. Cât timp ambele părți și-au expus opinia cu privire la inadmisibilitate, în scris, o punere în discuție formală din partea instanței ca părțile să pună și oral concluzii nu ar fi adus un plus de respectare a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1
Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta P. E. C. împotriva deciziei civile numărul 5. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...) pe care o va casa și, rejudecând, va admite apelul declarat de aceiași reclamantă împotriva sentinței civile numărul 8622/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca pentru că acțiunea este una în realizare și nu una în constatare iar petitul de constatare a nulității certificatului de moștenitor se grefează pe petitul de valorificare a convenției ce privește superficia.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P. E. C. împotriva deciziei civile numărul 5. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...) pe care o casează și rejudecând, admite apelul declarat de aceiași reclamantă împotriva sentinței civile numărul 8622/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. A. N. I. D. C.
GREFIER A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)
Judecător fond - Cătuna D. - Judecătoria Cluj-Napoca
Judecători apel - Tatu D., Bolchiș F.S. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 4175/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 1798/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
