Decizia civilă nr. 107/1. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3930/R/2013 | |
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. - președintele Secției I-a civilă |
JUDECĂTORI: | A. -T. N. M. -C. V. |
GREFIER: | M. -L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. Ș. -N.
, precum și recursul declarat de pârâta A. N. DE A. F. prin
D. GE. RALĂ A F. P. E C., împotriva deciziei civile nr. 107 din 1 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâtul V. P., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 21711 din_ a Judecătoriei C. -N.
s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta V. Ș. -N. împotriva pârâților V. P. si A. N. de A. F. având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a constatat că în masa bunurilor de împărțit a părților intră apartamentul nr.5 situat în C. -N., str. F. nr.17 etaj 2 înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. serial A+1 sub nr.topo.23841/S/V compus din: 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămara de alimente, 1 baie, 1 antreu,1 debara, 1 WC, 1 logie, 2 balcoane cu suprafața utilă de 88,1 mp cu p.i.c aferente în cota de 2,2/100 parte, teren în cotă parte de 25/1130 parte; imobilul teren cu destinația "loc de casa"; cu suprafața de 1400 mp situat în Dezmir și înscris în CF nr.1543 Dezmir, sub nr.topo. 8/31/2 și imobilul compus din construcție constând din bucătărie de vară din cărămida, pe fundații din beton și învelitoare din țigla compusă din 1 încăpere, curte și gradină cu suprafața de 450 mp înscris în CF nr.1503 Dezmir sub nr.topo.25/2/2/2, 25/3/2, 25/4/2, în valoare totală de 331.546 lei, cota de contribuție a reclamantei fiind de 90% și a pârâtului de 10%.
Prin aceiași sentință s-a dispus sistarea comunității de bunuri, potrivit solicitării celor 2 parți, în sensul atribuirii în natură în favoarea reclamantei a imobilelor: apartamentul nr.5 situat în C. -N., str.F. nr.17 etaj 2 înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. serial A+1 sub nr.topo.23841/S/V compus din: 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămara de alimente, 1 baie, 1 antreu,1 debara, 1 WC, 1 logie, 2 balcoane cu suprafața utilă de 88,1 mp cu p.i.c aferente în cota de 2,2/100 parte, teren în cotă parte de 25/1130 parte;
imobilul teren cu destinația "loc de casa"; cu suprafața de 1400 mp situat în Dezmir și înscris în CF nr.1543 Dezmir, sub nr.topo. 8/31/2, în valoare totală de 303.872 lei iar in favoarea pârâtului a imobilului compus din construcție constând din bucătărie de vara din cărămida, pe fundații din beton și învelitoare din țiglă, compusă din 1 încăpere, curte și gradină cu suprafața de 450 mp înscris în CF nr.1503 Dezmir sub nr.topo.25/2/2/2, 25/3/2, 25/4/2 în valoare de 27.674 lei, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte în favoarea pârâtului în cuantum de 5480,6 lei și înscrierea în CF a drepturilor de proprietate a părților rezultate în urma sistării comunității de bunuri, respectiv dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor
:apartamentul nr.5 situat in C. -N., str. F. nr.17 etaj 2 înscris in CF nr. 1. C. -N., nr. serial A+1 sub nr.topo.23841/S/V compus din: 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu,1 debara, 1 WC, 1 logie, 2 balcoane cu suprafața utila de 88,1 mp cu p.i.c aferente in cota de 2,2/100 parte, teren in cota parte de 25/1130 parte și imobilul teren cu destinația "loc de casa"; cu suprafata de 1400 mp situat în Dezmir și înscris in CF nr.1543 Dezmir, sub nr.topo. 8/31/2 ca bun propriu cu titlu de partaj și a dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului compus din construcție constând din bucătărie de vară din cărămida, pe fundații din beton și învelitoare din țiglă compusă din 1 încăpere, curte și gradină cu suprafața de 450 mp înscris în CF nr.1503 Dezmir sub nr.topo.25/2/2/2, 25/3/2, 25/4/2, ca bun propriu, cu titlu de partaj.
Instanța a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor atribuite reclamantei și menținerea doar asupra bunului atribuit pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut în esență faptul că, cererea reclamantei de stabilire a unei cote de contribuție la masa bunurilor de împărțit de 90% in favoarea sa este întemeiată, luând în considerare că suma de 80.000.000 lei ROL, contribuția exclusivă a reclamantei la achiziționarea imobilului din litigiu, reprezintă 40% din prețul de achiziție al apartamentului, la care se ia in considerare și
½ din cota de 60% aferentă diferenței de 125.000.000 lei, sumă cu care s-a vândut primul apartament al parților.
Adiționând la acestea și veniturile egale ale soților precum si faptul că imobilele din Dezmir au reprezentat ajutorul părinților reclamantei, care potrivit doctrinei și practicii judiciare se consideră a fi în principal în favoarea copilului lor, se poate considera că dacă pentru apartament contribuția a fost de 70% iar pentru celelalte două imobile de 100%, contribuția totală împărțindu-se la cele 3 imobile, rezulta cota de 90% de contribuție la masa bunurilor de împărțit în favoarea reclamantei și de 10% în favoarea paratului.
In consecință, instanța în temeiul art.30 C. fam. (aplicabil la data înregistrării cererii) a constatat că în masa bunurilor de împărțit a părților intră apartamentul nr.5 situat in C. -N., str. F. nr.17 etaj 2 înscris în CF nr.1. C. -N., nr.topo.23841/S/V, imobilul teren cu destinația "loc de casă"; cu suprafața de 1400 mp situat în Dezmir și înscris în CF nr.1543 Dezmir, sub nr.topo. 8/31/2 și imobilul compus din construcție constând din bucătărie de vară din cărămida, pe fundații din beton și învelitoare din țiglă compusă din 1 încăpere, curte și gradină cu suprafața de 450 mp înscris în CF nr.1503 Dezmir sub nr.topo.25/2/2/2, 25/3/2, 25/4/2, în valoare totală de 331.546 lei, cota de contribuție a reclamantei fiind de 90% și a pârâtului de 10%.
În temeiul art. 36 C. fam coroborat cu art. 673 ind.4 alin.2 C.pr.civ. a dispus sistarea comunității de bunuri, potrivit solicitării celor 2 parți, în sensul atribuirii în natură în favoarea reclamantei a imobilelor: apartamentul nr.5 situat in C. -N., str.F. nr.17 etaj 2 înscris în CF nr.
C. -N., nr. serial A+1 sub nr.topo.23841/S/V, teren în cota parte de 25/1130 parte; imobilul teren cu destinația "loc de casa"; cu suprafață de 1400 mp situat în Dezmir și înscris în CF nr.1543 Dezmir, sub nr.topo. 8/31/2, în valoare totală de 303.872 lei iar în favoarea pârâtului a imobilului compus din construcție constând din bucătărie de vară din cărămida, pe fundații din beton și învelitoare din țiglă compusă din 1 încăpere, curte și gradină cu suprafața de 450 mp înscris în CF nr.1503 Dezmir sub nr.topo.25/2/2/2, 25/3/2, 25/4/2 in valoare de 27.674 lei.
Întrucât din întreaga masă a bunurilor de împărțit paratului Vadan îi revine 10%, rezultă că valoarea este de 33.154, 6 lei, iar ca urmare a atribuirii în natură a imobilului în valoare de 27.674 lei, sulta pe care o datorează reclamanta pârâtului a fost stabilită la suma de 5480,6 lei.
In temeiul art. 20 din Legea nr.7/1996 s-a dispus înscrierea în CF a drepturilor de proprietate a parților rezultate în urma sistării comunității de bunuri, nefiind necesară și o înscriere anterioară a drepturilor de proprietate conform cotelor stabilite de către instanță, respectiv dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor :apartamentul nr.5 situat in C. -N., str.F. nr.17 etaj 2 inscris in CF nr. 1. C. -N., nr. serial A+1 sub nr.topo.23841/S/V, teren în cotă parte de 25/1130 parte și imobilul teren cu destinația "loc de casa"; cu suprafața de 1400 mp situat în Dezmir și înscris in CF nr.1543 Dezmir, sub nr.topo. 8/31/2 ca bun propriu cu titlu de partaj și a dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului compus din construcție constând din bucătărie de vară din cărămida, pe fundații din beton și învelitoare din țiglă compusă din 1 încăpere, curte și gradină cu suprafața de 450 mp înscris in CF nr.1503 Dezmir sub nr.topo.25/2/2/2, 25/3/2, 25/4/2, ca bun propriu, cu titlu de partaj.
Ca urmare a partajării bunurilor comune în modalitatea aleasă de instanță, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor atribuite reclamantei și menținerea doar asupra bunului atribuit pârâtului, în condițiile în care s-a apreciat că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.32 lit.d C. fam întrucât bunurile partajate au fost dobândite de către părți in anul 2001, respectiv 2004 si 2005 iar prin sentința penală nr. 184/2009 a T. ului C. s-a reținut că pârâtul a săvârșit infracțiunile în perioada ianuarie-martie 2008, astfel încât bunurile comune nu au sporit ca urmare a săvârșirii infracțiunilor, ele fiind deja achiziționate cu ani in urma.
Prin decizia civilă nr. 107/A/_ a T. ului C. s-a
admis apelul declarat de pârâta A. N. de A. F. B. prin D. G. a F. P. e C. împotriva Sentinței civile nr. 21711/2012 din 7 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.
-N., care a fost schimbată în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. Ș. -N.
, împotriva pârâților V. P. și A. N. de A. F. și, în consecință:
S-a constatat că reclamanta V. Ș. -N. și pârâtul V. P. au o cotă egală de contribuție din masa bunurilor reținute de prima instanță.
A fost obligată reclamanta V. Ș. N. să plătească pârâtului V.
P. suma de 138.093 lei, cu titlul de sultă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:.
Instanța de fond în mod greșit a stabilit o cotă diferențiată de contribuție a foștilor soți la achiziționarea bunurilor comune, respectiv 90% pentru reclamanta V. Ș. N. și 10% pentru pârâtul V. P. .
Din probele depuse de reclamantă, acesta a susținut că în data de 23 noiembrie 2000, a primit cu ocazia zilei sale de naștere de la părinții săi suma de 80.000.000 ROL pentru a cumpăra o casă, depunând în acest sens o felicitare în care i se ura sănătate și fericire și i se dăruia suma de
80.000.000 lei.
Instanța de fond fără a face verificările necesare, legat de existența în patrimoniul părinților reclamantei a sumei respective și a locului păstrării de către reclamantă a sumei de bani de la momentul primirii și până la momentul cumpărării locuinței la finele lunii ianuarie 2001, a acceptat susținerea reclamantei și a considerat că acesta a avut o contribuție mai mare la cumpărarea apartamentului.
Totodată, tribunalul a constatat că, cu ocazia cumpărării locuinței prin Contractul de vânzare cumpărare autentic cu nr.77 din_, cumpărătorii soții V. au declarat că bunul este comun fără a indica o cotă de contribuție mai mare a reclamantei la achiziționarea locuinței sau sursa celor 80.000.000 lei.
Referitor la cele două imobile pretins cumpărate de soții V. în Dezmir în anul 2004 o suprafață de 450 mp, curte și gradină cu bucătărie de vară din cărămida pe fundație din beton și învelitoare din țiglă, compusă din o încăpere cu nr.topo. 25/2/2/2, 25/3/2 si 25/4/2 înscris în CF 1503 Dezmir (f.102-103) și în anul 2005 imobilul cu nr.topo. 8/31/2 "loc de casă"; în suprafață de 1400 mp situat tot în Dezmir și înscris în CF nr. 1543 Dezmir, instanța de fond în mod greșit a reținut că, faptul că terenurile din Dezmir au fost proprietatea părinților reclamantei, prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare era unul fictiv, în realitate neachitându-se vreun preț, părinții reclamantei dorind să o ajute pe reclamantă, contractul fiind încheiat pentru a nu fi contestată operațiunea de către sora reclamantei.
Practic instanța de fond a acceptat susținerea reclamantei că cele două imobile au fost donate de părinții ei, nefiind cumpărate în cote egale de soții V., neplătindu-se niciun preț, omițând să constate simulația convenției și să se solicite actul real încheiat între părți, legat de donarea
imobilelor de către părinții reclamantei.
Nu s-a făcut o dovadă clară a donării acelor imobile, neexistând nicio
justificare convingătoare care să justifice pe părinții reclamantei să facă acte de gratificare doar a uneia din fiice în condițiile în care aceștia mai au și alți copii.
Nici cu ocazia aplicării sechestrului judiciar, în cadrul procedurii cercetării penale a soțului reclamantei, acesta nu a contestat măsura luată și invocarea cotei ei mai mari asupra bunurilor comune, acceptând a fi pus sechestrul asigurător pe cota de ½ parte din bunurile comune.
În aceste condiții, apar suspecte și greu credibile susținerile reclamantei că părinții ei au efectuat acte de donație sau dar manual pentru bunuri de valoare însemnată, acte juridice ce se impuneau a fi materializate în formă autentică sau prin înscrisuri relevante, existând suspiciunea rezonabilă că probele administrate sunt menite a da o altă stare de fapt în încercarea de a scoate de sub sechestru asigurător a masă cât mai mare din
bunurile comune și mărirea cotei ce nu poate fi indisponibilizată prin sechestru.
Apelanta nu a făcut dovada încălcării drepturilor procesuale cu ocazia judecării fondului, pârâta fiind citată la termenele de judecată, depunând întâmpinare și având posibilitatea de a propune probe, fiindu-i comunicate expertizele tehnice și celelalte acte relevante din dosar, având posibilitatea de a lua contact cu întregul probatoriu cu ocazia dezbaterilor acțiunii reclamantei.
T. ul a reținut că susținerile pârâtului V. P. privind desfășurarea procesului penal, aspectele legate de existența sau nu a unui prejudiciu în raporturile juridice cu statul, nu au nicio relevanță juridică în acest dosar, ele urmând a fi clarificate în cauza penală sau în faza de executare a sentinței penale.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a considerat parțial nelegală și netemeinică sentința civilă nr. 21711/2012 din 7 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., cu privire la stabilirea unei contribuții de 90% a reclamantei în dobândirea bunurilor comune din timpul căsătoriei și stabilirea în consecință a sultei pentru plusul de valoare primit în raport cu lotul pârâtului ei soț.
T. ul a considerat că părțile nu au făcut dovada certă a existenței actelor de donație pretins efectuate în favoarea reclamantei, situație în care nu s-a răsturnat prezumția legală de contribuție egală a soților în dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta ANAF.
Prin recursul declarat de reclamanta V. S. - N.
s-a a solicitat ă modificarea Deciziei civile nr. 107/A/2013 a T. ului C., in sensul respingerii apelului pârâtei, cu consecința menținerii in totalitate a Sentinței Civile nr. 21711/2012 pronunțate in Dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., ca fiind legala si temeinica.
Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304, al. 1, pct.
8, C.proc.civ.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat următoarele:
Instanța de apel in mod greșit a admis apelul declarat de ANAF B. prin D. C. si a schimbat in parte hotărârea primei instanțe, admițând numai in parte cererea de chemare in judecata a reclamantei si constatând ca reclamanta V. Ș. și pârâtul V. P. au cote egale de contribuție la masa bunurilor partajabile.
In mod corect s-a reținut de către prima instanță cota diferențiată de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, prin luarea în considerare a contractului de donație sub forma darului manual, in ceea ce privește suma de 80 mii. Rol si a doua contracte de donație deghizate, in cazul celor doua imobile teren din Dezmir.
Apreciază reclamanta ca fiind eronat raționamentul instanței de apel potrivit căruia s-ar fi impus ca instanța de fond sa facă verificări cu privire la patrimoniul părinților reclamantei sau, mai ales cu privire la modalitatea sau locul de păstrare a sumei primite de reclamantă în perioada cuprinsa intre momentul primirii sumei de bani și până la cumpărarea imobilului- apartament ce face obiectul prezentei cauze. În acest sens, arată că suma respectivă de bani a provenit din economiile personale ale părinților recurentei. Din suma de bani primită de recurentă de la părinți, părțile au achitat avansul pentru apartament încă înainte de sărbătorea Crăciunului
2000, astfel că nu s-a pus problema constituirii de depozite bancare sau consemnării sumei la o unitate bancare. Doar tranzacția finală a fost încheiată mai târziu, la sfârșitul lunii ianuarie 2001. Iar în ceea ce privește modalitatea de păstrare a banilor, consideră că nu era neapărat necesară darea lor spre păstrare unei instituții cu competențe în acest sens, astfel încât faptul deținerii unei sume de bani de către reclamantă să fie cunoscut și de terțe persoane.
Modalitatea în care fiecare persoană înțelege să-și păstreze economiile diferă în funcție de mai mulți factori - mediul social din care provine, nivelul de pregătire profesională și educație, persoana și personalitatea fiecărei persoane.
Instanța de apel a trecut peste faptul că, fiind vorba despre o donație sub forma darului manual, pentru validitatea acesteia nu este cerută forma autentica. Forma scrisă este cerută numai ad probationem și nu ad validitatem. Darul manual poate fi dovedit prin orice mijloace de probă - înscrisuri sau cel puțin, un început de dovadă scrisă, care pot fi completate cu martori sau prezumții.
Având în vedere că donația a fost primită de la părinții recurentei, a existat, în mod evident, și o imposibilitate morală de a preconstitui un înscris. Sunt incidente prev. art. 1.198 C.civ., care are in vedere atât cazuri de imposibilitate materială, cât și cazuri de imposibilitate morală. În legătură cu imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris (în speță, act autentic), tendința practicii judiciare este de a aprecia această imposibilitate prin referire și la persoanele aflate în relații de rudenie: rudele de grad I si II: fiu, fiică și părinți.
De asemenea, tribunalul nu a dat valoare probelor administrate in fata primei instanțe, făcând aprecierea că cei doi soți, la momentul cumpărării apartamentului ar fi trebuit să menționeze expres faptul că aduc cote diferite de contribuție. Este evident ca soții, la momentul achiziționării, nu au făcut mențiunea faptului că aportul material al soției este mai mare decât cel al pârâtului V. P.: fiind căsătoriți și animați de sentimente de afecțiune reciprocă, nu au considerat necesară această mențiune, astfel că aprecierea instanței în acest sens o consideră ca fiind pur subiectivă și făcută fără a ține cont de ansamblul probațiunii administrate în cauză.
În ceea ce privește celelalte două imobile, din localitatea Dezmir, consideră ca în mod corect instanța de fond a reținut că acestea au fost donate de către părinții reclamantei-recurente, fiind vorba despre o vânzare- cumpărare fictivă. În opinia sa, concluzia este una corecta si cat mai aproape de realitate, dacă se are în vedere faptul că părinții au susținut-o și ajutat-o în mod frecvent pe reclamantă, atât prin donația făcută în vederea achiziționării imobilului apartament, cât și prin sume de bani oferite pe toată perioada căsătoriei. S-a dovedit prin martorii audiați în cauză că prețurile menționate în cele două antecontracte de vânzare-cumpărare având ca obiect cele două terenuri din Dezmir care fac parte din masa partajabilă au fost fictive. În realitate nu s-a achitat nici un preț, părinții intimatei-reclamante dorind să o ajute pe aceasta, fiind vorba de o donație. Din interpretarea art. 1197 cod civil reiese faptul că dovada unui act juridic cu o valoare de peste 250 lei poate fi făcută și prin martori, atunci când exista un început de dovadă scrisă, ori, în cauză acest început de dovadă scrisă îl constituie aceste antecontracte de vânzare-cumpărare. Solicită să se aibă în vedere că sunt în prezența unor acte sub semnătura privată.
Părinții recurentei nu au dorit să o gratifice doar pe recurentă. Și sora recurentei a primit terenuri de la părinți, însă prudența și frica de a nu fi atacate actele de donațiune a pornit din partea intimatului pârât, nu din partea recurentei.
Consideră că nu poate fi primită nici aprecierea instanței de apel potrivit căreia reclamanta ar fi trebuit să conteste măsura sechestrului judiciar la momentul aplicării acesteia și să invoce o cotă mai mare de 1/2 din bunurile comune, în condițiile în care, în aceasta privință, reclamantei nu îi era constatată printr-o hotărâre judecătoreasca cota diferită de contribuție.
Sechestrul asigurător a fost instituit pe o cotă parte ideală de proprietate, de 1/2 parte, recunoscută de legiuitor bunurilor aflate în coproprietatea codevălmașă a soților. Atâta timp cât nu s-a constatat printr- o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau printr-o convenție de partaj voluntar autentic, cota de proprietate a fiecărui soț asupra bunurilor comune și nu s-a dispus sistarea stării de indiviziune, intimata-reclamantă nu avea temei să conteste și să obțină degrevarea de sarcina sechestrului asigurător a cotei sale de proprietate.
Faptul că exista un sechestru asigurător aplicat de DNA și menținut printr-o hotărâre judecătorească, măsura instituită până la recuperarea prejudiciului (existent sau inexistent) stabilit în sarcina intimatului V. P.
, nu afectează dreptul de proprietate al intimatei-reclamante asupra bunurilor grevate.
Recursul pârâtei ANAF
.
Prin recursul declarat, pârâta a solicitat modificarea în parte a deciziei în sensul menținerii sechestrului asigurător asupra 50% din bunurile supuse partajului, așa cum a fost instituit in cadrul procedurii cercetării penale prin Ordonanța din_ emisă în dosarul penal 43/P/2008, și nu doar asupra bunului atribuit pârâtului, așa cum a dispus prima instanță și cum a menținut în mod nelegal instanța de apel.
În motivarea recursului pârâta a invocat următoarele:
Instanța de apel a constatat în mod corect că reclamanta V. S.
N. și pârâtul V. P. au o cotă egală (de cate 50%) de contribuție din masa bunurilor deținute în devălmășie în timpul căsătoriei, însa a fost reținută în mod greșit dispoziția primei instanței în ceea ce privește sechestrul asigurător, care a fost menținut doar asupra bunurilor atribuite pârâtului. În condițiile în care instanța de apel a constatat că reclamanta și pârâtul au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor supuse partajului, se impunea extinderea sechestrului asigurător asupra a 50% din bunuri.
Pe de altă parte, potrivit articolului 923 Cod procedură civilă, sechestrul asigurător poate fi ridicat la cererea debitorului doar dacă acesta va da o garanție îndestulătoare, ori dacă s-a constatat prin hotărâre definitivă nulitatea, netemeinicia ori perimarea cererii în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asiguratorie. În speță nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute de lege pentru ridicarea sechestrului asigurător. Măsura
indisponibilizării bunurilor imobile (apartament situat in municipiul C. -N.
, str. F. nr.17 apt.5. iud. C. ; teren in suprafața de 1700 mp cu destinația teren intravilan agricol situat in localitatea Dezmir. str. Viilor nr. 33 E, jud. C. ; corp clădire de locuit cu terenul aferent în suprafață de 50
situat in comuna Apahida. sat Dezmir str. Plopilor nr.3. iud. C. ; teren intravilan agricol in suprafața de 400 m.p. situat in comuna Apahida sat
Dezmir, str. Plopilor nr.3, iud. C. ) s-a instituit cu respectarea prevederilor legale, iar faptul că acesta a fost atribuit reclamantei nu este de natura să conducă la ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra cotei debitorului V. P., atâta vreme cât nu se face dovada achitării creanței fiscale. În conformitate cu dispozițiile art. 593 Cod procedură civilă, înscrierea sechestrului asigurător în cartea funciară are ca efect opozabilitatea măsurii față de terții dobânditori ai bunului. La data instituirii sechestrului asupra apartamentului, acesta se afla în proprietatea comuna a soților (reclamanta si pârâtul), partajul bunurilor comune intervenind ulterior, după efectuarea actelor de publicitate privind indisponibilizarea bunului prin înscrierea sechestrului asigurător în cartea funciara la data de_, măsura fiind opozabilă reclamantei. Nici chiar o eventuală plată a sultei corespunzătoare cotei din bunul comun către pârâtul V. P. (debitor al creanței fiscale) nu ar fi de natură să înlăture măsura instituirii sechestrului asigurător, care are ca scop realizarea creanței și eliminarea eventualelor posibilități de sustragere de la sechestru, neîncetând astfel motivele avute în vedere la înființarea sechestrului.
De altfel, chiar în conținutul deciziei din apel se reține că există suspiciunea rezonabilă că probele administrate sunt menite a da o altă stare de fapt, în încercarea de a scoate de sub sechestru asigurător o masă cât mai mare din bunurile comune și mărirea cotei ce nu poate fi indisponibilizată prin sechestru.
Cu toate acestea, instanța de apel nu duce până la capăt raționamentul și menține sentința primei instanțe prin care s-a dispus ridicarea sechestrul asigurător aplicat asupra cotei de 1/2 din bunurile supuse partajului, deși în apel se constată că reclamanta V. Ș. N. și pârâtul V. P. au o cota egală (de cate 50%) de contribuție din masa bunurilor deținute în devălmășie în timpul căsătoriei.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea, cu majoritate de voturi, constată că cel declarat de reclamantă este nefondat, iar cel declarat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis
.
Recursul reclamantei.
Reclamanta solicită menținerea hotărârii primei instanțe prin care s-a constatat o cotă diferențiată de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune - 90% reclamanta și 10% pârâtul.
În susținerea acestei pretenții, reclamanta arată, în esență, că pe tot parcursul căsniciei a fost ajutată într-o foarte mare măsură de părinții ei, ajutor concretizat în darul manual în valoare de 80.000.000 lei primit la data de_, care a fost utilizat la cumpărarea apartamentului nr. 5, situat în C. -N., str. F. nr. 17, precum și în donația prin care părinții ei le-au transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile situate în Dezmir.
Cu privire la aceste din urmă imobile, reclamanta susține că au constituit proprietatea părinților săi, iar prin cumpărare de la aceștia au devenit proprietari codevălmași reclamanta și pârâtul, însă, în realitate, părinții reclamantei nu au primit nicio sumă de bani în schimbul acestor terenuri, transferul dreptului de proprietate făcându-se, în realitate, prin donație.
Aceste susțineri însă nu sunt susținute prin probațiunea administrată, așa cum corect a reținut instanța de apel.
În primul rând, este de menționat faptul că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că dobândirea bunurilor comune
achiziționate în timpul căsătoriei cu pârâtul V. P. s-a făcut prin contribuția reclamantei în cotă de 75% și a pârâtului în cotă de 25%.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea (f. 71 dosar fond), sub aspectul cotelor de contribuție, revendicând o cotă de contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune, față de cota de 10% a pârâtului.
Această modificare a pretențiilor sale în decurs de 3 luni, în ceea ce privește cota sa de contribuție, dă dovadă de inconsecvență și nu este susținută de probațiunea administrată în cauză.
În timpul căsătoriei, la data de_ soții au înstrăinat un apartament pentru prețul de 125.000.000 lei (f. 15 dosar fond), iar la data de_ au achiziționat un alt apartament la prețul de 200.000.000 lei (f. 14 dosar fond).
Reclamanta susține că diferența de preț a fost achitată din darul manual de 80.000.000 lei primit de ea de la părinții ei, cu ocazia zilei de naștere în data de_ (f. 20 dosar apel).
Această împrejurare însă nu se reflectă în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentic în baza căruia soții au achiziționat apartamentul, deși o atare mențiune în conținutul contractului de vânzare- cumpărare era perfect admisibilă.
Dimpotrivă, în cuprinsul contractului se menționează că apartamentul este bun comun.
În ceea ce privește imobilul în suprafață de 1400 mp, înscris în Cf 1543 Dezmir și imobilul în suprafață de 450 mp, pe care este edificat o construcție, înscris în Cf nr. 1503 Dezmir, potrivit copiilor xerox depuse la dosar, acestea au fost dobândite prin cumpărare de către cei doi soți, prezumția dobândirii acestora în cote egale nefiind răsturnată. (f. 98-99, 102 dosar fond).
Reclamanta afirmă că aceste imobile situate în Dezmir au aparținut părinților ei și soții nu le-au cumpărat, ci au fost donate de către părinții ei, donația fiind făcută exclusiv în favoarea reclamantei, însă aceste susțineri nu au fost dovedite.
Nu s-a făcut dovada existenței în patrimoniul părinților ei a celor două imobile, contractele de vânzare-cumpărare în baza cărora soții au achiziționat cele două imobile situate în Dezmir nu au fost depuse la dosar și, chiar în ipoteza în care acestea ar fi fost dobândite de la părinții reclamantei, nu s-a dovedit o eventuală simulare a vânzării.
Față de mențiunile operate în cartea funciară potrivit cărora ambele imobile au fost dobândite de soții V. prin cumpărare în timpul căsătoriei, operează prezumția instituită de art. 30 C. fam.
Asupra tuturor acestor bunuri imobile - apartament, cele două terenuri situate în Dezmir și construcția edificată asupra terenului în suprafață de 450 mp din Dezmir, s-a luat măsura asiguratorie a sechestrului asigurator, în vederea reparării prejudiciului până la concurența valorii probabile a pagubei de 628.462 lei, 24.950 Euro și
20.000 lei (f. 12 dosar fond).
Este adevărat că acest prejudiciu a fost produs doar prin activitatea infracțională a pârâtului V. P., reclamanta V. Ș. N. neavând nicio contribuție la cauzarea acestui prejudiciu, însă, această împrejurare nu poate avea ca și consecință atribuirea a 90% din bunuri reclamantei, cu consecința înlăturării sechestrului asigurator. Astfel, s-ar înlătura în totalitate posibilitatea reparării prejudiciului, în condițiile în care raportat
la valoarea acestuia și la valoarea bunurilor pârâtului V. P., oricum recuperarea va fi doar parțială.
În concluzie, constatând că reclamanta nu a făcut dovada unei contribuții mai mari la dobândirea bunurilor comune față de egalitatea prezumată prin art. 30 C. fam, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Recursul pârâtei.
Prin decizia pronunțată în apel, s-a modificat cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, de la 90% cota de contribuție a reclamantei și 10% cota de contribuție a pârâtului, cât statuase prima instanță, la cota de contribuție egală a soților.
Sub aspectul modalității de atribuire a bunurilor, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, astfel, reclamantei revenindu-i bunuri în valoare de 303.872 lei din masa bunurilor comune, iar pârâtului revenindu-i bunuri în valoare de 27.674 lei din aceeași masă.
Totodată reclamanta a fost obligată să-i achite pârâtului sultă în sumă de 138.093 lei.
Niciuna dintre părțile litigiului nu a contestat modalitatea de partaj, astfel încât acest aspect nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, în sensul formării altor loturi și redistribuirii lor, în mod diferit față de dispoziția instanței de apel.
Din conținutul deciziei din apel rezultă că în urma sistării codevălmășiei asupra bunurilor comune, sechestrul rămâne instituit exclusiv asupra bunului atribuit pârâtului V. P. - imobilul construcție și teren în suprafață de 450 mp înscris în CF 1503 Dezmir, în valoare de 27.674 lei (f. 177 dosar fond).
Aceasta, în condițiile în care, sechestrul inițial era instituit asupra tuturor bunurilor imobile în valoare totală de 331.556 lei (f.
177 dosar fond), iar valoarea prejudiciului produs prin infracțiune pârâtei ANAF este de 328.227,75 lei, stabilit prin sentința penală nr. 184/_ a T. ului C., definitivă (f. 19-31 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 1 C.proc. pen, scopul măsurii asiguratorii a sechestrului îl constituie repararea pagubei produse prin infracțiune.
În speță, prejudiciul cauzat pârâtului S. Român este în valoare de 328.227,75 lei (diferența până la 367.727,75 lei și 20.000 Euro fiind cauzată altor părți civile), sechestrul inițial fiind stabilit asupra bunurilor imobile în valoare totală de 331.556 lei.
Prin hotărârile instanțelor de fond, rămânând instituit asupra unui bun în valoare de 27.674 lei, este evident că scopul măsurii sechestrului este practic anihilat.
Potrivit art. 163 alin. 1 Cod proc. pen, măsura asiguratorie a sechestrului se ia asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului - în speță, pârâtul V. P. .
Având în vedere modalitatea de partajare care nu mai poate fi modificată și faptul că prin menținerea sechestrului exclusiv asupra bunului în valoare de 27.674 lei s-ar frauda grav interesele creditorului, care ar fi în situația de a nu mai putea recupera decât un procent foarte redus din prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, curtea, cu majoritate de voturi, constată că în cauză se impune admiterea recursului pârâtei ANAF, cu consecința menținerii
sechestrului asigurator în modalitatea solicitată de recurentă - asupra cotei de 50% din masa bunurilor comune, potrivit cotelor de contribuție egală a părților la dobândirea acestora.
Masa bunurilor comune este compusă din: apartamentul nr. 5 situat în C. -N., str. F. nr. 17, în valoare de 261.312 lei, terenul în suprafață de 1400 mp situat în Dezmir în valoare de 42.560 lei și terenul în suprafață de 450 mp situat în Dezmir și construcția edificată pe acesta în valoare de 27.674 lei (f. 177 dosar fond).
Primele două imobile au fost atribuite reclamantei, iar cel din urmă pârâtului, menținându-se sechestrul asigurator asupra lui.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de 331.556 lei, jumătate reprezentând 165.773 lei.
Menținându-se sechestrul asupra bunului în valoare de 27.674 lei atribuit în exclusivitate pârâtului, reiese că pentru diferența de
138.099 lei se impune menținerea sechestrului, până la concurența acestei valori, asupra altor bunuri ce compun masa partajabilă.
Unul dintre bunurile atribuite în urma partajului în exclusivitate reclamantei - respectiv imobilul teren în suprafață de 1400 mp, evidențiat în CF nr. 1543 Dezmir, fiind sub această valoare, ( 42.560 lei), curtea, cu majoritate de voturi, constată că singura variantă posibilă din punct de vedere practic de instituire a sechestrului până la concurența valorii de 138.099 lei este asupra cotei din apartamentul nr. 5 situat pe str. F. nr. 17, corespunzătoare acestei valori.
Raportat la valoarea acestui apartament, stabilită prin expertiză la 261.312 lei, această cotă este de 52,84%.
Varianta stabilită cu majoritate de voturi constituie o aplicare particulară a art. 493 alin. 2 Cod proc. civ., care conferă creditorilor beneficiul urmăririi cotei părți determinate a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate.
Concret, cota de 52,84% din apartament reprezintă porțiunea din imobil care, în absența partajului, ar fi constituit cota parte determinată a pârâtului din acest apartament, având în vedere că părțile au mai dobândit în timpul căsătoriei și cele două imobile din Dezmir, iar cel cu valoare mai mare a fost atribuit reclamantei.
Raportat la această soluție de menținere a sechestrului asupra cotei de 52,84% din apartamentul atribuit în urma partajului reclamantei, se va înlătura dispoziția privind obligarea reclamantei la plata sultei de 138.093 lei în favoarea pârâtului, echivalentul acestei sulte regăsindu-se în sechestrul ce grevează cota de 52,84% din imobilul atribuit reclamantei.
Prin această modalitate sunt respectate atât interesele reclamantei, care, dobândește în proprietate exclusivă și negrevată de sechestru asigurator o cotă de 50% din masa bunurilor comune: terenul în suprafață de 1400 mp, situat în Dezmir și cota de 47,16% din apartament, cât și ale creditorului pagubei în cuantum de 328.227,75 lei, care beneficiază de un sechestru asigurator asupra unor imobile în valoare totală de 165.767 lei: asupra cotei de 52,84% din apartamentul atribuit în urma partajului reclamantei și asupra imobilului teren în suprafață de 450 mp situat în Dezmir și construcția edificată pe acesta în valoare de 27.674 lei.
Prin menținerea sechestrului asigurător asupra cotei de 52,84% din apartamentul atribuit reclamantei, aceasta nu este prejudiciată, în
condițiile în care, pe de o parte, a acceptat să-i fie atribuite în natură bunurile având valoarea cea mai mare din masa bunurilor comune, dobândite cu contribuție egală, iar, pe de altă parte, prin menținerea sechestrului asigurator asupra cotei de 52,84% din apartamentul ce i- a fost atribuit în natură, este exonerată de la plata sultei în favoarea pârâtului, stabilită de instanța de apel la 138.093 lei, cuantum corespunzător exact cotei de 52,84% din imobil, asupra căreia se menține sechestrul.
Reclamanta oricum avea obligația de a-i achita pârâtului sultă, până la concurența valorii cotei de contribuție a acestuia la dobândirea bunurilor comune - 50%. Această obligație instituită în sarcina ei prin decizia de apel este înlăturată prin prezenta decizie. Reclamanta are posibilitatea să degreveze apartamentul ce i-a fost atribuit de sarcina sechestrului, plătind creditoarei cota de 52,84% din valoarea bunului.
Nici pârâtul V. P. nu este prejudiciat prin privarea sa de un bun, întrucât el este debitorul obligației de reparare a prejudiciului cauzat prin infracțiune, pe care este ținut să îl repare. Prin menținerea sechestrului asigurator asupra cotei de 52,84% din apartament și asupra imobilului teren în suprafață de 450 mp situat în Dezmir și construcția edificată pe acesta în valoare de 27.674 lei, reprezentând cota sa de contribuție de 50% la dobândirea bunurilor comune, se iau măsurile legale în vederea reparării pagubei produse de acesta prin săvârșirea infracțiunii.
Practica judiciară, susținută de dispozițiile art. 154 Cod. proc, fiscală, care prevede că executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei, a dat soluții în care sechestrul s-a menținut asupra sultei stabilite în favoarea debitorului în urma partajului.
În speța de față însă, raportat la valoarea ridicată a prejudiciului, stabilit prin hotărâre definitivă, care oricum nu este acoperit în totalitate de valoarea bunurilor sechestrate, curtea, cu majoritate de voturi, a decis că pentru a se asigura posibilitatea recuperării prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii într-o măsură cât mai rezonabilă, sechestrul se impune a fi menținut asupra cotei de 50% in bunurile comune supuse partajului, în valoare totală de 165.767 lei, nu asupra sultei stabilite în urma partajului - 138.093 lei și asupra unui singur imobil în valoare de 27.674 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite cu majoritate de voturi, recursul declarat de pârâta A. N. DE A. F. B., reprezentată de D. GE. RALĂ A F. P. E
C., împotriva deciziei civile nr. 107 din 1 martie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că menține sechestrul asigurător asupra cotei de 52,84% din apartamentul 5,
situat în C. -N., str. F. nr. 17, înscris în CF nr. 1. | /A C. | -N. | nr. |
top 23841/S/V. | |||
Înlătură dispoziția privind obligarea reclamantei V. | Ș. | -N. | la |
plata sultei de 138.093 lei în favoarea pârâtului V. P. . |
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge ca nefondat recursul reclamantei V. Ș. -N. declarat împotriva aceleiași decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
T. D. M. | C. | V. M. L. | -T. |
Red. MV dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: V.G., C.V.Balint
OPINIE SEPARATĂ
Respinge recursul declarat de pârâta A. | N. | de A. F. , |
reprezentată de D. Generală a F. P. | e C. | și recursul declarat de |
reclamanta V. Ș. -N. împotriva deciziei deciziei civile nr. 107 din 1 martie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ .
Opinia separată privește numai modul de soluționare a recursului declarat de pârâta A. N. de A. F., reprezentată de D. Generală a F. P. e C., iar în ceea ce privește recursul declarat de reclamanta V. S. N., subscriem opiniei majoritare de respingere a recursului acesteia.
Prin urmare, considerentele ce urmează vor viza numai recursul declarat de pârâta A. N. de A. F., reprezentată de D. Generală a F. P. e C. .
Asupra apartamentului situat în C. -N., str. F. nr. 17, apartamentul 5, asupra terenului în suprafață de 1400 mp situat în loc. Dezmir, str. Viilor nr. 33 E, corp clădire de locuit cu terenul aferent în suprafață de 50 mp situat în comuna Apahida, st. Dezmir, str. Plopilor nr. 3 și teren intravilan agricol în suprafață de 400 mp, situat în com. Apahida, sat. Dezmir, str. Plopilor nr. 3, bunuri devălmașe, s-a instituit sechestru asigurator după cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 12 iunie 2008 de către DNA - S. Teritorial C. (f. 12).
Împotriva măsurii sechestrului asigurator penal, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 C.pr.pen, poate face plângere pe lângă inculpat și orice persoană interesată, iar aceasta este soluționată de către organul de cercetare penală sau de instanța de judecată, după sesizarea instanței.
După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere, în condițiile mai sus evocate, împotriva măsurii asiguratorii se poate face contestație potrivit legii civile, după cum rezultă din art. 168 alin. 3 Cod proc.pen.
În prezenta cauză nici reclamanta și nici pârâtul V. P. nu au formulat plângere în timpul soluționării dosarului penal și la data de_ au fost respinse recursurile declarate de DNA Cluj și inculpați, după cum rezultă din soluția pronunțată în dosar nr._ al Înaltei Curți de C. și Justiție și prin urmare sechestrul penal putea fi contestat în cadrul unei acțiuni de partaj sau contestație la executare dacă creditorul ar fi solicitat executarea bunurilor devălmașe.
Reclamanta V. Ș. -N. a investit instanța cu o acțiune de partaj judiciar a bunurilor dobândite în devălmășie cu pârâtul V. P. și pentru că era grevată de sechestru penal cota de ½ din imobilele deținute de părți, a fost chemat în judecată și S. Român prin A. N. de A.
F., reprezentată de D. Generală a F. P. e C. .
Chiar dacă sechestrul era instituit pentru cota de ½ parte din bunuri, fiind vorba de proprietate devălmașă, pentru a putea executa silit debitorul creditorul este nevoit să recurgă la partajul judiciar, întrucât dispozițiile art. 33 alin. 1 C. fam, prevăd că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
Această regulă este atenuată de excepția instituită în alin. 2 al art. 33
C. fam, care conferă creditorului posibilitatea de a solicita împărțirea bunurilor comune în măsura necesară acoperirii creanței.
Evident, în procedura partajului judiciar a bunurilor devălmașe creditorul personal al unuia dintre soți, pe cale acțiunii oblice se subrogă în drepturile debitorului și poate să formuleze cereri și apărări în numele acestuia.
În prezenta cauză, A. N. de A. F., reprezentată de D. Generală a F. P. e C. nu este ceea care a declanșat acțiunea de partaj judiciar, fiind declanșată de coproprietara reclamantă, însă creditorul chemat în judecată poate evoca aceleași cereri și apărări pe care ar putea să le invoce debitorul aflat în pasivitate, indiferent că ere calitate de reclamant sau pârât.
Astfel, recurenta A. N. de A. F., în calitate de creditoare, avea posibilitatea să conteste cota de contribuție invocată de reclamantă (ceea ce a și făcut) sau să solicite o altă modalitate de atribuire a bunurilor în urma căreia bunul cel mai valoros, apartamentul situat în C. -
N., să fie atribuit debitorului său V. P., pentru ca urmărirea silită să poarte asupra acestui bun.
Pârâta recurentă nu a solicitat atribuirea apartamentului pârâtului debitor, situație în care urmărirea silită va avea ca obiect numai bunurile atribuite pârâtului V. P. și sulta stabilită de instanța de apel pentru egalizarea loturilor celor doi coproprietari. În acest sens este și dispoziția art. 154 alin. 1 Cod proc. fiscală, care stipulează în teza finală, că în situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite în urma partajului judiciar sau asupra sultei.
În cazul de față instanța de apel a modificat cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, însă a păstrat modalitatea de partajare solicitată în fața primei instanțe, întrucât nu a fost contestată de către apelant.
Prin urmare, reclamantei i-au fost atribuite următoarele imobile: apartamentul nr. 5 situat în C. -N., str. F. nr. 17, înscris în CF 1.
C. -N. și imobilul teren cu destinația loc de casă înscris în CF 1543 Dezmir, în suprafață de 1400 mp, care au devenit bunuri proprii ale
reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 3 C. fam. Apreciem că asupra acestor bunuri nu se poate menține sechestrul penal, după cum solicită pârâta recurentă deoarece raporturile juridice dintre pârâta A. N. de
F. și pârâtul V. P. îi sunt inopozabile reclamantei intimate.
Din economia art. 33 alin. 3 C.fam, rezultă că sechestrul asigurator se menține numai asupra bunurilor pârâtului care au devenit proprii în urma partajului și astfel pot fi urmărite de creditorul recurent.
În prezenta cauză pârâta recurentă are posibilitatea ca pe lângă bunurile proprii ale pârâtului V. P. să execute și sulta stabilită prin decizia pronunțată în apel.
Prin înscrierea sechestrului asigurator s-a făcut opozabilă măsura față de terți și acesta este motivul pentru care reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta recurentă pentru a-i da posibilitate să formuleze cererile și apărările considerente eficiente pentru protejarea dreptului de creanță. Împrejurarea că pârâta recurentă nu a solicitat atribuirea bunurilor cu o valoare mai mare în favoarea pârâtului V. P., nu îi conferă dreptul să solicite menținerea în continuare a sechestrului asigurator asupra bunurilor proprii ale reclamantei, care nu are calitate de debitoare a recurentei.
Pentru aceste considerente, considerăm că recursul pârâtei A. N. de A. F. este nefondat și potrivit art. 312 C.Pr.Civ. trebuia respins.
JUDECĂTOR
-T. N.
Red. ATN dact. GC 2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 12/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Încheierea civilă nr. 266/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
