Decizia civilă nr. 184/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/A
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: B. M.
Pe rol este soluționarea apelului civil declarat de reclamantul M. V., domiciliat în L., nr. 221, județul M., împotriva sentinței civile nr. 9565 din _
, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata V. M.
, lipsă, avocat Goron A., iar pentru intimatul V. R., lipsă, avocat Blaga Delia M., lipsă fiind apelantul M. V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și o pune în discuția părților.
Reprezentanta intimatei V. M. L., avocat Goron A. solicită admiterea excepției netimbrării și anularea apelului ca netimbrat și amânarea pronunțării pentru a face dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatul V. R., avocat Blaga Delia M. pune aceleași concluzii de admitere a excepției netimbrării, raportat la faptul că apelantul a fost citat cu mențiunea timbrării însă acesta nu s-a conformat. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune chitanța privind onorariul avocațial.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9565 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta V. M. L. și în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele imobile: casa de locuit anexe și teren aferent înscrise în CF 1035 T. de Jos nr. top. 199/1, casa de locuit înscrisă în CF 1071 T. de Jos nr. top. 740, 741.
S-a constatat o contribuție de 100% a pârâtei la dobândirea imobilelor amintite, iar imobilele amintite au fost atribuie în natură în lotul pârâtei V. M. L.
.
Au fost respinse cererile vizând întabularea, cererea reconvențională și cererea de intervenție formulată, precum și cererea reclamantului și a intervenientului V. R. domiciliat în T. M. nr. 422 vizând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință
, prima instanță a reținut că, reclamantul s-a căsătorit cu pârâta la data de_, căsătoria fiind desfăcută prin Sentința Civilă nr. 1327/_ .
Casa de locuit situată în T. M. cu suprafața de 0,10 ha teren înscrisă în CF 1053 T. de Jos nr. top. 199/1 notată la nr. administrativ 328 a fost dobândită de către pârâtă cu contractul autentificat sub nr. 4382/_, de la părinții ei.
Casa de locuit și terenul aferent situate în T. M. (La Vii) nr. 422 identificate în CF 1071 T. de Jos nr. top. 740, 741 a fost dobândit de către pârâtă tot de la tatăl său în baza contractului autentificat sub nr. 8323/_ .
Potrivit susținerilor pârâtei necontestate de către reclamant aceștia s-au despărțit în fapt în anul 1980.
Martorii audiați la filele 93 și 107 au confirmat faptul că foștii soți s-au despărțit prin anii 1976, respectiv 1985.
Prin urmare pârâta a cumpărat cele două imobile în perioada în care era despărțită în fapt de reclamant, aspect reținut chiar și de către contractul autentificat sub nr. 4382/86.
Nici un moment reclamantul nu a contestat prețul reținut de cele două contracte sau faptul că el nu ar fi fost achitat în mod exclusiv de către pârâtă.
De altfel, în întâmpinarea la cererea reconvențională, de la fila 46 alin. 4, reclamantul și-a precizat în fapt acțiunea motivând că a reconstruit cele două case din temelie, încă înainte de a fi cumpărate de către pârâtă. Reparațiile s-au făcut în perioada_ .
Prin urmare imobilele nu erau încă cumpărate de către pârâtă la momentul la care reclamantul susține că a contribuit la renovarea lor, astfel că, raportat la momentul efectuării lucrărilor reclamantul avea un drept de creanță prescriptibil în 3 ani.
Prin acțiunea formulată nu a invocat însă un drept de creanță ci s-a solicitat partajarea bunurilor comune situație în care instanța va lua spre analiză exclusiv această cerere. Însă, pârâta a dovedit cu probele administrate faptul că a cumpărat imobilele în perioada în care era separată de reclamant cu contribuția ei exclusivă.
Prin urmare părțile au dobândit sub durata căsătoriei imobilele amintite însă cu o contribuție a pârâtei reclamantă reconvențional de 100%.
Pe cale de consecință cererea vizând partajarea (sistarea codevălmășiei) a fost admisă cu atribuirea în lotul pârâtei a celor două imobile cu terenul aferent.
Cererea reclamantului privind întabularea a fost respinsă dată fiind soluția ce s-a prefigurat în cererea principală (reclamantul nemaiavând interes în promovarea unei atare cereri).
Cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată pârâta nefăcând dovada proprietății devălmașe asupra autoturismului înmatriculat sub nr. MM-408 (Renault 10).
În privința cererii de intervenție formulată s-au reținut susținerile intervenientului în sensul că îmbunătățirile la casa de la nr. 422 T. M. au fost efectuate după anul 1990. Intervenientul nu a susținut că ar fi folosit (locuit) casa amintită.
De altfel pârâta, soră a intervenientului, a recunoscut că acesta (fratele ei) locuiește în localitatea Baia Mare str. Victor Babeș nr. 39/57, cele două case fiind folosite doar de către ea.
Raportat la momentul efectuării lucrărilor (a momentului la care s-a susținut că ar fi fost efectuate) respectiv anii 1990, acțiunea a fost considerată ca fiind prescrisă, în condițiile art. 3 din Decretul 167/1958.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intervenientul aflat în culpă procesuală a suportat propriile cheltuieli de judecată avansate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, ulterior fiind recalificat în apel, în termenul legal, apelantul M. V., acesta solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive de instanță.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nu răspunde exigențelor art. 261 Cod procedură civilă.
S-a mai susținut că apelantul a locuit împreună cu pârâta, în imobilul din localitatea T. M. nr. 328 din anul 1959 până în anul 1986 când pentru o scurtă perioadă de timp s-au despărțit în fapt. Chiar și în perioada în care părțile s- au despărțit acestea au ținut legătura, pârâta l-a vizitat pe reclamant care a ajutat-o chiar și financiar.
Apelantul a mai arătat că intimata nu a fost angajată cu carte de muncă, iar autorizația deconstruire și întreaga documentație s-a întocmit pe numele apelantului- reclamant. Motivul pentru care s-a reconstruit casa a fost acela că părțile au avut reprezentarea că imobilul va fi ulterior cumpărat.
În privința casei de locuit din T. M. nr. 422 identificat prin CF 1071 T. de Jos, cumpărată de pârâtă, s-a arătat că au fost realizate investiții importante în perioada 1978-1979, iar la data achiziționării imobilului părțile din dosar locuiau împreună.
Apelantul a criticat soluția instanței și sub aspectul reținerii în cauză a dreptului de creanță arătând că veniturile sale au fost importantei pe toată perioada căsătoriei, astfel că a dobândit coproprietatea asupra bunurilor, iar nu un drept de creanță, astfel cum s-a reținut.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 312 alin. 2, art. 304 pct. 7, 8și 9, art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ.
Prin încheierea civilă din data de 8 mai 2013 cauza a fost recalificată din recurs în apel.
Apelantul M. V. a fost citat cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1456,56 lei pentru cererea de apel și timbru judiciar mobil în valoare de 4,7 lei.
Apelantul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru al cărei cuantum i s-a comunicat în cuprinsul citației - fila 21 din dosar.
Intimații V. M. L. și V. R. au depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din data de 25 septembrie 2013 T. a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de apel.
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul M. V., prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (…)";.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, raportat la prevederile art. 3 din același act normativ, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1456,56 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 4,7 lei și a comunicat prin citație apelantului obligația achitării acestei taxe judiciar de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.
Apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare: "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula apelul declarat de către apelantul M. V. ca netimbrat.
Intimații V. M. și V. R. au solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. La termenul din data de 25 septembrie 2013, s-au solicitat astfel de cheltuieli de judecată, însă reprezentanții intimaților nu au fost în măsură să indice valoarea acestor cheltuieli și nu au depus până la închiderea dezbaterii în cauza dedusă judecății dovada achitării acestor cheltuieli de judecată.
Instanța consideră cererea având ca obiect cheltuielile de judecată ca fiind neîntemeiată. Se reține că partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care partea care a câștigat procesul a formulat o astfel de cerere.
În cauză cererea privind cheltuielile de judecată a fost formulată prin întâmpinările depuse la dosar și atașate la filele 13-14, respectiv fila 16. Până la momentul la care instanța a constatat că apelul este în stare de judecată și până la momentul la care cauza a rămas în pronunțare la dosar nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte că au fost efectuate astfel de cheltuieli de judecată. Probele se încuviințează până la momentul la care instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei, astfel că înscrisurile depuse după acest moment nu mai pot fi
avute în vedere ca și probe. Mai mult decât atât, se constată că nu a fost arătat cuantumul acestor cheltuieli de judecată pentru a putea fi pus în discuție și acest aspect, având în vedere că la al doilea termen de judecată instanța, din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii, iar cauza a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Reținând aceste aspecte, instanța, în temeiul art. 296 C.proc.civ., raportat la art. 20 din legea146/1997 urmează să admită excepția netimbrării cererii de apel și în consecință apelul declarat de M. V. va fi anulat ca netimbrat, urmând să dispună și respingerea cererilor intimaților V. M. și V. R. privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția netimbrării cererii de apel, excepție invocată de instanță din oficiu.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de M. V., domiciliat în comuna L.
, nr. 221, județul M., împotriva Sentinței civile nr. 9565 pronunțate la data de 16 octombrie 2012, de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Respinge cererea intimaților V. M. și V. R. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2013.
Președinte
J. ecător
G. ier
P. M. B.
,
C.
V.
,
B. M.
Notă:
La sfârșitul dezbaterilor, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se constată depuse copiile chitanțelor nr. 2/_ pentru reprezentanta intimatei V.
L., avocat Goron A. în valoare de 1200 lei și chitanța nr. 10/_ pentru reprezentanta intimatul V. R., avocat Blaga Delia M., în valoare de 800 lei, ambele reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
Red. P.M.B./_
Dact. M.B./_
Verificat M.B.P./_
Ex. 5, com. 3 ex./ _
J. ecător fond: D. D.
G. ier:
| ← Decizia civilă nr. 738/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 89/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
