Decizia civilă nr. 152/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Dosar nr. _
SECȚIA I CIVILĂ
*
4204
DECIZIA CIVILLĂ NR. 152/R
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamantul-pârât reconvențional T. A. F. prin mandatar T. A., domiciliat în M., nr. 304 A, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1662 din_, pronunțată de
J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru intimata T. A. V., lipsă, avocat Angelescu Loredana, lipsă fiind recurentul T. A. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, din partea reprezentantei recurentului T. A. F., avocat Lauruc M. copia chitanței seria MM PMO nr. 2102 prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 1374,55 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, precum și cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare, cererea are atașată, în copie, extras de pe portalul instanțelor de judecată.
De asemenea, la data de_ prin serviciul registratură, se constată depusă din partea intimatei T. A. V. "Note de ședință";.
Instanța pune în discuție cererea, de lăsare a cauzei la a doua strigare, formulată de reprezentanta recurentului T. A. F., avocat Lauruc M. .
Reprezentanta intimatei T. A. V., avocat Angelescu Loredana apreciază că raportat la dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, mai mult, are cauze de susținut la alte instanțe.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantei recurentului T. A. F., avocat Lauruc M. să fie prezentă la dezbateri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru recurentul T. A. F., lipsă, avocat Lauruc M. iar pentru intimata T. A. V., lipsă, avocat Angelescu Loredana.
Instanța, pune în discuție prezentarea chitanțelor originale prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, raportat la faptul că cele trimise prin fax, la dosar, sunt ilizibile.
Reprezentanta recurentului T. A. F., avocat Lauruc M. arată că dovezile de timbrare au fost trimise prun fax, dar prezintă instanței spre vedere alte copii ale chitanțelor, mai lizibile arătând că, din greșeală recurentul a trimis originalele la Curtea de Apel C., de unde se vor întoarce la prezentul dosar având în vedere că la Curtea de Apel C. nu există înregistrat dosar între aceste părți. Nu le poate certifica pentru conformitate cu originalul.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, invocă un motiv de recurs de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii pronunțate de prima instanță având în vedere că prima filă din minută nu a fost semnată de judecător și o pune în discuția părților.
Reprezentanta recurentului T. A. F., avocat Lauruc M. apreciază că se impune admiterea excepției și implicit admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare.
Reprezentanta intimatei T. A. V., avocat Angelescu Loredana solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță deoarece minuta nu este semnată pe toate paginile de judecător, pe cale de consecință se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța reține cauza în pronunțare pe nulității hotărârii pronunțate de prima instanță, invocată din oficiu.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1662
din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât reconvențional T. A. F., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențional Grec A. V., s-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional Grec A. V. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional T. A.
F. și în consecință: s-a constatat că masa bunurilor de împărțit, dobândite de părți sub durata căsătoriei, este în valoare de 43.436,33 lei. S-a mai constatat că la achiziționarea acestor bunuri părțile au avut o contribuție de 1/2 parte fiecare. S-a dispus și sistarea stării de codevălmășie matrimonială dintre părți, prin formarea celor două loturi. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 9.741,84 lei, cu titlu de sultă și totodată să remită reclamantului suma de 2300 euro.
În considerentele sentinței
se reține că, părțile s-au căsătorit la data de _
, din căsătoria acestora rezultând minorul T. C. F., născut la data de _
.
La data de_ pârâta reclamantă reconvențional introduce acțiune de divorț, soluționată de J. ecătoria Vișeu de Sus prin Sentința civilă nr. 1480 din 07
iunie 2010, definitivă și irevocabilă în baza Deciziei civile nr. 14/A din_ a T. ui M. și Deciziei civile nr. 1795/R din_ a Curții de Apel C. .
În prezenta acțiune părțile au solicitat instanței să constate care este componența și valoarea masei bunurilor dobândite de părți sub durata căsătoriei, să stabilească contribuția părților la achiziționarea acestora, să dispună sistarea stării de codevălmășie matrimonială și să atribuie bunurile părților conform contribuției fiecăruia și folosinței lor.
Potrivit art.30 Codul familiei, aplicabil speței, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sunt bunuri comune ale soților de la data dobândirii lor, calitatea de bun comun netrebuind a fi dovedită, art. 32 din același act normativ arătând că soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute cu administrarea oricărui bun comun, obligațiile ce au contractat împreună sau obligațiile contractate de fiecare din soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.
Conform art. 35 Codul familiei, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele, oricare din soți, exercitând singur aceste drepturi fiind socotit că are și consimțământul celuilalt soț.
Pornind de la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, în precizarea bunurilor ce intră în masa partajabilă și a valorii acestora, părțile au avut în final o poziție comună, cu excepția sumelor de bani aflate în conturile acestora, care ar intra în masa bunurilor comune.
Așa cum s-a arătat, inițial reclamantul a indicat o anumită componență și valoare a masei bunurilor comune, contestată doar parțial de către pârâta reclamantă reconvențional, care a întregit masa bunurilor comune și cu alte bunuri și valori, astfel încât, în urma acestor precizări și recunoașteri succesive ale părților instanța a constatat că o parte din bunuri sunt recunoscute de ambele părți, sub aspectul existenței și valorii lor, iar o parte sunt recunoscute sub aspectul existenței lor, dar nu sub aspectul valorii, respectiv cuantumului acestora.
Astfel, atât reclamantul pârât-reconvențional cât și pârâta reclamantă reconvențional au arătat ca fiind bunuri dobândite sub durata căsătoriei, având valorile indicate, următoarele: materiale de construcție (50 mc bolțari tip BCA, 20 buc, plasă striată, 420 buc, bolțari de cărămidă)- în valoare de 22.000 lei; proiect casă-în valoare de 4.000 lei ( 1.000 euro); balastru și nivelare balastru în valoare de
1.270 lei (1.000 lei + 270 lei); servicii apă și branșament în valoare de 1.500 lei; plasmă în valoare de 1.600 lei; sobă în valoare de 200 lei; robot cafea în valoare de 250 lei; flex în valoare de 150 lei; fier călcat în valoare de 390 lei; butelie aragaz în valoare de 150 lei; set chei, cric, șurubelnițe în valoare de 400 lei; 2 mochete, 3 candelabre, 3 aplici perete în valoare de 645 lei; 3 găleți vopsea și vopsea pentru colorat lavabil în valoare de 300 lei; perdele în valoare de 1.000 lei.
Aceste bunuri și valori au fost indicate de reclamantul-pârât reconvențional prin Precizările depuse în recurs, lista fiind citită punctual pârâtei-reclamante reconvențional la termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, recunoscând că toate aceste bunuri fac parte din masa partajabilă și au valorile indicate, mai puțin perdelele, care costă 100 lei și nu 1.000 lei.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că perdelele în cauză au valoare de 1.000 lei, instanța le-a inclus în masa partajabilă la valoarea de 100 lei, precizată de pârâta reclamantă-reconvențional.
Față de aceste susțineri și recunoașteri ale părților, coroborate și cu probatoriul administrat (înscrisuri depuse, declarații martori, interogatoriul pârâtei), instanța a constatat că bunurile sus enumerate au făcut parte din masa bunurilor comune ale foștilor soți T. A. F. și T. (Grec) A. V. .
În ceea ce privește sumele de bani menționate ca făcând parte din masa bunurilor comune, instanța a reținut că părțile au indicat diferite valori, anexând fiecare extrase de cont. Cuantumul sumelor indicate este diferit, variind în susținerile părților de la 5.000 euro (cât apare în cererea inițială a reclamantului) la 12.000 euro cât apare în concluziile scrise ale acestuia, sau de la 6.000 euro la 7.000 euro cât arată pârâta reclamantă reconvențional că ar fi sumele pe care reclamantul pârât reconvențional ar trebui să le aducă la masa partajabilă.
Referitor la aceste sume, se observă că, așa cum reiese din extrasele de cont depuse de părți la dosarul cauzei, în conturile personale ale părților, sub durata căsătoriei, au fost depuse și ridicate diverse sume de bani, atât de către părți, personal, cât și de numita T. Sava, împuternicită a celor doi foști soți. Cuantumul acestor sume a variat de la o lună la alta, fiind efectuate depuneri lunare, ridicările de numerar și plățile din conturi fiind, de asemenea, efectuate periodic.
Cu toate că fiecare din părți a susținut că destinația unor sume retrase din aceste conturi a fost una personală și nu exclusiv în interesul familiei, ca și cheltuieli comune ale soților, aceste susțineri au rămas simple afirmații, nefiind dovedite, aspecte față de care instanța a dat eficiență art. 32 și 35 Codul familiei, considerând că aceste sume au fost destinate să servească nevoilor obișnuite ale căsătoriei, în considerarea unor obligații comune ale foștilor soți, de la data încheierii căsătoriei și până la data la care părțile s-au despărțit în fapt.
Atât reclamantul pârât reconvențional cât și pârâta reclamantă reconvențional au recunoscut că s-au separat în fapt încă din luna august 2009. Conform extrasului de cont în valută emis de BC Carpatica B., în contul pârâtei T. V. A. a fost depusă, la data de_, suma de 2.300 euro, soldul în acest cont fiind, la aceeași, dată de 2.300,79 euro, până în luna octombrie 2009 (după separarea în fapt a părților), nefiind efectuate operațiuni în cont.
Suma de 2.300 euro este singura sumă de bani existentă în contul părților la data separației lor în fapt, astfel că această sumă a fost considerată ca făcând parte din masa bunurilor supuse partajului, retragerile de numerar efectuate înainte de luna august 2009 fiind considerate ca servind nevoilor comune ale foștilor soți, iar după luna august 2009 fiind considerate ca fiind în beneficiul părții care le-a efectuat.
Valoarea totală a bunurilor comune supuse partajului a fost de 43.436,33 lei, luându-se în calcul că 1 euro = 4,5571 lei la data prezentei, conform cursului BNR.
În ceea ce privește cota de contribuție a fiecărei părți la achiziționarea bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă, instanța a reținut că reclamantul a indicat o contribuție proprie de 70% din totalul acestora, 30% revenind pârâtei, iar aceasta a indicat o contribuție egală a părților .
Susținerile reclamantului potrivit cărora are o contribuție de 70 % la dobândirea bunurilor ce fac parte din masa partajabilă, veniturile realizate de el în perioada căsătoriei fiind de 26.646,79 euro, iar cele realizate de pârâtă fiind de 8.430,48 euro, nu au fost reținute.
Din probatoriul administrat a reieșit că în perioada șederii în Italia ambele părți au fost angajate cu contract de muncă, reclamantul muncind la societatea
,,Imballaggi Zenoniani SNC di Zenoniani E&F";- în perioada mai 2007-iulie 2008, iar pârâta la societatea ,,Bertagnolli Ezio";- în perioada_ -_ când a intrat în șomaj. Apoi, ulterior nașterii, pârâta a realizat venituri sub forma indemnizației primită pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la doi ani.
Veniturile nete care au fost realizate de reclamant, conform extraselor de cont, au fost între: 835,14 euro -mai 2007, 947,39 euro - iunie 2007, 1005,42 euro-
ianuarie 2008 și 2.392 euro -iulie 2008 .
Veniturile care au fost realizate de pârâtă în perioada în care a muncit în Italia au fost relativ similare celor realizate de reclamant. Spre exemplu, în luna noiembrie 2007 aceasta a încasat cu titlu de salariu suma de 989,28 euro, iar reclamantul suma de 986,18 euro, în luna octombrie 2007 pârâta a încasat ca și salariu suma de 989,28 euro, iar reclamantul 849,22 euro, în luna septembrie 2007 reclamantul a încasat un salariu de 928,74 euro iar pârâta un salariu de 989,28 euro, în luna iulie 2007 reclamantul a realizat un salariu de 947,39 euro, iar pârâta un salariu de 1.027,09 euro.
Faptul că ulterior nașterii pârâta a intrat în concediu pentru îngrijirea copilului, obținând venituri mai mici decât ale reclamantului și decât cele pe care le- a realizat cât timp a muncit, nu este de natură să reducă contribuția acesteia la dobândirea bunurilor comune, pârâta, în această perioadă având grijă de copilul părților, la fel putând fi situația dacă reclamantul ar fi ales să intre în concediu pentru îngrijirea copilului, și nu pârâta.
Față de toate aceste aspecte, instanța a constatat că cele două părți au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Din punct de vedere valoric, raportat la întreaga masă partajabilă, în cuantum de 43.436,33 lei, fiecare parte a avut o contribuție de 21.718,16 lei.
În ceea ce privește cererea părților de sistare a stării de codevălmășie matrimonială și atribuirea a bunurilor, instanța a admi-o, iar la formarea loturilor a avut în vedere cererile părților în acest sens, dar și criterii legate de amplasarea bunurilor, la cine se află folosința acestora, precum și destinația bunului, formând două loturi care au fost atribuite părților.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs T. A. F. reprezentat prin tatăl mandatar T. A. și care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la remiterea către reclamant a sumei de 6000 euro.
În motivarea recursului se arată că, din răspunsul dat de bancă reiese că, la data deschiderii contului,_, când titular de cont era doar intimata în cont au existat 1.000 de euro. La data de_ a fost împuternicit să facă operațiuni în contul comun și recurentul. Ulterior s-a constituit un depozit bancar, depunându-se 9700 euro. La 10.1. titularul contului T. V. A. a retras împuternicirea
de a opera în cont pentru recurent. În data de_ în cont era suma de 10.771, 40 euro provenit din cele două depuneri și dobânda actuală. Practic intimata și-a însușit această sumă de bani. Un alt motiv de nelegalitate este includerea în masa de partajat a 3 candelabre,când în realitate s-a solicitat și s-a recunoscut doar 2 candelabre. Un alt motiv de nelegalitate este modul în care au fost formate loturile, atribuindu-se în natură aproape toate bunurile la intimată, fapt ce a dus la stabilirea unui sulte foarte mari.
Intimata T. V. A. prin întâmpinarea depusă (fila 10) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 16 ianuarie 2013 T., din oficiu a invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii pronunțate de prima instanță având în vedere că prima fila din minută nu a fost semnată de judecător.
Cu privire la excepție se reține următoarele:
Conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere, numai pe motive de nelegalitate, atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători.
Din interpretarea textului de lege mai sus amintit, sublinie că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii care este denumit "minută"; ce se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Acest dispozitiv semnat de judecători confirmă existența hotărârii și autentificarea ei.
Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea poate fi concludentă. Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părți o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, prevede că, anularea unui act de procedură atinge și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativ și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată.
Fiecare pagină a minutei trebuie semnată. Nu este o opțiune, judecătorul nu poate alege care pagină să o semneze (prima, ultima sau vreuna intermediară). În cazul în care numai o parte din minută este semnată de către judecător, nulitatea care operează nu poate fi decât totală, iar nu parțială, doar pentru partea din minută nesemnată și independent de orice dovadă de vătămare.
Cum această nulitate nu poate fi acoperită în niciun mod prin semnarea ulterioară a minutei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de recurent, se va anula în tot sentința judecătoriei și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de T. A. F. prin mandatar T. A., împotriva sentinței
civile nr. 1662 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite
recursul declarat de T. A. F. prin mandatar T. A., în contra sentinței civile nr. 1662 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, județul M., pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte
J. ecători
G.
ier
C.
V. ,
P.
G.
,
P. M. B.
,
Bud M.
Red. P.G./_
Dact. B.M./_
Ex. 2
J. ecător fond: F.
V.
F.
| ← Încheierea civilă nr. 266/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 154/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
