Decizia civilă nr. 89/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 89/A/2013

Ședința publică de la 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător Ana-SS Grefier C. -G. H.

Pe rol este judecarea cauzei privind pe apelant N. A. și pe apelant S.

M., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile 2756/_ 0

pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul_, dosar având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterile au avut loc la data de 13 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Se constată că la data de 19 februarie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea intimatului-pârât S. M. .

De asemenea, se constată că la data de 20 februarie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea apelantei N. A. .

Cauza este în stare de pronunțare.

T. UL Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2756/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admite, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâtul S. M.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul S. M., în contradictoriu cu reclamanta N. A. .

A constatat că au calitatea de bunuri proprii ale reclamantei: masă de sticlă gravată-250 lei, covor persan si două covorașe - 300 lei si dulap cu 2 uși - 250 lei( valoare totală de 800 lei).

A constatat că au calitatea de bunuri proprii ale pârâtului: 2 butelii gaz pentru pescuit-120 lei, masuta si 2 scaune de pescuit - 250 lei, cort 4 persoane pentru pescuit -300 lei (valoare totală 670 lei).

A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri mobile în valoare totală de 35.549 lei, astfel:

10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv-350 lei, una masă ovală - 400 lei; un coltar din 3 corpuri - 1700 lei; un fotoliu - 300 lei; un birou pe colt -260 lei, un calculator - 2000 lei, un sistem de 6 boxe- 300 lei; una aplică mare pe tavan - 120 lei; un coltar - 1400 lei, un TV Eurocolor - 400 lei; un calculator P4 - 550lei; mochetă - 100 lei; mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator electrolux - 250 lei, fier de călcat Zass - 70 lei; telefon fix A&T - 100 lei; ladă frigorifică - 35 lei; joc Risck - 420 lei, mașină de cusut electrică - 500 lei; în valoare totală de 18.405 lei;

- dividende în valoare de 17.144 lei.

s-a constat că părțile au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune, reclamanta de 60%, iar pârâtul de 40 %.

S-a dispus sisterea comunității de bunuri prin atribuire în natură.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei 19.179 lei cu titlu de sultă, corespunzător cotelor de contribuție.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei 4265, 50 lei cheltuieli de judecată parțiale.

S-a respins celelalte pretenții ale părților.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele

: Prin sentința civilă nr. 4072/_, irevocabilă, a Judecătoriei C. -N. s-

a desfăcut căsătoria dintre părți încheiată la data de_ (f. 141).

Art. 30 Codul familiei instituie prezumția comunității de bunuri, stipulând că bunurile dobândite in timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților.

Instanța a reținut că în privința masei de partajat, s-a dovedit în cauză că unele dintre bunuri sunt bunurile proprii ale părților, după cum urmează:

-masa de sticlă gravată, în valoare de 250 lei pentru care reclamanta a recunoscut la interogatoriu că est bunul său propriu(fila 99 pct. 5), aspect recunoscut de pârât în întâmpinare;

-covorul persan și două covorașe, în valoare de 300 lei, dobândite de reclamantă anterior căsătoriei aspect recunoscut de pârât în întâmpinare și necontestat de reclamantă;

-dulap cu două uși în valoare de 250 lei dobândit de reclamantă anterior căsătoriei aspect recunoscut de pârât în întâmpinare și necontestat de reclamantă;

-2 butelii de gaz, măsuță și scaune de pescuit și cort, în valoare de 670 lei ce au fost folosite doar de pârât și deservesc exclusiv hobby - ului acestuia, fapt afirmat de reclamantă și recunoscut de pârât (f. 97 pct. 28) raportat la art.31 lit.c Codul familie aceastea sunt bunuri proprii ale pârâtului intrucat reprezinta bunuri de uz personal ale acestuia, avand in vedere destinatia lor si faptul ca au fost folosite exclusiv doar de acesta fiind irelevant faptul ca s- au achizitionat din venituri comune.

De asemenea, s-a constatat că au calitatea de bunuri proprii ale pârâtului: 2 butelii gaz pentru pescuit-120 lei, masuta si 2 scaune de pescuit - 250 lei, cort 4 persoane pentru pescuit -300 lei (valoare totală 670 lei).

Ca urmare, din valoarea totală a bunurilor de partajat 19.875 lei, s-a scăzut valoarea acestor bunuri, astfel că a rămas o masă de împărțit compusă din - mobilă de cireș (masă+4 scaune)- 500 lei, 3 corpuri suspendate, două duble, unul simplu -600 lei, 3 corpuri acoperite cu blat două duble unul simplu cu 4 sertare-850 lei, un corp din 2 dulapuri, unul simplu, unul dublu cu chiuvetă dublă și baterie -1000 lei; combină frigorifică Zanussi - 1000 lei, TV Orion - 250 lei; set 3 aplice - 150 lei, congelator cu 5 sertare - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv-350 lei, una masă ovală -

400 lei; un coltar din 3 corpuri - 1700 lei; un fotoliu - 300 lei; un birou pe colt - 260 lei, un calculator - 2000 lei, un sistem de 6 boxe- 300 lei; una aplică mare pe tavan - 120 lei; un coltar - 1400 lei, un TV Eurocolor - 400 lei; un calculator P4 - 550lei; mochetă - 100 lei; mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator electrolux - 250 lei, fier de călcat Zass - 70 lei; telefon fix A&T - 100 lei; ladă frigorifică - 35 lei; joc Risck - 420 lei, mașină de cusut electrică - 500 lei; în valoare totală de 18.405 lei;

Pe lângă bunurile mobile mai sus menționate, din masa de împărți mai fac parte și dividendele de 17.144 lei rezultate din înscrisul de la fila 85, depus de pârât și necontestat de reclamantă, sume care, chiar dacă sunt încasate efectiv după divorț, vor intra în masa de împărțit dobândirea lor fiind în timpul căsătoriei, iar raportat la disp. art. 30 și 31 Codul familiei profitul obținut de soțul asociat fiind bun comun.

În privința banilor pretinși de reclamantă (7957 lei credit acordat de pârât) ca făcând parte din masa de partajat, instanța a reținut că, la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că a creditat societatea SC SECUREX SRL din banii comuni cu 7957 lei (f. 93 pct. 8 și 9, fila 37), însă tot la interogatoriu reclamanta a recunoscut că acești bani au fost restituiți și că 1500 lei au fost folosiți pentru cheltuieli comune.

Pe de altă parte, creanța pe care ar deține-o soții împotriva unui terț, nu se poate valorifica pe calea partajului între soți, ci doar în contradictoriu cu terțul debitor, potrivit legii, astfel că acest tip de creanțe nu intră în masa de partajat.

Suma de 4000 lei reprezentând constituirea fondului de pensie privată a pârâtului pretinsă de reclamantă ca făcând parte din masa de partajat, instanța a reținut că această contribuție neîncasată este bun propriu al pârâtului, aplicându-se art. 48 alin. 1 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, potrivit căruia participantul este proprietarul activului personal din contul său. Astfel, în ceea ce privește contribuția neîncasată la un fond de pensii privat, instanța va reține că nu face parte din masa de partajat.

Suma de 10.500 euro reprezentând investițiile efectuate de părți la imobilul

- apartament proprietatea mamei pârâtului, nu intră în categoria bunurilor comune și nu vor fi incluse în masa de partajat. Aceasta deoarece investițiile constituie un drept de creanță al soților față de terțul proprietar al apartamentului în care s-au efectuat îmbunătățirile, constând în sporul de valoare înregistrat de imobil prin efectuarea acestor îmbunătățiri.

În privința auto Dacia Logan solicitat de pârât a fi introdus în masa de partajat, instanța a reținut că potrivit certificatului de înmatriculare de la fila 136, bunul nu a intrat în masa de împărțit fiind obiect al unui contract de

leasing, ceea ce înseamnă că asupra bunului partea are doar folosința și nu toate atributele dreptului de proprietate. Dat fiind că până la desfacerea căsătoriei bunul nu a intrat în proprietatea vreuneia dintre părți, autoturismul nu poate fi cuprins în masa de împărțit a foștilor soți.

Cum cererea reconvențională se referea la cuprinderea în masa de partajat a acestui bun, pentru motivele mai sus menționate a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă.

Congelatorul cu 5 sertare susținut a fi bunul terțului, mama pârâtului, nu s-a produs vreo dovadă în acest sens, prin urmare a fost cuprins în comunitatea de bunuri.

Sumele tranzacționate la bursă -7187 lei - pe care pârâtul le și recunoaște (fila 96, 59) nu s-a făcut dovada că la data desfacerii căsătoriei aceste sume ar fi fost încasate de pârât.

Ca urmare, instanța a reținut că masa de partajat asupra căreia părțile au un drept de proprietate devălmașă are o valoare totală de 35.549 lei.

Cât privește contribuția părților la dobândirea masei de partajat, instanța a reținut că reclamanta a solicitat stabilirea unor cote de contribuție diferite, cerere care nu poate fi admisă întocmai, având în vedere următoarele:

Pârâtul nu a recunoscut că apartamentul nr.77 din str. Cojocnei nr. 8 ar fi fost cumpărați cu banii părinților reclamantei. Ulterior acest apartament a fost înstrăinat de soți, reclamanta susținând că parte din sumele obținute s-au investit în apartamentul mamei pârâtului.

Din declarația martorei Duta C., a rezultat că reclamanta aducea venituri mai mari în familie, dar aceeași martoră a indicat că din anul 2006 până în anul 2007 banii soților erau gestionați separat, în sensul că "ea plătea tot, prezenta soțului bonul și el achita jumătate";. Mai apoi fiecare se gospodărea separat, împărțind plata cheltuielilor comune. Aceeași martoră a indicat că banii obținuți din vânzarea garsonierei bun propriu a reclamantei au fost folosiți pentru îmbunătățirile aduse apartamentului mamei pârâtului, precum și pentru achiziționarea mobilei și a centralei termice în acest apartament în care au și locuit soții. Instanța a mai reținut că bunurile au rămas în acest apartament, proprietatea mamei pârâtului, astfel că reclamanta, mutându-se și-a procurat toate bunurile necesare (mobilă, aragaz, mașină de spălat, televizor, calculator).

Din înscrisurile de la dosar (contracte de vânzare-cumpărare), rezultă că apartamentul nr.77 din str. Cojocnei nr. 8 a fost cumpărat în timpul căsătoriei de ambele părți și a fost înstrăinat de acestea tot în timpul căsătoriei (filele 148, 149), prin urmare, nu s-a răsturnat prezumția de comunitate.

Cât privește ajutoarele provenite de la părinți, instanța a reținut că niciunul dintre aceștia nu a făcut dovada unui ajutor în sensul susținut de părți și care să se repercuteze asupra cotelor de contribuție.

Astfel, cele relatate de martorul N. Ana cu privire la restituirea sumei de

50.000 lei dar de nuntă de la părinții reclamantului, precum și la împrejurarea că prețul apartamentului cumpărat și înstrăinat de soți a fost plătit din banii părinților reclamantei, dat fiind că aceste împrejurări sunt cunoscute de martoră doar de reclamantă și tatăl acesteia și nu se coroborează cu alte probe, nu a fost considerată ca venind în sprijinul afirmațiilor reclamantei. Martora nu cunoaște să fi fost discuții între soți cu privire la gestionarea veniturilor acestora în timpul căsătoriei, de la tatăl reclamantei și de la aceasta cunoscând doar că veniturile reclamantei erau mai ridicate decât cele ale pârâtului.

Instanța a reținut că venitul din muncă al reclamantei era mai ridicat decât al pârâtului, însă contribuția acesteia la dobândirea bunurilor nu se ridică la 75%.

Atât din declarațiile martorilor audiați cât și din sentința de divorț, instanța a reținut că de îngrijirea copilului s-a ocupat și tatăl acestuia, pârâtul, fără a se evidenția vreo contribuție mai ridicată a reclamantei.

Trebuie subliniat că din susținerile ambelor părți rezultă că apartamentul în care locuiau soții era proprietatea mamei pârâtului, care a fost considerat ajutor dat soților, de mama pârâtului și sunt legate de cheltuielile cu asigurarea locuinței.

Faptul că martora Duta C. a mentionat că pârâtul suporta cheltuielile pentru sine și pentru mama sa, nu a putut fi considerat ca și cheltuială ce diminua contribuția acestuia la veniturile comune, dat fiind că această cheltuială era, până la urmă, legată de asigurarea locuinței soților. Instanța amintește faptul că sumele investite în apartamentul terțului, ca și îmbunătățiri, nu

constituie contribuție la masa de partajat. Nu poate fi însă neglijat aspectul că de pe urma acestor investiții au profitat și soții, care astfel aveau asigurate în apartamentul mamei pârâtului condițiile necesare traiului decent.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar (cărți de muncă, fișe fiscale, adeverințe) referitoare la veniturile părților în timpul căsătoriei, instanța a reținut că veniturile reclamantei au fost pe timpul căsătoriei mai mari decât cele ale pârâtului, iar raportat la probatoriul administrat și analizarea aportului soților la bunurile de partajat în raport de întreaga masă a bunurilor comune a apreciat că această contribuție este de 60% pentru reclamantă și de 40% pentru pârât.

Având în vedere cele de mai sus, in baza disp. art. 111 Cod procedură civilă rap. la art. 30-36 Codul familiei, instanța a constatat că părțile au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune, reclamanta de 60%, iar pârâtul de 40 %.

În ceea ce privește modul de sistare a comunității de bunuri, instanța a apreciat că bunurile în marea lor majoritate trebuie atribuite pârâtului (în valoare de 33.399 lei), ținând cont că se află în posesia acestuia, iar unele fac parte din mobilierul aflat în apartamentul mamei pârâtului, unde locuiește și acesta, fiind

folosite ca atare de la divorțul părților. În ceea ce privește valoarea dividendelor a fost deja încasată de pârât și astfel va cădea în lotul său.

Ca urmare, in baza disp. art. 673/1, 673/4 și urm. Cod procedură civilă, instanța a reținut că partajul este posibil, dispunând formarea a două loturi, cu obligația plății unei sulte egalizatoare.

Văzând disp. art. 274, 276 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța admițând, în parte acțiunea și respingând cererea reconvențională a dispus ca pârâtul să suporte cheltuieli de judecată parțiale, respectiv suma de 4265, 50 lei reprezentând 60% din cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial, suportate conform chitanțelor de la f. 8, 18, 104 și 175.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs ulterior recalificat apel reclamanta N. A.

, solicitând instanței admiterea apelului cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 2756/2012 atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță.

În motivare recurenta reclamanta a arătat faptul că, critica sentințea atacată se raportează la următoarele motive de netemeinicie, care justifică pe deplin solicitarea subsemnatei reclamante de a se dispune modificarea/casarea hotărârii pronunțată pe fond, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță, întemeiat pe prevederile art. 296 C. pr. civilă (aplicabile în apel), respectiv art. 304 indice 1 C. pr. civilă raportat la art. 312 aliniat 1 C. pr. Civilă.

Instanța de fond în mod neîntemeiat a considerat că suma de bani avansată de către pârâtul intimat S. M. către societatea comercială S.C. Securex S.R.L. nu poate fi inclusă în masa bunurilor comune de împărțit, ci este o creanță pe care părțile ar putea să o valorifice doar față de debitorul - terț, S.C. Securex S.R.L.

Raportat la acest aspect, consideră că soluția pronunțată este rezultatul unei erori, deoarece instanța nu a observat că suma de bani în cuantum de 7.957 lei, credit acordat S.C. Securex S.R.L. a fost recuperată efectiv de către pârâtul- intimat, care nu a readus-o în masa bunurilor comune și a folosit-o în scop și interes propriu, deși această sumă era bun comun.

Pentru dovedirea acestui aspect, a fost depusă o adeverință, confirmată de contabilul S.C. Securex S.R.L., prin care sunt indicate toate sumele cu care

pârâtul a creditat societatea (în cuantum total mult mai mare, de 28.907 lei), cât și faptul că toate aceste sume apar din punct de vedere contabil ca fiind recuperate de către pârât.

Un al doilea aspect ce a fost greșit soluționat de către instanța de judecată îl reprezintă calificarea dată sumei de 4.000 lei, reprezentând constituirea fondului de pensie al pârâtului intimat.

Ceea ce instanța nu a reținut în mod corect este faptul că suma de 4.000 lei nu este o "contribuție neîncasată" de către pârât, ci contravaloarea ratelor achitate lunar de către acesta. Nu a solicitat nicidecum ca o contribuție neîncasată de pârât să fie inclusă în masa bunurilor comune, ci doar contravaloarea sumelor sustrase de pârât comunității de bunuri și alocate constituirii unui fond de pensie privat, personal, de care va beneficia în viitor în mod exclusiv pârâtul.

Consideră reclamanta că suma de 4.000 lei, achitată de către pârât pentru constituirea unei pensii private, a fost depusă în scop de economisire pentru întreaga familie, iar faptul că la momentul constituirii acestui fond de pensie aceasta a fost indicată în calitate de beneficiar, în caz de deces a titularului, arată în mod explicit intenția de constituire a unui fond - bun comun, suma depusă fiind acumulată în timpul căsătoriei.

Raportat la bunurile considerate de instanță ca fiind proprii, deși acestea nu au o valoare financiară mare (670 lei), consideră că nu este corect să fîe sustrase comunității de bunuri, ci acestea trebuie corect calificate ca fiind bunuri comune, soluția justă fiind aceea de a fi atribuite pârâtului, cu plata sultei aferente cotei de participare a acesteia.

Raportat la suma de 10.500 euro, care se consideră a fi un drept de creanță al părților împotriva proprietarului, consideră că și acest aspect trebuie analizat în mod nuanțat, prin prisma situației concrete.

Subliniază că pârâtul locuiește în apartamentul în care s-au realizat toate îmbunătățirile, de la momentul când acesta a fost cumpărat și până în prezent, și că acesta le-a recunoscut pe tot parcursul litigiului în fața instanței de fond, ca fiind efectuate de ea și de către pârât, împreună, din banii lor. Este sugestivă din acest punct de vedere poziția procesuală exprimată de pârât, care a recunoscut efectuarea acestor îmbunătățiri și a recunoscut că are obligația de a achita cotă parte din valoarea acestora, prin întâmpinarea și cererea reconvențională, și respectiv prin întrebările la interogatoriul formulat pentru aceasta, unde i s-a cerut să recunoască exsitența unei contribuții financiare și din partea fostei sale soacre la realizarea îmbunătățirilor.

În mod eronat, aceste îmbunătățiri recunoscute de pârât la valoarea de

3.500 euro, nu au fost avute în vedere de către instanța de judecată, în sensul de a fi cuprinsă în masa partajabilă contravaloarea îmbunătățirilor și de a fi atribuite pârâtului, cu obligația de a achita sulta aferentă cotei stabilite, în favoarea acesteia.

Raportat la suma de 7.156 lei, pe care pârâtul a utilizat-o în tranzații bursiere, este evident că această sumă s-a regăsit în acțiunile cumpărate de pârât pe numele său.

Câtă vreme aceste acțiuni revin pârâtului (au fost cumpărate pe sumele acestuia) și pârâtul a sustras comunității de bunuri suma de bani utilizată în scopul efectuării de tranzacții bursiere, aceasta este suma de bani pe care o putem cuantifica în prezent și readuce la masa partajabilă.

Din înscrisurile depuse de pârât, rezultă că suma inițial investită în acest mod a fost ulterior modificată prin efectuarea de tranzacții (fie majorări, fie

diminuări ale valorii acțiunilor tranzacționate), dar ceea ce interesează pentru constituirea comunității de bunuri este valoarea ce a fost luată de pârât și deturnată de la scopul acesteia, de a fi utilizată în comun, de soți, pentru suportarea cheltuielilor cotidiene.

Raportat la suma reținută de către instanța de fond cu titlu de dividende cuvenite pârâtului din exercițiile financiare ale S.C. Securex S.R.L., menționează reclamanta că a fost indicată o sumă de 22.000 lei prin acțiunea introductivă, cu titlu provizoriu, urmând ca după depunerea actelor justificative, această sumă să fie corectată.

După depunerea actelor justificative, s-a lămurit faptul că pârâtului i-au fost în mod declarativ repartizate dividende în cuantum de 17.144 lei, care însă nu au fost aduse în comunitatea de bunuri, dar s-a depus și un script prin care s-a indicat cuantumul profitului net al S.C. Securex S.R.L. în perioada 2003- 2010.

Raportat la cotele de contribuție ale părților, consideră că este necesar să fie majorată cota acesteia, de la 60 % la 75 %, având în vedere o lungă perioadă de timp cănd pârâtul a fost angajat cu salariu minim și a avut venituri mult mai mici decât aceasta. De asemenea în această perioadă, pârâtul și-a achitat rata pentru constituirea fondului de pensie, fiind practic în întreținerea ei împreună cu fiul lor minor. Totodatădin veniturile realizate, ea a susținut aproape toate cheltuielile căsniciei și ale vieții de zi cu zi, iar pârâtul a avut o contribuție mult mai mică pe întreaga perioadă a căsătoriei, în perioada 2000 - 2005 pârâtul nu a realizat aproape deloc venituri cuantificabile, ci doar cheltuieli. Doar în ultimii ani contribuția acestuia a fost de 1/3-a parte din costurile curente, din anul 2006 cheltuielile au fost suportate aparent în mod egal, jumătate de aceasta pentru ea și fiul lor și cealaltă jumătate de pârât, pentru pârât și mama acestuia.

Raportat la împrejurarea că părinții părților nu ar fi susținut financiar familia, această reținere este doar în parte adevărată.

Pe de o parte, este real că părinții pârâtului nu i-au ajutat, deoarece suma pe care le-au dat-o ca dar de nuntă le-a fost imediat restituită, fiind folosită exclusiv de fosta sa soacră. Este de asemenea real că au locuit în apartamentul cumpărat de fosta sa soacră, dar trebuie reținut și că aceasta locuia de asemenea în apartament, iar cheltuielile locative erau suportate în marea majoritate de reclamantă și doar într-o mică măsură de pârât.

Nu trebuie uitat nici faptul că din suma primită ca dar de nuntă, dacă nu ar fi fost restituită fostei sale soacre, aceasta și pârâtul și-ar fi putut achiziționa la acea dată un apartament bun comun, care să poată fi în prezent partajat. Doar datorită bunei credințe a acesteia a acceptat să fie cumpărat pe numele soacrei apartamentul, cu banii lor de nuntă, în ideea că oricum acest bun le va reveni mai târziu.

Pe de altă parte, arată reclamanta faptul că s-a reținut în mod greșit că părinții acesteia nu i-ar fi ajutat în primul rând, prin depoziția martorei N. M.

, care cunoștea aceste aspecte din propriile constatări, s-a dovedit că părinții aceteia le-au acordat ca dar de nuntă suma de 50.000 lei, aspect necontestat de către pârât.

Totodată, această probă se poate corobora cu înscrisurile anexate. A dovedit de asemenea faptul că apartamentul bun comun, achitat în timpul căsătoriei, din C. -N., str. Cojocnei nr. 8, ap. 77, jud. C., a fost achiziționat cu suma de bani primită exclusiv de la părinții ei, ca dar de nuntă; ulterior, din suma obținută ca urmare a vânzării acestui apartament au fost aduse

îmbunătățiri la apartamentul fostei sale soacre, evident fiind folosiți banii pe care i-au dobândit indirect de la părinții ei.

Raportat la modul de lotizare a bunurilor ce compun masa partajabilă, solicită ca din bunurile ce au fost repartizate acesteia să fie scos colțarul în valoare de 1.400 lei, deoarece acesta se găsește în camera în care locuiește pârâtul fiind în fapt utilizat zi de zi de pârât, pentru a dormi.

Față de situația concretă a bunului, apare evident că acest colțar nu este firesc să se regăsească în lotul atribuit acesteia, ci în lotul pârâtului, care utilizează colțarul zi de zi, cu majorarea corespunzătoare a sultei cuvenite acesteia.

Raportat la modul de soluționare a solicitării acesteia de stabilire a sultei corespunzătoare cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, consideră că în mod greșit instanța de fond nu a stabilit un termen pentru plata acestei sulte de către pârât.

în acest sens, potrivit art. 673 indice 10 aliniat 4 C. pr. civilă, "La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea sa-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul in care este obligat să le plătească."

În drept: art. 282 și următoarele C. proc. civ., art. 296 C. proc. civ. ( art.

304 ind.1 C. proc. civ. raportat la art. 312 C. proc. civ. )

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul San M.

, solicitnd instanței admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 2756/2012 pronunțată în Dosarul nr._ a Judecătoriei C. C. -N. - în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, ținând seama de poziția exprimata de acesta prin întâmpinare.

În motivare recurentul pârât arată faptul că prin întâmpinarea formulata in apărare, a precizat că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată a reclamantei, dar sub o altă formă astfel regula partajului este stabilită în natură, conform art. 6735 alin. 2 C. proc. civ., iar în acest sens solicită ca partajul asupra bunurilor indicate de reclamantă să se facă în natura, prin lotizare și atribuire către parti.

Totodată, un corp format din 2 dulapuri - unul simplu si unul dublu pe blatul căruia este fixată o chiuveta, să fie atribuita unuia sau altuia dintre ei, chiar si prin tragere la sort, acestea au fost cumpărate acum 7 ani și nu au valoarea arătată de reclamantă. De asemenea combina frigorifică Zanussi nu are valoarea de 1.000 lei, a fost cumpărată acum 6 ani, care poate fi atribuita unuia sau altuia; televizorul Orion a fost cumpărat de el în timpul căsătoriei, este bun comun, dar nu valorează azi suma de 250 lei; cele trei aplice sa fie împărțite prin astribuire la unul sau la altul; congelatorul cu 5 sertare a fost cumpărat de mama sa S. I. cu banii obținuți de la Caritas.

Garnitura mobilă compusă din 10 corpuri distincte este bun comun, a fost cumpărată acum 15 ani, nu valorează suma indicată de reclamantă; suportul pentru televizor a fost cumpărat acum 7 ani, este bun comun, masa de sticlă gravată este cadoul reclamantei de la tatăl eu nu intră în bunurile comune; masa ovală este bun comun, coltarul împreună cu fotoliul este bun comun, sunt același corp, nu valorează atât, are 10 ani, 1 covor persan si 2 covorașe sunt ale reclamantei dinaintea căsătoriei, nu intra în masa bunurilor comune; 1 birou pe colt este bun comun; 1 calculator - nu valorează 2.000 lei, a fost cumpărat cu suma de 1.800 lei si este al firmei, deci nu este bun comun; sistemul de 6 boxe, aplică mare tavan, 1 coltar sunt bunuri comune, dar sunt vechi de peste 15 ani si

nu au valoarea indicată de reclamantă; televizorul Eurocolor a fost cumpărat de el dintr-o primă a sa cu suma de 250 lei; un calculator Atton l-a cumpărat cu suma de 1.400 lei, în prezent este defect, 1 mochetă care este veche de 15 ani; mașina de spălat Daewoo, aspiratorul ELECTROLUX, fierul de călcat Zass, telefonul fix, sunt bunuri comune, să fie împărțite in natura prin atribuire către unul sau altul; cortul unde intra si 2 butelii, 1 măsuță, 2 scaune au fost cumpărate cu suma de 200.000 lei în anul 1990, toate acestea sa fie atribuite la unul sau altul; dulapul cu 2 usi îi aparține reclamantei dinaintea căsătoriei cu 100 USD în anii 1993 - 1994 să fie atribuit la unul sau la altul dintre ei; mașina de cusut electrică să fie atruibuita reclamantei.

Precizează ca și-a precizat astfel poziția procesuala tocmai raportat cererea reclamantei, prin care aceasta a solicitat ca toate aceste bunuri mobile dobândite de ei în timpul căsătoriei si folosite si uzate de ei în comun, sa-i fie atribuite numai lui, cu alte cuvinte după ce împreuna le-au folosit si uzat, cu o valoare mai mare în prezent, decât la cumpărare, sa i le plătească reclamantei, ceea ce s- a întâmplat, instanța de fond pronunțând in acest sens o soluție.

M. ivarea de fapt a reclamantei pentru care a solicitat ca modalitate de partaj atribuirea in întregime către el a tuturor bunurilor si plata sultei corespunzătoare cotei reclamantei către aceasta de către le, s-a datorat faptului ca, pe de o parte, el a refuzat sa-i predea o parte din lucruri reclamantei, imediat după divorț, ceea ce nu este adevărat, iar pe de alta parte, reclamanta intre timp si-a achiziționat alte bunuri si nu mai are nevoie de cele vechi.

Așadar, toate aceste susțineri ale reclamantei nu sunt adevărate, asa cum a precizat, imdeiat după divorț sau înainte, in perioada in care erau despărțiți in fapt, reclamanta a putut sa-si ridice din apartamentul unde au locuit in comun orice bun a dorit, el nu s-a opus si nici mama sa, iar reclamanta nu a dovedit in process acest lucru.

In sensul de mai sus, solicită a se observa că reclamanta nu s-a grăbit cu acțiunea de partaj, dar nici nu a uzat de alte acțiuni in justiție sau mijloace juridice pentru a intra in posesia bunurilor, ceea ce conduce la faptul ca susținerile reclamantei nu sunt adevărate.

Hotărârea s-a pronunțat în cauză: - cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.

In sfârșit, este frumoasa motivarea instanței pana aici si corecta, dar după aceea, fara nici o motivare ce a format convingerea instanței sa procedeze asa, instanța de fond incalca regula partajului cuprinsa in dispozițiile art. 6735 alin. 2 C. proc. Civ., care consfințește in principal regula partajului in natura, astfel îi atribuie acestuia in totalitate aceste bunuri si îl obliga sa le plătească reclamantei, ceea ce in opinia sa conduce la aplicarea greșita a legii.

Așadar, singurul motiv de altfel ce a format convingerea instanței sa procedeze asa, cum ca aceste bunuri se afla in posesia sa si a mamei sale, nu poate constitui un motiv real, dar si legal, de a se proceda de o astfel de maniera.

In condițiile in care, asa cum a precizat, regula partajului este in natura, iar acesta nu deține banii necesari in present sa achite aceste bunuri si nici nu le dorește, poate ca îi creează chiar amintiri neplăcute, corect este să le împartă cu reclamanta egal, prin formarea unor loturi egale valoric, cu atât mai mult cu cat asa cum a precizat, multe din aceste bunuri sunt vechi si au fost folosite împreuna.

In ceea ce privește contribuția, de asemenea instanța nu motivează ce a format convingerea domniei sale ca aceasta a fost diferita, adică el 40% si reclamanta 60%, in condițiile in care, înainte de acesata reținere, instanța

motivează, ca pe parcursul căsătoriei, soți au avut venit si contribuție la dobândirea bunurilor eagala.

In ceea ce privește dividentele, este neprobata suma de 17.144 lei, aceasta nu exista si nu exista in patrimonial soților la dată desfacerii căsătoriei si a fost obținută pe parcursul căsătoriei dintre parti, dimpotrivă, trebuia sa constituie un venit mai mare realizat de el și să se reflecte in cota de contribuție â bunurilor dobândite.

În drept art. 304 pct.9, pct.5 C. proc. civ., art.312 C. proc. civ., art.6735 alin.2 C. proc. civ., art. 670, art. 676, art. 680 din NCC.

La data de_ recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât

, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefundat, modificarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța le va admite conform considerentelor ce vor fi arătate.

Cu privire la cererea principală, instanța a apreciat că cele două părți au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, însă nu a admis în întregime pretenția de constatare a unei diferențe mult mai mari de contribuție, respectiv de 75 % în favoarea reclamantei și 25 % în favoarea pârâtului.

Argumentele în susținerea acestui motiv de apel nu sunt întemeiate întrucât este probată împrejurarea că pe lângă veniturile realizate din muncă chiar dacă în evidențele fiscale pârâtul a fost angajat cu salariul minim pe economie, acesta a realizat și alte venituri, respectiv din tranzacțiile efectuate pe bursă.

Constituirea fondului pe pensie al apelantului S. nu poate fi avut în vedere la determinarea unei alte cote de contribuție, atâta timp cât s-a solicitat constatarea calității de bun comun al acestei contribuții și nici nu s-a făcut dovada că în respectiva perioadă acest apelant nu a realizat venituri.

Instanța va avea în vedere aceste cote de contribuție în determinarea loturilor ce revin fiecăreia dintre părți.

Suma de bani cu care apelantul S. a creditat societatea SC SECUREX SRL, a fost avută în vedere de către instanță în sensul că s-a recunoscut că suma de bani în cuantum 7957 lei acordată cu titlu de împrumut a fost restituită în timpul căsătoriei.

Prin interogatoriul luat apelantei N., întrebarea 8,9, s-a recunoscut restituirea împrumutului afirmându-se că doar 1500 lei au fost folosiți în casă. Restituirea împrumutului și probabil cheltuirea acestuia în timpul căsătoriei face ca aceste sume de bani să nu mai poată fi incluse în cuprinsul masei partajabile.

Pentru aceste considerente nu se mai impun a fi analizate susținerile instanței de fond legate de creanța soților împotriva unui terț.

Suma de 4000 lei reprezentând participarea apelantului S. la constituirea unui fond pe pensii, fiind avansată în timpul căsătoriei poate fi avută și trebuie cuprinsă în masa partajabilă.

Faptul că acești bani ar urma să fie încasați după desfacerea căsătoriei nu poate duce la concluzia că suma ar putea fi exclusă din masa bunurilor de împărțit. Primele plătite reprezintă practic un drept de creanță derivând din plata lor.

Fiind un drept de creanță, creditori fiind foștii soți iar sumele avansate au fost bani comuni, se impune ca acesta să fie cuprins în masa de împărțit.

În ceea ce privește valoarea, trebuie avut în vedere că prin adresa emisă de SC EURECO ASIGURĂRI SA ( fila 80-81) prin care se confirmă achitarea unor prime pentru contractul nr. 21425 în cuantum de 3360 lei, sumă care va fi avută în vedere de către instanță.

Sunt întemeiate și motivele de apel privitoare la constatarea unor bunuri ca fiind proprii, întrucât aceste bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei, nefiind probată folosința exclusivă a acestora de către apelantul S., acest apelant fiind de altfel de acord și prin motivele de apel că aceste bunuri au calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.

M. ivele de apel privitoare la suma de 10500 Euro, reprezentând îmbunătățirile aduse apartamentului proprietate a mamei apelantului S., sunt întemeiate întrucât aceste sume de bani pot intra în categoria bunurilor comune, ele reprezentând un drept de creanță al celor doi soți ce poate fi supus împărțelii. De altfel, instanța de fond nu a indicat că aceste sume nu pot intra în categoria bunurilor comune, dreptul de creanță, în cazul de față, având un conținut patrimonial. Din perspectiva partajului nu are relevanță care parte va putea cere restituirea acestor sume, fiind obligatoriu a se stabili însă calitatea celui care va avea această posibilitate.

Cu privire la existența lucrărilor de îmbunătățire și implicit a sumelor avansate, apelantul S. a recunoscut o parte dintre ele, iar în ceea ce privește valoarea în fața instanței de fond la termenul de judecată din_ ( fila 154), apelantul a recunoscut că investiția ar fi avut valoarea indicată de apeanta N. . Tocmai de aceea nu s-a mai dispus efectuarea unei expeertize de evaluare a acestor investiții asupra cărora instanța a prorogat, la două termene anterioare, pronunțarea.

Această recunoaștere urmează a fi avută în vedere și în fața instanței de apel, urmând a fi înlăturată pentru aceste considerente criticile formulate de apelantul S. M. cu privire la acest aspect.

Suma de 7187 lei, sumă care apelantul a ridicat-o în urma tranzacțiilor bursiere efectuate, se impune a fi avută în vedere, existența ei fiind probată prin adresa nr. 172/_ emisă de BT SECURITICE ( file 48) dosar apel.

Instanța de fond a apreciat ca nedovedită această sumă, susținere care nu mai poate fi reținută în condițiile răspunsului comunicat de sus amintită societate comercială.

Pentru aceste motive suma de 7187 lei va fi considerată ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei, supus împărțelii.

Sumele indicate cu titlu de dividende și afirmate prin motivele de apel de către N. A. ca fiind la un cuantum de 22.000 lei, mai mari decât cele reținute de către instanța de fond în cuantum de 17144 lei nu au fost probate. Actele depuse în fața instanței de fond nu sunt în măsură decât să justifice doar suma reținută de către instanță.

M. ivele din apelul reclamantei referitoare la susținerea financiară a familiei și implicit a unei cote diferite nu pot fi primite, hotărârea instanței de fond sub acest aspect fiind temeinică.

Acordarea darurilor de nuntă nu au fost făcute într-un cuantum excesiv care să ducă la concluzia că acestea pot fi considerate donații în favoarea propriului copil.

Este cunoscut că în deobște cu ocazia încheierii unei căsătorii părinții sunt cei care acordă daruri de nuntă la cea mai mare valoare, însă aceste daruri sunt făcute ambilor soți, în cauză nefiind probată o situație contrară de către apelanta Nachita.

Criticile legate de lotizarea realizată a bunurilor ce compun masa partajabilă, respectiv scoaterea unui colțar din lotul atribuit apelantei, nu este întemeiată întrucât este de principiu că bunurile trebuie împărțite în natură în raport de cotele stabilite, atribuindu-se fiecăruia, în principiu, bunuri în materialitatea lor.

Faptul că probabil pârâtul utilizează acest bun nu este un argument temeinic cu privire la scoaterea acestui bun din lotul atribuit apelantei.

Nici ultimul motiv de apel nu este întemeiat, întrucât instanța de fond a realizat o lotizare a bunurilor, în natură, stabilind o sultă pentru egalizarea loturilor, textul invocat în susținerea acestui motiv, nefiind incident.

Concluzionând în ceea ce privește motivele de apel cu privire la compunerea masei de împărțit, se impune a se constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri mobile în cuantum de 19075 lei, dividende în valoare de

17.144 lei, suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei și un drept de creanță în valoare totala de 49560 lei ( echivalentul în lei a sumei de 10500 Euro și suma de 3360 lei).

În ceea ce privește apelul declarat de S. M., acesta este întemeiat doar în parte, cu privire la lotizarea bunurilor mobile.

Așa cum s-a arătat fiecărui copartajant trebuie să i se atribuie bunuri mobile de valori sensibil egale, nefiind posibil să se atribuie majoritatea acestora în locul unuia dintre părți.

În lotul reclamantei s-au atribuit doar 3 bunuri mobile în valoare de 2150 lei, în timp ce în lotul pârâtului S. s-au atribuit bunuri în valoare de 18405 lei.

Se impune așadar o modificare a hotărârii din această perspectivă, în sensul apribuirii unor bunuri mobile în plus în lotul apelantei în vederea realizării unei echitabile partajări a bunurilor.

Pe de altă parte trebuie avut în vedere situația de fapt concretă în speță când anumite bunuri mobile au rămas în fostul domiciliu comun al părților și sunt încorporate în acest imobil, scoaterea lor putând produce degradări ale acestuia ( ex. corpuri suspendate, 3 corpuri acoperite cu blat, 3 aplice, o aplică mate de tavan, mochetă ). De aceea se impune ca în lotul reclamantei să mai fie incluse alte bunuri mobile pentru o egalizare a valorii termenului urmând a fi introduse și următoarele bunuri: - mașină de cusut electrică - 500 lei, combină frigorifică Zanussi - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv-350 lei, mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator Electrolux - 250 lei.

Celelalte bunuri mobile urmează a fi menținute în lotul pârâtului pentru argumentele arătate mai sus, pentru diferența constatată impunându-se plata unei sulte.

Prin considerentele arătate mai sus instanța a răspuns criticilor apelantului privitoare la diferența cotelor de contribuție și valoarea dividendelor, motiv pentru care nu le va relua. Nici în fața instanței de fond nici în apel pârârtul nu a probat alte valori ale bunurilor mobile dobândite sau caracterul de bun propriu al unor bunuri sau dreptul de proprietate al unor terți asupra bunurilor afirmate de reclamanta ca făcând parte din bunurile comune.

Ca urmare a constatării unor bunuri ca făcând parte din masa de împărțit în plus de cele reținute de instanța de fond, dar și a partajării în natură a majorității bunurilor mobile, soluția instanței de fond asupra cheltuielilor de judecată se impun a fi modificată, întrucât culpa procesuală a acestora este diferită ca urmare și a admiterii în parte a cererii reconvenționale.

Întrucât doar reclamanta a justificat în fața instanței de fond realizarea unor cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător, văzând ceea ce a fost admis din ambele cereri, se impun a fi menținute dispozițiile instanței cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece se impune compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru achitat de pârât, cu cheltuielile de judecată onorariu de avocat achitat de reclamantă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. va admite apelurile declarate de N. A. și S. M. împotriva sentinței civile 2756/_ 0 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul_ pe care o schimbă în parte în sensul ca admite, in parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâtul S. M. și admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul S. M. în contradictoriu cu reclamanta N. A. și în consecință se va constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri

- mobilă de cireș (masă+4 scaune)- 500 lei, 3 corpuri suspendate, două duble, unul simplu -600 lei, 3 corpuri acoperite cu blat două duble unul simplu cu 4 sertare-850 lei, un corp din 2 dulapuri, unul simplu, unul dublu cu chiuvetă dublă și baterie -1000 lei; combină frigorifică Zanussi - 1000 lei, TV Orion - 250 lei; set 3 aplice - 150 lei, congelator cu 5 sertare - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv-350 lei, una masă ovală - 400 lei; un coltar din 3 corpuri - 1700 lei; un fotoliu - 300 lei; un birou pe colt -260 lei, un calculator - 2000 lei, un sistem de 6 boxe- 300 lei; una aplică mare pe tavan - 120 lei; un coltar - 1400 lei, un TV Eurocolor - 400 lei; un calculator P4 - 550lei; mochetă - 100 lei; mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator electrolux - 250 lei, fier de călcat Zass - 70 lei; telefon fix A&T - 100 lei; ladă frigorifică - 35 lei; joc Risck - 420 lei, mașină de cusut electrică - 500 lei; 2 butelii gaz pentru pescuit- 120 lei, masuta si 2 scaune de pescuit - 250 lei, cort 4 persoane pentru pescuit - 300 lei în valoare totală de 19075 lei;- dividende în valoare de 17.144 lei,- suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei,- drept de creanță în valoare totala de 49560 lei. Se va sista comunitatea de bunuri prin atribuire în natură a acestora după cum urmează:

-Lotul I, care se atribuie reclamantei N. A., în valoare de 7550 lei, compus din: tv Orion - 250 lei, mașină de cusut electrică - 500 lei și colțar -1400 lei,combină frigorifică Zanussi - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv-350 lei, mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator Electrolux - 250 lei.

-Lotul II, care se atribuie pârâtului S. M., în valoare de 85415, compus din dividende în valoare de 17.144 lei, suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei, drept de creanță în valoare de 49560 și mobilă de cireș (masă+4 scaune)- 500 lei, 3 corpuri suspendate, două duble, unul simplu -600 lei, 3 corpuri acoperite cu blat două duble unul simplu cu 4 sertare-850 lei, un corp din 2 dulapuri, unul simplu, unul dublu cu chiuvetă dublă și baterie -1000 lei; set 3 aplice - 150 lei, congelator cu 5 sertare - 1000 lei; una masă ovală - 400 lei; un coltar din 3 corpuri - 1700 lei; un fotoliu - 300 lei; un birou pe colt -260 lei, un calculator - 2000 lei, un sistem de 6 boxe- 300 lei; una aplică mare pe tavan - 120 lei; un TV Eurocolor - 400 lei; un calculator P4 - 550lei; mochetă - 100 lei, fier de călcat Zass - 70 lei; telefon fix A&T - 100 lei; ladă frigorifică - 35 lei; joc Risck - 420 lei și va obliga pârâtul să plătească reclamantei 31043 lei cu titlu de sultă, corespunzător cotelor de contribuție și se vor menține restul dispoziților sentinței referitoare la constarea că au calitatea de bunuri proprii ale reclamantei: masă de sticlă gravată-250 lei, covor persan si două covorașe - 300

lei si dulap cu 2 uși - 250 lei( valoare totală de 800 lei), că părțile au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune, reclamanta de 60%, iar pârâtul de 40 % și obligarea pârâtului să plătească reclamantei 4265, 50 lei cheltuieli de judecată parțiale.

În fața instanței de apel ambele părți au făcut cheltuieli de judecată cu plata taxelor de timbru. Cheltuieli de angajarea uniu apărător au fost justificate doar de către apelanta N., apelantul S. nedepunând nici o chitanța de plată a onorariului de avocat, sens în care astfel de cheltuieli nu vor fi avute în vedere.

Reținând că parte din motivele de apel a ambelor părți au fost admise, ținând cont că taxa de timbru a fost determinată diferit în funcție de criticile aduse și reținând că doar pentru cele admise partea adversă este căzută în pretenții, instanța în temeiul art. 274 și 276 C. proc. civ. va obliga apelantul S.

M. să plătească apelantei N. A. suma de 1870 lei cheltuieli de judecată în apel compensând restul cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite apelurile declarate de N. A. și S. M. împotriva sentinței civile 2756/_ 0 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul_ pe care o schimbă în parte în sensul ca admite, in parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâtul S. M. și admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul S. M. în contradictoriu cu reclamanta N. A. .

Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri

mobilă de cireș (masă+4 scaune)- 500 lei, 3 corpuri suspendate, două duble, unul simplu -600 lei, 3 corpuri acoperite cu blat două duble unul simplu cu 4 sertare-850 lei, un corp din 2 dulapuri, unul simplu, unul dublu cu chiuvetă dublă și baterie -1000 lei; combină frigorifică Zanussi - 1000 lei, TV Orion - 250 lei; set 3 aplice - 150 lei, congelator cu 5 sertare - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv-350 lei, una masă ovală - 400 lei; un coltar din 3 corpuri - 1700 lei; un fotoliu - 300 lei; un birou pe colt - 260 lei, un calculator - 2000 lei, un sistem de 6 boxe- 300 lei; una aplică mare pe tavan - 120 lei; un coltar - 1400 lei, un TV Eurocolor - 400 lei; un calculator P4 - 550lei; mochetă - 100 lei; mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator electrolux - 250 lei, fier de călcat Zass - 70 lei; telefon fix A&T - 100 lei; ladă frigorifică - 35 lei; joc Risck - 420 lei, mașină de cusut electrică - 500 lei; 2 butelii gaz pentru pescuit-120 lei, masuta si 2 scaune de pescuit - 250 lei, cort 4 persoane pentru pescuit -300 lei în valoare totală de 19075 lei;
dividende în valoare de 17.144 lei.
suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei
drept de creanță în valoare totala de 49560 lei

Sistează comunitatea de bunuri prin atribuire în natură a acestora după cum urmează:

Obligă pârâtul să plătească reclamantei 31043 lei cu titlu de sultă, corespunzător cotelor de contribuție.

Menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la constarea că au calitatea de bunuri proprii ale reclamantei: masă de sticlă gravată-250 lei, covor persan si două covorașe - 300 lei si dulap cu 2 uși - 250 lei( valoare totală de 800 lei), că părțile au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune, reclamanta de 60%, iar pârâtul de 40 % și obligarea pârâtului să plătească reclamantei 4265, 50 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Obligă apelantul S. M. să plătească apelantei N. A. suma de 1870 lei cheltuieli de judecată în apel compensând restul cheltuielilor de judecată

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013.

Președinte,

D. T.

Judecător, Ana-SS

Grefier,

C. -G. H.

C.H. 22 Februarie 2013 Red. D.T./Dact. C.H._ /4 ex

Jud fond

← Decizia civilă nr. 184/2013. Partaj bunuri comune soţi....		Decizia civilă nr. 12/2013. Partaj bunuri comune soţi.... →

Decizia civilă nr. 89/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 89/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial