Decizia civilă nr. 738/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 738/2013 Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: G. D.
Judecător: M. K. Judecător: M. L. Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SA, domiciliat în Z. str. G. Coșbuc, nr. 9/A, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 335 din_ a Judecătoriei
Z., având ca obiect plângere partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, SA, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxelor judiciare aferente, precum și o precizare la recurs.
La solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat instanța încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul asupra recursului, recurentul reclamant SA solicită instanței obligarea intimatei pârâte la restituirea celor 2 verighete pe care pârâta le-a furat de la recurentul reclamant.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 335 din_ a Judecătoriei Z. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul SA împotriva pârâtei S. I. cu privire la obligarea acesteia din urmă la restituirea verighetelor de logodnă sau a contravalorii acestora.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor acțiunii în revendicare sau a obligării pârâtei la restituirea echivalentului bănesc al inelelor de logodnă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen reclamantul SA ,contestând hotărârea atacată pe considerentul că are 73 de ani,în anul 1964 a comandat 2 verighete gravate manual pe banii săi ,solicită restituirea cel puțin a verighetei sale .
Intimata nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost depuse alte acte .
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei S. I. la restituirea a două inele de logodnă.
Din probatoriul administrat în fața instanței de fond se reține că părțile din proces s-au căsătorit la data de_ iar căsătoria lor a fost desfăcută la data de_, prin Sentința Civilă nr.1217/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.4952/2003 (f.3 dosar fond).
Conform precizărilor făcute de reclamant în ședința publică din 20 ianuarie 2012 după divorț părțile nu și-au lichidat comunitatea de bunuri.
1
La termenele de judecată din data de_ și_, reclamantul a învederat instanței că solicită contravaloarea celor două verighete achiziționate din banii proprii.
Așa cum a reținut și judecătorul fondului natura juridică a cererii formulate de către reclamant este aceea de acțiune în revendicare mobiliară, acțiune aflată la îndemâna proprietarului neposesor al bunului mobil împotriva posesorului neproprietar, pentru a obține redobândirea posesiei asupra bunului mobil, în speță, verighetele de logodnă.
Cum reclamantul nu a renunțat la pretențiile inițiale, în mod corect s-a interpretat că reclamantul a solicitat în principal restituirea în natură a bunurilor iar în subsidiar restituirea echivalentului bănesc al acestora, în cazul acțiunii în revendicare mobiliară, pentru situația imposibilității restituirii bunului mobil în natură, instanța având posibilitatea obligării pârâtei la restituirea echivalentului bănesc al bunurilor.
Cum martorul audiat în cauză de către instanța de fond - Mateș Agneta (f.32) a relatat instanței că nu își amintește cine a cumpărat verighetele și nici în posesia cui se află acestea în prezent (doar că au fost achiziționate anterior încheierii căsătoriei), în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea acțiunii reclamantului, nefiind dovedit faptul că reclamantul a fost cel care a cumpărat și achitat inelele de logodnă neputându-se stabili nici în posesia cui sunt în prezent aceste bunuri, astfel că nu sunt întrunite astfel nici condițiile obligării pârâtei la restituirea echivalentului bănesc al acestora.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul SA, domiciliat în Z. str. G. Coșbuc, nr. 9/A, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 335 din_ a Judecătoriei
Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013.
Președinte, G. D. | Judecător, M. K. | Judecător, M. L. |
Grefier, M. J. D. |
Red.LM/_
Dact.MJD/_ Ex.2
Jud. fond M. D. L.
2
| ← Încheierea civilă nr. 69/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 184/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
