Decizia civilă nr. 1090/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECI ZI A CI VI LĂ NR.1090
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: R. -M. P. JUDECĂTOR: D. -D. I.
JUDECĂTOR: D. C. GREFIER: A. V.
S-au luat în examinare recursul formulat de reclamanta B. E. K. , cu domiciliul în Z., str.P., bl.T 1, ap.66, județul Sălaj și recursul formulat de pârâtul K. A. , domiciliat în T. -Jiu, str.Mărgăritarului, nr.34, ap.17, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1686 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de 03 iunie 2013, având ca obiect partaj bunuri comune.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2013, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din 15 octombrie 2013, dată la care, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de azi. Încheierile de ședință din data de 08 octombrie 2013 și 15 octombrie 2013, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1686 din 03 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de partaj formulată de reclamanta B. E. K., împotriva pârâților K. A., B. M., B. J. și în consecință:
S-a constatat că părțile (foști soți) au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri, la următoarele valori :
-un apartament înscris în CF nr.56690-C1-U2 Z., nr.top.5435-C1-U26, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 26/_ de Biroul Notarului Public Lucreția C., imobil ce în natură reprezintă apartament cu trei camere, bucătărie, baie, hol, balcon, având suprafața utilă de 46,89mp și situat administrativ în Z., str. Porolissum, nr.21, bloc T-2, sc.B, et.1, ap.26, județul Sălaj - 74.000 lei;
- bunuri mobile: un aspirator -110 lei, un calculator - 1300 lei, un covor persan 3/4 m - 100 lei
Valoarea totală a masei bunurilor comune mobile de împărțit este de 75.510
lei.
S-a constatat că părțile au contribuit inegal la dobândirea și conservarea
bunurilor comune, 80% reclamanta și 20% pârâtul.
S-a atribuit reclamantei lotul nr.1 compus din: apartamentul înscris în CF nr.56690-C1-U2 Z., nr.top.5435-C1-U26, prin contractul de vanzare- cumparare autentificat sub nr. 26/_ de Biroul Notarului Public Lucreția C.
, imobil ce în natură reprezintă apartament cu trei camere, bucătărie, baie, hol, balcon, având suprafața utilă de 46,89mp și situat administrativ în Z., str.
Porolissum, nr.21, bloc T-2, sc.B, et.1, ap.26, județul Sălaj - 74.000 lei și un aspirator - 110 lei;
Valoarea lotului reclamantei este 74.110 lei.
S-a atribuit pârâtului lotul nr.2 compus din următoarele bunuri mobile: un calculator - 1300 lei, covor persan 3/4 m - 100 lei.
Valoarea lotului pârâtului este 1.400 lei
S-a dispus sistarea stării de indiviziune în modalitatea împărțelii în natură.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 13.702 lei, cu titlu de sultă.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei B.
E. K. asupra imobilului-apartament, situat administrativ în Z., str. Porolissum, nr.21, bloc T-2, sc.B, et.1, ap.26, județul Sălaj, imobil ce în natură reprezintă apartament cu trei camere, bucătărie, baie, hol, balcon, având suprafața utilă de 46,89mp, înscris în CF nr.56690-C1-U2 Z., nr.top.5435-C1- U26, cu titlu de drept dobândit prin partaj.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantei: mașina de spălat Ariston - 1000 lei, televizor color Samsung - 100 lei, antenă parabolică - 250 lei, combină frigorifică - 400 lei, aragaz - 300 lei, mobilier cameră de zi - 1000 lei, dulap cu vitrină - 40 lei, mobilier dormitor - 100 lei, mobilier bucătărie - 60 lei, colțar - 10 lei
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de includere în masa bunurilor comune și partajare a sumei de 8.320,58 CHF reprezentând împrumut nerambursat.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de a include în masa bunurilor comune a sumei de 251,77 lei, reprezentând contravaloarea impozitului achitat pentru apartament, și solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 228,35 lei reprezentând costul serviciilor furnizate în apartament.
S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor pârâtului.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 395 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Reclamanta B. E. K. a fost obligată la plata către expertul tehnic judiciar Cîmpean V. a sumei de 200 lei reprezentând diferență onorariu. Executorie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, părțile au dobândit pe durata căsătoriei lor un apartament înscris în CF nr.56690-C1-U2 Z., nr.top.5435-C1-U26, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 26/_ de Biroul Notarului Public Lucreția C., imobil ce în natură reprezintă apartament cu trei camere, bucătărie, baie, hol, balcon, având suprafața utilă de 46,89mp și situat administrativ în Z., str. Porolissum, nr.21, bloc T-2, sc.B, et.1, ap.26, județul Sălaj (f.8,13 dosar fond). Prețul stipulat în contract este de
80.000 lei achitat în întregime de părți la data încheierii contractului, astfel cum reiese din clauzele contractuale.
Valoarea de circulație a imobilului este 74.000 lei, relevată în raportul de expertiză întocmit de expert Ielciu Augustin (f.250-260,274-279 dosar fond), raport necontestat de părți și a cărui concluzii sunt mai aproape de valoarea estimată a imobilului, determinată de părți. Este vorba de valoarea actuală de circulație, care profită sau dăunează ambelor părți, în egală măsură.
Tot în timpul căsătoriei, părțile au cumpărat un apartament compus dintr- o cameră, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5735/_ de Biroul Notarilor Publici Asociati C. (f.9-10 dosar fond), la prețul de 50.000 lei din care suma de 40.000 lei s-a achitat până la data încheierii contractului, iar diferența de 10.000 lei până la data de_ . Ulterior, acest imobil a fost întrăinat de părți pentru prețul de 70.000 lei achitat în întregime la data
încheierii contractului, astfel cum se relevă din contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1080/_ de Biroul Notarilor Publici Asociati C. (f.11-12 dosar fond).
Reclamanta a susținut că prețul cu care au achiziționat garsoniera a fost achitat cu suma de 41.000 lei, de la bunicul său, și suma de 10.000 lei, urmare a contractării unui credit în valoare de 5.999 franci elvețieni.
Din declarația martorei C. E. (f.112-114 dosar fond), prietenă cu mama reclamantei, rezultă faptul că bunicul reclamantei, numitul Takacs Adalbert, i-a înmânat reclamantei suma de 410 milioane lei vechi provenită din vânzarea unui teren proprietatea acestuia, în scopul achiziționării unei locuințe, iar cu suma primită reclamanta a achiziționat o garsonieră, contractând în acest sens și un credit în valoare de 100 milioane lei vechi.
Depoziția martorei se coroborează cu înscrisurile depuse în probațiune, respectiv "declarația-donație"; sub semnătură privată aflată la fila 85 din dosar, prin care numitul Takacs Adalbert arată că la data de_ i-a donat nepoatei sale, reclamanta, suma de 21.000 lei provenind din vânzarea unui teren (aspect confirmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4108/_ de BNP Asociați C. aflat la f.86-87, privind vânzarea de către acesta a unui teren cu prețul de 35.000 lei) și suma de 20.000 lei, din economiile sale, declarația fiind semnată de mai multe persoane în calitate de martori, printre care și martora audiată în instanță.
Proba vointei dispunatorului ca bunul, în speta suma de bani, sa devina bun comun al sotilor se poate face cu orice mijloc de proba, iar pârâtul nu a produs dovada din care sa rezulte cu certitudine ca bunicul reclamantei a înteles sa-i gratifice pe ambii soți.
Prin urmare, față de data primirii sumei de bani,_ și data încheieii contractului părților_, care se succed în timp la un interval scurt, coroborate cu depozițiile martorei audiate, instanța apreciază că, în cauză, în privința garsonierei achiziționată de soți, a operat subrogația reală cu titlu particular, parțial, în temeiul art.31 lit.f C.Familiei.
Totodată, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune, respectiv contract de credit de consum, grafic de rambursare și adresă bancă (f.14-24, 88 dosar fond), la data de_ reclamanta a contractat un credit pentru nevoi personale de la SC Bancpost SA în sumă de 5.999 CHF, perioada de rambursare fiind de 120 luni. Potrivit graficului de rambursare, părțile au achitat împreună suma de 2676,69 CHF în perioada_ -_, iar începând cu data de_ și până la data de_, depunerile în numerar în vederea rambursării creditului au fost efectuate de reclamantă sau părinții acesteia, pârâtul necontestând acest fapt și nici susținerea reclamantei potrivit căreia ratele restante sunt achitate în continuare de către aceasta.
Potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5735/_ de Biroul Notarilor Publici Asociati C. (f.9-10 dosar fond), garsoniera a fost cumpărată de părți la prețul de 50.000 lei din care suma de
40.000 lei s-a achitat până la data încheierii contractului, iar diferența de 10.000 lei până la data de_ .
Față de data încheierii contractului de credit (_ ) prin care s-a luat cu împrumut suma de 5999 CHT (reprezentând 10.730 lei), data prevăzută în contract pentru achitarea restului de preț în cuantum de 10.000 lei (_ ) și depoziția martorei C. E. care confirmă faptul că pentru plata prețului garsonierei a fost contractat un credit bancar, concluzia la care instanța de fond a ajuns este aceea că părțile au achitat suma de 10.000 lei reprezentând restul prețului garsonierei, din creditul contractat de reclamantă.
S-a mai reținut că afirmațiile pârâtului, potrivit cărora prețul garsonierei a fost achitat din alte surse, respectiv 1500 euro, 2000 euro, 180 milioane vechi
primiți ca dar la nunțile organizate în cele două țări, nu sunt susținute de nicio probă concludentă în cauză, martorul Hattabi Mohamed având informații exclusiv din cele relatate de pârât, martorul precizând că a asistat la discuții contradictorii între părți cu privire la proveniența sumelor de bani cu care s-a achitat prețul apartamentului (f.66-67 dosar fond).
Mai departe, ambele părți au recunoscut faptul că prețul apartamentului a cărui partajare se solicită a fost achiziționat cu suma de 80.000 lei, din care suma de 70.000 lei provine din vânzarea garsonierei. În privința sumei de 10.000 lei reprezentând restul prețului apartamentului, reclamanta a învederat instanței faptul că aceasta a fost donată reclamantei de mama sa, împrejurare probată cu declarațiile martorilor O. E. și C. E. . Astfel, ambii martori au relatat că părinții reclamantei au vândut apartamentul în care locuiau și au achiziționat un altul mai mic, ocazie cu care au înmânat fiicei lor suma de 250 milioane lei, din care 100 milioane lei vechi au fost folosiți pentru achitarea prețului apartamentului, iar restul pentru efectuarea reparațiilor în apartament. Antecontractul de vânzare-cumpărare depus în probațiune (f.92 dosar fond), atestă faptul că părinții reclamantei au încheiat o promisiune de vânzare- cumpărare cu privire la un apartament cu 3 camere de pe str.Porolissum din Z.
, prețul fiind achitat în mai multe tranșe, respectiv 15.000 lei la data încheierii contractului, 110.000 lei la data de_ și, respectiv 23.000 lei la data de _
.
Luând în considerare succesiunea de tranzacții imobiliare în timp la un interval scurt de timp, apartamentul părților fiind cumpărat la data de_, coroborat cu declarațiile martorilor la înmânarea sumei de 250 milioane lei vechi de către părinții reclamantei din prețul obținut prin vânzarea apartamentului lor (primit în totalitate până la data de_ ), instanța a concluzionat ca fiind incidente prevederile art.31 lit.f C.fam. privind subrogația reală, care, în cauză, a operat parțial.
În același timp însă, din copia cărții de muncă depusă de reclamantă la dosar (f.95 dosar fond), se relevă faptul că aceasta a avut loc de muncă în perioada_ -_ și în perioada_ -_, ceea ce înseamnă că pe durata căsătoriei, nu a avut loc de muncă în tot cursul anului 2005 până în luna septembrie a anului 2006, apoi din luna septembrie 2007 până la data de_ când a încheiat un contract de prestări servicii (f.95 dosar fond), fără însă a face dovada sumelor încasate sau a perioadei contractuale. La rândul său, pârâtul a avut loc de muncă pe toată perioada căsătoriei, astfel cum rezultă din declarația martorilor Hattabi Mohamed (f.66-67 dosar fond) și Elekes Francisc (f.115-116 dosar fond), coleg o perioadă cu acesta.
Faptul că martorii au relatat că pârâtul a obținut venituri suplimentare prestând muncă ";la negru"; nu a fost reținut de instanță în sensul stabilirii unei contribuții mai mari la dobândirea bunurilor comune, întrucât, pe de o parte, aceste venituri nu au fost cuantificate și dovedite în concret, iar pe de altă parte, pârâtul a avut un comportament culpabil, acceptând o situație nelegală (eludând astfel plata contribuțiilor la bugetul de stat) și nu-și poate invoca propria culpă pentru crearea unei situații mai favorabile.
Instanța a mai reținut faptul că pârâtul a executat lucrări de renovare și îmbunătățire atât a garsonierei (aflată în stare deplorabilă la data achiziționării- aspect necontestat de reclamantă la interogatoriu -întrebarea nr.1), cât și a apartamentului, în privința acestui din urmă imobil, aceste lucrări constând în - montat parchet într-o cameră, gresie, faianță, gletuit, zugrăvit, vopsit, aplicat tapet pe hol, reclamanta recunoscând la interogatoriu (răspunsul la întrebarea nr.7) faptul că pârâtul a început singur renovarea apartamentului efectuând, următoarele lucrări, nefinalizate încă: instalarea ușii de la intrare, geamuri
termopan, refacerea instalației de apă și a instalației electrice, tencuirea și zugrăvirea apartamentului, montare obiecte sanitare în baie, chiuvetă în bucătărie, parchet. Manopera acestor lucrări a fost evaluată de expert la suma de
2.271 lei (f.279 dosar fond). De asemenea, în privința materialelor folosite la renovare, reclamanta a arătat că au fost cumpărate cu suma de bani dăruită de părinții săi, respectiv 150 milioane vechi și suma de 50 milioane lei vechi donată de bunicul său, astfel cum se relevă din declarația martorei C. E. (f.112-113 dosar fond).
Prin urmare, întrucât în prețul apartamentului este inclus și sporul de valoare în cuantum de 20.000 lei înregistrat la vânzarea garsonierei, iar pârâtul a efectuat lucrări de renovare și îmbunătățire ale acestui imobil, cu materialele achiziționate din banii comuni (reclamanta nu a dovedit faptul donării sumelor de bani pentru cumpărarea materialelor necesare renovării garsonierei, arătând doar la interogatoriu că o parte provin de la părinții săi iar o parte au fost împrumutați-întrebarea nr.1, f.61 dosar fond), împrejurare ce asigură obținerea unui preț mai mare la vânzarea ulterioară, alături de creșterea prețului pe piața imobiliară, ținând cont de faptul că pârâtul a obținut constant venituri din muncă pe parcursul căsătoriei contribuind la susținerea cheltuielilor familiale (reclamanta obținând venituri modeste din salariu, existând ani în care nu a avut loc de muncă, dar a prestat muncă în gospodărie), instanța a constatat, făcând un raport al contribuțiilor soților la dobândirea bunurilor comune care nu se vrea și nici nu ar putea fi precis, apreciind în echitate, că părțile au contribuit inegal la dobândirea și conservarea bunurilor comune, 80% reclamanta și 20% pârâtul.
În privința bunurilor mobile, comparând pozițiile procesuale exprimate de părți în cererea introductivă, întâmpinare și precizările ulterioare referitoare la existența și caracterul comun al bunurilor mobile, răspunsurile la întrebările din interogatoriu (f.62-63 dosar fond), reținând plafoanele maxime de valoare acceptate de părți, raportat la fiecare bun, instanța a constatat că din masa de împărțit mai fac parte următoarele bunuri mobile, la următoarele valori: un aspirator -110 lei, un calculator - 1300 lei, un covor persan 3/4 m - 100 lei.
Totodată, instanța a constatat că următoarele bunuri sunt bunurile proprii ale reclamantei, aflate în apartamentul părților (pârâtul necontestând acest aspect, doar calitatea lor de bunuri proprii): mașina de spălat Ariston - 1000 lei, televizor color Samsung - 100 lei, antenă parabolică - 250 lei, combină frigorifică - 400 lei, aragaz - 300 lei, mobilier cameră de zi - 1000 lei, dulap cu vitrină - 40 lei, mobilier dormitor - 100 lei, mobilier bucătărie - 60 lei, colțar - 10 lei. În motivarea acestei soluții, instanța a arătat că, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune la filele 129-138 din dosarul de fond, coroborate cu depoziția martorei C. E. (f.112-114 dosar fond), tatăl reclamantei a contractat un credit bancar în scopul achiziționării bunurilor mobile - mașina de spălat, televizor color Samsung, antenă parabolică, combină frigorifică, aragaz. Astfel, factura fiscală nr.5099858/_ a fost emisă pe numele tatălui reclamantei B. Ianos privind achiziționarea unui aragaz (f.26 dosar fond), certificatul de garanție atestă achiziționarea de către tatăl reclamantei a unei mașini de spălat conform facturii fiscale nr. 6714263/_ (f.25 dosar fond) cu suma obținută în urma contractării de către acesta a unui împrumut bancar în sumă de 2.254,40 lei din care s-a achiziționat și un televizor color (prezumție simplă coroborată cu depoziția martorei C. E., rezultând din faptul că, creditul contractat are o valoare superioară față de valoarea mașinii de spălat), astfel cum rezultă din adresa emisă de BCR (f.27 dosar fond), iar factura nr.1760259/_ (f.135 dosar fond) atestă achiziționarea de către tatăl reclamantei, a combinei frigorifice. Valoarea totală a masei bunurilor comune mobile de împărțit este de
75.510 lei.
Împotriva hotărârii astfel motivate, au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta B. E. K. solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul reaprecierii sultei stabilite în sarcina sa, cu următoarele argumente.
Expertiza care ar fi trebuit omologată de către prima instanță este cea realizată de expertul Cîmpean V., în condițiile în care expertul Ielciu Augustin nu a menționat existența unor lucrări vechi, a greșit inițial suprafața geamurilor, a greșit calculele și nu a menționat că instalația electrică este defectă.
Solicită prin urmare a se ține cont de concluziile pertinente ale expertului Cîmpean V., valoarea de circulație a apartamentului fiind de 65.000 lei și nu de 74.000 lei, din care contribuția reclamantei este de 93,05% iar a pârâtului de 6,05%.
În acest sens, recurenta dă următoarele explicații:
Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 80.000 lei, așa cum rezultă din contractul depus la dosar.
Această sumă provenea din vânzarea unei garsoniere, cu suma de 70.000 lei. Garsoniera a fost cumpărată cu suma de 50.000 lei, sumă care provenea din donația primită de la bunicul recurentei, de 41.000 lei și dintr-un împrumut de
10.000 lei, contractat de la Banc Post. S-a dovedit că din acest împrumut s-a restituit împreună cu pârâtul suma de 2.676,69 franci, în lei însemnând 9.681,58 așa cum rezultă din graficul de rambursare depus de reclamantă la termenul de judecată din 15 decembrie 2011. Din această sumă, jumătate este contribuția pârâtului, respectiv 4.842,79 lei. Raportat la prețul de cumpărare al garsonierei de 50.000 lei, cota de contribuție a pârâtului este de 9,68%.
Suma de 70.000 lei obținută din vânzarea garsonierei a fost folosită la cumpărarea apartamentului în litigiu.
Instanța de fond a reținut contribuția de 20% a pârâtului la garsonieră, prin aceea că sporul de valoare de la 50.000 lei la 70.000 lei, s-ar fi datorat îmbunătățirilor aduse împreună, prin muncă și materiale la respectiva garsonieră. Numai că nu s-au făcut îmbunătățiri la garsonieră. S-a efectuat o zugrăveală, care nu poate fi apreciată ca îmbunătățire. Nici pârâtul, nici martorii acestuia nu au indicat nici o lucrare de îmbunătățire.
Instanța de fond a fost în eroare și cu privire la realizarea de venituri de către părți. Astfel, din cartea de muncă rezultă că în perioada 31 august 2004 - 01 septembrie 2006, reclamanta era în pensie de boală, deci realiza un minim de venituri și, de asemenea, făcea activitatea de menaj. Tot din cartea de muncă rezultă că din martie 2008 a lucrat ca persoană fizică autorizată. În privința prestării de servicii, contrar celor reținute de instanță, s-a depus contractul pe o perioadă nedeterminată în care este stabilită retribuția de 1.400 lei lunar.
Se solicită partajarea sumei achitate cu titlu de impozit pe clădiri și cheltuieli de întreținere.
Pârâtul recurent K. A. solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul de a se stabili că părțile au contribuit în cote egale la dobândirea bunurilor comune, cu obligarea pârâtei la o sultă de 36.355 lei.
În susținerea recursului său, pârâtul menționează următoarele:
Pârâtul a avut pe aproape întreg parcursul căsătoriei un salariu de circa
1.200 lei lunar, iar banii rezultați din salariu au fost cheltuiți în casă ori pe achiziționarea bunurilor comune, ori reclamanta nu a lucrat decât timp de 15 luni, perioadă în care a realizat venituri la nivelul salariului minim ori sub acest nivel, lucrând cu jumătate de normă.
Martorii au confirmat atât că pârâtul a avut un loc de muncă, precum și că în afara veniturilor realizate la locul de muncă, recurentul a obținut venituri din prestarea unor servicii suplimentare, fiind priceput la tencuit, gletuit, montarea gresiei și a faianței ori a plăcilor de ghips carton.
Referitor la proveniența sumelor de bani din care au fost achiziționate imobilele bunuri comune, instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta
ar fi primit de la bunicul acesteia suma de 40.000 lei cu titlu de dar manual, iar de la părinți suma de 25.000 lei cu același titlu, apartamentul fiind achiziționat din banii rezultați în urma vânzării garsonierei și din economia părților.
În mod absolut greșit instanța a considerat că presupusele donații de la bunicul reclamantei ori de la părinții acesteia au fost probate cu înscrisurile sub semnătură privată și cu martorii O. E. și C. (Kiss) E. (filele 112 - 114 dosar fond).
Martora C. E. a arătat că fața instanței că știe de la bunic că acesta ar fi dat nepoatei suma de 41.000 lei, însă nu a fost prezentă la presupusa înmânare a banilor, iar în ceea ce privește suma de bani presupusă a fi primită de la părinții reclamantei, martora a arătat că a fost prezentă la redactarea înscrisului, însă nu a văzut efectiv câți bani și dacă i-a fost remisă reclamantei vreo sumă de bani.
Conform art.813 cod civil "Toate donațiunile se fac prin act autentic.";, această condiție fiind una de valabilitate.
În privința dovedirii cu martori a actelor juridice, art.1191 Cod civil prevede anumite împrejurări în care proba testimonială nu este admisibilă, prevederea de principiu fiind astfel puternic atenuată, astfel, dacă valoarea obiectului actului juridic este mai mare de 250 lei, proba cu martori nu este permisă.
Mai mult, conform art.827 Cod civil, "Orice act de donațiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator și donatar";, ori în speță, nici unul dintre actele sub semnătură privată nu sunt semnate de reclamantă, ceea ce întărește ideea că acestea au fost concepute strict "pro causa";.
Recurentul recunoaște primirea doar a sumei de 30.000 lei de la bunicul reclamantei, care a înțeles însă să gratifice pe ambii soți, nu numai pe reclamantă.
Garsoniera s-a achiziționat din acești bani și din cei primiți de către recurent din Algeria.
Garsoniera se afla într-o stare deplorabilă, nici nu se putea locui în ea, recurentul fiind cel care a executat absolut toate lucrările de renovare și îmbunătățire a imobilului, de la tencuit și zugrăvit până la montarea plăcilor de gresie și faianță.
La achiziționarea apartamentului, părinții reclamantei nu au avut nici o contribuție financiară și nici nu au dat părților vreo sumă de bani.
Practic reclamanta profită, iar instanța de fond îi îngăduie, de faptul că pârâtul nu este cetățean român, nu are pe nimeni în România, cunoaște doar colegii de muncă, iar în această împrejurare prezintă instanței o cu totul altă stare de fapt decât cea reală, întocmește acte "pro causa"; și reușește să obțină un însemnat avantaj absolut nejustificat din aceasta, mai susține recurentul.
Deliberând asupra recursurilor de față, tribunalul reține următoarele: Probele administrate în cauză confirmă că bunicul reclamantei a gratificat-
o pe aceasta cu suma de 40.000 lei, bani rezultați din vânzarea unui teren (pentru care a prezentat un contract autentic de vânzare cumpărare) și din economiile proprii (declarație martori - filele 112 - 114 dosar fond).
Probele dosarului nu confirmă însă intenția ca și soțul nepoatei să fi fost gratificat cu acești bani, astfel că prima instanță a apreciat cu temei asupra unei contribuții mai mari a reclamantei la achiziționarea apartamentului, prețul plătit de părți incluzând suma obținută din vânzarea unei garsoniere la a cărei cumpărare bunicul reclamantei a contribuit cu suma reținută de către prima instanță.
Raportat la mersul dezbaterilor, a apărut pertinentă și utilă cauzei efectuarea unei contraexpertize, iar împrejurarea că expertul inițial desemnat nu a respectat regulile de procedură cu privire la convocarea părților și efectuarea
expertizei este confirmată în dosar, chiar dacă cererea de recuzare formulată împotriva expertului a fost respinsă ca tardivă.
Cu privire la expertiza efectuată de inginer Ielciu Augustin, se constată că la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2012, prima instanță, manifestând rol activ, a dispus din oficiu completarea lucrării inițiale, în vederea lămuririi tuturor aspectelor deduse judecății, cu privire la îmbunătățirile realizate la imobil.
S-a încuviințat ulterior o a doua completare la expertiză, încuviințate fiind ca obiective toate solicitările reclamantei, concluziile expertului fiind în mod corect preluate în hotărâre, fiind fără relevanță că una dintre părți contestă unele din concluziile expertizei, dacă acest lucru apare ca neîntemeiat, ca în cauza de față.
Tot astfel, prima instanță a apreciat corect asupra contribuției pârâtului la dobândirea bunului comun. Prin probele administrate în cauză la cererea pârâtului, nu a fost cuantificată nici suma obținută de acesta prin prestarea unor servicii fără forme legale și nici sumele primite de către pârât de la familia sa ca dar de nuntă (f.67 dosar fond).
S-a apreciat însă întemeiat ca având natura juridică de bun comun sporul de valoare obținut la vânzarea garsonierei, precum și îmbunătățirile efectuate de către pârât la apartamentul bun comun, după cum cu temei s-a reținut și că impozitul pe clădiri și cheltuielile de întreținere cad în sarcina proprietarului (a celui care a avut în mod efectiv folosința imobilului).
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care recursurile de față se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta BEK și de pârâtul KA, contra sentinței civile nr.1686/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2010.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
R. -M. P. | D. | -D. I. D. | C. | A. V. |
Red.DDI/_
Dact.AV/_ /2 ex. Judecător fond - M. D. L.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 43/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 3363/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
