Decizia civilă nr. 43/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/A/2013
Ședința publică din data de 4 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de pârâta I. (fostă M. ) Artemizia împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, cu obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru pârâta apelantă, se prezintă avocat Petra V., cu împuternicire avocațială aflată la dosar la fila 6, iar pentru reclamantul intimat T. D. se prezintă avocat Suciu T., cu împuternicire la fila 17, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține că apelul este declarat în termen legal, comunicat, potrivit dovezii de la fila 12, însă nu este timbrat. Stabilește în sarcina pârâtei apelante obligația achitării taxei judiciare de timbru de 315,179 lei în apel, calculată în temeiul art. 3 lit. c liniuța 4 din Legea 146/1997, respectiv 3% din valoarea contestată la partaj de 21.011,90 lei, din care s-a achitat 10 lei (f. 5), rămânând o diferență de achitat de 305,179 lei. Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar dovada achitării acesteia, aspect față de care instanța reține că apelul este legal timbrat, văzând că timbrul judiciar de 3 lei este achitat (f. 4).
Se constată că, în data de_, reclamantul intimat T. D. a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Reprezentantul pârâtei apelante, avocat Petra V., susține oral apelul așa cum a fost formulat în scris. Învederează instanței faptul că întâmpinarea i-a fost comunicată anterior de către reprezentantul reclamantului intimat și nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru studiul ei.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat Suciu T., susține oral întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris.
Reprezentanții părților nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante, avocat Petra V., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de
judecată în apel reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței existente la dosar, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat Suciu T., cere respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le reiterează. Nu solicită obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul T.
D., în contradictoriu cu pârâta I. (fostă M. ) Artemizia, și, în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 50% fiecare, un număr de 1573 acțiuni nominative la S.C. R. S.A., în valoare totală de 261.217,1 lei.
S-a dispus partajarea valorii obținute de pârâtă prin valorificarea acestor acțiuni și pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 130.608,55 lei, reprezentând 1/2 din valoarea acțiunilor.
S-a respins cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta I. (fostă M. ) A. și pârâta S.C. R. I. S.R.L. de partajare în natură a acțiunilor, ca fiind rămasă fără obiect și ca fiind neîntemeiată cu privire la diferența valorică de 19.040 lei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 7.162 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile în cauză au fost căsătorite în perioada anilor 1985-2002, când, prin Sentința civilă nr. 2412/2002 pronunțată de Judecătoria Bistrița, a fost desfăcută căsătoria celor doi.
În anul 1995, în timpul căsătoriei dintre părți, pârâta a achiziționat un număr de 1573 acțiuni nominative la S.C. R. S.A. Așa cum rezultă din adresa nr._ a
S.C. R. S.A., privatizarea acestei societăți a avut loc în anii 1995 - 1996, prin metoda MEBO, la privatizare având posibilitatea de a participa toți angajații societății, prin depunerea de certificate și bani în numerar.
După rămânerea definitivă a sentinței de divorț, între părți s-a derulat un proces pentru partajarea bunurilor comune care a făcut obiectul Dosarului nr. 6749/2002 al Judecătorie B., în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2333/2003. Obiect al acestui dosar l-a constituit apartamentul și bunurile mobile din apartament, iar, prin întâmpinarea depusă în dosarul respectiv, reclamantul (pârât în acea cauză) a solicitat includerea în masa bunurilor comune și a certificatelor de acționar la S.C. R. S.A. - cerere care a rămas însă nelămurită, având în vedere faptul că nu a fost formulată ca o cerere reconvențională și nu a fost timbrată (așa cum rezultă din considerentele hotărârii).
În prezentul dosar, reclamantul a solicitat partajarea acțiunilor de la S.C. R. S.A., invocând caracterul lor de bunuri comune, dobândite în timpul căsătorie. Pe de altă parte, pârâta a formulat în cauză apărări contradictorii, invocând fie faptul că
acțiunile au fost partajate prin înțelegerea părților, fie faptul că acestea au caracter de bunuri proprii.
Astfel, instanța a stabilit cu prioritate dacă acțiunile a căror partajare s-a solicitat au calitatea de bun comun ori sunt bunuri proprii ale pârâtei.
Potrivit art. 30 și următoarele Codul Familiei (aplicabil în cauză față de momentul introducerii acțiunii), bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune de la data dobândirii lor, iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii, sau, în caz contrar, prin hotărâre judecătorească în raport de contribuția fiecăruia. La determinarea bunurilor și a cotei concrete la dobândirea acestora trebuie să se țină seama de măsura în care fiecare dintre foștii soți a contribuit la dobândire, observându-se bunurile și veniturile lor, utilizarea unor sume de bani considerate bun propriu, aportul fiecăruia la menajul comun, etc. O parte din bunuri, anume cele prevăzute în art. 31 din același cod, deși dobândite în timpul căsătoriei, sunt, prin excepție, bunuri proprii, acest caracter urmând a fi, însă, dovedit.
În cauza pendinte, au fost cumpărate în timpul căsătoriei de către pârâtă acțiuni nominative, aport la o societate pe acțiuni (societate de capitaluri). Apărările pârâtei că aceste acțiuni au fost cumpărate doar pe numele ei și nu pe numele pârâtului, nu conferă acestor acțiuni caracterul de bun propriu. Astfel, din prevederile art. 30 Codul Familie, rezultă fără putere de tăgadă că au caracter de bun comun toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți (cu excepția celor expres prevăzute de lege și arătate în mod exhaustiv de art. 31 Cod fam.). Tot astfel, nu poate fi reținut nici faptul că banii pentru cumpărarea acțiunilor au fost bani proveniți din economiile pârâtei, bani câștigați de aceasta. Banii câștigați în timpul căsătoriei (din salarii și alte venituri periodice) nu au caracter de bun propriu (aceste valori nefiind incluse printre bunurile indicate în art. 31 Cod fam), ci au caracter de bun comun - cel mult aceste venituri ar putea fi luate în considerare la stabilirea aportului celor doi soți la masa bunurilor comune. Astfel, în cauză nu a fost dovedită calitatea de bun propriu a acțiunilor ce fac obiectul partajului, în consecință rămânând aplicabilă prezumția comunității de bunuri, instituită de Codul familiei.
Tot astfel nu poate fi reținută în cauză nici existența unui partaj voluntar între părți cu privire la acțiunile în discuție - înscrisul invocat de pârâtă în susținerea acestei apărări, nefiind semnat de reclamant (așa cum rezultă din expertiza criminalistică efectuată în cauză). De altfel, pârâta a arătat prin declarația autentică depusă la dosar (fila 80) că nu înțelege să se mai folosească de înscrisul sub semnătură privată, datat cu 25 iulie 2003. Pe de altă parte, martorii audiați în cauză, deși au relatat despre existența unor înțelegeri între părți cu privire la acțiunile în discuție, au luat cunoștință despre aceste înțelegeri din relatările pârâtei, neparticipând în mod direct la discuțiile dintre părți. Ori, față de atitudinea procesuală a pârâtei, ce a încercat să sustragă acțiunile de la partaj (refuzând prezentarea înscrisurilor solicitate de instanță) și, ulterior, înstrăinând aceste acțiuni pe parcursul procesului - relatările sale nu sunt credibile, atâta timp cât nu se coroborează cu o probă directă. Nici faptul că pârâta a achitat reclamantului o sumă de bani mai mare decât cea la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 2333/2003 (cu titlu de sultă) nu poate duce în mod automat la concluzia că între cei doi a existat o înțelegere cu privire la acțiunile în discuție. Desigur că nu poate fi reținut de instanță, pentru calificarea bunurilor ca bunuri comune, nici argumentul invocat de reclamant (acela că acțiunile au fost cumpărate pe numele de "T. ";), relevant fiind momentul în care
au fost cumpărate acțiunile și resursele financiare folosite, iar nu faptul că pârâta purta în acel moment numele de familie a reclamantului.
Pentru argumentele înfățișate, s-a admis cererea reclamantului și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuția de 50% fiecare, un număr de 1573 acțiuni nominative la S.C. R. S.A.
Așa cum rezultă din adresa nr. 448/_ emisă de S.C. R. S.A., la data de_ pârâta a hotărât să participe la constituirea societății comerciale S.C. R. I. S.R.L., aducând ca aport la capitalul social, cele 1573 de acțiuni pe care le deținea la
S.C. R. S.A.
Pe parcursul procesului de față, la data de_, pârâta a înstrăinat numitului Vonica I., un număr de 5250 părți sociale, echivalentul a 350 acțiuni, la prețul de
64.260 lei (net). Ulterior, la data de_, S.C. R. I. S.R.L. s-a dizolvat, fiecărui asociat fiindu-i atribuite acțiuni R. proporțional cu cota de participare. Pârâtei I. A. (fostă T., fostă M. ) i-au fost repartizate cu această ocazie un număr de 843.534 acțiuni, cu o valoare nominală de 0,1 lei (corespunzător celor
1.223 acțiuni aport la capitalul social al societății), acțiuni ce au fost repartizate în 14 societăți în care S.C. R. I. S.R.L era acționar. La data de_, pârâta a înstrăinat un număr de 633.415 acțiuni deținute la S.C. R. S.A., la prețul de 38.840 euro, astfel încât în prezent mai deține 210.840 acțiuni, repartizate la 13 societăți comerciale (așa cum rezultă din adresa de la fila 89-90 dosar).
Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, bunurile constituite ca aport la capitalul social al unei societăți comerciale devin, în lipsa unei dispoziții contrare, proprietatea societății din momentul înmatriculării acesteia în Registrul comerțului. Aportul poate fi constituit din: numerar, bunuri mobile sau imobile, creanțe, etc., ieșind din patrimoniul asociatului și intrând în cel al societății comerciale, reprezentând astfel un act de dispoziție. Un soț poate contribui cu un bun comun ca aport la capitalul social al unei societăți comerciale, actul de dispoziție făcut de un soț având la bază prezumția de mandat tacit din partea celuilalt soț ori cu consimțământul expres pentru bunurile imobile. Titlurile de valoare dobândite în schimbul aportului la capitalul social al unei societăți comerciale, constând în bunuri comune, sunt, de asemenea, bunuri comune.
În cazul societăților pe acțiuni (care sunt societăți de capitaluri în care contează aportul social și nu persoana asociatului), acțiunile sunt supuse partajului ca orice alt bun comun, intrând în masa bunurilor devălmașe, dar cu respectarea dispozițiilor din materia societăților comerciale.
Părțile sociale, în societățile cu răspundere limitată, și părțile de interes, în societățile în nume colectiv și cele în comandita simplă, sunt drepturi de creanță și nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Aceste societăți sunt asocieri de persoane (intuitu personae), în care persoana asociatului contează și primează aportului său la capitalul social, soțul neasociat neputând deveni în nici un caz asociat în societate, luând locul celuilalt soț, fără acordul celorlalți asociați (art. 87 si art. 197 din Legea nr. 31/1990). De aceea, părțile sociale sau părțile de interes, deși bunuri comune, nu pot fi atribuite soțului neasociat, urmând ca acesta sa primească sultă, pornind de la valoarea reala stabilită, luându-se în calcul valoarea patrimoniului societății comerciale respective și rezultatele economico-financiare ale acesteia. În toate cazurile, indiferent de forma societății, dividendele și părțile ce se cuvin soțului asociat, din activul rămas după lichidare, sunt bunuri comune.
În cauză, pârâta a valorificat pe perioada procesului o mare parte din acțiunile ce au fost bunuri comune ale celor două părți, astfel încât este întemeiată cererea reclamantului de a fi obligată aceasta să îi plătească jumătate din valoarea acestor acțiuni.
Astfel, pârâta a obținut din valorificarea acțiunilor (transformate ulterior în părți sociale), suma de 64.260 lei, la data de_ (fila 114), bani ce au intrat efectiv în contul pârâtei la data de_, după cum rezultă din extrasul de cont existent la dosar (fila 127). Tot astfel, la data de_, pârâta a obținut din vânzarea acțiunilor de la S.C. R. S.A. suma de 38.840 euro (fila 123) - suma totală obținută de pârâtă din valorificarea acțiunilor fiind astfel 240.205,2 lei (la un curs euro de 4,53 lei la data pronunțării hotărârii). Diferența acțiunilor ce nu au fost valorificate, reprezentând părți sociale la o societate, nu pot fi partajate în natură, pentru considerentele arătate mai sus - urmând a fi aduse la masa de împărțit la valoarea lor nominală (de 0,1 lei/acțiune). Aprecierile reclamantului că restul de 210.119 părți sociale "ar fi putut fi valorificate la valoarea de 12.880 euro";, nu pot fi reținute de instanță, reprezentând simple speculații, ori reclamantul este cel care trebuia în condițiile art. 1169 cod civil să își dovedească pretențiile.
Pentru argumentele înfățișate s-a admis în parte acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 130.608,55 lei, reprezentând 1/2 din valoarea acțiunilor dobândite de părți în timpul căsătorie și s-a respins cererea reclamantului de partajare în natură a acțiunilor, ca fiind rămasă fără obiect și ca fiind neîntemeiată cu privire la diferența valorică de 19.040 lei.
Văzând culpa procesuală a pârâtei, care a căzut în pretențiile reclamantului, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, aceasta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu prezentul proces, în cuantum de
7.162 lei, reprezentând taxă timbru, onorariu avocat și onorariu expertiză, conform chitanțelor de la dosar.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel, în termen legal, pârâta I. Artemizia, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării sale să-i achite reclamantului sumele încasate din vânzarea acțiunilor în lei în această monedă și cele încasate în euro în moneda euro, respectiv 32.130 lei și 19.940 euro, iar cele 210.119 acțiuni rămase nevândute să se partajeze în natură, din care 105.060 acțiuni reclamantului și 105.059 acțiuni apelantei, pentru motivele ce urmează.
În ce privește modul de partajare a celor 210.119 acțiuni nevândute (greșit numite de instanța de fond ca părți sociale) se reține în motivarea sentinței următoarele:
"Titlurile de valoare dobândite în schimbul aportului la capitalul social al unei societăți comerciale, constând în bunuri comune, sunt, de asemenea, bunuri comune.
În cazul societăților pe acțiuni (care sunt societăți de capitaluri în care contează aportul social, și nu persoana asociatului), acțiunile sunt supuse partajului ca orice alt bun comun, intrând în masa bunurilor devălmașe, dar cu respectarea dispozițiilor din materia societăților comerciale.
Părțile sociale, în societățile cu răspundere limitată, și părțile de interes, în societățile în nume colectiv și cele în comandita simplă, sunt drepturi de creanță și nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Aceste societăți sunt asocieri de persoane (intuitu personae), în care persoana asociatului contează și primează aportului său la
capitalul social, soțul neasociat neputând deveni în nici un caz asociat în societate, luând locul celuilalt soț, fără acordul celorlalți asociați (art. 87 si art. 197 din Legea nr. 31/1990). De aceea, părțile sociale sau părțile de interes, deși bunuri comune, nu pot fi atribuite soțului neasociat, urmând ca acesta sa primească sultă, pornind de la valoarea reala stabilită, luându-se în calcul valoarea patrimoniului societății comerciale respective și rezultatele economico-financiare ale acesteia.";
Doar că atunci când instanța a apreciat că cele 210.119 acțiuni rămase nevândute nu pot fi atribuite soțului neasociat nu a observat că toate cele 13 societăți la care sunt ele repartizate sunt societăți pe acțiuni și nu societăți de persoane.
În adresa S.C. R. S.A. nr. 448/_ se menționează expres societățile la care mai deține pârâta acțiuni și toate cele 13 societăți (cele de la S.C. R. S.A. B. fiind vândute) sunt societăți de capitaluri, astfel că aceste acțiuni sunt supuse partajului ca orice bun comun, după cum chiar instanța se pronunță.
Prin urmare, întrucât prin împărțeală se urmărește atribuirea, pe cât posibil, fiecăruia bunuri de aceeași natură solicitată ca aceste acțiuni rămase nevândute să se împartă în natură, în sensul atribuirii lor și reclamantului.
În ceea ce privește obligarea apelantei să achite în lei întreaga sultă compensatoare, de asemenea, apreciază că dispozițiile instanței sunt nelegale și prejudiciatoare pentru pârâtă.
Pentru ca ea să fie obligată la plata sumei de 130.608,51 lei către reclamant, s-a reținut că a vândut un pachet de acțiuni la_ în valoare de 64.260 lei, apoi la_ un alt pachet de acțiuni pentru suma de 38.840 euro (virați sub această formă în bancă) și mai deține 210.119 acțiuni în valoare de 21.011,90 lei nevândute.
Pentru suma de 38.840 euro s-a reținut echivalentul în lei la data achitării de către S.C. R. S.A. B., la un curs de 4,53 lei/euro, rezultând suma de 87.972,60 lei, la care s-a adunat 32.130 lei din prima vânzare și 10.505,90 lei din valoarea acțiunilor nevândute, ajungând astfel suma de 130.608,55 lei.
Consideră că în ceea ce privește suma de 38.840 euro, ea nu trebuia calculată în lei deoarece a fost încasată în euro, o deține în euro și dacă ar fi obligată să o achite în lei ar fi nevoită să o vândă la un curs mai mic decât cel de la încasare pentru a cumpăra lei, iar pe de altă parte și cursul lei/euro este mai mic la data plății.
Având în vedere că suma a fost achitată în euro, consideră că trebuia să fie obligată la plata în euro a cotei de ½ părți, astfel fiind păgubită.
Având în vedere că este vorba de un partaj de bunuri, consideră că reclamantul trebuia să suporte ½ părți din cheltuielile de judecată, astfel că solicită și reducerea cheltuielilor de judecată în instanța de fond.
S-a mai menționat că solicită cheltuielile de judecată în apel.
Intimatul, prin întâmpinarea de la filele 14-16, s-a opus admiterii apelului, invocând apărările ce succed.
În ceea ce privește modalitatea de partajare, apelanta nu a solicitat în fața instanței de fond o altfel de variantă de partajare decât cea propusă de reclamant, apărările făcute de aceasta în cauză fiind în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii. apelanta nu poate veni în apel să solicite o altă variantă de partajare pe care nu a solicitat-o măcar în subsidiar în fața instanței de fond. Prin prisma motivelor de apel, cel al modalității de partajare a acțiunilor solicită obligarea apelantei la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 3 lit. c alin. 4 din Legea 146/1997.
Astfel, în cazul în care doar unul dintre soți deține părți sociale/acțiuni într-o anumită societate comercială, "aceste părți sociale vor fi evaluate în cadrul procesului de partaj pentru a se stabili valoarea lor reală, urmând ca părțile sociale/acțiunile să-i fie atribuite soțului titular, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soțul celălalt, conform cotei de contribuție stabilite, sau atribuirea către soțul celălalt a altor bunuri comune în compensație";. Sulta se referă la suma de ba ni care reprezintă diferența de valoare dintre două lucruri care se schimbă între ele ori dintre valoarea părții ce i se cuvine unei persoane în urma căsniciei și valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărțelii.
În cazul societăților pe acțiuni (care sunt societăți de capitaluri în care contează aportul social și nu persoana asociatului), acțiunile sunt supuse partajului ca orice alt bun comun, intrând în masa bunurilor devălmașe, dar cu respectarea dispozițiilor din materia societăților comerciale. Societatea pe acțiuni este societatea al cărei capital sociale este împărțit pe acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii răspuns numai în limita aportului lor. Societatea pe acțiuni este o societate de capital, elementul esențial îl reprezintă cota de capital investită de acționar - intuitu pecuniae. Acționarii au dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor, societatea însă neavând obligația să le cumpere.
Poate dispune instanța prin hotărâre ca soțul să devină acționar al unei societăți? Nu are logică juridică în procesul de partaj un asemenea punct de vedere deoarece în situația în care societatea pe acțiuni este de tip închis acțiunile nu sunt cotate și tranzacționate pe piața valorilor mobiliare, aceste acțiuni nu se pot vinde decât unui acționar sau la un preț net inferior valorii de circulație a acestora. De aceea, părțile sociale sau părțile de interes, acțiunile, deși bunuri comune, nu pot fi atribuite soțului neasociat/neacționar, urmând ca acesta să primească sultă.
În ceea ce privește obligarea apelantei de a achita în lei întreaga sultă compensatorie apreciază că dispoziția instanței este legală și temeinică. În mod corect suma de 38.840 euro a fost calculată în lei la data achitării de către S.C. R. S.A. B.
, la un curs de 4,53 lei/euro. La data de_, pârâta a obținut din vânzarea acțiunilor de la R. suma de 38.840 euro, suma totală obținută de pârâtă din valorificarea acțiunilor fiind astfel 240.205,2 lei, la care se adaugă 210.119 lei acțiuni rămase la valoarea nominală de 0,1 lei/acțiune.
Potrivit art. 1271 Cod civil (1) "Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executări propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației";. Potrivit principiului nominalismului monetar puterea de plată a banilor rămâne constantă, nefiind influențată de puterea de cumpărare, iar tranzacțiile în România se fac în lei și nu în euro potrivit codului fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că apelanta s-a opus tot timpul acțiunii de partaj, neexistând vreo cerere reconvențională, instanța în mod corect a obligat-o pe pârâtă să suporte cheltuielile de judecată în întregime, astfel că solicită respingerea cererii privind reducerea cheltuielilor de judecată.
Apelul este fondat.
În mod corect reține apelul că acțiunile nevândute trebuiau partajate în natură, în mod egal între cei doi foști soți, în primul rând în considerarea principiului consfințit de articolul 6735alin. 2 din Codul de procedură civilă, unde se prevede că
"instanța va face împărțeala în natură";. Pe de altă parte, în speță nu este dat impedimentul evocat de judecătorie pentru a înlătura aplicabilitatea regulii fundamentale enunțate, întrucât, cum chiar sentința subliniază, în cazul societăților pe acțiuni (care sunt societăți de capitaluri în care contează aportul social și nu persoana asociatului), acțiunile sunt supuse partajului ca orice alt bun comun, intrând în masa bunurilor devălmașe, dar cu respectarea dispozițiilor din materia societăților comerciale.
Deși dezleagă problema de drept corespunzător, când efectuează partajul abzice de la principiul de bază amintit și atribuie toate acțiunile pârâtei, dar pentru argumentul naturii juridice a părților sociale în societățile cu răspundere limitată, și a părților de interes în societățile în nume colectiv și cele în comandită simplă, situație care nu se regăsește în speță văzând că toate societățile unde deține pârâta acțiuni sunt societăți pe acțiuni, circumstanță ce se deduce cu claritate din adresa existentă în dosarul de fond (f. 89-90).
În concluzie, nu există nicio piedică pentru ca acțiunile să fie împărțite în natură, în mod egal pentru fiecare parte, în vederea asigurării echității în această procedură.
Este adevărat că la fond pârâta a solicitat adoptarea unei soluții de respingere a acțiunii introductive și nu a indicat în subsidiar, în cazul în care acțiunea va fi admisă, o variantă de partajare, însă instanța, ajungând la o soluție contrară celei cerute de pârâtă, nu putea abzice de la principiul general al împărțelii bunurilor în natură.
Posibilele riscuri în administrare ori valorificarea acțiunilor se impune a fi suportate de ambii foști soți, ținând seama de natura bunurilor supuse lotizării.
Este fondată și cea de-a doua critică adusă sentinței de către pârâtă. Sumele deținute de apelantă provenite din vânzarea majorității acțiunilor sunt exprimate atât în lei, cât și în euro (f. 123, 127). Nu există niciun temei care să justifice obligarea pârâtei la plata către reclamant a jumătății sumei existente în contul acesteia în euro, în moneda națională. În acest context trebuie luate în considerare fluctuațiile raportului lei/euro, iar prin obligarea acesteia la plata sumei în moneda avută se asigură echilibrul patrimonial între părți, o altă regulă ce se impune a fi respectată la împărțeala judiciară. Rezultatul împărțirii sumei de 38.840 euro este 19.420 euro.
De altfel, se consideră că intimatul nu este cu nimic prejudiciat prin acordarea sumei în Euro, notoriu fiind faptul că moneda națională, în general, se află în proces de depreciere în raport de moneda euro, împrejurare care nu-i poate fi decât favorabilă și reclamantului, alături de pârâtă.
Trimiterea din întâmpinarea formulată în apel la prevederile art. 1271 alin. 1 Noul Cod civil nu-și găsește aplicabilitatea în cauză, pe de o parte pentru că este o reglementare ulterioară începerii procesului, astfel că acesta trebuie să fie cârmuit de dispozițiile legale în vigoare la data declanșării lui, iar pe de altă parte articolul este inclus în Noul Cod civil în secțiunea privind efectele contractului, altă materie decât cea de față.
Reclamantul a suportat cheltuieli de judecată la fond de 7162 lei, iar pârâta de 300 lei. Ținând cont de faptul că în procesul de partaj fiecare codevălmaș are dubla calitate de creditor și debitor, că împărțirea profită ambelor părți, se va proceda la recalcularea cheltuielilor datorate de pârâtă, astfel: se vor compensa sumele până la concurența celei mai mici (7162 lei - 300 lei) de 6862 lei, care se va împărți la
jumătate, conform cotelor reținute de sentință și necontestate prin apel, rezultând astfel obligația pârâtei de a plăti reclamantului 3431 lei.
Pentru considerațiile de până acum, apelul urmează să fie admis așa cum s-a formulat.
Intimatul a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și, drept urmare, va fi obligat să plătească apelantei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, suma de 819 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului avocațial (f. 7), a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar (f. 4, 5, 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta I. Artemizia, cu domiciliul în B., str.
T. V., bl. 17, sc. A, ap. 13, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
- partajează în natură acțiunile în număr de 210.119, atribuind reclamantului
T. D.
, domiciliat în B., str. S., nr. 11, bl. L10, sc. B, et. 2, ap. 29, jud. B.
-Năsăud, un număr de 105.060, iar pârâtei un număr de 105.059;
- obligă pe pârâtă să plătească reclamantului sumele de 32.130 lei și 19.420 Euro, urmare a împărțirii valorii obținută de pârâtă prin vânzarea restului de acțiuni.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți la fond până la concurența celei mai mici și, în final, obligă pe pârâtă să achite reclamantului suma de 3431 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Obligă pe intimat să plătească apelantei suma de 819 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. C. | S. | I. | C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond M. I.F.
| ← Decizia civilă nr. 4137/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 1090/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
