Decizia civilă nr. 4514/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4514/R/2013

Ședința publică din 22 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.

A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. V., împotriva deciziei civile nr. 289/A din 05 iunie 2013 a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați C. V., S.C. M. S.R.L., S.C. C.

M V S.R.L., S.C. E. T. S.R.L. și S.C. C. M. S.R.L., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă N. V., asistată de domnul avocat B. A., a cărui împuternicire avocațială pentru redactare și pentru susținere recurs, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, se află la f. 5 din dosar, și reprezentantul pârâtului intimat C. V., domnul avocat D. Ș., a cărui împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj se află la f. 18 din dosar, lipsă fiind pârâtul intimat C. V. personal și reprezentanții pârâtelor intimate S.C. M. S.R.L., S.C. C. M V S.R.L., S.C. E. T. S.R.L. și S.C. C. M. S.R.L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dosarul se află la al doilea termen de judecată, în recurs.

Reprezentantul pârâtului intimat C. V. solicită luarea cauzei la ora 9:30, întrucât clientul său dorește să fie prezent personal la dezbateri.

Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantei recurente această solicitare a reprezentantului pârâtului intimat.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că este de acord ca prezenta cauză să fie luată la ora 9:30.

Curtea, după deliberare, încuviințează solicitarea reprezentantului pârâtului intimat și lasă cauza la a doua strigare, pentru care fixează ora 9:30, pentru a da pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă N. V., asistată de domnul avocat B. A., și pârâtul intimat C. V., care se prezintă în nume propriu și în calitate de asociat la S.C. M. S.R.L., S.C. C. M V S.R.L., S.C. E. T. S.R.L. și S.C. C.

M. S.R.L., asistat de domnul avocat D. Ș. .

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

Recursul declarat de reclamanta N. V. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat C. V. și nu a fost timbrat la data înregistrării sale, însă ulterior, la data de_ s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6.466,48 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei (f. 28 și 29 din dosar).

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

La data de_ reclamanta recurentă N. V., prin intermediul domnului avocat B. A., a înregistrat la dosar o notă, prin care arată că depune la dosarul cauzei adresa nr. 47291/_ emisă de OTP Bank, precum și o copie conformă cu originalul de pe această adresă.

În aceeași notă se menționează că adresa anterior arătată a fost comunicată după pronunțarea hotărârii de către instanța de apel. La notă a fost anexată atât adresa arătată anterior, cât și o copie conformă cu originalul de pe această adresă, din care rezultă că a fost respinsă cererea privind înlocuirea debitorului principal din contractul de credit nr. C_ /_ .

Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin care se solicită reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, care implică reanalizarea probelor administrate în cauză, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, precum și excepția inadmisibilități criticilor din recurs ce vizează soluția primei instanțe.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să pună concluzii și cu privire la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocată, din oficiu, de către Curte și arată că este greu să se facă o demarcație între motivele de netemeinicie și motivele de nelegalitate a hotărârii atacate. De asemenea, arată că s-a străduit ca toate aspectele pe care le-a invocat să vizeze nelegalitatea și nu netemeinicia hotărârii atacate.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantei recurente împrejurarea că prin întâmpinarea formulată de pârâtul intimat s-a invocat aceeași excepție a inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că recursul trebuie citit cu mare atenție, întrucât există un text imperativ raportat la ce anume se împart bunurile părților și implicit valoarea acestora.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să:

1. Admită recursul declarat de reclamantă, în sensul determinării în concret a sultei cuvenite reclamantei pentru cota de ½ parte de contribuție la dobândirea bunurilor, inclusiv a părților sociale deținute de pârât la următoarele societăți comerciale: S.C. M. S.R.L., S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. M V

   S.R.L. și S.C. E. T. S.R.L., pe baza evaluărilor de la data desfacerii căsătoriei, sultă al cărei cuantum total este de 960.000 lei.

2. Admită apelul reclamantei, să respingă apelul pârâtului și să mențină celelalte dispoziții ale instanței de fond precum și cele ale instanței de apel, prin care au fost respinse solicitările apelantului.

Reprezentantul reclamantei recurente arată următoarele:

Față de aspectele invocate, în cauză există două posibilități, respectiv: fie recursul reclamantei va fi considerat inadmisibil și va fi anulat, fie se va analiza prin prisma motivelor de nelegalitate.

La f. 31 din dosarul instanței de apel există încheierea ședinței publice din data de_, când părțile au fost prezente și au cerut instanței să ia act de tranzacția încheiată între părți, dar colegul său a mai adăugat ceva, respectiv a spus că "în Tranzacția parțială la punctul 5 alin. 6 părțile au inserat o condiție, care în prezent nu mai operează și nu mai este luată în considerare (f. 22 dosar, vol. II)";.

Nici până azi banca nu a acceptat schimbarea debitorului.

Motivul real pentru care banca refuză să schimbe debitorul este cel referitor la plafonul privind veniturile debitorului.

Din adresa depusă la dosar pentru prezentul termen de judecată, rezultă împrejurarea că reclamanta recurentă este supusă riscului de a fi executată silit, pentru că are credit la bancă pentru locuință.

La data când se judecă recursul condiția inserată în tranzacție nu este îndeplinită, motiv pentru care, consideră că ar trebui admis recursul reclamantei, casarea deciziei atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, instanța făcând abstracție de tranzacția încheiată între părți.

În opinia sa, instanța de apel a operat cu două unități de măsură, întrucât pentru bunurile mobile a avut în vedere valoarea din martie 2008, iar pentru bunurile imobile și părțile sociale a avut în vedere valoarea din 31 mai 2011.

La modalitatea de evaluare a bunurilor trebuia să se aibă în vedere prevederile Legii nr. 297/2004, respectiv valoarea care o dă cererea și oferta, prin valoarea pe care o dă bursa.

Face referire la un alt dosar și arată că simplul fapt că părțile au prevăzut în contract o altă valoare, s-a considerat de către instanță că a fost o manipulare a pieții de capital.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă aspectul la care s-a referit anterior face sau nu obiectul acestui dosar, acesta arată că nu face obiectul prezentului dosar, ci doar a exemplificat o situație.

În concluzie, reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.

Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată și arată următoarele:

În concret, din recurs rezultă cu plenitudine că singura nemulțumire a reclamantei recurente este cea referitoare la stabilirea valorii desocotirii dintre părți, chestiune ce ține de starea de fapt.

Prin recurs au fost invocate două aspecte și, anume:

1. Instanța de apel a greșit în aplicarea legii referitor la bunurile care urmau a fi împărțite, respectiv nu a stabilit corect care este valoarea de desocotit și care este sulta, însă aceasta este o chestiune de fapt susceptibilă de cenzurare în recurs;

2. Se face referire la piața de capital, însă niciuna dintre părți nu a jucat pe piața de capital, astfel încât, partajul nu poate fi raportat la piața de capital și chiar dacă se pune problema modalității de împărțire a părților sociale, respectiv, a acțiunilor, nu se pune problema schimbării acționarului.

În acest contest, analizând raportul de expertiză întocmit în cauză, tribunalul a făcut o egalizare a loturilor ce revin părților în urma partajului.

Prin urmare, ceea ce se critică prin recurs este ceea ce instanța de apel a înțeles analizând raportul de expertiză întocmit în cauză.

Reprezentantul pârâtului intimat arată următoarele:

În recursul formulat de reclamantă sunt chestiuni de fapt care vizează analiza probelor administrate în cauză.

S-a făcut o prezentare denaturată a stării de fapt.

S-a făcut acea tranzacție între părți, cu speranța că se va acorda acel credit și nu s-a acordat.

În tranzacția încheiată între părți, primul element este apartamentul, iar al doilea element sunt sumele ce trebuie achitate pentru apartament.

Reclamanta dorește ca sumele să fie achitate de pârât. Tranzacția reflectă interesul real al reclamantei.

În urma acestei înțelegeri dintre părți, care s-a făcut în cunoștință de cauză, instanța de apel le-a întrebat expres dacă își mențin tranzacția, iar părțile au răspuns că își mențin acea înțelegere.

Întreaga susținere din recurs este străină de această tranzacție încheiată între părți.

În recurs apar două probleme, respectiv:

O primă problemă ar fi aceea că, pentru prezentul termen de judecată s-a depus la dosar acea adresă, iar conținutul acesteia era deja cunoscut de către părți.

Urma ca pârâtul intimat să facă dovada unor venituri obținute din chirii și chiar dacă instanța a trecut peste acest aspect, trebuie avute în vedere dispozițiile Noului Cod Civil.

Chiar dacă instanța de recurs ar casa decizia atacată, apreciază că reclamanta nu ar dori un alt rezultat decât cel menționat de aceasta.

A doua problemă ar fi aceea că, azi s-a spus de către colegul său că, motivul principal de nelegalitate este cel referitor la împrejurarea că instanța de apel ar fi aplicat două unități de măsură, respectiv a avut în vedere valoarea de la data desfacerii căsătoriei și valoarea de la data efectuării raportului de expertiză, însă această susținere este falsă, având în vedere mențiunile din alin. 3 din pag. 19 a deciziei de apel.

Ambele părți au fost de acord ca valoarea apartamentului și garajului să se stabilească la momentul efectuării raportului de expertiză, apoi au încheiat acea tranzacție în care au convenit cine ia apartamentul și creditul și, de asemenea, bunurile mobile au făcut obiectul tranzacției dintre părți.

Instanța de apel doar a luat act de tranzacția încheiată între părți, iar acest aspect a fost detaliat în pag. 20 din decizia recurată.

În concluzie, reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat de reclamanta N. V. ca neîntemeiat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii pe care a depus-o azi la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 1674/_, pronunț ată de Jud ec ător ia De j în d osarnr._

, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. V., împotriva pârâtului C. V. și, în consecință:

S-a constatat calitatea de bunuri comune, dobândite în cota de ½ parte de reclamantă și pârât, existente la data desfacerii căsătoriei,_, după cum urmează:

1. imobilul apartament nr.52, situat în D., str. M. nr.2, județul Cluj, înscris în C.F. ind. Nr.9792 D., sub nr. topo. 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise în C.F. col. nr.8680 D., în valoare de 175.000 lei;

2. garaj auto dublu și terenul aferent, situat în D., str. M., județul Cluj, în valoare de 25.000 lei;

3. bunuri mobile în valoare totală de 27.600 lei, constând din: un dormitor în valoare de 1.000 lei; două biblioteci în valoare însumată de 3.000 lei; două canapele în valoare însumată de 2.400 lei; masă bucătărie în valoare de 300 lei; masă sufragerie cu 6 scaune, în valoare însumată de 600 lei; un frigider combină în valoare de 900 lei, și un congelator în valoare de 500 lei; o mașină de spălat automatic în valoare de 500 lei; un cuptor cu microunde și unul de pâine în valoare de 200 lei fiecare; un aragaz în valoare de 300 lei; două televizoare în valoare însumată de 600 lei; două laptopuri în valoare însumată de 7.000 lei; două calculatoare în valoare însumată de 5.000 lei; un scaner în valoare de 200 lei și un telefon în valoare de 100 lei; o combină audio în valoare de 4.000 lei; două comode TV în valoare însumată de 600 lei și două covoare în valoare însumată de 200 lei;

4. bunuri necorporale, constând din acțiuni în număr total de 17.417, deținute la nivelul S.C. Metex C. S.A. D., deținute astfel: 5.282 acțiuni pe numele pârâtului C. V. ; 12.135 acțiuni deținute de reclamantă, din care:

   10.548 în P.A.S. si 1.587 în nume propriu.

5. bunuri necorporale, constând din părți sociale, după cum urmează: deținute de pârâtul C. V.: 301 părți sociale, cu valoare nominală de 310 lei, la S.C. M. S.R.L.; 255 părți sociale, cu valoare nominală de 2.550 lei, la S.C.

C. M. S.R.L.; 147 părți sociale, cu valoare nominală de 1.470 lei, la S.C. E.

T. S.R.L.; 15 părți sociale, cu valoare nominală de 150 lei, la S.C. C. MV S.R.L.; deținute de reclamantă: 245 părți sociale, cu valoare nominală de 2.450 lei, la S.C. C. M. S.R.L.; 3 părți sociale, cu valoare nominală de 30 lei, la

S.C. E. T. S.R.L.

S-a constatat că reclamanta și pârâtul și-au asumat în timpul căsătoriei următoarele datorii, prin accesare de credite bancare: un credit ipotecar la OPT Bank România S.A., în sumă de 54.000 CHF - franci elvețieni, din care, până la data desfacerii căsătoriei,_, s-au achitat 3.282,73 CHF, rămânând o diferență de 50.717,27 CHF; un credit de nevoi personale la Banca Transilvania, în suma de 2.700 lei, rambursat în întregime de reclamantă după desfacerea căsătoriei; un credit de nevoi personale la Banca Transilvania, în sumă de 4.500 lei, nerambursat până la data desfacerii căsătoriei prin divorț; un credit de nevoi personale la Banca Transilvania, în sumă de 18.000 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 16.536 lei; un credit de nevoi personale la Banc Post, în cuantum de 16.540 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 12.964 lei.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului ½ parte din valoarea ratelor lunare achitate de acesta din urmă după data desfacerii căsătoriei - _

, la creditele de nevoi personale contractate la Banca Transilvania, respectiv creditul de nevoi personale accesat la Banc Post.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei ½ parte din valoarea ratelor lunare achitate de aceasta din urmă după data desfacerii căsătoriei,_, la creditul în franci elvețieni mai sus menționat.

S-a dispus preluarea de către pârât a obligațiilor de plată a creditelor mai sus menționate și obligă reclamanta să plătească pârâtului sumele cuvenite în lei și respectiv în franci elvețieni - CHF, corespunzătoare cotei de ½ parte din datoriile rezultate din creditele bancare preluate efectiv la plată prin partaj.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei echivalentul valoric aferent cotei acesteia de ½ parte de contribuție la dobândirea părților sociale deținute de pârât în cadrul S.C. M. S.R.L, S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. și

S.C. E. T. S.R.L., din activul net al societăților comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului echivalentul valoric aferent cotei acestuia de ½ parte de contribuție la dobândirea părților sociale deținute de reclamantă la S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. și S.C. E.

T. S.R.L., din activul net al societăților comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.

S-a dispus sistarea indiviziunii, prin formarea de loturi în natură și atribuire, astfel:

1. lotul nr.1, format din bunuri mobile în valoare totală de 12.400 lei, se atribuie reclamantei, în cotă de 1/1 parte, după cum urmează: o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei; masă sufragerie cu șase scaune, în valoare de 600 lei; mașina de spălat automată, în valoare de 500 lei; cuptor pâine, în valoare de 200 lei; televizor, în valoare de 300 lei; un laptop, în valoare de 3.500 lei; două calculatoare, în valoare de 5.000 lei; un scaner, în valoare de 200 lei; două comode, în valoare de 600 lei;

2. lotul nr.2, format din bunuri mobile în valoare totală de 15.200 lei, se atribuie pârâtului, în cotă de 1/1 parte, după cum urmează: un dormitor, în valoare de 1.000 lei; o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei; două canapele, în valoare de 2.400 lei; masă bucătărie, în valoare de 300 lei; frigider combină, în valoare de 900 lei; congelator, în valoare de 500 lei; cuptor microunde, în valoare de 200 lei; aragaz, în valoare de 300 lei; televizor, în valoare de 300 lei; un laptop, în valoare de 3.500 lei; telefon, în valoare de 100 lei; combină audio, în valoare de

4.000 lei; două covoare, în valoare de 200 lei;

S-a dispus sistarea indiviziunii asupra apartamentului nr.52, situat în D., str. M. nr.2, județul Cluj, înscris în C.F. ind. Nr.9792 D., sub nr. topo. 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise în C.F. col. nr.8680 D., în valoare de 175.000 lei, precum și asupra garajului auto dublu, cu terenul aferent în suprafață de 36 m.p., situat în D., str. M., județul Cluj, evidențiat în C.F. nr.8695 D., sub nr. topo.4/2, în valoare de 25.000 lei, prin atribuirea acestor bunuri pârâtului, în cota de 1/1 parte, cu consecința înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate pe numele acestuia, ca bun propriu, în cota de 1/1 parte, cu titlu de partaj.

S-a constatat obligația pârâtului privind escontarea reclamantei cu suma de 108.950 lei, corespunzător cotei acesteia de ½ parte de contribuție, din care 107.600 lei prin efectul atribuirii în favoarea pârâtului, în cota de 1/1 parte, a imobilelor și bunurilor mobile menționate la pct.7 și 8, iar suma de 1.350 lei reprezentând jumătate din creditul în valoare de 2.700 lei, rambursat după divorț în întregime de reclamantă.

A fost atribuit reclamantei acțiunile S.C. Metex C. S.A. D., în număr de 17.417, cu obligarea de a-l esconta pe pârât cu suma de 30.479,75 lei.

S-au compensat sumele în lei reciproc datorate conform pct. 9 și 10 și, în consecință, a fost obligat pârâtul să-i achite reclamantei prin diferență suma de 78.470,25 lei.

A fost respinsă acțiunea civilă a reclamantei față de pârâtele S.C. M. S.R.L, S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. și S.C. E. T. S.R.L., ca fiind

introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional C. V. .

A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 3.864 lei cheltuieli de judecată.

Pen tru a pronunț a ace as tă soluț ie, ins tanț a de f ond a reț inu t în

cons ideren tele sen tin țe i s ale, ur măto arele

:

"

Căsătoria încheiată între reclamantă și pârât la data de_ a fost desfăcută prin divorț de comun acord conform sentinței civile nr.91/_, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr._ .

În lumina dispozițiilor art. 30 alin. 1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Având pretenția că un bun este propriu, pârâtul trebuie să înlăture prezumția relativă de comunitate, cu referire în speță la faptul că plata prețului pentru apartament s-a făcut din banii primiți ca dar manual din partea părinților, corespunzător unei cote de 125/180 parte la dobândire, astfel că bunul este propriu în limita acestei cote.

Martora Zanc Susana a relatat din spusele soțului ei, cum că părinții pârâtului l-ar fi ajutat cu o sumă de bani la cumpărarea apartamentului, fără să cunoască în ce cuantum și alte amănunte, interesând dacă a fost vorba de un împrumut sau de o liberalitate sub forma darului manual. Mărturia este însă una secundară și vine din partea unei persoane aflată în rudenie cu pârâtul, putând fi apreciată ca subiectivă și care, în lipsă de alte dovezi lămuritoare, cu care să se coroboreze, nu dovedește faptul că s-a primit o sumă de bani concretă sub forma darului manual de către pârât, pentru plata unei diferențe de preț la apartament.

Susținerile martorei amintite se mai referă la munca fizică prestată de părinții pârâtului ca ajutor la renovarea clădirilor cumpărate de societățile comerciale unde acesta era asociat și administrator, la transporturile efectuate de respectivii cu mașina în interesul firmelor fiului lor, precum și la faptul că, în repetate rânduri, le-a cerut acestora bani cu împrumut, însă a fost refuzată de părinții pârâtului, deși nu era vorba de sume mari, pe motiv că tocmai îi dăduseră acestuia bani și nu mai dispuneau de alte resurse.

Însă, o astfel de muncă eventual prestată în favoarea firmelor, nu are de a face cu problematica privind banii soților folosiți ca aport social la constituirea în timpul căsătoriei societăților comerciale în cauză și caracterizarea părților sociale astfel dobândite ca fiind bunuri comune.

În privința refuzului de acordare a unor împrumuturi bănești martorei, trebuie spus că, dacă au existat astfel de cereri, poate fi vorba și de o eventuală scuză a părinților pârâtului, iar în lipsă de alte dovezi concludente, mărturia nu poate proba faptul că acesta din urmă se împrumutase cu diferite sume de bani de la părinți, pe care le-a folosit în interesul căsniciei cu reclamanta.

Nici martorul Mânzat Darie, care pretinde că a lucrat de la bun început ca zilier în societatea M. administrată de pârât, nu cunoaște "din banii cui s-a făcut firma";.

În privința garajului și a clădirilor cumpărate de societățile administrate de pârât, martorul a arătat că a lucrat ca muncitor necalificat și că a primit bani pentru activitatea prestată, deopotrivă de la pârât și tatăl acestuia.

De vreme ce este îndeobște cunoscut că muncile "grele";, precum edificarea sau renovarea unor construcții în regie proprie de către o familie, reprezintă "apanajul bărbaților";, ei fiind cei care achiziționează materialele necesare, tocmesc echipa de meșteri și coordonează munca de șantier, atunci este firesc ca și operațiunea remiterii banilor necesari diferitelor persoane, cu care s-a intrat în relații de colaborare sub acest aspect, să fie făcută în mod obișnuit tot de către cei în cauză, iar nu de către femeile din familie, chiar dacă, prin reducere la absurd, banii ar proveni exclusiv din veniturile acestora din urmă. Altfel spus, susținerea martorului, care consideră că atunci când primea bani de la tatăl pârâtului însemna că era plătit din veniturile acestuia, este evident irelevantă, întrucât faptul predării unor sume de bani în condițiile date, interesând mai ales garajul, nu dovedește și proveniența acestora, aspect lăsat neprobat de pârât. De altfel, martorul a omis să mai precizeze dacă, atunci când primea bani de la pârât în aceleași împrejurări, sumele respective reprezentau veniturile proprii ale acestuia, dar evident că nici nu era necesar să o facă, întrucât, până la proba contrară, fiind vorba de un edificiu ridicat în timpul căsătoriei, se prezumă că și prețul operațiunii de construire a fost suportat din banii comuni ai soților.

Nici înscrisurile depuse de pârât nu dovedesc caracterul de bun propriu pentru bunurile litigioase. Indiferent de natura bunului și modul de plată a prețului, integral sau în rate, acesta devine comun dacă este dobândit de oricare dintre soți, cu titlu oneros, în timpul căsătoriei și nu face parte din rândul bunurilor pe care legea le exceptează de la regula comunității.

Bunul dobândit numai de către unul dintre soți în timpul căsătoriei, devine comun, chiar dacă înscrisul constatator al dobândirii este întocmit numai pe numele unuia dintre soți și chiar dacă bunul a fost achiziționat, în mod cert, numai cu salariul unuia dintre soți, cum ar fi în cazul în care prețul bunului a fost plătit în rate exclusiv de către soțul titular de contract.

În privința situației acțiunilor și părților sociale, ca titluri de valoare dobândite în timpul căsătoriei, ele sunt bunuri comune, fără excepție, potrivit cotei de contribuție avute de către soți în căsnicie la achiziția tuturor bunurilor familiei.

Astfel, atât acțiunile cumpărate de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, cât și părțile sociale din capitalul firmele înființate de către unul sau ambii soți, ori pe care le-au dobândit prin cesiune în perioada căsniciei, din veniturile familiei, sunt bunuri comune. Doar exercitarea drepturilor decurgând din titlul de valoare se face de soțul titular, după regulile cuprinse în Legea societăților comerciale nr.31/1990 si în alte acte normative în materie, ca o excepție de la regula generală consacrată de art.35 din Codul familiei, potrivit căreia soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. De menționat și faptul că Legea nr.287/2009, privind Noul Cod Civil, reglementând regimul aporturilor de bunuri comune, a ajuns să consacre acest caracter titlurilor de valoare.

Așa fiind, rezultă că părțile sociale dobândite de reclamantă și pârât din veniturile familiei în timpul căsătoriei, fie cu ocazia constituirii firmelor S.C. M. S.R.L., S.C. C. M. S.R.L. și S.C. C. MV S.R.L., fie prin cesiune în cazul S.C.

E. T. S.R.L., sunt bunuri comune, același regim avându-l și acțiunile achiziționate la nivelul S.C. Metex C. S.A. D. . De menționat și faptul că, exceptând firma S.C. M. S.R.L., pârâtul nu a contestat dobândirea celorlalte părți sociale, precum și a acțiunilor, din fonduri comune în timpul căsătoriei, aspect subliniat în concluziile scrise.

Susținerea existenței unor venituri ale pârâtului de până la 5 ori mai mari față de reclamantă, în raport de toată perioada căsniciei, este contrazisă de

evidența veniturilor salariale operate în cărțile de muncă ale foștilor soți, potrivit cărora reclamanta a câștigat cu mult mai bine decât pârâtul în tot timpul căsătoriei. Câștigul în bani reprezentat de beneficiile realizate de soți sub forma dividendelor obținute de la firmele unde sunt asociați sau acționari, nu sunt bunuri proprii, ci comune, potrivit art. 30, 31 din Codul familiei.

În considerarea celor expuse, instanța a constatat caracterul de bunuri comune al acțiunilor și părților sociale, alături de restul bunurilor menționate prin acțiune, urmând a constata cota egală de contribuție la dobândire.

Văzând că legea reglementează în condiții extrem de favorabile transmiterea acțiunilor, ca titluri de valoare tranzacționabile indiferent persoana acționarului, fără instituirea de restricții în acest sens, rezultă posibilitatea partajării lor în natură, potrivit regulilor generale, respectiv acordul foștilor soți și interesul mai caracterizat dovedit al unuia în a-i fi atribuite, cu obligarea la plata echivalentului valoric al cotei de contribuție la dobândire în favoarea celuilalt soț.

În schimb, transmiterea părților sociale se face cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea anumitor cerințe de valabilitate, în care factorul personal este profund relevant, și anume: între asociați; către persoane din afara societății, dar numai cu aprobarea asociaților reprezentând ¾ din capitalul social; prin succesiune. ( art. 202 din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale).

Prin urmare, fiind exclusă transmiterea părților sociale în alte situații și condiții decât cele stipulate, precum atribuirea în natură prin efectul partajului de bunuri comune, rezultă că soțul netitular este îndreptățit doar la plata echivalentului valoric al cotei sale de contribuție la dobândire, raportat la activul net al societății comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.

Așa fiind, se va proceda la partajarea bunurilor comune, conform dispozițiilor art. 728 Cod civil, respectiv art. 673¹ și următoarele din Codul de procedură civilă, prin formare și atribuire de loturi în natură, cu stabilirea obligației de plată a sultei, ca regulă generală.

Instanța a constatat că reclamanta și pârâtul au ajuns la un acord în privința existenței și valorii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (a se vedea și concluziile scrise), inclusiv pentru apartament și garaj, evaluate la 175.000 lei și respectiv 25.000 lei, exceptând proprietatea unuia din cele două laptopuri, despre care pârâtul a afirmat că ar aparține S.C. M. S.R.L., fără a proba susținerea. Spre acest sfârșit, din moment ce s-a recunoscut achiziția a două astfel de obiecte în timpul căsătoriei, ele intră în masa bunurilor comune de împărțit, cât timp nu se dovedește contrariul.

Potrivit regulii partajului în natură, cererea reclamantei de a primi o parte din bunurile mobile primează în fața solicitării pârâtului de a-i fi atribute în întregime, astfel că acesteia i se vor atribui următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 12.400 lei,respectiv: o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei; masă sufragerie cu șase scaune, în valoare de 600 lei; mașina de spălat automată, în valoare de 500 lei; cuptor pâine, în valoare de 200 lei; televizor, în valoare de 300 lei; un laptop, în valoare de 3.500 lei; două calculatoare, în valoare de 5.000 lei; un scaner, în valoare de 200 lei; două comode, în valoare de 600 lei.

Pârâtul va primi următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 15.200 lei: un dormitor, în valoare de 1.000 lei; o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei; două canapele, în valoare de 2.400 lei; masă bucătărie, în valoare de 300 lei; frigider combină, în valoare de 900 lei; congelator, în valoare de 500 lei; cuptor microunde, în valoare de 200 lei; aragaz, în valoare de 300 lei; televizor, în

valoare de 300 lei; un laptop, în valoare de 3.500 lei; telefon, în valoare de 100 lei; combină audio, în valoare de 4.000 lei; două covoare, în valoare de 200 lei.

Văzând că reclamanta a cerut echivalentul pecuniar pentru apartament și garaj, bunurile vor fi atribuite pârâtului, care va prelua și creditul în sumă de

54.000 CHF - franci elvețieni contractat în timpul căsătoriei, folosit la cumpărarea acțiunilor la nivelul S.C. Metex C. S.A. D., pentru a cărui plată s-a instituit o ipotecă asupra acestui bun.

Spre acest sfârșit, datoriile comune ce trebuie împărțite între părți, sunt formate din următoarele credite bancare contractate în timpul căsătoriei:

- un credit ipotecar la OPT Bank România S.A., în sumă de 54.000 CHF - franci elvețieni, la un curs de 1,937 lei, contractat de reclamantă la data de _

, folosit la cumpărarea acțiunilor deținute de pârât la nivelul S.C. Metex C. S.A.

1. . Până la data desfacerii căsătoriei -_, s-au achitat 3.282,73 CHF, rămânând o diferență de 50.717,27 CHF, respectiv echivalentul a 148.602 lei, la un curs valutar de schimb de 1 CHF = 2,93 lei, împrumut rambursat în rate lunare exclusiv de către reclamantă după divorț.

   • un credit personal pe salariu, în valoare de 2.700 lei, contractat de reclamantă la data de_, rambursat în întregime de aceasta în data de _

     , după desfacerea căsătoriei.

   • pârâtul C. V., cu un credit personal pe salariu, în valoare de 4.500 lei, nerambursat pană la data desfacerii căsătoriei la nivelul Băncii Transilvania; un credit contractat la aceeași instituție bancară, în cuantum de 18.000 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 16.536 lei, și respectiv un al doilea credit pe care l-a contractat de la Banc Post, în cuantum de

16.540 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 12.964 lei, astfel că și aceste debite urmează a fi împărțite.

Văzând opțiunea pârâtului și acordul reclamantei, fostul soț va prelua, pe lângă creditul în franci elvețieni, și restul de credite angajate, aflate în plată la data partajului.

Deoarece, după data desfacerii căsătoriei, părțile au procedat la plata ratelor scadente, în nume propriu, ca titulari de credite, instanța urmează să constate existența obligației fiecăruia privind escontarea pecuniară a celuilalt, corespunzător cotei ½ parte din valoarea ratelor lunare pe care le-au achitat la credite după data desfacerii căsătoriei -_ .

Văzând faptul că reclamanta a rambursat după divorț în întregime creditul în valoare de 2.700 lei, pârâtul este obligat să-i plătească suma de 1.350 lei, aferentă cotei de ½ parte ce-i revine din datoria contractată în timpul căsătoriei.

Prin urmare, primind apartamentul și garajul, precum și bunurile mobile menționate mai sus, în valoare însumată de 215.200 lei, pârâtul este ținut să o esconteze pe reclamantă cu jumătate din această sumă, potrivit cotei de ½ parte contribuție la dobândire, deci cu suma de 107.600 lei, la care se adaugă suma de

1.350 lei.

Întrucât reclamanta a solicitat atribuirea acțiunilor S.C. Metex C. S.A. D., în număr de 17.417, existând acordul pârâtului în acest sens, instanța i le va atribui, cu obligarea de a-l esconta pe fostul soț cu suma de 30.479,75 lei, luând ca etalon un preț de 3,5 lei/acțiune, aceasta fiind valoarea din momentul închiderii tranzacțiilor în piață din ziua de_ - data desfacerii căsătoriei.

C. pensând sumele în lei amintite, rezultă că pârâtul este obligat să-i achite reclamantei prin diferență suma de 78.470,25 lei.

În privința titlurilor de valoare constând în părțile sociale dobândite în timpul căsătoriei prin constituire sau cesiune la nivelul societăților comerciale pârâte, văzând motivele anterior expuse și care fac imposibilă partajarea lor în natură,ci doar prin echivalent, se va dispune obligarea fiecăruia dintre foștii soți

a echivalentului valoric al cotei de contribuție de ½ parte la dobândire, raportat la activul net al societăților comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.

În privința situației pârâtelor societăți comerciale, instanța constată că recunoașterea calității de bunuri comune supuse partajului și celelalte pretenții în legătură cu titlurile de valoare dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, nu justifică legitimarea lor procesuală pasivă în proces. Chemarea în judecată fără formularea de pretenții concrete împotriva lor, de a da, a face sau a nu face ceva, nu poate fi primită doar pentru opozabilitate, motiv de respingere a acțiunii în privința lor, ca fiind intentată în contra unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În privința cheltuielilor de judecată văzând dispozițiile art.274, 276 Cod procedură civilă, dat fiind caracterul de judicium duplex al procesului de partaj, în care copărtașii au deopotrivă calitatea de reclamant și pârât, potrivit întinderii drepturilor cuvenite fiecăruia, reține că va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă cu acest titlu a sumei de 3.864 lei";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în termen legal, pe de o parte, reclamanta N. V., iar pe de altă parte, pârâtul C. V. .

Prin propriul apel, reclamanta

a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul determinării în concret a sultei cuvenite reclamantei pentru cota de parte de contribuție la dobândirea părților sociale deținute de pârât la următoarele societăți comerciale: S.C. M. S.R.L, S.C. C. M. S.R.L, S.C. C. MV S.R.L si S.C. E. T. S.R.L., sultă calculata la cota de ½ parte din activul net al fiecărei societăți; stabilirii calității procesuale pasive a societăților S.C. M. S.R.L.,S.C. C. M. S.R.L, S.C. C. MV S.R.L. si S.C. E. T. S.R.L.;

schimbarea în parte a încheierii de ședință din data de_ (fila 392 din dosarul cauzei), respectiv dispozițiile prin care instanța de fond a respins cererea în probațiune formulata de reclamanta, privind efectuarea unei expertize pentru stabilirea activului net al societăților comerciale parate S.C. M. S.R.L., S.C. C.

1. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. si S.C. E. T. S.R.L, indicând părțile.

   Prin propriul apel, pârâtul C. V.

   a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de reclamanta

2. V., în sensul partajării bunurilor comune, însă cu respingerea cererii reclamantei, de stabilire a cotelor de contribuție egale, precum și a cuprinderii în masa bunurilor comune a părților sociale ale societății S.C. "M. " S.R.L. precum și a celorlalte părți sociale sau acțiuni, și a admiterii în întregime a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată l a apelul p âr âtulu i, recl aman ta N. V.

a solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul C. V.

a solicitat respingerea apelului reclamantei ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 289/A/_, pronunțată în dosar nr. _

, a admis în parte apelurile declarate de reclamantă și de pârât, a schimbat în parte sentința apelată, astfel:

A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. V. împotriva pârâtului C. V. .

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul C. V. împotriva reclamantei N. V. .

A luat act de Tranzacția parțială încheiată între părți la data de _

astfel:

"Subsemnații C. V., domiciliat în D., str. M., nr.2, ap.52, jud. Cluj în calitate de apelant pârât, și N. V., domiciliată în D., str.

1. T., nr.59, jud. Cluj, vă solicităm să luați act de prezenta Tranzacție

   Întemeiată din punct de vedere formal pe prevederile art.271 din codul de procedură civilă vechi, raportat la art.3 din Legea nr.76/2012, prin care subsemnații am convenit să soluționăm amiabil parțial litigiul în ceea ce privește:

   • apartamentul nr.52 situat în D., str. M., nr.2, județul Cluj, înscris în CF nr.9792, cu nr. top 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise în CF nr.8680 colectivă D. ;

   • garaj auto dublu și teren aferent situat în D., str. M., județul Cluj;

   • creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni, contractat de N. V. în timpul căsătoriei, cu privire la care s-a înscris drept de ipotecă asupra apartamentului nr.52, situat în D., str. M., nr.2, județul Cluj, înscris în CF nr.9792 D. ,cu nr. top 4315/5/S/LII;

   • bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepția părților sociale și acțiunilor.

Având în vedere faptul că părțile au împărțit de comun acord bunurile mobile pe durata procesului, fiecare luând în posesie bunurile ce i-au revenit( fără părțile sociale și acțiunile), am convenit asupra faptului că apartamentul și garajul descrise mai sus să revină subsemnatului C. V. în cota de 1/1 parte, cu obligația de a prelua și creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni și toate accesoriile aferente acestui credit, cu aprobarea prealabilă a băncii creditoare OTP Bank.

Părțile au convenit ca suma care va fi achitată de C. V. la OTP Bank prin preluarea creditului să îl exonereze de plata sultei datorate subsemnatei N.

V. pentru cota parte din apartament și garaj, în condițiile în care banca creditoare va fi de acord cu modificarea contractului de credit și a contractului de ipotecă, în sensul că debitor va apare C. V. prin radierea oricărei obligații a subsemnatei N. V. .Ca efect al prezentei înțelegeri părțile declară că nu mai au nici un fel de altă pretenție reciprocă, de nici un fel de natură, privitoare la împărțirea bunurilor mobile și imobile menționate expres în prezenta tranzacție și nu afectează în nici un fel drepturile reclamate, pozițiile exprimate și solicitările părților cu privire la celelalte bunuri( părți sociale sau acțiuni) care fac obiectul litigiului dintre părți.";

A constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunuri necorporale, constând din părți sociale, după cum urmează: deținute de pârâtul C. V.: 301 părți sociale la S.C. M. S.R.L. 15 părți sociale, la S.C. C. MV S.R.L.; deținute de reclamantă: 16657 acțiuni deținute la SC Metex C. S.A, Dispune partajarea bunurilor necorporale constând din acțiunile și părțile sociale, reținute de prima instanță, conform răspunsului la obiecțiuni din_, obiecțiunea 11, tabelul anexă 1, varianta neajustată la valoarea de piață, al raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Culda Emil astfel: atribuie reclamantei N.

V. titlurile de valoare cumulate la 1.159.494 lei( 16657 acțiuni la Metex C.

S.A la valoarea de 69,61); atribuie pârâtului C. V. titlurile de valoare cumulate la 1.315.103 lei ( 1.245.916 lei valoarea părților sociale la SC M. S. și 69.187 lei valoarea părților sociale la SC M&V C. S. ).

Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligat pârâtul C. V. să plătească reclamantei suma de 77.804,5 lei cu titlu de sultă.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost obligat pârâtul apelant C. V. să plătească apelantei reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 8359,67 lei, și compensează sumele achitate cu titlu de onorariu expert.

Pen tru a pronunț a ac e as tă soluț ie, T . ul a reț inu t în cons ideren tele

dec iz ie i s ale, ur măto arele

:

"

În ceea ce privește bunurile imobile dobândire în timpul căsătoriei respectiv apartamentul nr. 52 situat în D., str. M., nr. 2, garajul auto dublu și terenul aferent situat în D., str. M. și a creditului de 43.000 franci elvețieni și bunurile mobile, apelanții au depus o tranzacție parțială, solicitând ca în baza dispozițiilor art. 271 Cod de procedură civilă instanța să pronunțe o hotărâre care să consfințească înțelegerea părților. Această înțelegere este următoarea:

"Tranzacție parțială - întemeiată din punct de vedere formal pe prevederile art. 271 din Codul de procedura civilă vechi, raportate la art. 3 din Legea nr. 76/2012, prin care subsemnații am convenit să soluționăm amiabil parțial litigiul în ceea ce privește:apartamentul nr. 52 situat in D., str. M. nr. 2, județul Cluj, înscris in C.F. nr. 9792,cu nr. top. 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise in C.F. nr. 8680 colectiva D. ; garaj auto dublu si teren aferent situat in D., str. M., județul Cluj; creditul in suma de 43.000 franci elvețieni", contractat de N. V. in timpul căsătoriei, cu privire la care s-a înscris drept de ipoteca asupra apartamentului nr. 52 situat in D., str. M. nr. 2, județul Cluj, înscris in C.F. nr. 9792 D., cu nr. top. 4315/5/S/LII; bunurile mobile dobândite in timpul căsătoriei, cu excepția pârtilor sociale

si a acțiunilor.

Având în vedere faptul că părțile au împărțit de comun acord bunurile mobile pe durata procesului, fiecare parte intrând în posesia bunurilor care i-au revenit (fără părțile sociale și acțiuni), am convenit asupra faptului ca apartamentul și garajul descrise mai sus să revină subsemnatului C. V. în cota de 1/1 parte, cu obligația de a prelua și creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni și toate accesoriile aferente acestui credit, cu aprobarea prealabilă a băncii creditoare OTP Bank.

Părțile au convenit ca suma care va fi achitata de C. V. la OTP Bank prin preluarea creditului sa îl exonereze de plata sultei datorate subsemnatei N.

V. pentru cota parte din apartament și garaj, în condițiile în care banca creditoare va fi de acord cu modificarea contractului de credit și a contractului de ipoteca, în sensul că debitor va apare C. V., prin radierea oricărei obligații a subsemnatei N. V. .

Ca efect al prezentei înțelegeri părțile declară că nu mai au nici un fel de altă pretenție reciprocă, de nici un fel de natură, privitoare la împărțirea bunurilor comune imobile situat în D., str. M. nr. 2 ap. 52, înscris în C.F. nr. 9792 D., cu nr. top. 4315/5/S/LII, și garaj, drepturile decurgând din calitatea de bun comun fiind realizate prin preluarea imobilului respectiv compensarea cu valoarea creditului ipotecar preluat de către pârât.

Părțile semnatare declara că prezenta înțelegere parțială se referă exclusiv la bunurile imobile și mobile menționate expres în prezenta tranzacție și nu afectează în niciun fel drepturile reclamate, pozițiile exprimate și solicitările părților cu privire la celelalte bunuri (părți sociale sau acțiuni) care fac obiectul litigiului dintre părți.

Subsemnații declaram ca aceasta tranzacție este încheiata sub condiția ca pana la termenul de judecata din_ sa fie obținut acordul: scris al OTP Bank si modificat contractul de credit, in sensul ca in locul împrumutatului N. V. sa fie înscris ca împrumutat C. V., fără nici un fel de obligație de plata ori de garanție pentru subsemnata N. V. .

In situația in care nu se îndeplinește aceasta condiție, prezenta tranzacție nu va produce efecte.

Tranzacția a fost încheiata în D., în patru exemplare și a fost semnată de părți, azi_ .";

Întrucât părțile au obținut acordul băncii OTP Bank, clauza referitoare la acordul băncii și lipsa de efecte a tranzacției, sunt considerate ca nescrise, urmând ca în temeiul art. 271 Cod de procedură civilă, prezenta tranzacție face parte integrantă din hotărâre.

Urmare a încheierii tranzacției, analiza apelurilor nu se va face cu privire la aspectele din motivele de apel referitoare la bunurile cuprinse în aceasta, respectiv la greșita respingere a cererii reconvenționale, în condițiile în care s-a admis cererea de înscriere în CF a dreptului de proprietate al pârâtului C. V.

.

Cu privire la motivul de apel ce vizează calitatea procesuală pasivă a societăților SC M. S., SC C. M V S., SC E. T. S. și SC C. M. S., T.

ul apreciază că apelul este nefondat.

Obiectul litigiului îl constituie partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei. Chiar dacă prin hotărârea pronunțată prima instanță a constatat că fac parte din masa bunurilor de împărțit și acțiunile/ părțile sociale deținute de părți la aceste societăți, ceea ce se are în vedere nu sunt acest bunuri mobile corporale, ci valoarea lor.

Acestea acțiuni/ părți sociale nu se partajează efectiv, ci se partajează valoarea lor.

Practic calitatea unuia sau altuia dintre apelanți de asociat sau acționar nu este afectată, întrucât raportat la cota de contribuție la bunurile comune și valoarea acestor bunuri, partea a cărei valoarea depășește cota de contribuție, va plăti celeilalte o sultă.

Evaluarea părților sociale și acțiunilor nu implică împrocesuarea acestor societăți atâta timp cât în fiecare dintre ele una dintre părți are calitatea de asociat și acționar și are obligația de a face demersurile necesare pentru a se pune la dispoziția expertului actele contabile necesare efectuării raportului de expertiză. Apoi, nefiind efectuată nici o modificare în structura asociaților sau acționariatului nu este necesar a se efectua mențiuni la ORC.

Mai mult, în ceea ce privește societatea SC E. T. S., prin sentința comercială nr. 3397/2011, pronunțată de T. ul C. ercial în dosar nr._, această societate a fost radiată din Registrul C. erțului Cluj, astfel că este lipsită de capacitate procesuală de folosință.

În fine, nu s-a formulat nici o pretenție în raport de aceste societăți, ceea ce ar fi putut justifica calitatea lor procesuală.

Cu privire la motivul de apel ce vizează imposibilitatea punerii în executare a sentinței atacate, datorită lipsei stabilirii în concret a echivalentului valoric datorat de pârât, reclamantei.

Partajul presupune, potrivit dispozițiilor art. 673 indice5 alin. 2 Cod de procedură civilă, stabilirea masei bunurilor de împărțit, a valorii acestora, a loturilor și în caz de inegalitate a sultei egalizatoare. În condițiile în care prima instanță a constatat că din masa bunurilor de împărțit fac parte și acțiunile/ părțile sociale deținute de părți la cele 4 societăți comerciale, pentru efectuarea legală a partajului era necesar a se întocmi o expertiză de evaluare prin care să se stabilească valoarea acțiunilor și părților sociale deținute de fiecare parte și stabilirea sultei egalizatoare.

În ceea ce privește această probă, reclamanta a solicitat în fața primei instanțe administrarea acestei probe la termenul din 17 septembrie 2008, ocazie cu care s-a menționat că este necesar ca expertul să aibă cunoștințe despre evaluarea societăților comerciale. La termenul din 3 decembrie 2008 cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea activului net al societăților a fost

reiterată. În fine, potrivit încheierii de ședință din 18 februarie 2009, instanța a respins cererea de efectuarea a unei expertize pentru stabilirea activului net al societăților.

Prin urmare, deși s-a solicitat această probă necesară soluționării juste a cauzei, în mod nelegal prima instanță a respins această cerere. Aceste considerente se circumscriu și motivului de apel formulat de C. V. cu privire la obligarea plății unei sulte nedeterminate.

Cu privire la greșita includere a părților sociale și acțiunilor în compunerea masei bunurilor de împărțit, tribunalul apreciază că apelul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 30 Cod fam bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sunt de la momentul dobândirii lor, bunuri comune.

Este real că practica judiciară, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu a fost unitară cu privire la includerea în masa bunurilor de împărțit a acțiunilor și părților sociale dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei, însă aceasta nu duce automat la concluzia că aceste bunuri nu sunt comune și supuse partajului.

De fapt, dobândirea acțiunilor și părților sociale se face prin cumpărare, prin constituirea unei societăți și aportare de bunuri sau bani, cesionarea de părți sociale sau prin alte modalități expres prevăzute de lege.

Ori în schimbul dobândirii acestor acțiuni sau părți sociale se folosesc bani și sau bunuri comune dobândite de oricare din cei doi soți în timpul căsătoriei.

Includerea acțiunilor și părților sociale în masa bunurilor de împărțit nu are nici un efect cu privire la structura asociaților unei societăți cu răspundere limitată.

Așa cum s-a menționat, ceea ce se partajează efectiv este valoarea acestora părți sociale, aducerea la masa de împărțit sub aspect valoric, astfel că același fost soț rămâne pe mai departe asociat.

De altfel în mod corect a reținut prima instanță că transmiterea părților sociale se face doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și că în cazul partajului soțul care nu are calitatea de acționar este îndreptățit doar la plata echivalentului valoric al cotei sale de contribuție. Doar exercitarea drepturilor decurgând din titlul de valoare se face exclusiv de către soțul titular.

Într-adevăr prima instanță a menționat în cuprinsul sentinței atacate că noul cod civil a consacrat caracterul de bun comun a părților sociale, însă acesta nu înseamnă că implicit a făcut și aplicarea acestor dispozițiile legale în cauză. De altfel, se poate observa că motivarea soluției primei instanțe se întemeiază pe dispozițiile vechiului Cod civil și nu pe dispozițiile Legii nr. 287/2009. A ținut însă prima instanță doar să menționeze că opinia potrivit cărora aceste bunuri sunt comune a fost îmbrățișată de noul cod civil.

În ceea ce privește valoarea bunurilor de împărțit, acesta este cea de la momentul partajului, ceea ce în speță prima instanță a ținut cont doar în ceea ce privește apartamentului și garajul, nu și în ce privește valoarea părților sociale și acțiunilor, unde a stabilit ca dată de evaluare data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Dispozițiile art. 31 lit. c statuează caracterul de bun propriu a acelor bunuri necesare exercitării profesiei de către unul dintre soți. Acest text, deși nu se prevede expres, se referă la bunuri mobile necesare exercitării unei profesii și nu la acțiunile unei societăți comerciale. Societatea comercială este constituită în scopul desfășurării unei activități comerciale și nu în mod limitat a unei profesii/ meserii necesare obținerii mijloacelor de trai. Scopul societății comerciale este unul speculativ, de obținere a unui profit, fără legătură neapărat cu exercitarea unei profesii/ meserii. Faptul că până în anul 1990 pârâtul a lucrat la un magazin, iar societatea comercială a fost constituită pentru continuarea acestei

profesii nu transformă activul societății în bunuri necesare exercitării profesiei. În fine, pârâtul susține că a fost responsabil de magazin, ori acesta nu este o profesie, cu atât mai mult cu cât în prezent nici nu mai are o asemenea calitate în societate.

În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Pârâtul a încercat să inducă ideea că atât la dobândirea apartamentului, bun comun al părților, cât și la constituirea societății la care este acționar, a avut o contribuție sporită față de soția sa.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia suma de 125.000 lei necesară achitării diferenței de preț pentru apartamentul în litigiu a fost o donație din partea părinților lui, doar pentru el, apelul este neîntemeiat. În răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr.2, reclamanta a arătat că " aveam bani în familie și nu era cazul să ne împrumutăm. S-a făcut o sigură plată de către soțul meu, care mi-a spus că a avut bani de la părinții lui. I-am spus că nu era cazul să ia bani deoarece aveam și noi salarii și puteam plăti în rate";, în contextul în care la întrebarea 1 a răspuns "că aveam bani și de la părinții mei, și aveam și bani în familie";.

Martora Zanc Susana nu a cunoscut personal nimic legal de banii pe care pârâtul i-ar fi primit de la părinții săi, ci doar din spusele soțului. Nu a știut despre ce sumă este vorba și cu ce titlu a fost dată. Faptul că a solicitat părinților pârâtului bani cu împrumut iar aceștia au refuzat-o susținând că nu au că l-au împrumutat pe pârât, poate avea semnificația unui refuz, așa cum corect a reținut și prima instanță. Mai mult, însăși martora susține că era vorba de sume mici, ori dacă părinții reclamantului ar fi dorit să o împrumute ar fi făcut-o, în condițiile în care se susține că au dat mulți bani reclamantului, astfel că pe lângă cei mulți s-ar fi găsit și mai puțini. În ceea ce privește faptul că chitanța de achitare a sumei de 125.000 lei este pe numele pârâtului nu dovedește sursa banilor, putând ca banii să fie proprii ai reclamantei sau bani comuni.

Prin urmare, în condițiile în care art. 30 Cod fam prezumă calitatea de bun comun a tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, pârâtul avea obligația de a face dovada contrară, aceea a caracterului de bun propriu, sau a faptului că cota aferentă celor 125.000 lei din bun nu intră în masa de împărțit, ceea ce în cauză nu s-a făcut. În privința garajului constatarea primei instanțe este corectă, fiind edificat în timpul căsătoriei este bun comun. Nu prezintă relevanță că pârâtul s-a implicat personal în construirea acestuia, a angajat muncitori și a făcut plățile, întrucât nu a probat că era vorba de bani proprii. O eventuală contribuție a sa cu muncă la edificare nu-i dă dreptul la o cotă mai mare de contribuție, atâta timp cât și reclamanta s-a ocupat în timpul căsătoriei de treburile gospodăriei. Apoi este de notorietate că, de regulă de asemenea probleme se ocupă bărbații și nu femeile. Aportul în muncă al tatălui pârâtului a fost un simplu ajutor, iar cu sume de bani nu s-a dovedit că a contribuit. Faptul că a făcut unele plăți, nu rezultă că acești bani au fost ai tatălui reclamantului și nu dați de reclamant, fiind fără relevanță cine a făcut plata, ci doar proveniența banilor.

De altfel, în condițiile în care părțile au tranzacționat cu privire la apartament și garaj, o atare analiză nu se mai impunea.

În ceea ce privește contribuția celor doi soți la dobândirea părților sociale, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Deși pârâtul a susținut că a obținut venituri de 5 ori mai mari decât ale reclamantei, acest fapt nu a fost probat. Dimpotrivă, în anul 1991 reclamanta a realizat un venit de 186.904 lei, ca urmare a desfășurării activității la S.C. Metex

C. SA, S.C. C. sport S.R.L. si S.C. M. S.R.L.

Din mențiunile cuprinse în cărțile de muncă ale părților din proces rezultă că în perioada_ -_, reclamanta avea un salariu tarifar de 4692 lei pe lună, suma la care se adaugă indemnizația de conducere și sporul de vechime, iar de la_ -_, salariul tarifar este de 7765 lei pe lună, salariu care la data de_ a fost majorat la 12.000 lei.

Pârâtul a avut salariul tarifar lunar de 3192 lei de la data de_ până la data de_, iar de la data de_ -_ acesta a avut un salariu tarifar de 5775 lei pe lună, la care s-a adăugat sporul de vechime.

Din datele menționate mai sus, rezultă că ulterior cumpărării apartamentului au realizat venituri suficiente pentru constituirea capitalului social, veniturile reclamantei fiind net superioare celor ale apelantului-pârât.

În privința sumei de 100.000 lei utilizată la constituirea capitalului social al SC M. S., așa cum reiese din certificatul de înscriere de mențiuni nr.146/_, aceasta a fost achitată în 2 tranșe. Martorul Mânzat Darie nu a putut da relații clare, certe cu privire la proveniența banilor cu care s-a înființat SC M. S. . A văzut martorul că pârâtul și tatăl acestuia s-au ocupat de amenajarea spațiului. Muncitorii erau plătiți de pârât sau de tatăl acestuia, ceea ce nu duce la concluzia că banii aparțineau și tatălui pârâtului. În condițiile în care prezumția este de comunitate, pârâtul trebuia să dovedească caracterul de bun sau contribuție proprie, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Dimpotrivă fratele reclamantei a trimis acesteia o sumă semnificativă, fapt atestat de înscrisurile de la dosar 299-300.

În fine în ceea ce privește dividendele obținute de la SC M. S., fiind stabilit că părțile sociale sunt bunuri comune, implicit și dividendele au același caracter.

Pentru stabilirea cuantumului sultei datorate de către pârât reclamantei, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă în concluziile căreia expertul a stabilit trei variante. Dintre acestea, prima variantă a avut în vedere valoarea părților sociale și acțiunilor la momentul decembrie-ianuarie 2007, când părțile au divorțat.

Ori este de notorietate că această valoare trebuie stabilită la momentul partajului.

De fapt, în acest sens sunt și dispozițiile art. 673 indice 2 Cod de procedură civilă, care prevăd că în cererea de partaj reclamantul trebuie să menționeze și evaluarea lor. Ori este clar că evaluarea se referă la acel moment și nu la un altul care ar fi trebuit menționat expres de textul legal.

Mai apoi, varianta de evaluare din 2007-2008 are în vedere un mod de calcul al acțiunilor ținând cont de tranzacțiile pe piața de capital a acțiunilor. Acest mod de vânzare este însă specific doar acțiunilor nu și părților sociale în cazul cărora legea stabilește limitativ modalitățile de înstrăinare.

În acest fel, tribunalul apreciază că este necesar un mod unitar de evaluare.

Prin aceasta nu s-a dezavantajat partea care deține doar părți sociale, știut fiind că nu întotdeauna valoarea acțiunilor pe piața de capital sunt superioare celor rezultate din evaluarea activului net al societății. Chiar dacă în varianta 1 această valoare este mult superioară, s-a avut în vedere o perioadă anterioară intrării în criză.

T. ul a apreciat că ariana stabilită în tabelul 1 la data de_ corespunde cerințelor de egalitate a părților și de echitate, fiind de altfel o valoare intermediară între varianta din dec. 2007 - ian. 2008 cu varianta din tabelul 2 care cuprinde o ajustare a titlurilor de participare și valorilor din tabelul. În această variantă, valoarea titlurilor ce revin pârâtului este de 1.315.103 lei( adică 1245.916+69.187) iar a titlurilor ce revin reclamantei este de 1.159.494 lei.

Pentru egalizarea valorică a loturilor, reclamanta are de primit o sultă în valoare de 155.609/2, adică 77804,5 lei.

În fine, mai trebuie menționat că față de faptul că între timp una din societățile comerciale a căror părți sociale au fost avute în vedere de prima instanță a fost radiată în urma lichidării, tribunalul a apreciat că acestea nu mai pot forma obiectul partajului.

Raportat la considerentele mai sus invocate, și ținând cont de tranzacția încheiată, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă ambele apeluri urmează a fi admise în parte.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, ținând cont de faptul că apelul pârâtului C. V. a fost admis doar cu privire la tranzacție, și că acesta s-a opus evaluării acțiunilor și părților sociale, acesta este parte căzută în pretenții, astfel că în temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă acesta va fi obligat să plătească reclamantei apelante cheltuieli de judecată în apel în sumă de 8359,67 lei, reprezentând onorariu avocațial 1500 lei și taxă judiciară de timbru 6859 lei. În ceea ce privește onorariile achitate expertului, expertiza profitând în egală măsură părților acestea vor fi compensate";.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta N. V.

, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, admiterea apelului reclamantei, în sensul determinării în concret a sultei cuvenite reclamantei pentru cota de ½-a parte de contribuție la dobândirea inclusiv a părților sociale deținute de parat la următoarele societăți comerciale: S.C. M. S.R.L., SC. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. si S.C. E. T. S.R.L., pe baza

evaluărilor de la data desfacerii căsătoriei, sulta al cărei cuantum total este de

960.000 lei; respingerea apelului declarat de intimat, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond, precum si cele ale instanței de apel, prin care au fost respinse solicitările apelantului intimat; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul hotărârii primei instanțe, dispozitivul deciziei din apel, arătându-se că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, prin care a luat act de tranzacția parțiala încheiata între părți, însă acea tranzacție a fost încheiată sub o condiție care nu a fost îndeplinită până la data pronunțării hotărârii și nu este îndeplinită nici în prezent.

În apel părțile au convenit să încheie o tranzacție care a și fost semnată.

In tranzacție s-a precizat ca: "subsemnații declaram ca aceasta tranzacție este încheiata sub condiția ca până la termenul de judecata din_ sa fie obținut acordul scris al OTP Bank si modificat contractul de credit, in sensul ca in locul împrumutatului N. V. sa fie înscris ca împrumutat C. V., fara nici un fel de obligație deviata ori de garanție pentru subsemnata N. V. ,

In situația in care nu se îndeplinește aceasta condiție, prezenta tranzacție nu va produce efecte."

Anterior pronunțării hotărârii s-au făcut demersuri pentru a se îndeplini condiția, recurenta prezentând instanței dovezi in acest sens, părțile, precum si instanța, având convingerea ca problema va fi soluționata, insa acea condiție nu a fost îndeplinita, context in care tranzacția nu mai produce efecte.

In consecință, arată recurenta, este vorba despre situația în care, prin înlăturarea efectelor tranzacției, instanța de apel nu a soluționat fondul pricinii cu privire la bunurile menționate in tranzacție, context in care se impune casarea hotărârii si reținerea cauzei spre rejudecare, cu privire la aceste aspecte.

Recurenta subliniază ca cele hotărâte in tranzacția semnata de părți coincid cu dispozitivul sentinței civile nr. 1674/2009 a Judecătoriei D., iar condiția impusa prin tranzacție a fost in favoarea reclamantei, deoarece s-a

prevăzut ca in contractul de împrumut in locul reclamantei sa fie înscris C.

V. .

Este important de reținut acest aspect, fiindcă prin semnarea tranzacției, chiar si sub condiția prevăzuta in aceasta, paratul a achiesat la cele stabilite de instanța de fond cu privire la cotele părți la dobândirea bunurilor si la modalitatea de partajare a acestora.

Sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 si 5 din vechiul Codul de procedura civila, pentru admiterea recursului, casarea in parte a deciziei, in sensul celor expuse mai sus.

Este adevărat ca s-ar fi putut solicita si casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului Cluj, insa din coroborarea dispozițiilor art. 316 si art. 297, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se desprinde concluzia ca este posibila si casarea cu reținere spre rejudecare de către instanța de recurs.

Instanța de apel a făcut o greșita aplicare a unor dispoziții legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 din vechiul C.pr.civ.

Chiar daca motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 este de modificare a hotărârii, existând si un motiv de casare, sunt aplicabile prevederile art. 312 alin. 3 teza finală din vechiul C.pr.civ.

Instanța de apel a dispus partajarea bunurilor necorporale constând din acțiunile si părțile sociale, reținute de prima instanța, conform răspunsului la obiecțiuni din_, obiecțiunea 11, tabelul anexa 1, varianta neajustata la valoarea de piața a raportului de expertiza întocmit in cauza de expert Culda Emil astfel: instanța a atribuit reclamantei N. V. titlurile de valoare cumulate la

1.159.494 lei (16.657 acțiuni la Metex C. S.A., la valoarea de 69,61); s-au atribuit paratului C. V. titlurile de valoare cumulate la 1.315.103 lei (1.245.916 lei valoarea pârtilor sociale la S.C. M. S.R.L. si 69.187 lei valoarea pârtilor sociale la S.C. C. M V S.R.L.)

Recurenta învederează instanței că decizia civila nr. 289/A/2013 a fost data cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, sub următoarele aspecte:

Sub aspectul datei la care s-a stabilit valoarea acțiunilor si a părților sociale, respectiv data de_, deși acțiunea a fost înregistrata la data de _

, iar hotărârea de divorț pronunțata la data de_ a rămas irevocabila tot in luna martie 2008.

La data înregistrării cererii de chemare in judecata, precum si la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, valoarea de circulație a acțiunilor era de 35 lei/acțiunea și nu 69,61 lei, cât a stabilit instanța de apel.

Este important de reținut faptul ca instanța de fond a dispus partajarea bunurilor la valoarea acestora de la data desfacerii căsătoriei, iar această dispoziție nu a fost contestată de niciuna dintre părți prin apelurile declarate împotriva sentinței primei instanțe.

Bunurile imobile au fost evaluate tot pe baza valorii de circulație de la data desfacerii căsătoriei.

In condițiile date, este prezentă o situație care nu se conciliază cu prevederile art. 673 indice 2 din vechiul Cod de procedura civila, in sensul ca: instanța de fond a statuat asupra împărțirii bunurilor la valoarea lor de la data desfacerii căsătoriei, iar aceasta dispoziție nu a fost contestata de părțile din proces; instanța de apel a stabilit valoarea acțiunilor si părților sociale pentru data de_, data cu privire la care nu a existat vreo cerere, prin apelul declarat de părțile din proces; sulta s-a calculat luând in considerare valoarea de circulație a bunurilor imobile de la data desfacerii căsătoriei, iar pentru acțiuni si părți sociale valoarea determinata pe baza activului net din data de_, adică la circa 3 ani după data desfacerii căsătoriei.

Sub aspectul modalității de stabilire a valorii de circulație a acțiunilor si a valorii pârtilor sociale, este de arătat că, potrivit dispozițiilor art. 673 indice 2 din vechiul Cod de procedura civila, "reclamantul este obligat sa arate in cererea de partaj .... toate bunurile supuse împărțelii, evaluarea lor..."

Din interpretarea acestei dispoziții legale, rezulta ca evaluarea acțiunilor SC Metex C. S.A., care ar fi trebuit sa fie luata in calcul la efectuarea partajului, este cea de la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv de la data de_ .

Așa cum rezulta din actele depuse în probațiune la instanța de apel, acțiunile Metex C. S.A. fiind tranzacționate pe Piața RASDAQ la data formulării cererii de chemarea în judecată aveau o valoare de 35 lei/acțiunea.

Valoarea de 35 lei/acțiune reflecta valoarea de piața a acțiunilor, determinata de raportul dintre cerere si oferta, in condițiile in care acțiunile tranzacționate nu pot fi vândute la alta valoare decât cea stabilita pe piața pe care sunt tranzacționate.

În speță, susține recurenta, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004. In ceea ce privește părțile sociale, potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr.

31/1990, "părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile", motiv pentru care valoarea acestora si suma cuvenita reclamantei pot fi determinate doar prin metodele de evaluare, respectiv prin împărțirea valorii activului net de la o anumita data la numărul de părți sociale deținute de asociați la acea data.

Instanța de apel a determinat valoarea acțiunilor pe baza activului net, stabilind prețul acțiunilor la 69,61 lei/acțiune, deși valoarea de tranzacționare la acea dată era de 4,5 lei pe acțiune (_ ).

Este incorect procedeul de a determina valoarea acțiunilor pe baza activului net, câta vreme valoarea de înlocuire a acestora nu poate fi decât prețul pe care l- ar fi putut obține la data desfacerii căsătoriei, prin vânzarea acțiunilor la prețul de tranzacționare pe Piața RASDAQ.

In ceea ce privește acțiunile tranzacționate, nu prezintă relevanță valoarea activului net si nici alte criterii, ci prețul determinat de raportul dintre cerere și ofertă, în condițiile existentei modalității legale de tranzacționare, care exclude posibilitatea valorificării lor in alt mod.

Pentru părțile sociale care nu reprezintă titluri negociabile, determinarea valorii se poate face doar în modalitatea menționată de către expert Culda Emil.

Pe baza evaluărilor de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfacere a căsătoriei, ținând seama de modalitatea de partajare a bunurilor dispusa de instanța de fond, precum si de considerentele si dispozițiile instanței de apel (cele care nu sunt criticate prin prezentul recurs), sulta cuvenita recurentei este de 1.973.601 lei, dar ținând seama de principiul disponibilității, recurenta arată că își limitează pretențiile la suma de 960.000 lei.

Recurenta arată că nu critică hotărârea instanței de apel cu privire la cheltuielile de judecata, cu privire la capetele de cerere respinse din apelul intimatului si nici in ceea ce privește stabilirea faptului ca societățile comerciale nu au calitate procesuala pasiva.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul C. V.

a solicitat, în temeiul art. 115, raportat la dispozițiile art. 308 al. 2 C.pr.civ., să se respingă recursul formulat de către reclamanta N. V., ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării se arată că recursul este nefondat, pentru că, la momentul la care instanța de apel a luat act de efectele tranzacției, termenul de îndeplinire a condiției stipulate de către părți în înscrisul semnat anterior, _

, se împlinise.

Cu toate acestea, ambele părți, de comun acord, au declarat în fața instanței că sunt de acord cu "conținutul tranzacției chiar dacă nu s-a îndeplinit

condiția, renunțând în consecință la aceasta. Pentru acest motiv, corect a reținut instanța de apel, în considerente, că această clauză este nescrisă, ca urmare a reiterării acordului la tranzacție chiar și după împlinirea termenului. În consecință nu se poate invoca neîndeplinirea unei condiții care, la momentul la care s-a luat act de tranzacție, nu mai exista.

Însă, chiar dacă prin absurd, s-ar admite că ar fi reale cele susținute prin recurs cu privire la condiție, nu sunt întrunite condițiile pentru desființarea tranzacției.

Conform art. 1404 al. 2 teza 2 C. civ. 2011, sub imperiul căruia s-a încheiat tranzacția, în cazul în care condiția nu are un termen în care să se îndeplinească, ea se consideră neîndeplinită doar atunci când este imposibil să se mai îndeplinească.

Ori în situația concretă a părților, banca creditoare nici măcar nu a respins cererea, ci doar a solicitat unele garanții sau venituri suplimentare, dosarul fiind în continuare în curs de analiză. Cu atât mai puțin s-ar putea susține că pârâtul intimat nu va obține niciodată preluarea exclusivă a creditului pe numele său.

Intimatul subliniază că de la data încheierii tranzacției acesta a achitat exclusiv toate ratele aferente creditului, așa cum atestă înscrisurile anexate întâmpinării, îndeplinind astfel integral obligațiile scadente asumate prin tranzacție.

Nu în ultimul rând, solicitarea recurentei este lipsită de un interes real, deoarece nu solicită o altă modalitate de împărțire a bunurilor care au făcut obiectul tranzacției, astfel încât acest motiv de recurs este doar un simplu pretext pentru a cere casarea deciziei.

Sunt nereale și de vădită rea-credință afirmațiile că s-ar fi achiesat la o anumită cotă de contribuție sau o anumită componența a masei partajabile. Dimpotrivă, în chiar cuprinsul tranzacției, s-a menționat faptul că semnarea tranzacției nu afectează în nici un fel "drepturile reclamate, pozițiile exprimate sau solicitările părților cu privire la celelalte bunuri". In realitate rațiunea care stă la baza tranzacției este aceea că în prezent valoarea de restituit din creditul în franci elvețieni este mai mare decât valoarea apartamentului.

În ceea ce privește motivul de recurs privitor la o pretinsă greșită aplicare a legii, acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Ca un prim considerent comun, în realitate criticile formulate vizează în realitate modul de apreciere a probelor de la dosar, anume care este valoarea de circulație a bunurilor considerate a fi supuse împărțelii. Acest considerent al instanței de apel nu poate fi cenzurat pe calea recursului, aprecierea valorii nu poate constitui o greșită aplicare a legii, și nici nu poate fi încadrată la un alt motiv de recurs.

Contrar celor susținute, fără argumente legale, în cuprinsul recursului, principiul de împărțire, susținut cvasiunanim de doctrină și statuat în practica judiciară, este în sensul că partajul trebuie făcut conform valorii bunului de la data împărțirii.

Sunt de totală rea-credință și contrare considerentelor hotărârilor pronunțate și probelor de la dosar, susținerile din cuprinsul recursului, în sensul că instanța de fond ar fi evaluat vreun bun la valoarea de la data desfacerii căsătoriei.

Valoarea apartamentului, împreună cu cea a garajului edificat în anul 1992, a fost convenită de către părți la 40.000 (patruzeci mii) E., echivalent a

170.000 lei, conform valorii de la data partajului, din februarie 2008, valoarea apartamentului era cu aproape 50% mai mare, aspect luat în considerare la acordarea creditului contractat de părți.

Dimpotrivă, instanța de fond a aplicat corect acest principiu în ceea ce privește apartamentul bun comun și bunurile mobile, astfel că nu există contradicția susținută prin recurs.

Varianta de calcul la data partajului a fost solicitată și susținută de pârât în cuprinsul apelului, ținând cont și de efectul devolutiv al apelului, și reprezintă modalitatea corectă de soluționare a cererii de partaj formulată de către ambele părți.

În fine, conform tranzacției dintre părți, nu mai există niciun fel de sultă de achitat cu privire la celelalte bunuri, decât participații la societăți, astfel încât și această afirmație este nereală.

În ceea ce privește valorile acțiunilor, așa cum s-a arătat, modul de apreciere a probelor de la dosar nu poate constitui motiv de recurs.

Dincolo de aspectul formal, în cuprinsul recursului se face o confuzie intenționată între tranzacționare, care implică o înstrăinare voluntară, și o evaluare a unui echivalent valoric.

Orice eventuală restricționare a valorii de tranzacționare, pentru protecția pieței de valori, este de strictă interpretare și nu poate fi aplicată altor situații. În cuprinsul raportului de expertiză și al răspunsului la obiecțiuni, expertul a arătat detaliat motivele pentru care respectivele tranzacții nu pot fi relevante la o evaluare și nu pot fi luate în considerare.

În fapt recurenta urmărește, cu rea-credință, să aplice două metode de calcul diferite, una pentru bunurile pe care înțelege să le solicite aceasta, care să nu ia în considerare valoarea de piață, și alte, mult mai împovărătoare, pentru bunurile atribuite pârâtului. O astfel de modalitate de partajare, vădit în defavoarea unei părți, nu poate fi nici legală și nici echitabilă.

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivul de recurs referitor la nevalabilitatea tranz acț ie i înche iate

în tre p ărț i.

Principala critică din recurs vizează nelegalitatea hotărârii instanței de apel, decurgând din aceea că instanța de apel a luat act de o tranzacție parțială încheiată între părți, tranzacție care însă a fost încheiată sub o condiție care nu a fost îndeplinită până la data pronunțării hotărârii din apel, și care nu este îndeplinită nici până în prezent, astfel încât, nefiind îndeplinită condiția stipulată, această tranzacție nu putea fi consfințită de instanța de apel.

Analizând acest motiv de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente:

Tranzacția în baza căreia a fost pronunțată decizia în apel, a fost depusă la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013 (f. 14, 15 dosar apel), prin această tranzacție părțile convenind să soluționeze amiabil parțial litigiul în ceea ce privește: apartamentul nr. 52, situat în D., str. M. nr. 2, județul Cluj, înscris în CF nr. 9792, cu p.î.c. înscrise în CF col. 8680 D. ; garaj auto dublu și teren; creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni, contractat de N. V. în timpul căsătoriei, și pentru a cărui garantare s-a înscris un drept de ipotecă asupra apartamentului mai sus menționat; bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepția părților sociale și a acțiunilor.

În cuprinsul tranzacției s-a inserat clauza conform căreia "această tranzacție este încheiată sub condiția ca până la termenul de judecată din_ să fie obținut acordul scris al OTP Bank și modificat contractul de credit, în sensul că în locul împrumutatului N. V. să fie înscris ca împrumutat C.

V., fără niciun fel de obligație de plată ori de garanție pentru subsemnata N.

1. "; (f. 14 dosar tribunal).

   La termenul de judecată din_ s-a solicitat acordarea unui termen de judecată, în vederea obținerii acordului scris al băncii și modificării contractului

   de credit, în sensul că în locul împrumutatului N. V., să fie înscris ca împrumutat C. V. (f. 15), instanța dispunând amânarea judecării cauzei, în acest sens, pentru data de_ .

   La termenul de judecată din data de_, T. ul a procedat la identificarea părților care au semnat tranzacția, acestea confirmând, fiecare, că semnătura de pe actul intitulat "tranzacție parțială"; îi aparține, și că nu mai au de formulat niciun fel de alte cereri.

   Cu ocazia cuvântului pe fond, reprezentantul pârâtului apelant C. V. a învederat instanței faptul că tranzacția a fost definitivată, și că clauza inserată la punctul 5 aliniat 6, nu mai operează, și nu mai este luată în considerare.

   Reprezentantul reclamantei apelante N. V. nu a contestat cele susținute de reprezentantul pârâtului apelant (f. 31).

   Condiția inserată în tranzacția încheiată între părți, și care trebuia să se îndeplinească până la data de_, deși nu s-a îndeplinit până la termenul stabilit, totuși, nu a impietat asupra valabilității tranzacției, părțile însele, la termenul de judecată din data de_, solicitând instanței să ia act de tranzacția încheiată între ele, chiar dacă respectiva condiție nu s-a realizat.

   Tranzacția a fost încheiată la data de_, deci sub imperiul Noului Cod civil, situație în care acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil.

   Art. 2267 alin. 1 din NCC definește tranzacția ca fiind contractul prin care părțile previn sau sting în litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

   Potrivit art. 2267 alin. 2 NCC prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți.

   Art. 2269 NCC prevede că tranzacția este indivizibilă în ceea ce privește obiectul său și că în lipsa unei stipulații contrare, ea nu poate fi desființată în parte.

   Este știut faptul că tranzacția prin care se stinge un litigiu între părțile care tranzacționează, are natura juridică a unui veritabil contract, între părțile semnatare acest contract având forță obligatorie, în sensul dispus de art. 1270 alin. 1 NCC - sub imperiul căruia a fost încheiată tranzacția dintre părți -, părțile fiind ținute să respecte întocmai clauzele stipulate în cuprinsul tranzacției.

   Astfel, art. 1270 alin. 1 NCC prevede că "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante";.

   În momentul în care părțile, la termenul de judecată din 22 mai 2013, au învederat instanței faptul că sunt de acord cu conținutul tranzacției, chiar dacă nu s-a îndeplinit condiția anterior menționată, este de prezumat că acestea au înțeles să renunțe la respectiva clauză din cuprinsul tranzacției.

   Se pune firesc întrebarea ce fel de condiție a fost cea stipulată de părți în cuprinsul tranzacției.

   Din modalitatea în care a fost redactată clauza referitoare la această condiție, se poate prezuma că a fost vorba despre o condiție condițională, în sensul prevăzut de art. 1399 NCC, text legal care prevede că este afectată de condiție obligația a cărei eficacitate sau desființare depinde de un eveniment viitor și nesigur.

   Art. 1404 alin. 2 teza I NCC prevede că atunci când obligația este contractată sub condiția producerii unui eveniment într-un anumit termen, condiția este socotită neîndeplinită dacă termenul s-a împlinit fără ca evenimentul să se producă.

   Aliniatul 4 al art. 1404 NCC prevede că partea interesată poate cere oricând instanței să constate îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției.

   Potrivit art. 1406 alin. 1 NCC, partea în al cărei interes exclusiv a fost

   stipulată condiția, este liberă să renunțe unilateral la aceasta, atâta timp cât

   condiția nu s-a îndeplinit.

   Or, în speță, în conformitate cu dispozițiile art. 1406 alin. 1 NCC, ambele părți, atât pârâtul C. V., cât și reclamanta N. V. - condiția fiind stipulată în interesul exclusiv al reclamantei N. V. -, au declarat la termenul de judecată din_ că doresc validarea tranzacției, chiar dacă nu s-a îndeplinit condiția stipulată în cuprinsul acesteia, această manifestare de voință a părților având natura juridică a unei renunțări la condiție, în sensul stipulat de art. 1406 alin. 1 NCC.

   Ca urmare a renunțării la condiție, obligația a devenit una simplă, conform dispozițiilor art. 1406 alin. 2 NCC, text legal care prevede că "renunțarea la condiție face ca obligația să fie simplă";, art. 1397 precizând ce anume se înțelege prin obligații simple.

   Astfel, art. 1397 alin. 1 NCC prevede că obligația simplă nu este afectată de termen sau condiție și poate fi executată imediat, din proprie inițiativă sau la cererea creditorului.

   Curta constată, așadar, că prin prisma art. 1406 alin. 1 și 2 NCC, coroborat cu art. 1397 alin. 1 NCC, ca urmare a renunțării părților la condiția stipulată în tranzacție, obligația a devenit una simplă, neafectată de vreun termen sau de vreo condiție, ceea ce înseamnă că ea putea fi executată imediat, respectiv, tranzacția putea fi valorificată imediat prin hotărârea instanței de apel, chiar dacă această condiție nu s-a îndeplinit.

   Drept urmare, Curtea constată că tranzacția a fost valabil încheiată, și că în mod legal a fost consfințită de Tribunalul Cluj prin decizia pronunțată în apel, această tranzacție producând între părți efecte juridice depline și legale, ca un veritabil contract.

   Așa fiind, Curtea constată că este vădit nefondată susținerea recurentei, conform căreia, întrucât condiția nu a fost îndeplinită, tranzacția nu mai produce efecte.

   Pe cale de consecință, Curtea constată că este nefondat motivul de recurs prin care se susține că, fiind înlăturate efectele tranzacției, instanța de apel nu a soluționat fondul pricinii cu privire la bunurile menționate în tranzacție, ceea ce ar atrage incidența în cauză, în opinia recurentei, a dispozițiilor art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ.

   Așa fiind, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este vădit nefondat.

   Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr in c are se cr itic ă d ata l a c are s -a stabilit

   v alo are a acț iun ilor ș i a p ărț ilor soc iale

   .

   Părțile sociale și acțiunile au fost partajate de instanța de apel, conform celor menționate în dispozitivul acesteia, prin luarea în considerare a tabelului anexă nr. 1, obiecțiunea 11 la răspunsul la obiecțiuni din_, varianta neajustată la valoarea de piață, al raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Culda Emil.

   Este știut faptul că la facerea unui partaj judiciar instanța va avea în vedere valoarea bunurilor supuse partajului de la data efectuării acestuia, în acest sens dispunând și prevederile art. 6736C.pr.civ.

   Prin urmare, este irelevant care era valoarea acțiunilor și a părților sociale la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, în martie 2008, relevanță prezentând valoarea acestora la data realizării efective a partajului, instanța care dispune partajul urmând să ia în calcul valoarea cea mai apropiată de data partajului, în speță, valoarea acțiunilor si părților sociale de la data de_ .

   Împrejurarea că instanța de fond a dispus partajarea bunurilor la valoarea acestora de la data desfacerii căsătoriei, nu constituie un criteriu fundamental care să justifice luarea în considerare, pentru stabilirea valori acțiunilor și a părților sociale, a datei desfacerii căsătoriei, ignorându-se astfel dispozițiile legale referitoare la partaj, mai ales că nici reclamanta N. V. și nici pârâtul C. V., nu au atacat cu apel această dispoziție a primei instanțe. De altfel, criticile din recurs, referitoare la ce anume a statuat prima instanță, apar ca inadmisibile în recurs, prin prisma dispozițiilor art. 282 alin. 1

   și art. 299 alin. 1 C.pr.civ.

   Modalitatea în care s-a calculat sulta de către instanța de fond, de asemenea, nu prezintă relevanță sub aspectul modalității în care instanța de apel a stabilit valoarea părților sociale și a acțiunilor, pe de o parte, întrucât această critică din recurs intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ., iar pe de altă parte, având în vedere faptul că, ca efect al tranzacției încheiate între părți, cu privire la bunurile ce au făcut obiectul tranzacției, părțile au declarat că nu mai au niciun fel de pretenție reciprocă, sulta stabilită de tribunal vizând exclusiv diferența valorică a loturilor rezultate în urma partajării bunurilor mobile necorporale, această sultă fiind stabilită doar pentru egalizarea valorică a acestor loturi.

   Pe de altă parte, așa cum a subliniat și intimatul prin întâmpinare, chestiunea criteriilor și a modalității efective de evaluare, vizează mai degrabă netemeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea acesteia.

   Drept urmare, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat.

   Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs prin c are se invoc ă apl ic ab il itate a în c auz ă a

   Legii nr. 297/2004

   .

   Curta constată că acest motiv de recurs este vădit nefondat, întrucât dispozițiile Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

   Astfel, art. 1 din Legea nr. 297 din 28 iunie 2004 (actualizata), privind piața de capital, reglementează strict și limitativ domeniul de aplicare al acestei legi, după cum urmează:

   "(1)Prezenta lege reglementează înființarea si funcționarea piețelor de instrumente financiare, cu instituțiile si operațiunile specifice acestora, precum si a organismelor de plasament colectiv, in scopul mobilizării disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor in instrumente financiare.

   (2)Prezenta lege se aplica activităților si operațiunilor prevăzute la alin. (1), desfășurate pe teritoriul României.

   (3)C. isia Națională a Valorilor Mobiliare, denumita in continuare C.N.V.M., este autoritatea competenta care aplica prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite in statutul sau.

   1. Prevederile prezentei legi nu se aplica instrumentelor pieței monetare, care sunt reglementate de Banca Națională a României, si titlurilor de stat care sunt emise de Ministerul Finanțelor Publice, daca emitentul alege pentru tranzacționarea acestora o alta piață decât cea reglementata, definita conform art. 125.

   2. Prevederile prezentei legi nu se aplica in cazul administrării datoriei publice in care sunt implicate Banca Națională a României, băncile centrale ale statelor membre si alte entități naționale din statele membre cu funcții similare acestora, Ministerul Finanțelor Publice, precum si alte entități publice";.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din aceiași lege, "serviciile si activitățile de investiții prevăzute la art. 5, privind instrumentele financiare definite la art. 2 alin. (1) pct. 11, pot fi prestate cu titlu profesional numai de intermediarii definiți la art. 2 alin. (1) pct. 14";, aliniatul 2 al aceluiași articol

prevăzând că "intermediarii care prestează servicii si activități de investiții in România vor fi înscriși in registrul ținut de C.N.V.M., după cum urmează:

a)societățile de servicii si activități de investiții si intermediarii din statele nemembre, in baza autorizației acordate de C.N.V.M.;

b)instituțiile de credit, autorizate de Banca Națională a României; c)echivalentul instituțiilor de credit si al societăților de servicii si activități

de investiții, autorizate de către autoritățile competente din statele membre";.

În sfârșit, art. 3 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 prevede că "în toate actele oficiale, intermediarul trebuie sa precizeze, pe lângă datele sale de identificare, numărul si data înscrierii in Registrul C.N.V.M.";.

Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 prevede că "serviciile si activitățile de investiții se realizează prin persoane fizice, acționând ca agenți pentru servicii si activități de investiții. Aceștia isi desfășoară activitatea exclusiv in numele intermediarului ai cărui angajați sunt si nu pot presta servicii si activități de investiții in nume propriu";, în timp ce în cuprinsul art. 5 sunt enumerate serviciile si activitățile de investiții reglementate de prezenta lege, și care sunt următoarele: preluarea si transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare; executarea ordinelor in numele clienților; tranzacționarea pe cont propriu; administrarea portofoliilor; consultanta pentru investiții; subscrierea de instrumente financiare si/sau plasamentul de instrumente financiare in baza unui angajament ferm; plasamentul de instrumente financiare fara un angajament ferm; administrarea unui sistem alternativ de tranzacționare";.

Or, în raport de dispozițiile exprese ale Legii nr. 297/2004, care reglementează piața de capital în România, este evident că litigiului pendinte nu îi sunt aplicabile prevederile acestei legi, câtă vreme, nici reclamanta și nici pârâtul, nu au tranzacționat pe piața de capital acțiunile litigioase, și câtă vreme, nici reclamanta și nici pârâtul, nu sunt intermediari care prestează cu titlu profesional servicii si activități de investiții in România, înscriși in registrul ținut de C.N.V.M.

Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat.

În cee a ce pr iveș te acele mo tive de recurs pr in c are se cr itic ă de ter min are a

v alor ii p ărț ilor soc ial e

, care nu reprezintă titluri negociabile - conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevede că "părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile"; -, și care, în opinia recurentei, putea fi făcută doar în modalitatea menționată de expertul Culda Emil, Curtea constată că aceste critici vizează practic netemeinicia hotărârii recurate, intrând astfel sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., abrogate prin art. I pct. 111¹

din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.

În consecință, ca urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Ref eritor l a acele cr itic i d in recurs pr in c are se invoc ă înc ăl c are a de c ătreinstanța de apel a prevederilor art. 6732 C.pr.civ

., prin aceea că nu a evaluat corect bunurile supuse partajului.

Art. 6732C.pr.civ. prevede faptul că reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărțeala, titlul pe baza căruia se cere împărțeala, toate bunurile supuse împărțelii, evaluarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.

Mențiunea din cuprinsul textului art. 6732C.pr.civ., referitoare la obligația reclamantului de a indica în cererea de partaj "evaluarea"; bunurilor supuse împărțelii, în niciun caz nu trebuie înțeleasă în sensul că partajul se va dispune efectiv la valoarea indicată în respectiva evaluare, și aceasta pentru că, pentru o atare finalitate, ar însemna ca hotărârea irevocabilă de partaj să fie pronunțată în chiar ziua în care a fost înregistrată de către reclamant cererea de partaj.

Or, partajul unor bunuri imobile și/sau mobile, tocmai datorită necesității efectuării unei evaluări de către un expert autorizat, precum și necesității administrării probelor impuse de specificul unei asemenea cauze, are o durată de timp aleatorie, mai îndelungată sau mai redusă, în funcție de particularitățile specifice și proprii ale fiecărui partaj.

Mai degrabă, această trimitere din textul art. 6732C.pr.civ., referitoare la necesitatea reclamantului de a indica în cererea de partaj evaluarea bunurilor supuse partajului, trebuie înțeleasă în sensul de element obligatoriu pe care trebuie să îl cuprindă cererea de partaj, dispozițiile art. 6732C.pr.civ. trebuind coroborate cu prevederile art. 112 C.pr.civ., care prevăd care sunt elementele pe care trebuie să le cuprindă o cerere de chemare în judecată și care, la pct. 3, prevăd obligativitatea ca cererea de chemare în judecată să cuprindă "obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință";.

Necesitatea indicării în cererea de chemare în judecată a obiectului cererii și a valorii lui, după cum bine se știe, prezintă relevanță, de regulă, din punct de vedere al timbrajului, al determinării instanței competente, etc.

De altfel, prin tranzacția încheiată între părți, acestea au stabilit de comun acord, atât valoarea bunurilor cu privire la care s-a tranzacționat, cât și modalitatea de partajare a acestor bunuri, astfel încât, aceste chestiuni nu mai pot fi contestate de partea care, ulterior încheierii tranzacției, apreciază că valorile bunurilor tranzacționate ar fi cu totul altele decât cele avute în vedere la data încheierii tranzacției.

Este știut faptul că, în ceea ce privește valoarea bunurilor supuse partajului, aceasta este cea existentă la data realizării efective a partajului, în speță, partajul efectiv al acțiunilor și al părților sociale, chiar dacă a fost dispus prin hotărârea instanței de apel, va produce efecte doar de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri.

Drept urmare, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., față de căderea sa în pretenții în raport cu intimatul, recurenta va fi obligată să îi plătească intimatului C. V. suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, aferent contractului de asistență juridică nr. 39/_ (f. 18), sumă justificată prin chitanța de plată nr. 322/_ (f. 48).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. V. împotriva deciziei civile nr. 289/A din 05 iunie 2013 a T. ului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului C. V. suma de

2.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2013.

	PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
C.	-M. CONȚ	I.	-D.	C.	A. -A. P.

GREFIER

1. A. M.

Red.CMC/dact.MS 2 ex./_

Jud.apel: A.S.Seleșiu/D.Tatu Jud.fond: C.G.I.

← Decizia civilă nr. 459/2013. Partaj bunuri comune soţi....		Decizia civilă nr. 106/2013. Partaj bunuri comune soţi.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1197/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 449/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 3359/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 459/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 106/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 4137/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 43/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial Decizia civilă nr. 1090/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial