Decizia civilă nr. 4137/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4137/R/2013

Ședința publică din 25 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ

ECĂTORI: I. -D. C.
1. -A. P.

G.: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. V., împotriva deciziei civile nr. 50/A din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat V. I., precum și pe intervenientul intimat V. D. (decedat), moștenitorii acestuia fiind V. I. ,

G. M. (fostă V. ), V. G. și V. I., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, care a avut loc la ora 10, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, domnul avocat P. C. L., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 6 din dosar și reprezentantul pârâtului intimat V. I., domnul avocat S. F., cu împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 16 din dosar, lipsă fiind părțile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită. Dosarul se află la al treilea termen de judecată.

Recursul declarat de reclamanta A. V. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost formulată și expediată prin fax de către domnul avocat S. F., în calitate de reprezentant al intimatului V. I., prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ora 09:30 deoarece, din motive obiective, nu poate fi prezent la dezbateri înainte de această oră.

Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar originalul chitanței care atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

Reprezentantul reclamantei recurente și reprezentantul pârâtului intimat

V. I. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,

Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat V. I. asupra recursului, care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea celor două apeluri promovate în cauză și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în

recurs, în cuantum de 650 lei, reprezentând onorar de avocat și cheltuieli de deplasare la instanță pentru prezentul termen de judecată, sens în care, depune la dosar un bon fiscal emis de S.C. OMV Petrom Marketing S.R.L. Sighetu Marmației, care atestă plata sumei de 115,04 lei.

Reprezentantul reclamantei recurente arată următoarele:

Nemulțumirea majoră este aceea că instanța de apel a luat în dezbatere o cerere inexistentă, denumită cerere de intervenție, formulată de V. D. .

Prima instanță, la termene de judecată succesive, a pus în vedere numitu- lui V. D., să-și precizeze cererea, respectiv să arate dacă este o cerere de intervenție în interesul pârâtului intimat sau o cerere de intervenție în interes propriu.

Cererea formulată de V. D. nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege, respectiv de art. 49 C.pr.civ. și art. 57 alin. 4 C.pr.civ., iar o astfel de cerere, trebuia anulată de către instanța de fond, însă instanța a calificat-o ca fiind o cerere de intervenție.

În ceea ce privește sulta, apreciază că instanța a stabilit o sumă prea mare, contrar probelor administrate în cauză (proba cu expertiza și proba cu martori).

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantei recurente

împrejurarea că nu este suficient ca în recursul pe care acesta l-a formulat să invoce art. 304 pct. 9 C.pr.civ., iar în motivare să se refere la probele administrate în cauză.

Reprezentantul reclamantei recurente consideră că trebuia să facă vorbire despre probe pentru a explica motivele de nelegalitate.

Curtea, atrage atenția reprezentantului reclamantei recurente să nu se refere la motivele de netemeinicie a hotărârii atacate.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că instanța de apel, în motivarea hotărârii, nu a făcut referire la probe și a admis apelul declarat de V.

D., deși cererea formulată de acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru o cerere de intervenție.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantei recurente că susținerea acestuia în sensul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pentru care a admis apelul formulat de intervenientul V. D., s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ., pe care nu le-a invocat în recursul pe care l- a formulat inițial.

În ceea ce privește motivul nou de recurs, susținut azi de reprezentantul reclamantei recurente, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că acesta intră sub incidența excepției decăderii, întemeiată pe dispozițiile art. 301 lit. c C.pr.civ., art. 302 alin. 1 și 2 C.pr.civ. și art. 303 C.pr.civ.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantei recurente că nu a depus la dosar chitanța privind onorariul de avocat.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că va depune la dosar această chitanță.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A. V. .

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. arată următoarele:

În situația admiterii recursului, soluția ipotetică nu ar putea fi alta, decât aceea de casare a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu s-a aplecat asupra criticii referitoare la sultă și nu a analizat pe fond cererea de intervenție formulată de V. D. .

În ceea ce privește caracterul fondat sau nefondat al recursului, arată că recursul declarat de reclamanta A. V. este nefondat.

Se susține de către reprezentantul reclamantei recurente că din dispozitivul hotărârii atacate lipsește mențiunea cu privire la cererea de intervenție formulată de V. D., însă în considerentele hotărârii s-a făcut vorbire despre această cerere de intervenție.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că în speță se discută despre edificarea unei case pe terenul care aparține altei persoane.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. arată următoarele:

S-a ajuns la o asemenea discuție pentru că nu s-a precizat de către reclamanta Ardelan M. ce se dorește a se constata, respectiv un drept de proprietate sau un drept de creanță, acesta a fost motivul pentru care s-a formulat cererea de intervenție de către V. D. .

La data de_, intervenientul V. D., prin intermediul domnului avocat P. A. I. a depus la dosarul instanței de fond « Note de ședință » (f. 81 din vol. II al dosarului Judecătoriei D. ), prin care arată că își menține solicitarea formulată prin cererea de intervenție cu privire la constatarea unui drept de creanță al acestuia la o valoare de 1/10 parte din valoarea imobilului, iar pretențiile sale reprezintă valoarea materialelor rezultate din demolarea casei vechi și folosite la construcția casei noi, valoarea structurii de rezistență a casei vechi pe care s-a edificat mai apoi casa nouă, precum și valoarea muncii prestate personal cu ocazia demolării casei vechi și ridicării casei noi, astfel încât, apreciază că cererea de intervenție formulată de V. D. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 49 și 50 C.pr.civ.

Această precizare a cererii de intervenție a fost formulată ca urmare a solicitării instanței de fond, iar instanța nu trebuia să o omită din judecarea cauzei și nefiind judecată pe fondul cauzei, a influențat soluționarea procesului, motiv pentru care, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În lumina prevederilor art. 129 C.pr.civ. instanța de fond, din oficiu, putea să dea o calificare cererii formulate de V. D., însă nu a făcut aceasta.

În ceea ce privește motivul de recurs, formulat azi în fața instanței, arată că acesta a fost formulat înafara termenului de recurs și nu poate fi luat în considerare.

În concluzie, reprezentantul pârâtului intimat V. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta A. V. și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1700 lei, din care 1300 lei reprezentând onorariu de avocat și 400 lei reprezentând contravaloarea transportului la instanță. Depune la dosar un bon fiscal emis de S.C. OMV Petrom Marketing

S.R.L. Baia Mare, care atestă plata sumei de 200,4 lei și o copie semnată pentru conformitate cu originalul de pe chitanța nr. 42/_, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 1.300 lei.

În replică, reprezentantul reclamantei recurente arată următoarele :

Pe parcursul dezbaterilor se vorbește într-una de proprietarul tabular V.

D., însă acesta nu este proprietar de carte funciară, pentru că V. D. Ștefan este proprietar tabular, iar pe parcursul procesului nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii de către V. D. după V. D. Ștefan.

Domnul avocat P. A. I. a lucrat fără mandat, respectiv recursul, care a fost recalificat ca fiind apel, declarat de intervenientul V. D. a fost formulat de avocat și înregistrat la instanță în data de_, fără procură și nici pe

parcursul dezbaterilor nu s-a împlinit această omisiune, astfel încât, instanța de apel trebuia să respingă apelul formulat de intervenientul V. D., prin avocat.

Acest motiv de recurs l-a indicat în ultima pagină a memoriului de recurs.

Cererea de intervenție formulată de V. D. trebuia să aibă obiect, părți și să fie timbrată, întrucât acestea sunt condițiile prevăzute de lege.

Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantei recurente să depună la dosar chitanța care atestă plata onorariului de avocat.

Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 600 lei.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 182/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a respins ca lipsită de obiect excepția prescripției extinctive, invocată de reclamanta-pârâtă A. V. și s-a admis cererea în constatare și, în parte, cererea de partaj, introduse de reclamanta-pârâtă A.

V., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant V. I., și cu intervenientul forțat

V. D. .

S-a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane introdusă de pârâtul-reclamant V. I., în contradictoriu cu intervenientul V. D. .

S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant V. I., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. V. .

S-a constatat că reclamanta-pârâtă A. V. și pârâtul-reclamant V. I. au dobândit în timpul căsătoriei un drept de superficie, compus din: dreptul de proprietate asupra construcției în valoare de 80.000 lei, situată în localitatea S. de Sus, nr. 553, județul Maramureș, astfel cum a fost identificată și descrisă în Raportul de expertiză întocmit și completat de expert Țapu M. L. ; și dreptul de folosință asupra terenului aparținând intervenientului V. D., pe care s-a efectuat construcția, în suprafață de 112 mp, identificată ca parte din suprafața de 906 mp înscrisă în CF 1078 sub numărul topografic 523, conform Raportului de expertiză întocmit și completat de expert P. u C. G. .

S-a sistat starea de codevălmășie asupra bunurilor mobile și a construcției identificate conform dispozitivului sentinței și s-a stabilit că reclamanta-pârâtă

A. V. și pârâtul-reclamant V. I. au dreptul la cote de câte ½ parte din imobilul construcție.

S-a atribuit în natură pârâtului-reclamant V. I. construcția în valoare de

80.000 lei, situată în S. de Sus, nr. 553, județul Maramureș și s-a constatat dreptul de folosință al acestuia asupra terenului pe care s-a edificat construcția.

A fost obligat pârâtul-reclamant V. I. să compenseze pe reclamanta- pârâtă A. V. prin plata sumei de 40.000 lei.

S-a luat act de învoiala dintre reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant cu privire la împărțirea bunurilor comune mobile și s-a consfințit această învoială, cu conținutul redat prin dispozitivul sentinței apelate.

S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și s-a respins cererea cu acest obiect a pârâtului-reclamant V. I. pentru diferența necompensată și a intervenientului forțat V. D. .

În ce privește dreptul de creanță afirmat de intervenientul forțat V. D., tatăl pârâtului-reclamant, instanța de fond a reținut că are ca obiect, astfel cum a susținut acesta prin întâmpinarea formulată în cauză (f.96,vol. I), valoarea

muncii prestate de acesta la construirea casei în litigiu, al cărei echivalent bănesc s-a afirmat a fi cota de 1/10 din valoarea acesteia.

Deși prin întâmpinare s-a susținut de către intervenient că este îndreptățit la cota-parte indicată din valoarea imobilului, prin notele de ședință depuse pentru termenul din_ (f.159-160,vol. II), prin apărător, acesta a indicat ca și temei de drept, al unei cereri ce nu a fost formulată, principiul restituirii îmbogățirii fără justă cauză, învederând că dreptul afirmat conține contravaloarea vechii case, care a fost demolată și încorporată în imobilul supus partajului.

Instanța a reținut că intervenientul a fost chemat în judecată de către pârâtul-reclamant, pe calea unei cereri incidentale, întemeiată pe disp. art. 57 C.pr.civ., astfel încât terțul chemat în judecata, în calitatea sa de intervenient în interes propriu, avea posibilitatea fie să invoce accesiunea imobiliară cu privire la imobilul în litigiu, cel puțin pe cale de excepție, fie să solicite constatarea dreptului de creanța afirmat și realizarea acestuia.

Însă intervenientul, în mod expres, a arătat că nu invocă accesiunea imobiliară, învederând că a existat acordul său cu privire la construirea casei, de către reclamantă și pârât, pe terenul său, fără să fi formulat cereri incidentale în prezenta cauză, introducerea sa în judecată făcându-se pe calea arătată, astfel încât, deși instanța a solicitat, în mod repetat, a se preciza "apărările"; invocate în cuprinsul întâmpinării, la data dezbaterii cauzei, afirmațiile intervenientului au rămas la această formă a apărărilor, cu consecința că instanța nu are a soluționa pe fond o veritabilă cerere de intervenție, așa cum în mod eronat s-au pus concluzii de către toate părțile, hotărârea ce se va pronunța, fiind totuși opozabilă intervenientului chemat în judecata ca persoana ce ar putea pretinde același drept ca și părțile inițiale.

Pentru aceste motive s-a respins ca lipsită de obiect și excepția prescripției extinctive invocate de reclamanta, prin apărător, cu prilejul dezbaterii pe fond a cauzei, acesta fiind unicul moment procesual când intervenientul în interes propriu a solicitat, verbal, constatarea dreptului de creanță, cerere ce a fost privita ca inadmisibila, instanța apreciind că s-au acordat suficiente termene intervenientului pentru a-si formula pretențiile în forma și la momentele procesuale prevăzute de lege.

S-a impus a se lamuri împrejurarea privind calitatea terțului introdus în judecată pe calea intervenției deschise de art. 57 și urm. C. pr. civ., aceea de intervenient în interes propriu, care este o calitate prevăzută de lege pentru cel astfel chemat, iar nu una dobândită prin efectul art. 49 al.2 C. pr. civ., când intervenția terțului în proces se face din inițiativa sa, prin intermediul unei cereri a cărei natură este cea a unei veritabile cereri de chemare în judecată, formulată

față de ambele părți originare.

Prin urmare, lipsind o astfel de cerere a intervenientului, excepția prescripției extinctive ridicate de reclamantă, prin apărător, față de momentul procesual când s-a solicitat verbal de către intervenient constatarea creanței sale de 1/10 din valoarea imobilului supus împărțelii, a fost lipsită de obiect.

Prin decizia civilă nr. 50/A/din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._

s-au admis apelurile declarate de apelanții V. D. și V.

I. în contradictoriu cu intimata A. V., împotriva sentinței civile nr. 182 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, care a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse pentru termenul de judecată din data de_ pârâtul- reclamant V. I. a formulat în temeiul prevederilor art. 57 Cod procedură civilă, o cerere de chemare în judecată a unei alte persoane solicitând introducerea în

cauză a numitului V. D., proprietar afirmat al terenului pe care este edificată casa de locuit și a cărei partajare se discută și care este persoana ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată a unei alte persoane (filele 79-80) pârâtul reclamant a învederat că formularea cererii de chemare în judecată a unei alte persoane este necesară, însă nu suplinește lacuna din

acțiune, raportat la prevederile art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă și aceasta pentru că indiferent de natura dreptului invocat de reclamant, proprietarul terenului trebuie introdus în cauză. Principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, impune ca judecătorul să se limiteze în judecarea litigiului pendinte la cadrul procesual stabilit de reclamant.

Prin întâmpinare, intervenientul în interes propriu a arătat că nu se opune admiterii cererii reconvenționale, raportat la contribuția majoritară pe care a avut-o reclamantul-pârât la edificarea noii case și a precizat că la construcția casei a participat și el efectuând diferite lucrări, iar raportat la munca depusă apreciază cota sa de proprietate din imobil ca fiind de 1/10 parte din valoarea acestuia (vol. I, pag 96). Calitatea de intervenient în nume propriu a fost stabilită în ședința publică din data de_ .

Prin note de ședință depuse la fila 81 vol. II dosar, pentru termenul de judecată din data de_, intervenientul V. D. a arătat că își menține solicitarea formulată prin cererea de intervenție, cu privire la constatarea unui drept de creanță al acestuia la o valoare de 1/10 parte din valoarea imobilului. Acesta a precizat că pretențiile sale reprezintă valoarea materialelor rezultate din demolarea casei vechi și folosite la construcția casei noi, valoarea structurii de rezistență a casei vechi pe care s-a edificat mai apoi casa nouă, precum și valoarea muncii prestate personal sau cu ocazia demolării casei vechi și ridicării casei noi.

Instanța a dispus emiterea unei adrese în vederea lămuririi obiectului cererii de intervenție, iar prin notele de ședință depuse pentru termenul din data de_ (filele 159-160 vol. II dosar), intervenientul în interes propriu V. D. a arătat că, cererea sa de intervenție în interes propriu formulată se întemeiază pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.

S-a relevat că aceste condiții specifice sunt pe deplin îndeplinite atât timp cât intervenientul a suferit o diminuare certă a patrimoniului raportat la împrejurarea în care, casa veche aflată pe terenul acestuia a fost încorporată în imobilul ce constituie în prezent casa de locuit supusă partajului părților. Așadar, față de sporirea patrimoniului reclamantei și pârâtului, corelată cu diminuarea patrimoniului intervenientului a luat naștere un raport juridic obligațional prin care cei doi au obligația de restituire a unei sume egale cu contravaloarea casei vechi, a materialelor noi folosite (cărămizile produse de acesta) precum și a muncii prestate de acesta în vederea edificării noii case.

Intervenientul a susținut că nu a înțeles să invoce dobândirea unui drept de proprietate prin accesiune imobiliară, ci un drept de creanță. A fost îndeplinită și condiția juridică de exercitare a unei atare acțiuni, întrucât nu există la îndemâna acestuia un alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite. De altfel, prevederile art. 1345-1348 din noul cod civil vizează această ipoteză, cererea de intervenție a intervenientului fiind admisibilă atât în principiu cât și în fond, instanța excluzând de la masa partajabilă contravaloarea unei cote de 1/10 parte din valoarea totală a casei, corespunzătoare dreptului de creanță invocat.

De asemenea, în cadrul dezbaterilor din data de_ reprezentantul intervenientului a solicitat a se constata un drept de creanță de 1/10 din valoarea casei convenite de părți, cu cheltuieli de judecată. Raportat la această

solicitare, reprezentantul reclamantei a invocat excepția prescripției extinctive, care a fost unită cu fondul.

Prin sentința apelată, prima instanță a apreciat că intervenientul a indicat ca și temei de drept al unei cereri ce nu a fost formulată, principiul îmbogățirii fără justă cauză, intervenientul, în mod expres, a arătat că nu a invocat accesiunea imobiliară, învederând că a existat acordul său cu privire la construirea casei, de către reclamantă și pârât, pe terenul său, fără să fi formulat cereri incidentale în cauză. De asemenea, s-a reținut că instanța nu are a soluționa pe fond o veritabilă cerere de intervenție, așa cum în mod eronat s-au pus concluzii de către toate părțile, hotărârea fiind totuși opozabilă intervenientului chemat în judecata ca persoană ce ar putea pretinde același drept ca și părțile inițiale.

Această reținere a fost în aprecierea Tribunalului eronată, în contextul în care din cuprinsul cererilor formulate pe parcursul procesului (e adevărat, denumite "note de ședință";, aspect ce nu afectează valabilitatea, conform art. 84 Cod procedură civilă) a rezultat cu claritate că V. D. a înțeles să invoce un drept propriu față de cererea de chemare în judecată, mai exact față de obiectul material (casa de locuit din litigiu), ceea ce conturează cererea sa, limitelor juridice trasate prin art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pe cale de consecință, atâta timp cât acesta a afirmat un drept de creanță de 1/10 din valoarea casei disputate de părți, nu s-a putut considera că nu a formulat o pretenție proprie, iar instanța, în condițiile art. 84 și art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, era datoare a da calificarea juridică precisă acestei cereri și a o soluționa în limitele învestirii sale. Procedând contrar, considerând că nu au fost formulate pretenții proprii de către intervenient, instanța a lăsat nesoluționată practic cererea de intervenție și nu a mai analizat aspectele invocate raportat la aceasta.

Sub acest aspect, ambele apeluri au fost fondate.

Întrucât prima instanță nu a analizat pretențiile intervenientului, soluția care s-a impus (în considerarea datei pornirii procesului, raportat la dispozițiile art. XXII din Legea nr. 202/2010) a fost desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind întrunită ipoteza necercetării fondului. Soluția asupra pretențiilor intervenientului și a cererii pe care acesta a formulat-o a fost susceptibilă de a influența și soluția asupra partajului (mai exact, cel relativ la casa de locuit), astfel încât s-a impus ca litigiul să primească o soluționare unitară, prima instanță să cerceteze cauza sub toate aspectele, să analizeze și cererea intervenientului, cu observarea condițiilor legale, ținând seama de cererile și de apărările formulate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. V.

solicitând admiterea recursului, respingerea celor două apeluri promovate în cauză și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în fapt, prin acțiunea civilă înregistrată sub dosarul cu numărul de mai sus aflată la filele 1-2 a solicitat partajarea bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, atât mobile cât și imobile.

A arătat că sub durata căsătoriei a dobândit o casă de locuit construită în anul 1999, precum și alte bunuri mobile asupra cărora a tranzacționat.

Pârâtul V. I. a depus întâmpinare și cerere reconvențională într-un singur exemplar aflată la filele 17-20, prin care a arătat că nu se opune partajării bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, însă a arătat că, casa este edificată pe terenul proprietate tabulară a tatălui său V. D. .

Tot prin această cerere în temeiul art. 57 a chemat în judecată proprietarul terenului numitul V. D. .

La filele 19 și 20 din dosarul cauzei a fost depusă din nou aceeași

întâmpinare și cerere reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant, pentru ca la filele 79 și 80 să fie depusă de către același pârât-reclamant prin avocat o precizare la întâmpinare și cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând cote procentuale din locuința comună.

Prin încheierea din_ aflată la fila 87 din dosarul cauzei instanța a pus în vedere intervenientului în interes propriu V. D. să depună întâmpinare.

Acesta s-a conformat și astfel că la fila 96 a depus întâmpinare prin avocat

P. A., pentru termenul din_, prin care a arătat că nu se opune admiterii cererii reconvenționale și a solicitat a se constata o contribuție majoritară a pârâtului-reclamant la edificarea casei de locuit.

Terenul pe care s-a construit casa a arătat că este proprietatea acestuia și a depus un extras de carte funciară care se află la fila 21 din dosarul cauzei.

Recunoaște că noua casă a fost edificată de către foștii soți, iar pentru a-l ajuta pe fiul lui să-și edifice casa i-a donat cantitatea de 13.000 de cărămizi, precum și 1.500 de cărămizi rezultate din demolarea camerei de la propria sa casă. De asemenea intervenientul în interes propriu a arătat că a mai donat către fiul lui o junincă ce a fost vândută, iar din vânzarea acesteia s-a cumpărat eternitul (plăci azbociment) folosite la acoperirea casei în proporție de 70 %.

În finalul întâmpinării intervenientul în interes propriu a arătat următoarele: "Doresc să învederez instanței că la construcția noii case am participat și subsemnatul efectuând diferite lucrări, iar raportat la munca depusă apreciez cota mea de proprietate din imobilul amintit ca fiind de 1/10 parte din valoarea acestuia".

În cauza de față la instanța de fond au fost administrate atât probe testimoniale cât și proba cu expertiza tehnică în construcții (care a fost efectuată de către trei experți), cât și o expertiză topografică.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre de expedient în ceea ce privește tranzacția mobiliară și a acordat sultă recurentei așa cum a solicitat în valoare de 40.000 lei, constatându-se contribuția de 1/2 la edificarea locuinței comune.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs atât de către pârâtul- reclamant cât și de către intervenientul în interes propriu, solicitându-se în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii și acordarea recurentei o sultă în valoare de

16.000 lei.

Tribunalul a recalificat calea de atac în apel și prin Decizia civilă arătată mai sus, a admis apelurile trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond deoarece prima instanță nu a judecat fondul cauzei întrucât nu a analizat cererea de intervenție în interes propriu și cota de contribuție a intervenientului

V. D. .

Hotărârea instanței de apel este nelegală pentru că la dosarul cauzei nu există o cerere de intervenție formulată de către V. D. în condițiile prevăzute de art. 49 și urm. C. proc. civ. raportat și la art. 112 C. proc. civ. și cu cerințele exprese prevăzute de art. 57 al. 4 C. proc. civ.

Văzând aceste prevederi raportat la art. 133 aceste note de ședință, întâmpinări și cereri de chemare în judecată a altor persoane sunt declarate nule.

Cu alte cuvinte toate aceste acte au fost făcute prin apărător, prin avocat, însă în măsura în care intervenientul în interes propriu nu a chemat în judecată fie pe pârât, fie pe reclamantă sau pe amândoi, nu a arătat obiectul judecății, nu a arătat valoarea obiectului judecății, această cerere de intervenție în interes propriu nu a îndeplinit condițiile legale pentru a fi luată în dezbatere.

Hotărârea instanței de apel a fost nelegală și pentru considerentul că, deși a admis apelul pârâtului-reclamant, nu a arătat considerentele pentru care l-a admis și temeiul de drept.

În al treilea rând invocarea de către Tribunal a prevederilor art. 1345-1348

N. Cod civ., nu sunt aplicabile în speță, deoarece raporturile juridice s-au născut anterior intrării în vigoare a N.Cod civ., în acest sens a se vedea prevederile art. 6

N. Cod civ., și prevederile art. 3-5 din Legea de aplicare.

Prin întâmpinarea depusă de către intervenientul în interes propriu aflată la fila 96 acesta a arătat că a donat fiului său materialele de construcție pentru a edifica, casa de locuit.

Eronat susține intervenientul că este proprietarul terenului atâta vreme cât prin adresa eliberată de către Primăria orașului S. de Sus sub nr. 10221 din_ se arată că proprietarul tabular V. D. fiul lui Ștefan și I. a decedat la_, iar intervenientul în interes propriu nu a probat la dosarul cauzei că este moștenitorul acestuia.

Recursul declarat de către intervenient a fost făcut prin avocat și înregistrat la instanță la data de_, fără procură și nici pe parcursul dezbaterilor nu s-a împlinit această omisiune, astfel instanța de apel trebuia să respingă apelul.

Pentru considerentele arătate mai sus solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii apelurilor promovate de către apelanți și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.

În drept: art. 312 al. 2-5 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Intimatul V. I. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de

1.500 lei reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.

Intimatul V. D. a formulat întâmpinare

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În fața instanței de fond (fila 17-20 dos. nr._ al Judecătoriei D.

) pârâtul V. I. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că nu se opune partajării bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, însă a arătat că, casa este edificată pe terenul proprietate tabulară a tatălui său V.

D. .

Tot prin această cerere, în temeiul art. 57, a chemat în judecată altă persoană, proprietarul terenului numitul V. D., care a dobândit astfel calitatea de intervenient în interes propriu.

Intervenientul V. D. a depus întâmpinare pentru termenul din_ (fila 96 vol. I dos. nr._ al Judecătoriei D. ) prin avocat, deci o reprezentare calificată în domeniul juridic.

În această întâmpinare nu se formulează pretenții ci doar se arată că apreciază cota sa de proprietate din imobil ca fiind 1/10 parte din valoarea acestuia.

Curtea constată că această cerere nu întrunește condițiile unei cereri de chemare în judecată deoarece nu se indică pretențiile concrete, temeiul de drept, motivele etc. Faptul că apreciază cota sa de proprietate la 1/10 din valoarea

imobilului nu îndeplinește condițiile unei cereri, astfel cum este reglementată de art. 112 Cod procedură civilă.

În aceste condiții, având în vedere că cererea formulată de intervenient nu a fost regulat făcută, intervenientului i s-a pus în vedere de către instanță (fila 18 și urm. vol. II dos. nr._ al Judecătoriei D. ) la termenele din data de_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ și_ să depună în scris

precizare la cererea de intervenție prin care să arate dacă a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, să arate obiectul acesteia sau dacă a formulat doar o cerere de intervenție accesorie.

La termenul din_ se consemnează că intervenientul nu invocă personal un drept de proprietate asupra construcției, deci chiar și susținerea în acest sens din întâmpinare este contrazisă sau nu mai este susținută.

Prin scriptul intitulat "note de ședință" intervenientul (fila 96 vol. II dos. nr._ al Judecătoriei D. ) arată că își menține solicitarea formulată prin cererea de intervenție cu privire la constatarea unui drept de creanță al intervenientului la o valoare de 1/10 din valoarea imobilului.

Nici această cerere nu este regulat făcută pentru că se referă la menținerea unei cereri, ori până la acea dată nu exista o cerere procedural formulată, pentru ca aceasta să poată fi menținută, și doar o astfel de cerere regulat formulată ar putea fi menținută.

La termenul din_ se consemnează că intervenientul nu invocă personal un drept de proprietate asupra construcției și se solicită reclamantei și pârâtului dacă înțeleg să invoce constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției.

Prin scriptul intitulat "note de ședință" intervenientul (fila 159 vol. II dos. nr._ al Judecătoriei D. ) arată că cererea de intervenție se întemeiază pe principiul îmbogățirii fără justă cauză și arată că nu a înțeles să invoce dobândirea unui drept de proprietate prin accesiune ci un drept de creanță.

Nici această cerere nu este procedural formulată deoarece se referă la precizarea temeiului unei cereri, însă o cerere regulat formulată, care să indice pretențiile, nu există, astfel că nu se poate preciza temeiul unei cereri inexistente, dat fiind că se cere doar excluderea de la masa bunurilor de împărțit a unei cote de 1/10 din valoarea unui bun, însă intervenientul nu formulează pretenții proprii cu privire la acel bun sau acea cotă.

În ce privește dreptul de creanță afirmat de intervenientul forțat V. D., tatăl pârâtului-reclamant, prin întâmpinare, instanța de fond a reținut corect că ar avea ca obiect, astfel cum a susținut acesta prin întâmpinarea formulată în cauză (f. 96,vol. I), valoarea muncii prestate de acesta la construirea casei în litigiu, al cărei echivalent bănesc s-a afirmat a fi cota de 1/10 din valoarea acesteia.

Deși prin întâmpinare s-a susținut de către intervenient că este îndreptățit la cota-parte indicată din valoarea imobilului, prin notele de ședință depuse pentru termenul din_ (f.159-160, vol. II), prin apărător, acesta a indicat ca și temei de drept, al unei cereri ce nu a fost formulată, principiul restituirii îmbogățirii fără justă cauză, învederând că dreptul afirmat conține contravaloarea vechii case, care a fost demolată și încorporată în imobilul supus partajului.

Raportat la art. 133 Cod procedură civilă aceste note de ședință, întâmpinări și cereri de chemare în judecată a altor persoane pot fi declarate nule dacă se susțin ca o cerere prin care se susține că se formulează pretenții, pentru că nu conțin obiectul cererii ca să poată fi calificată ca o cerere de intervenție prin care să se solicite pretenții proprii.

Prin urmare în mod greșit a reținut instanța de apel că intervenientul a

formulat pretenții proprii și că instanța de fond nu a soluționat cererea de intervenție, în condițiile în care o astfel de cerere nu a fost formulată, iar intervenientul a dobândit această calitatea doar pentru opozabilitate, prin intermediul formulării unei cereri de chemare în judecată a unor alte persoane de către pârât.

Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva deciziei civile nr. 50/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o va casa și va trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelurilor.

Recursul a fost admis în parte pentru că recurenta a solicitat modificarea deciziei și respingerea apelurilor, însă, pentru că s-au invocat și dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, soluția este casarea întrucât instanța de apel nu a soluționat pe fond apelurile ci a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva deciziei civile nr. 50/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelurilor.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
C.	-M. CONȚ	I. -D.	C.	A. -A. P.

Red. I.D.C./Dact. V.R.

2 ex./_

J. .fond: S. M. E. - Judecătoria Dragomirești

J. .apel: A. Stamate-Tămășan/D. Tiplea - Tribunalul Maramureș

A. A. M.

← Decizia civilă nr. 106/2013. Partaj bunuri comune soţi....		Decizia civilă nr. 43/2013. Partaj bunuri comune soţi.... →

Decizia civilă nr. 4137/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4137/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial