Decizia civilă nr. 646/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 646/A/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelant P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 12398/_, pronunțată în dos. nr. _
, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat P. S. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, personal și asistat de av. B. r D. și Alexa I. și intimata personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că apelul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Reprezentanta apelantului, av. Alexa I., depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 35 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, astfel încât apelul este legal timbrat.
Reprezentantele apelantului și intimata arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentantele apelantului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate din punctul de vedere al programului de vizitare, cu cheltuieli de judecată. Învederează că tatăl se îngrijește de minore, având o legătură strânsă cu acestea. Mai arată că, prin stabilirea programului de vizitare, mama a fost favorizată.
Intimata solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate. Arată că apelantul nu respectă programul de vizitare stabilit de instanță, nu contribuie la întreținerea minorelor și este dependent de pornografie.
T. ul reține cauza în pronunțare.
DOSAR _
INSTANȚA
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 12398 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar,
s-a admis în parte excepția
autorității de lucru judecat,respectiv cu privire la cererea privind exercitarea autorității părintești,formulată prin cererea reconvențională.
S-a respins cererea formulată de pârâtul -reclamant reconvențional P.
C. A. în contradictoriu cu reclamanta-pârât reconvențional P. S.
M. ,privind exercitarea autorității părintești,ca fiind autoritate de lucru judecat.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârât reconvențional P. S. M. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional P. C. A. .
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional P. C. A. în contradictoriu cu reclamanta- pârât reconvențional P. S. M. .
S-a admis în parte cererea conexa,obiect a dosarului nr._ a Judecătoriei C. -N. .
S-a stabilit locuința minorelor P. REBECA T., născută la data de_ ,CNP 6. ,P. A. PETRA născută la data de_ ,CNP 6.
,P. MIRIAM ALEXIA născută la data de_ ,CNP 6., pana la soluționarea definitiva a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. la domiciliul reclamantei, în loc.Florești.
A fost obligat reclamantul - pârât reconvențional P. C. A. sa contribuie la întreținerea minorelor P. REBECA T. ,P. A. PETRA,P. MIRIAM ALEXIA,în natură,prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor de educare,învățătură și pregătire profesională,în limita cuantumului de 3000 lei,reprezentând ½ parte din venitul mediu lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei
C. -N. .
Atribuie folosința imobilului apartament nr.10 situat din punct de vedere administrativ în loc. Florești str. Eroilor nr.262 jud.C. ,locuința comună a părților,reclamantei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Au fost respinse restul solicitărilor din cererea de chemare în judecată.
A fost obligată reclamanta-pârât reconvențional să permită pârâtului- reclamant reconvențional legături personale cu minorele P. REBECA T., născută la data de_ ,CNP 6. ,P. A. PETRA născută la data de_ ,CNP 6. ,P. MIRIAM ALEXIA, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ având ca obiect divorț, prin stabilirea următorului program provizoriu:
în fiecare săptămână, în ziua de miercuri între orele 16:00 - 20:00, cu posibilitatea pârâtului-reclamant reconvențional de a lua minorele de la școală/grădiniță și cu obligația de a le duce la domiciliu mamei la ora 20:00.
în week-end-urile 2 și 4 din lună, de vineri de a ora 16:00 până duminică la ora 20:00,cu posibilitatea pârâtului-reclamant reconvențional de a lua minorele de la școală/grădiniță și cu obligația de a le duce la domiciliu mamei la ora 20:00,fără sa afecteze participarea minorilor la concursuri/competiții școlare.
Pârâtul-reclamant reconvențional are dreptul să ia minorele în afara domiciliului reclamantei-pârât reconvențional.
Au fost respinse celelalte cereri principale,formulate de pârâtul- reclamant reconvențional privind stabilirea domiciliului minorelor,obligarea reclamantei-pârât reconvențional la plata pensiei de întreținere,atribuirea
beneficiului locuinței comune și stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantei-pârât.
Au fost respinse cererile subsidiare formulate de pârâtul-reclamant reconvențional privind includerea în cuantumul obligației de întreținere a contravalorii ratei pentru imobilul din loc. Florești str. Eroilor nr.262 ap.10 jud.C. și obligarea reclamantei-pârât reconvențional la achitarea chiriei în cuantum de 280 Euro/lună pentru apartamentului închiriat,ca inadmisibile.
S-au compensat cheltuielile de judecată cu privire la taxa de timbru.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional sa achite reclamantei- pârât reconvențional suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.23282/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ ,s-a respins cererea de chemare de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul P. C. A. în contradictoriu cu pârâta P. S. M. ,prin care a solicitat instanței sa dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorele P. Rebeca T.
,P. A. Petra și P. Miriam Alexia, în comun,de către ambii părinți,sa stabilească domiciliul minorelor la tată,cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ½ parte din veniturile nete,până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială,numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o,conform dispozițiilor art.1001 din Codul de procedură civilă.
Din această perspectivă,instanța a reținut că există autoritate de lucru judecat ,cu privire la cererea pârâtului-reclamant reconvențional privind exercitarea autorității părintești în comun,de către ambii părinți,până la soluționarea acțiunii de divorț,obiect a dosarului nr. _
,în condițiile în care împrejurările de fapt și de drept,care au determinat pronunțarea Sentinței civile nr.23282/2012 nu s-au modificat,divorțul nefiind finalizat.
Referitor la cererile privind stabilirea locuinței minorilor la tata și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora,instanța a reținut că s-au invocat alte motive in susținerea acesteia,care urmează să fie analizate de instanță,pe fondul cauzei.
Părțile s-au casatorit în data de_ ,conform certificatului seria CD nr.2. ,act de casatorie 486/2004,iar din această relație s-au născut minorele P. Rebeca T. ,în data de_ ,P. A. Petra,în data de_ și P. Miriam Alexia,în data de_ .
Sub dosar nr._ ,s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N.
,la data de_ cererea formulată de P. C. -A. ,în contradictoriu cu
P. S. M. ,având ca obiect desfacerea casatoriei prin divort,exercitarea autorității părintești,stabilirea domiciliului minorelor și a pensiei de întreținere în favoarea acestora.
În drept, instanța a reținut ca potrivit art. 996 alin.1, 2 și 5 C.pr.civ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere,
măsurile dispuse cor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (…) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța a reținut că cererea de ordonanță președințială este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv urgenta si caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale precum si condiția ca in favoarea reclamantului sa existe aparenta de drept.
În temeiul dispozițiilor art.919 NCPC,referitoare la divorț "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.";
Rezultă așadar, că în materia relațiilor de familie, pe cale de ordonanță președințială,în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior,instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate,respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului,condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor pentru cererile expres și limitativ prevazute de art.919 NCPC.
În altă ordine de idei,instanța a reținut ca potrivit art. 263 alin.1 cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Acest principiu este consacrat și de art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004 privind protecția copilului. Astfel, toate măsurile privitoare la un copil trebuie luate pentru bunăstarea sa materială și psihică, în vederea asigurării sănătății și dezvoltării sale fizice, psihice și intelectuale.
În cauza, reținând necesitatea respectării principiului interesului superior al copilului in masurile pe care urmează sa le dispună, din analiza probelor aflate la dosar, instanța a apreciat ca sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru admiterea cererii privind stabilirea locuinței minorelor la mamă.
Astfel, în ceea ce privește condiția aparentei de drept, instanța a apreciat ca aceasta există în favoarea reclamantei, justificând cererea acesteia de stabilire provizorie a locuinței minorelor în continuare la domiciliul său, până la soluționarea dosarului nr._ .
Pârâtul-reclamant reconvențional nu a contestat faptul că mama minorelor a stat acasă cu copiii,de la nașterea acestora și până după promovarea cererii de divort,ocupându-se preponderent de îngrijirea,creșterea și educarea minorelor,aspect relatat și de martorii audiați în cauză,care au reliefat preocuparea constantă a mamei și implicarea acesteia în activitățile fetițelor.
Raportat la vârsta relativ mică a minorilor, instanța a apreciat că mama poate raspunde mai bine satisfacerii nevoilor acestora. Pe de altă parte,cu ocazia audierii lor,fetița cea mare,Rebeca,dar și fetița mijlocie,Petra,si-au exprimat dorința de a locui împreună cu mama lor.
Pentru aceste motive,instanța a stabilit locuința minorelor la mama,context în care îi va atribui și beneficiul locuinței comune din loc.Florești str.Eroilor nr.262 ap.10 jud.C. .Pentru a hotărî astfel,instanța va avea dealtfel în vedere nu numai situația reclamantei-pârât reconvențional,care nu realizează venituri suficiente pentru a-si asigura o altă locuință,spre deosebire de pârâtul-reclamant reconvențional,dar și
interesul minorelor,care au avut în mod constant domiciliul în acest apartament.
Cererea reclamantei-pârât reconvențional privind atribuirea în folosință a autoturismului marca Fiat Punto,până la soluționarea cererii de partaj nu poate fi primită de instanță,în condițiile în care,nu s-a făcut dovada existentei unei acțiuni de partaj pe rol instanței,nefiind îndeplinită astfel una dintre condițiile de admisibilitate a cererii,referitoare la neprejudecarea fondului.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004
"prezenta lege, orice alte reglementari adoptate în domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului";, iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede ca "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";.
Instanța a considerat că, din interpretarea coroborată și sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, se desprinde concluzia că și luarea unei măsuri provizorii (pe calea ordonanței președințiale și pe timpul procesului de divorț) de stabilire a unui program de vizitare a copilului, ca și materializare a dreptului unui părinte de a avea legături personale cu acesta, trebuie sa se subordoneze exclusiv principiului interesului superior al copilului.
Modalitățile concrete de exercitare a dreptului unui părinte de a avea legături personale cu copilul constau în vizitarea copilului la locuința părintelui căruia i-a fost încredințat sau în grija căruia se afla, lăsarea copilului în vizita la locuința celuilalt părinte.
De asemenea, dreptul de a avea legături personale cu copilul trebuie realizat în așa fel încât sa nu aibă o influenta negativă asupra creșterii copilului, iar exercitarea acestui drept nu trebuie stingherită, eventual, de prezența obligatorie a celuilalt părinte sau a altor persoane, comunicarea dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și acel copil urmând sa aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.
Față de solicitarea pârâtului - reclamant reconvențional, de poziția reclamantei-pârât reconvențional, de interesul superior al copilului, instanța a reținut faptul că realizarea dreptului pe care îl are tatal, de a păstra legături personale cu minorii - care implică totodată si îndeplinirea obligației legale de a veghea la creșterea și educarea copilului - trebuie să fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Din probele administrate în cauză,interogatoriile și declarațiile martorilor, instanța a reținut că relațiile dintre părinți și copii este caracterizată prin sentimente puternice de afecțiune și atașament,ambii părinți fiind preocupați de dobândirea unei educații,deprinderi și abilități complexe,tatăl fiind implicat activ și pozitiv în creșterea și educarea minorelor.
Este adevărat că martorii L. ci V. (f.95) și Capris D. (f.94) au confirmat susținerea reclamantei-pârât reconvențional,în sensul că pârâtul- reclamant reconvențional este preocupat de accesarea materialelor pornografice,dar nu s-a facut dovada existenței unui pericol,din acest punct de vedere cu privire la minore.
Prin urmare simpla temere a reclamantei-pârât reconvențional, cu privire la existența unui pericol pentru minore,în condițiile în care acestea ar
ramane peste noapte la tata, nu poate fi reținut în cauză,în condițiile în care nu s-a dovedit existența unui comportament deviant al tatalui cu privire la copii.
Dreptul pârâtului-reclamant reconvențional de a avea legături personale cu minorele trebuie să fie de natură să asigure, pe durata procesului având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, continuarea, menținerea și dezvoltarea unei relații armonioase între reclamant si copiii, ținând cont și de faptul că minorele are dreptul de a fi crescute și educate de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil.
Având în vedere implicarea efectivă a pârâtului-reclamant reconvențional în activitățile copiilor, respectiv prin inițierea acestora în calarie,înot,alte activități sportive,faptul că până în prezent acestea a crescut alături de ambii părinți fiind atașate de amândoi, ținând cont și de situația soților aflați în proces de divorț între ei existând neînțelegeri, instanța a considerat că dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele poate fi și trebuie exercitat în afara domiciliului pârâtei pentru realizarea deplină a acestui drept.
Cu privire la programul de vizitare ce urmează a fi stabilit, față de poziția părților ,instanța a apreciat că se impune stabilirea unui program de vizită care să respecte întru totul interesul superior al minorelor și activitățile corespunzătoare vârstei și a reduce la minimul disconfortul psihic creat prin separarea părinților.
Pentru crearea unui echilibru între timpul petrecut de copiii cu părinții lor,instanța de fond a încuviințat în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional un program de vizitare în week-end-urile 2 și 4 din lună, de vineri de a ora 16:00 până duminică la ora 20:00,cu posibilitatea pârâtului- reclamant reconvențional de a lua minorele de la școală/grădiniță și cu obligația de a le duce la domiciliu mamei la ora 20:00.
Față de poziția reclamantei relativa la faptul că fetița cea mare,P. Rebeca, participă la diverse concursuri școlare,existând situații în care tatăl nu a fost perfect deacord cu programul acesteia,aspect confirmat atât de martorul L. ci V. cât și de martora Ursache D. ,instanța a stabilit în sarcina tatălui obligația de a respecta calendarul de participare a minorelor la concursuri/competiții școlare.
Stabilind în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional posibilitatea de a avea legături personale cu minorele,în week-end,conform programului de mai sus,cu posibilitatea luării acestora înafara domiciliului mamei,instanța a apreciat ca fixarea unei zile în timpul săptămânii,corespunde nevoilor reclamantului de a întreține și dezvolta o relație armonioasă cu fiicele, dar și, mai ales, interesului superior al copiilor de a menține legături de atașament cu tatăl său.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiile art. 14-17 din Legea nr. 272/2004, art. 2 și 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea nr. 87/2007 și art. 8 CEDO, instanța a admis în parte cererea și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorele,conform dispozitivului.
Totodată, față de caracterul vremelnic al acestei măsuri, instanța a obligat părțile să respecte programul de vizită stabilit, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce va fi pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/2 din veniturile pe care le înregistrează
instanța a reținut că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă. Astfel, din afirmațiile pârâtului-reclamant reconvențional reiese că acesta realizează venituri în cuantum de 6000 lei și nu are alți copii sau alte persoane cărora să le presteze întreținere. În temeiul art. 402 C.civ. rap. la art. 529 alin. 2 din Noul cod civil instanța va obliga paratul la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei în cuantum de 1/2 parte din veniturile sale nete lunare, începând cu data de 08 mai 2013 (data introducerii cererii de chemare în judecată) si pana la soluționarea cererii din cadrul acțiunii de divorț.
Obligația de întreținere se execută în natură,prin asigurarea celor necesare traiului și după caz,a cheltuielilor de educare,învățătură și pregătire profesională,conform dispozițiilor art.530 alin.1 din Codul civil.
În temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus,instanța a obligat pârâtul-reclamant reconvențional,la executarea în natură a obligației de întreținere,atrăgându-i acestuia atenția ca această obligație îi incumbă nu doar în perioada în care minorele sunt în perioada programului de vizita.
În ceea ce privește cererile principale reconvenționale referitoare la stabilirea locuinței minorelor,obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ½ parte și atribuirea beneficiului locuinței comune din Florești,respectiv stabilirea unui program de vizitare în favoarea reclamantei,instanța a constatat că acestea sunt nefondate,pentru motivele care au determinat instanța sa le admită în favoarea reclamantei,astfel că au fost respinse.
Cererile reconvenționale subsidiare,privind includerea în cuantumul obligației de întreținere a ratei pe care pârâtul o achita pentru apartamentul din Florești și cea privind obligarea reclamantei la plata chiriei în cuantum de 280 Euro/lună reprezentând chiria pentru apartamentul în care locuiește în prezent pârâtul-reclamant reconvențional, au fost de asemenea respinse.
Astfel,pe de o parte,întreținerea reprezintă un drept a copiilor minori,în cuantumul stabilit de lege,care nu poate fi afectat,iar pe de altă parte,în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei acțiuni de fond cu privire la aceste pretenții invocate de pârât,nefiind îndeplinită condiția vremelniciei sub acest aspect.
Văzând prevederile art. 274 C.pr.civ., instanța de fond a reținut că pârâtul-reclamant a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată,dar a făcut doar parțial dovada acestora,respectiv numai a plății taxei de timbru,astfel că instanța a compensat doar aceste cheltuieli și a obligat pe pârât să plătească în favoarea reclamantei,suma de 750 lei cheltuieli de judecată,reprezentând ½ parte din onorariul avocațial achitat conform chitanței nr.0011/_ ,în măsura admiterii acțiunii.
Împotriva sentinței examinate a promovat apel pârâtul-reclamant reconvențional (f.2)
solicitând instanței admiterea apelului, să constate că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică iar pe cale de consecință modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii conexe, obiect a dos. nr._, astfel cum aceasta a fost formulata și precizata și stabilirea în favoarea apelantului a unui program de vizita a minorelor P. Rebeca-T. (născuta la data de_ ), P.
A. Petra (născuta la data de_ ) și P. Miriam-Alexia (născuta la data de_ ), până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în dos. nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., având ca obiect divorț, după cum urmează:
- in weekend, o data la doua săptămâni, de vineri de la ora 16.00 pana duminica la ora 20.00. cu luarea minorelor de la scoală si readucerea lor la
domiciliul mamei, programul de vizita urmând sa aibă loc la reședința apelantului;
in timpul săptămânii, in săptămâna in care nu este stabilit program de vizita in weekend, lunea si miercurea, de la ora 16.00 la ora 19.30. cu luarea minorelor de la scoală si readucerea lor la domiciliul mamei, programul de vizita urmând sa aibă la reședința apelantului;
in timpul săptămânii, in săptămâna in care este stabilit program de vizita in weekend, lunea si miercurea, de la ora 16.00 la ora 19.30. cu luarea minorelor de la domiciliul lor din Sat Floresti, Comuna Floresti, si readucerea lor la acest domiciliu, programul de vizita urmând sa aibă loc la resedinta apelantului;
jumătate din durata vacantei de vara, cu luarea minorelor de la domiciliul lor din Sat Floresti, Comuna Floresti, si readucerea lor la acest domiciliu, programul de vizita urmând sa aibă loc la reședința apelantului;
jumătate din durata vacantei de iarna, cu luarea minorelor de la domiciliul mamei si readucerea lor la acest domiciliu, programul de vizita urmând sa aibă loc la reședința apelantului;
cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Crăciun, intr-un an minorele sa isi petreacă Pastele-de vineri de la ora 16.00 pana lunea la ora 19.00 cu mama si Crăciunul - din data de 24 decembrie ora 16.00 pana in 26 decembrie ora 19.00 cu tatăl, iar in anul urmator viceversa, cu mențiunea ca, in anul 2013, minorele sa isi petreacă Crăciunul cu apelantul;
cu ocazia zilelor de naștere a minorelor, sa i se permită sa petreacă cu fiecare fiica in parte cate 2 ore, cu luarea ei de la domiciliul mamei si readucerea ei la finalul programului de vizita.
În motivarea cererii
apreciază apelantul că programul stabilit de prima instanță nu respectă principiul interesului superior al copilului, timpul stabilit de instanța dezvoltarea si consolidarea relației minorelor cu tatăl lor.
În primul rând, stabilirea unei singure zi de vizită în timpul săptămânii creează o disproporție între timpul petrecut de minore în compania mamei (6 zile / săptămâni, respectiv 4 zile în săptămânile în care programul de vizită se desfășoară în week-end) față de timpul petrecut cu apelantului (una, respectiv 3 zile / săptămână). La vârsta pe care o au, este foarte important ca minorele să aibă contact cu ambii părinți în mod egal, pentru ca fiecare dintre aceștia să poată contribui la creșterea și educația lor, respectiv la dezvoltarea personalității lor.
În aceste condiții, se impune includerea și a zilei de luni în programul de vizită, între orele 16.00 -20.00, acest lucru fiind în interesul superior al minorelor.
În al doilea rând, faptul că instanța nu a stabilit un program de vizită special cu ocazia sărbătorilor, a vacanțelor, și a zilelor de naștere ale minorelor constituie un alt viciu al sentinței atacate.
Având in vedere faptul ca în vacanțele școlare programul obișnuit al unui minor este diferit de cel din timpul anului școlar, în sensul că acesta are mult mai mult timp liber la dispoziție, structura programului de vizită ar trebui să fie diferită în aceste perioade. în vacanțe, minorele nu vor fi supuse programului zilnic școlar, astfel că ele pot locui la apelant perioade mai îndelungate de timp.
De asemenea, este relevant faptul că, după cum a arătat în primă- instanță, apelantul și reclamanta - pârâtă reconvențională nu se pot pune de acord cu modul în care minorele își petrec vacanțele. Astfel, a arătat faptul că reclamanta - pârâtă reconvențională nu și-a dat acordul în formă
autentică, după cum i-a fost solicitat, atunci când a dorit să plece din țară împreună cu minorele într-o vacanță. De asemenea, cu altă ocazie, apelantul i-a trimis prin e-mail mai multe variante pentru o tabără în care dorea să le trimit pe minore în vacanță, reclamanta refuzându-le pe toate, pe motiv că ar fi consultat prognoza meteo, aceasta prevăzând vreme ploioasă pe perioadă tuturor variantelor prezentate.
Este necesar ca acest programul special de vacanță al minorelor să fie stabilit inclusiv în prezenta procedură de ordonanță președințială, cu titlu provizoriu până la soluționarea irevocabilă a dosarului de divorț, cu atât mai mult cu cat acest dosar va avea următorul termen de judecata, în primă instanță, în data de_, termen la care nu este cert dacă dezbaterile se vor finaliza și dacă va fi pronunțată vreo soluție. Mai mult, este rezonabil să presupunem că pana la soluționarea eventualelor apeluri și recursuri în respectivul dosar va mai trece cel puțin inca un an.
Astfel, apare ca fiind nedrept ca în acest interval de timp, în dare minorele vor avea cel puțin câte o vacanță de vară, respectiv una de iarnă, apelantul sa nu beneficieze de un program special de vizită aferent acestor vacanțe.
In contextul dat, aceleași argumente sunt general valabile si pentru situația sărbătorilor de Paște, respectiv de Crăciun. Aceste sărbători reprezintă momente speciale ale anului, momente în care legăturile personale dintre minori și părinți sunt esențiale. Dacă aceste sărbători nu sunt incluse în programul de vizită, apelantul nu va putea petrece timp cu minorele cu aceste ocazii, cu excepția cazului puțin probabil în care sărbătorile vor coincide cu programul normal de vizită. După cum a arătat mai sus, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de divorț va trece cel puțin un an, inclusiv sărbători de iarnă și de Paște. Astfel, se impune stabilirea unui program de vizită și cu ocazia acestor sărbători, în modul în care a solicitat atât prin cererea de ordonanță președințială, cât și prin petitele prezentului apel.
De asemenea, instanța de fond nu a stabilit un program de vizită nici cu ocazia zilelor de naștere ale minorelor, deși, din aceleași considerente prezentate acesta se impune a fi stabilit.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat și modificarea in consecința a sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul stabilirii programului de vizită provizoriu solicitat prin cererea de ordonanță președințială și prin prezentul apel.
Solicita obligarea reclamantei intimate la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, conform documentelor justificative pe care le va depune la dosar pana la finalul dezbaterilor.
Prin întâmpinarea formulată (f.11)
intimata solicită respingerea apelului și menținerea în întregime a sentinței atacate.
În susținerea poziției procesuale
intimata a arătat că instanța de fond, la stabilirea programului de vizitare a ținut cont în primul rând de interesul superior ale celor trei fetițe minore, de vârsta lor fragedă respectiv 8, 7 și 5 ani. Programul de vizitare propus de reclamant este mult prea aglomerat, determinând fetițele să își piardă sentimentul de apartenență, de stabilitate, de siguranță. Programul de vizitare trebuie stabilit funcție de interesul superior al copiilor care nu este acela de a fi dezrădăcinați, dezorientanți și să nu mai știe practic care este casa lor și să aibă sentimentul că nu mai aparțin nici unui loc.
În mod corect instanța de fond a avut în vedere că aceasta este o măsură provizorie, temporară, luată doar pe durata procesului de divorț și este menită să mențină și să continue relațiile dintre apelant și copii. Programul dispus este unul generos și respectă întru totul interesul superior al copiilor, activitățile corespunzătoare vârstei și reduce la maxim disconfortul psihic creat prin separarea părinților.
Programul de vizitare propus de apelant este de natură a accentua stresul și supărarea produsă de separarea părinților, de a tulbura activitățile zilnice ale copiilor.
Cu toate că apelantul solicită un program de vizită mai mare, în sfârșitul de săptămână trecut, fără să mă anunțe, a plecat din localitate și s- a întors doar duminica. Copiii au fost luați de la școală de bunicul lor patern și au stat la bunici până duminică, când s-a întors tatăl lor. Apelantul nu profită nici de programul de vizită existent, dar dorește unul mai extins.
Așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv din declarația martorului pârâtului, L. ci V., pârâtul suferă de o boală numită dependența de pornografie pe calculator, boala care, fără ajutor de specialitate, nu poate fi ținută sub control Pericolul la care sunt supuși copiii unui astfel de dependent sunt foarte mari și le-a expus în concluziile depuse la fondul cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 998, 999 C.pr.civ. și s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Nemulțumirea apelantului vizează programul de vizită stabilit de instanța de fond din punct de vedere al timpului care i-a fost alocat să îl petreacă cu cele trei minore.Astfel, solicitarea apelantului vizează un program de vizită mai extins.În susținerea acestei solicitări apelantul a invocat două aspecte și anume că, stabilirea unei singure zi de vizită în timpul săptămânii creează o disproporție între timpul petrecut de minore în compania mamei față de timpul petrecut în compania sa și că nu i s-a stabilit un program de vizită special cu ocazia sărbătorilor, a vacanțelor și a zilelor de naștere ale minorelor.
Din căsătoria părților au rezultat minorele P. Rebeca-T. născută la data de_, P. A. -Petra, născută la data de_ și P. Miriam- Alexia născută la data de_ .
Speța pune în discuție dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie, art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant că părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale au obligația să dispună aceste măsuri.Cu toate acestea, obligația autorităților naționale de a lua măsuri în acest scop nu este absolută deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorii care au locuit un timp cu celălalt părinte să nu se realizeze atât de ușor, să nu se poată face imediat și să necesite unele măsuri pregătitoare.De asemenea, Curtea a subliniat că instanțele judecătorești trebuie să țină seama de interesele și de drepturile acelor persoane și, în special, de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art.8 din Convenție.
Art.401 al.1 din noul cod civil consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a avea legături personale cu minorul.
Modalitățile de exercitare a dreptului părintelui de a avea legături personale cu copilul și respectiv a dreptului copilului de a menține relații personale și contacte directe cu acesta sunt reglementate în art.15 din Legea nr.272/2004 și acestea sunt următoarele: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Se observă din dispozițiile legale invocate că legiuitorul nu face nici o referire la noțiunea de timp, sub aspectul orelor pe care părintele să îl petreacă cu copilul său minor și astfel nu impune necesitatea asigurării unei proporții din acest punct de vedere între cei doi foști soți.Ca atare, apelantul reclamă în mod nelegal și cu totul neîntemeiat realizarea unei proporții între timpul petrecut de mamă cu minorele și timpul petrecut de el în cadrul programului de vizită.De esența programului de vizită este nu cantitatea ci calitatea întâlnirilor dintre părinte și copilul său minor.
Și ceea ce trebuie avut în vedere cu prioritate este că dreptul de a avea legături personale cu minorul trebuie să fie exercitat strict în interesul superior al minorului și nu în raport de dorința părintelui căruia nu i-a fost încredințat.
Convenția de la Strassbourg din 15 mai 2003, ratificată de România prin legea nr.87/2007, în art.4 al.2 consacră " copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante ";. Este vorba despre o anumită ritmicitate, adică de stabilirea vizitelor la un interval de timp rezonabil, fără ca prin aceasta să fie lezat dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său minor.Relațiile personale constante nu presupun neapărat întâlniri între părinte și copil la intervale mici de timp, de câteva zile, cum, în speță, a solicitat apelantul în justificarea sentimentelor de afecțiune pe care acesta le nutrește față de minore.Incontestabil că este așa, însă stabilirea și menținerea relațiilor de afectivitate nu reclamă programul de vizită în modalitate solicitată.
Interesul superior al minorului presupune ca acesta să crească în mod efectiv alături de unul dintre părinți în condiții materiale și morale adecvate vârstei, preocupărilor și doleanțelor minorului.
Si din această perspectivă viața de familie este una subsidiară protejării interesului superior al minorului, important fiind, în cazul de față, câștigul pe care copiii îl pot avea din asemenea relații, iar nu cel pe care l-ar putea avea apelantul, care este obligat, alături de mamă, ca parte componentă a datoriei lor de a asigura o creștere armonioasă
și echilibrată atât material, dar mai ales psihologic, emoțional și educațional minorelor.
Așa cum corect, a apreciat și prima instanță, programul efectiv solicitat de apelant, este împotriva interesului minorelor, deoarece ar însemna ca acești copii să fie dezorientați, să fie supuse unui maraton prin deplasări între mamă și tată, ceea ce ar putea provoca minorelor un dezechilibru emoțional cu consecințe nefaste în plan psihic și care nu pot fi asumate de instanță în acest moment.Apropierea minorelor de mediul în care trăiește apelantul trebuie să se realizeze, sub aspect temporal, treptat și la nivel psihic, prin insuflarea în conștiința minorelor că și acel loc și alte persoane pot constitui o a doua casă, respectiv o a doua familie.Și aceasta, întrucât la crearea unei personalități cât mai armonios structurate a minorului contribuie nu numai factori de ordin material ci și cei de ordin emoționali, educaționali, fapt ce presupune acordarea unei atenții mediului în care trăiește minorul, a pasiunilor lui sau a persoanelor cu care interacționează.
Modalitatea în care instanța de fond a înțeles să stabilească provizoriu programul de vizitare a avut în vedere probatoriul administrat, vârsta minorelor, susținerile părților astfel încât acesta corespunde exigențelor impuse de dispozițiile legale în materie, fiind în acord cu interesul superior al minorelor, asigurând apelantului condițiile exercitării dreptului său de a avea legături personale cu minorele.Faptul că instanța de fond nu a admis în totalitate cererea apelantului nu înseamnă că i-a fost îngrădit sau limitat dreptul de a avea legături personale cu minorele, aspect pe care apelantul înțelege să îl aducă în atenția instanței prin motivele de apel.Legiuitorul a acordat judecătorului posibilitatea de a concepe un program de vizitare cât mai benefic pentru minore, a căror stabilitate emoțională este tulburată la acest moment de faptul destrămării familiei lor.
Programul de vizitare a nu trebuie înțeles ca un cadou pe care părintele este îndreptățit să îl primească din partea instanței de judecată, ci presupune o strădanie din partea părintelui, în speță, a apelantului ca, desigur și cu concursul mamei, prin grija, afecțiunea și preocuparea sa constantă să determine pe cele trei minore să își dorească un program de vizitare mai amplu.
Referitor la solicitările apelantului privind vizitarea minorelor cu
ocazia sărbătorilor, a vacanțelor și a zilelor de naștere ale minorelor, în mod corect au fost respinse de instanța de fond, întrucât și tribunalul apreciază că acestea depășesc deja caracterul provizoriu, vremelnic al cererii de ordonanță președințială.Programul, așa zis, definitiv de vizitare al minorelor urmează a fi stabilit cu ocazia soluționării fondului cauzei.Și oricum modalitatea de exercitare a dreptului părintelui căruia nu i s-a stabilit la el locuința minorului nu are autoritate de lucru judecat, subzistând posibilitatea modificării programului de vizitare al copiilor odată cu modificarea împrejurărilor care au determinat stabilirea acestuia( vârsta minorilor, starea lor de sănătate, afecțiunea și încrederea dintre părinte și minori).
Așadar, stabilirea condițiilor de exercitare a dreptului la legături personale cu minorul este impusă doar în interesul superior al copilului. De
aceea, demn de reținut ar fi faptul că minorul nu trebuie să fie transformat într-un instrument de șicană între cei doi foști soți în scopul ascunderii frustrărilor resimțite ca urmare a divorțului.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va constata legală și temeinică sentința civilă apelată și în tem.art.480 din noul cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 12398/_, pronunțată în dos. nr._, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. C. A. împotriva sentinței civile nr. 12398/_, pronunțată în dos. nr._, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. M.
Red.CC/dact.GP _
Jud.fond:S. C. 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 916/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Sentința civilă nr. 1834/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
