Decizia civilă nr. 245/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.245/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. A. Ana
J. ECĂTOR: G. B.
GREFIER: Roman M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror L. Băgeac de la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de reclamanta
T. M., cu domiciliul în V. de Jos, nr.368, județul M., împotriva sentinței civile nr.1651 din data de_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a decis următoarele.
T. :
Constată că prin Sentința Civilă nr. 1651 din 12 Septembrie 2013 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâtul T. DS .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petenta reclamantă T.
M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea pârâtului T. DS din locuința comună, situată în loc.V.
de Jos, nr.368 jud. M., obligarea pârâtului de a păstra față de ea și minora
T. Giulia V. o distanță minimă determinată, precum și interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamanta și minora. De asemenea, a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata unei pensii alimentare în favoarea minorei, în cuantum de 300 euro/lună.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de_ pârâtul, pe fondul consumului de alcool, nefiind la prima abatere de acest fel, a manifestat violență verbală față de minoră, fiind nevoită să o ducă pe aceasta la mama sa, iar după ce s-a întors acasă acesta a lovit-o, astfel că a fugit de acasă și a sunat la serviciul 112, un echipaj de poliție prezentându-se și aplicându-i pârâtului o amendă.
Analizând cererea prin prisma probatoriului administrat, susținerilor părților, concluziilor reprezentantului parchetului și a dispozițiilor legale aplicabile, prima instanță a reținut că părțile sunt căsătorite, din căsătoria lor rezultând minora T. Giulia V., născută la data de_ .
La data de_ între părți a intervenit o situație conflictuală, materializată în anumite acte de agresiune verbală și fizică exercitate de pârât asupra reclamantei, aceasta, împreună cu minora, părăsind domiciliul conjugal, după ce în prealabil a sunat la 112, echipajul de poliție sosit la fața locului procedând la sancționarea contravențională a pârâtului, conform Legii nr.61/1991 rep. Pârâtul lucrează în Germania, așa cum însăși reclamanta a arătat, în moment desfășurării procesului acesta fiind plecat la muncă.
A reținut prima instanța că reclamanta nu a probat faptul că incidentul din data de_ nu a fost unul izolat și, astfel, nu a conturat existența unui comportament agresiv al pârâtului față de ea, comportament care, prin repetabilitatea sau intensitatea sa să o pună în pericol real atât pe ea, cât și pe minoră. Apoi, a apreciat că plecarea pârâtului la muncă în străinătate exclude riscul ca reclamanta și minora să fie supuse, în continuare, în perioada imediat următoare, unor violențe domestice din partea acestuia.
Pe de altă parte, sancțiunea contravențională aplicată pârâtului la data de_ pentru comportamentul manifestat de acesta are, pe lângă scopul sancționator, și un scop de prevenție, atenționând pârâtul cu privire la faptul că repetarea unor astfel de manifestări poate atrage sancțiuni mult mai aspre, chiar și de natură penală.
Caracterul izolat al faptei pârâtului reiese și din adresa emisă de primăria unde au domiciliul părțile în care se arată "că nu s-au înregistrat sesizări sau reclamații referitor la acte de violență comise de T. DS ";.
Prima instanță, constatând că situatia de fapt relevată de probatoriul administrat, nu duce cu certitudine la concluzia că există posibilitatea reală ca pârâtul să exercite acte de violență domestică asupra reclamantei și minorei, a considerat că nu este oportună emiterea unui ordin de protecție care ar impune pârâtului anumite obligații sau interdicții cu consecința afectării
drepturilor și libertățiilor fundamentale ale acestuia și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel petenta T. M., solicitând a se dispune schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii sale, cu consecința evacuării temporare a pârâtului din locuința situată în V. de Jos nr. 368 județul M., obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe de minim 100 m față de apelantă și de minora T. Giulia V., născută la data de _
, precum și interzicerea oricărui contact al pârâtului cu victima și cu minora, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial aferent judecării cererii în calea de atac.
S-a arătat că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 1 al. 2, art. 2, art. 3 și 4, art. 6 al. 1 lit.a și c din Legea 217/2003, nu a întreprins toate demersurile necesare pentru lămurirea situației, nemanifestând rol activ în soluționarea cauzei, iar reținerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale aplicate pârâtului este lipsită de fundament în contextul în care instanța de fond nu cunoaște sancțiunea aplicată.
Apelanta a apreciat că instanța de fond era obligată a solicita procesul verbal de contravenție întocmit în urma apelului ei la 112.
Pe de altă parte, a arătat apelanta, motivarea hotărârii în sensul că intimatul este plecat în străinătate, că nu există date că ar fi o persoană violentă și nu există o stare de pericol real în familie nu poate fi acceptată, atâta timp cât intimatul, prin atitudinea sa de "părăsire a locului faptei";, a dovedit intenția de a fugi de răspundere.
În drept s-au invocat prevederile art. 466, 470, 471, 480 al. 2, 451, 452, 453 Cod procedură civilă.
Intimatul nu și-a precizat poziția în cauză.
Analizând apelul, T. îl apreciază parțial fondat, urmând a-l admite ca atare, pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru emiterea ordinului de protecție, dar în ceea ce o privește pe cea relativă la înlăturarea stării de pericol în care se află persoana ce solicită emiterea ordinului, a interpretat greșit dispozițiile legale prin raportare la situația de fapt.
Nu se poate aprecia că starea de pericol a încetat pe considerentul că pârâtul a plecat în străinătate imediat după incidentul din data de_, deoarece probațiunea administrată a relevat că actele de violență ale pârâtului împotriva apelantei nu s-au consumat într-un episod singular, izolat, ci au fost repetate, iar întoarcerea sa din străinătate se poate realiza oricând.
Martora C. Carla M. a relatat că pârâtul consumă frecvent băuturi alcoolice și, pe acest fond, se manifestă extrem de violent, apelanta fiind nevoită uneori să părăsească domiciliul conjugal pentru a se proteja de agresiunile fizice și verbale ale acestuia.
Prin procesul verbal de contravenție întocmit de Secția 4 Poliție Rurală Leordina la data de_ ulterior apelării de către reclamantă a nr. de urgență 112 s-a reținut că pârâtul T. DS a alungat-o pe apelantă din locuința comună și a amenințat-o cu acte de agresiune, sancțiunea contravențională aplicată acestuia fiind avertismentul.
Relativ la acest incident, martora audiată a relatat că apelanta era atât de speriată încât nu a îndrăznit să intre în locuința în care se afla soțul ei nici măcar în prezenta echipajului de poliție sosit la fața locului.
T. apreciază că Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie nu instituie vreo cerință specială de iminență a stării de pericol, fiind suficientă existența acesteia, stare de pericol pe care în speță instanța de apel o reține raportat la gravitatea actelor de violență anterioare exercitate împotriva apelantei și la repetabilitatea acestora, relevate de probatoriul administrat.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 23 din Legea nr.217/2003 T. va dispune emiterea ordinului de protecție în favoarea reclamantei, conținând următoarele obligații/interdicții în sarcina pârâtului, pentru o perioadă de 6 luni: să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta T. M. ; să se abțină de la contactarea acesteia în orice mod, inclusiv telefonic, prin corespondență etc. și evacuarea temporară a pârâtului T.
DS din locuința familiei, situată în V. de Jos nr. 368 județul M. . Măsura evacuării este oportună pentru înlăturarea stării de pericol, T.
reținând totodată că pârâtul intimat are rude în localitate la care ar putea locui.
Însă, în ceea ce o privește pe minora T. Giulia V., născută la data de_, T. apreciază că nu se justifică luarea măsurilor de protecție solicitate de apelantă, deoarece nu s-a dovedit că minora a fost în mod direct vizată de violențele fizice și verbale ale tatălui, ci mai degrabă asupra ei s-au răsfrânt manifestările comportamentale agresive ale tatălui îndreptate împotriva mamei.
Din depoziția martorei C. Carla rezultă că în perioada imediat următoare incidentului din data de_, până la plecarea pârâtului în Germania, acesta a mai vizitat-o pe minoră de câteva ori și chiar a luat-o cu el la bunicii paterni, cu permisiunea mamei, ceea ce denotă faptul că nici apelanta nu a perceput, realmente, vreun pericol în păstrarea legăturilor personale dintre tată și copil.
Având în vedere admiterea în parte a apelului reclamantei T. M., în baza art. 453 Cod procedură civilă, T. îl va obliga pe pârât la plata în favoarea reclamantei a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat(chitanța nr.174/_ -fila 7 dosar), proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte
apelul declarat de apelanta T. M., cu domiciliul în
de Jos nr.368, județul M., împotriva sentinței civile nr.1651 din data de_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T. M. privind emiterea ordinului de protecție împotriva intimatului pârât T. D. Ș., domiciliat în V. de Jos nr. 368 și, în consecință:
Dispune luarea următoarelor măsuri în privința pârâtului T. D. Ș.
, pe o perioadă de 6 luni de la emiterea prezentului ordin de protecție:
evacuarea temporară din locuința familiei situată în V. de Jos nr. 368;
obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamanta T. M. ;
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta T. M. ;
Respinge cererea reclamantei privind instituirea măsurilor de mai sus împotriva pârâtului T. D. Ș. și în raport de minora T. Giulia V., ca nefondată.
Încălcarea obligațiilor/interdicțiilor stabilite prezenta hotărâre constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Obligă pe intimat să achite apelantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
S. | T. A. Ana | G. | Brîndușa Roman M. |
Red./ Tehnred./G.B._ 4Ex. REd./J. ecător la fond:Fărîmă V. F.
| ← Decizia civilă nr. 98/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 687/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
