Decizia civilă nr. 884/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ Nr. 884/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. S. B. JUDECĂTOR: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâtul M. C. A. în contra Sentinței civile nr. 11429 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata reclamantă M. V., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică de la ora 10:30 fixată pentru prezența procurorului, au răspuns: reprezentanta recurentului, avocat I. Bâlc, cu împuternicirea la fila 7 dosar precum și reprezentanta intimatei, avocat M. M. Ilea, cu împuternicirea avocațială la fila 35 dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la dezbateri participă procurorul de ședință R. R. pentru partea civilă Statul Român prin P. De Pe L. Tribunalul Cluj în conformitate cu art. 92-93 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
T. dispune a se consemna faptul că prin întâmpinare s-a invocat excepția tardivității recursului raportat art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2013, astfel că pune în discuție această excepție.
Reprezentanta recurentului, avocat I. Bâlc, solicită instanței să se respingă excepția, a introdus recursul în termenul legal de trei zile de la comunicarea hotărârii. Consideră că părții i se aplică prevederile art. 30 din Legea nr. 217/2003, pârâtul a fost reprezentat din oficiu dar a aflat ulterior că a fost reprezentat din oficiu. Hotărârea a fost pronunțată la_ dar comunicată la_ recurentului. S-a promovat recurs la 16.08 iar data de
este o zi nelucrătoare - sărbătoare legală, astfel că consideră că a respectat termenul de 3 zile de la comunicare.
Reprezentanta intimatei, avocat M. M. Ilea învederează instanței dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2013 prevăd termenul de 3 zile de la pronunțare - dacă hotărârea s-a dat cu citarea părților. Așa cum se poate observa din actele de la dosar, pârâtul a fost citat, pentru primul termen de judecată a depus întâmpinare. Se poate observa clar că a fost ajutat și avea cunoștință, a fost reprezentat de avocat din oficiu, este adevărat că pe procesul verbal a semnat fiica, însă aceasta face dovada până la proba contrarie. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței aflate la dosar.
Reprezentanta recurentului, avocat I. Bâlc depune și ea chitanța onorariu avocațial.
Procuror R. R. arată, conform probelor din dosar și dispozițiile imperative legale, că pune concluzii de admitere a excepției tardivității recursului cu consecința respingerii acestui recurs ca tardiv.
T R I B U N A L U L
Reține că prin Sentința civilă nr. 11429/2013 a Judecătoriei C. -N. a fost admisă cererea de chemare
în judecată formulată și precizată de către reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -A., având că obiect ordin de protecție și s-a dispus emiterea ordinului de protecție pe durata unui termen de 6 luni calculat de la data emiterii, prin care se iau următoarele măsuri: a fost obligat pârâtul agresor să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamanta M. V. ; a fost obligat pârâtul agresor să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de domiciliul faptic al victimei situat în C. -N., str. D., nr. 29,ap.112, jud. C. ; s-a interzis pârâtului agresor să se deplaseze în localitatea Leghia, jud. C. ; s-a interzis pârâtului agresor orice contact, inclusiv telefonic cu victima; a fost obligat pârâtul agresor să urmeze consiliere psihologică în scopul schimbării atitudinii față de victima; a fost obligat pârâtul agresor la plata întreținerii pentru locuința din C. -N., str. D. nr. 29,ap.112, jud. C. în suma de 240 lei lunar pe perioada celor 6 luni; a fost obligat pe pârâtul M. C. să plătească victimei reclamante suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constând în onorariu de avocat; Onorariul avocațial în sumă de 200 lei pentru doamna avocat Iancu Denisa din cadrul Baroului C. va fi suportat din fondurile M. ului Justiției.
În conformitate cu art. 31 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, pentru punerea în executare a acestui ordin, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
În baza art. 32 din Legea nr. 217/2003, s-a atras atenția pârâtului agresor asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an; împăcarea părților înlătură răspunderea penală; în caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond de fond a reținut
că părțile sunt căsătorite, iar căsătoria parților a rezultat un copil în prezent major.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta deține mai multe certificate medico-legale în care se precizează că aceasta prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur si care au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale.
De asemenea din declarația martorei Lazăr Amira rezulta că intre parți sunt neînțelegeri, reclamanta fiind văzuta cu urme de lovituri.
Prin urmare, apar veridice susținerile reclamantei potrivit cărora intre parți exista o atmosfera tensionata determinata de comportamentul violent al pârâtului, intre cei doi soți nefiind posibila o conciliere, fiecare aducându-i acuze celuilalt.
Potrivit art. 4 lit. a), b) și c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, constituie violență verbală - adresarea printr-
un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; constituie violență psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; constituie violență fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate că fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
În consecința, instanța de fond apreciază, pe baza înscrisurilor de la dosar, că pârâtul reprezintă un pericol atât pentru viata, integritatea fizică și psihică a reclamantei si că se impune luarea unor măsuri de protecție atât față de reclamanta, cat si față de pârâtul însuși.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 instanța de fond poate dispune cu caracter provizoriu, următoarele măsuri:
evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Potrivit art. 23 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, pe lângă oricare dintre măsurile dispuse la alin. 1, instanța de fond poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Astfel, legiuitorul a instituit posibilitatea că instanța de fond să dispună luarea și a unei măsuri de siguranță, cu rolul de prevenire și combatere a cauzei care provoacă agresivitatea unei persoane.
În speță, instanța de fond apreciază că se impune luarea unei măsuri de siguranță, constând în urmarea de către pârât a unor forme de consiliere psihologică, care să duca la schimbarea atitudinii acestuia față de parata sau la realizarea unei înțelegeri intre cei doi soți, că urmare a multor ani de căsătorie, sau daca situația intre cei doi soți nu poate fi restabilita să se poată proceda la un divorț remediu.
În consecință, constatând că sunt întrunite condițiile privind violența în familie, că există un pericol grav și iminent pentru că această violență să continue și pentru a evita că viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei,
dar și a pârâtului să fie puse în continuare în pericol, în temeiul art. 23 din Legea nr. 217/2003 instanța de fond va admite cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamanta.
Instanța de fond a emis ordin de protecție pe durata unui termen de 6 luni calculat de la data emiterii, prin care au fost luate măsurile luate prin dispozitivul hotărârii
Întrucât pârâtul nu contribuie la cheltuielile de întreținere ale imobilului situat în C. -N., str. D., reclamanta având posibilități reduse de achitare a utilităților, instanța de fond a obligat pe pârâtul agresor la plata întreținerii pentru locuința din C. -N., str. D. nr. 29,ap.112, jud. C. în suma de 240 lei lunar pe perioada celor 6 luni.
Conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, având în vedere gravitatea stării în care pârâtul se află, instanța de fond va dispune luarea măsurilor de protecție și siguranță pe perioada maximă de 6 luni de la emiterea ordinului.
Instanța de fond observa că pârâtul se afla în culpa procesuala, iar reclamanta a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.
Văzând prevederile art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, instanța de fond ii va obliga pe pârâtul M. C. să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial .
Având în vedere că potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie, Baroul Cluj a desemnat că apărător pentru pârâtul M. C. pe doamna avocat Iancu Denisa, care s-a prezentat la toate termenele de judecata.
Cererea d-nei avocat Iancu Denisa de acordare a onorariului avocațial pentru asistenta juridică din oficiu acordata pârâtului este întemeiată, având în vedere prevederile art. 2 alin. 1 lit. m din Protocolul încheiat intre U.N.B.R. și Ministerul Justiției. în consecință, onorariul avocațial în sumă de 200 lei pentru doamna avocat Iancu Denisa din cadrul Baroului C. va fi suportat din fondurile M. ului Justiției .
Împotriva sentinței civile nr.11429/2013 a declarat recurs pârâtul
C. A. solicitând
admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art.488 punctul 6 și 8 Noul Cod de procedură civilă Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului în ceea ce privește
motivul de casare prevăzut la art. 488 punctul 6) Noul Cod de procedură civilă, consideră că nu au fost motivate în totalitate obligațiile instituite prin emiterea ordinului de protecție așa cum acestea sunt prevăzute în Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
De asemenea, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, luându-se niște măsuri atât de grave, în lipsă de probe certe și pertinente. Pentru a fi luate astfel de masuri, este nevoie de mai multe probe care să se coroboreze. însă, la dosar nu au fost depuse acte sau alte probe care să ateste violența pârâtului. Singurele probe sunt certificatele medico-legale, care după părerea lor nu sunt concludente, dat fiind faptul că aceste urme de violență constatate, se datorează unor altercații cu fiica lor, M. A., în vârsta de 21 ani, cu care intimata a avut în repetate rânduri conflicte. Drept urmare,
lovirile constatate în acele certificate medico-legale nu au fost produse de pârâtul. Intimata nu face nicio referire, după cum se poate observa, despre fiica acesteia, despre relația pe care o are în cadrul familiei cu ea, și e dubios cum de nu a cerut audierea ei că martor la violențele exercitate de pârâtul, fiind pe de parte cea mai concludentă persoană în definirea relației dintre soți, dat fiind faptul că trata în casă cu ei. În prezent, fiica sa a rămas la ea, și ii ofer întreținere și suport moral și material pentru continuarea studiilor în domeniul medicinei.
Legea nu a fost dată să se încalce drepturile și libertățile altei persoane, decât dacă exista probe concludente iar în cazul de față nu există aceste probe. Potrivit art.23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, "persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței că, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile./" enumerate la alin. a-h.
în art. 3 din aceeași lege este definită noțiunea de violență în familie că fiind "orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate".
Deși e de înțeles că există o stare tensionată în familie, inclusiv între mamă și fiică, nu s-a produs o stare de pericol și nici suferințe intimatei. Acesteia nu i s-a pus în pericol viața, integritatea fizică, psihică sau libertatea. Din probele administrate în cauză nu rezultă temerea, starea de pericol în care se află intimata.
Consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază obligarea pârâtului de a păstra o distanță minima de 200 m față de M. Vochița și față de domiciliu faptic al victimei, dat fiind faptul că pârâtul nu a exercitat acte de violență asupra acesteia. Nu se motivează faptul că pârâtul a creat o stare pe pericol, o temere intimatei.
Mai mult, martorul Lazăr Amira, este o persoană pe care nici nu o cunoaște, nu a văzut-o niciodată. Aceasta a declarat că între părți sunt neînțelegeri, iar nu că ar avea cunoștințe că pârâtul a agresat-o pe V., ci doar că aceasta a fost văzută cu vânătăi. Aceasta nu are de unde știi de unde provin acele vânătăi la care face referire, nefiind un martor cunoscut de ambele părți, apropiat al familiei, sau în cercul de prieteni de familie, care să știe istoricul familiei și situația familială actuală.
Ce este evident este faptul că între părți există neînțelegeri, din moment ce soția sa a plecat de acasă, părăsindu-și fiica și soțul ( se poate observa mutarea domiciliului), iar continuarea căsătoriei în acest fel nu mai este posibilă. Dacă pârâtul era un pericol, un om violent, atunci era normal că și mama să își protejeze fiica.
Instanța de fond nu a motivat în concret de unde rezultă starea de pericol generată de pârâtul, iar simpla afirmație a martorului audiat că sunt neînțelegeri în familie nu poate duce la concluzia că pârâtul a exercitat acte de violență fizica, psihică sau verbală asupra intimatei.
În hotărârea dată, instanța de fond nu a motivat de ce îmi interzice să se deplaseze în localitatea Leghia, mulțumindu-se doar a preciza susținerile părții
reclamante, cum că aceasta dorește să se retragă la casa din Leghia pentru că are nevoie de refacere și e imperios necesar să se interzică pârâtului să se deplaseze acolo. Instanța de fond nu motivează în nici un fel această interdicție. Instituirea acestui ordin de protecție a avut drept scop șicanarea pârâtului, pentru a nu îmi putea desfășura activitatea aducătoare de venituri de Ia Leghia. La Leghia nu este o casă de vacanța, drept loc de relaxare, ci este un loc unde pârâtul muncesc, se ocup de apicultura, agricultură și creșterea animalelor. Această interdicție, vădit netemeinică, îmi afectează desfășurarea normală a activității. Este nejustificată cererea intimatei de a nu se deplasa în localitatea Leghia, pentru că are nevoie de refacere, dat fiind faptul că în casa situată în str. D. nr. 29, ap. 112, jud. C., stă singură, nu e deranjată de nimeni, mutându-se de acasă cu mult timp înainte de acest proces promovat de ea.
Conform art. 23 alin 2) din Legea 217/2013, "Prin aceeași hotărâre, instanța de fond poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporara unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. "
Consideră că ordinul de protecție ar trebui încuviințat de instanță în situații excepționale când pârâtul reprezintă cu adevărat un pericol concret și dovedit, pentru persoana agresată și pentru familie, drept urmare vă solicită să admiteți recursul așa cum a fost formulat și să casați în întregime hotărârea primei instanțe.
În drept, au fost invocate prevederile art. 488 punctul 6 și 8 din Noul Cod de procedură civilă, art. 496 alin 2, 497 și urm Noul Cod procedură civilă, L 217/2003, L 25/2012.
Intimata reclamantă M. V. a formulat întâmpinare la
recursul formulat de pârâtul M. C. împotriva Sentinței Civile nr. 11429/2103 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr. de mai sus, prin care solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate că fiind temeinica și legala.
Solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 500 lei cu titlu de onorar avocațial conform chitanței anexate.
Nu știu daca pârâtul are, în prezent, cont bancar.
Pe cale de excepție înțelege să invoce excepția tardivității recursului raportat la prevederile art.30 alin.l din Legea nr.217/2003, la data pronunțării hotărârii atacate și, totodată, la data înregistrării recursului. Astfel, hotărârea atacata s-a pronunțat la data de_, recursul a fost depus prin posta la data de_, cu mult peste termenul legal stabilit prin Legea 217/2003. Legiuitorul a stabilit termene scurte în astfel de cauze raportat la scopul luării unei masuri de protecție față de victima: "Hotărârea prin care se dispune emiterea ordinului de protecție este supusa numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, daca s-a dat cu citarea pârtilor și de la comunicare daca s-a dat fara citarea lor". Se menționează că acest termen curge, în cauza de față, de la pronunțare întrucât pârâtul a fost citat în tot cursul procesului, a avut cunoștința de proces, fapt dovedit și cu întâmpinarea depusa de către pârât la dosarul cauzei. Mai mult, acesta a fost reprezentat pe tot parcursului procesului de un avocat din oficiu.
Înalta Curte de Casație și Justiție statuează Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel încat nerespectarea lui atrage decăderea din
dreptul de a exercita calea de atac cu consecința respingerii recursului
-Decizia Civila nr.1859 din_ .
Se menționează totodată că pârâtul recurent n-a înțeles să formuleze o cerere de repunere în termen, în condițiile art.186 N.c.pr.civilă, ca atare n-a existat niciun motiv temeinic care să-1 împiedice a formula recurs în termen legal.
Analizând excepția tardivității, tribunalul apreciază că acesta este fondată
, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.217/2003 hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Din analiza hotărârii atacate reiese că acesta a fost dată ci citarea părților, pârâtul fiind reprezentat de avocat pe parcursul termenelor de judecată, cât și cu ocazia cuvântului pe fond. Nu prezintă relevanță dacă partea se prezintă sau nu în fața instanței, ci dacă prima instanță a decis ca soluționarea cauzei să se facă cu citarea părților. În aceste condiții, este necesar ca procedura de citare să fie îndeplinită, fără ca participarea părții să fie obligatorie.
În aceste condiții, față de data pronunțării hotărârii_ recursul a fost declarat cu depășirea termenului anterior menționat întrucât a fost înregistrat la poștă la data de_ .
Potrivit dispozițiilor art.485 Ncpc, termenul de recurs este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În speță se poate observa că legea specială prevede altfel, astfel că se aplică termenul prevăzut de legea specială. Deși s-a invocat faptul că nu doar că nu a participat la nici un termen ,dar nici nu a luat legătura cu avocatul, aceste aspecte nu prezintă relevanță sub aspectul termenului de recurs, existând posibilitatea ca, în cazul îndeplinirii condițiilor legale, recurentul să fi solicitat deodată cu recursul și repunerea în termen ceea ce nu sa întâmplat.
Având în vedere considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.496 raportat la art.465NCPC și art.30 din Legea nr.217/2003 tribunalul va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul
M. C. A. în contra Sentinței civile nr. 11429 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art.453 NCPC recurentul fiind parte căzută în pretenții va fi obligată să plătească intimatei reclamante M. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul M. C. A. în contra Sentinței civile nr. 11429 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei reclamante M. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Președinte, F. S. B. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. T. |
Grefier, G. P. |
G.P. 26 septembrie 2013 Red/Dact/SS 2 ex._
Jud.fond.E. E. Pârvu
s
| ← Decizia civilă nr. 81/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 429/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
