Decizia civilă nr. 4/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECI ZIE CIVILĂ NR. 4/C
Ședința Camerei de Consiliu din 25 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. N. C. Judecător: DP
Grefier: H. V.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Stana Pompilia din cadrul
P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. M., domiciliat în
Z., str. O. ilor, ap. 20, jud. S. și cu domiciliul proc. ales în Z., B-dul M. Viteazu, bl. B 120, Sc. C, ap. 22, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1173 din_ a judecătoriei Z., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, se prezintă intimata reclamant M. S. -D., lipsă fiind recurentul pârât M. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și urm.
Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată.
Intimata reclamant- M. S. -D., întrebată fiind, aceasta arată că s-a prezentat la mediere, raportul de mediere a fost întocmit de către d-l Ș. an Ș., arată că medierea s-a făcut pentru partaj, iar locuința din B-dul M. Viteazu, Bl. B 120, Sc. C, ap. 22, este a părinților recurentului pârât M. M., care în prezent, locuiesc la țară.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Intimata reclamant- M. S. -D., solicită respingerea recursului formulat ca netemeinic și nelegal, menținerea sentinței date de către Judecătoria Zalău, ca fiind legală și temeinică și își susține întâmpinarea. Totodată arată că recurentul pârât a fost evacuat cu ajutorul poliției, întrucât conviețuirea cu acesta a devenit imposibilă. Arată în continuare, că nu a făcut plângere la poliție, pe motiv că a vrut să salveze familia și imaginea. Copilul se află sub tratament special, vrea liniște, iar intimata reclamant- M. S. -D., mama copilului, încearcă să-l readucă la starea de liniște și sănătate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror Stana Pompilia, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii date de către Judecătoria Zalău.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 1173/_ a Judecătoriei Z. s-a dispus:
1. S-a admis evacuarea temporară a pârâtului M. M. din imobilul proprietatea comună a părților situat administrativ în municipiul Z., str. O. ilor nr.20, județul S. și reintegrarea reclamantei și a minorului M. M. Oliver în locuința familiei.
2.
A fost obligat pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 50m față de reclamantă și locuința comună a părților situată în mun. Z., str. O. ilor nr.20, județul S. .
Durata măsurilor a fost stabilită de 6 luni de la data emiterii ordinului, cu posibilitate de prelungire.
S-a atras atenția pârâtului că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. În caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-au respins ca nefondate restul cererilor formulate de reclamantă.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare de stat, această sumă urmând a fi avansată Baroului S. din fondurile Ministerului Justiției, în contul serviciilor prestate de apărătorul din oficiu, d-nul av.Crihan Tudor.
S-a lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut, în esență următoarele:
În fapt, reclamanta este căsătorită cu pârâtul, pe rolul Judecătoriei Z. fiind înregistrată acțiunea de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat în prezent pe rolul Curții de A. C. în vederea soluționării recursului declarat de părți. Părțile dețin în coproprietate imobilul situat Z. str.O. ilor nr.20, jud.S., unde locuiește în prezent doar pârâtul, reclamanta promovând o acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ privind partajarea bunului comun al soților.
Din susținerile reclamantei și probele administrate în cauză, respectiv martora M. M. a D. audiată (f.55-56) și actele depuse, rezultă că în perioada conviețuirii părților, pârâtul a exercitat acte de violență fizică și verbală repetate asupra reclamantei, inclusiv în prezența minorului, care au culminat cu episodul petrecut la data de_ când pârâtul, prin lovire cu un corp dur, a provocat leziuni soției sale leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, aspecte relevate de certificatul medico-legal (f.5) coroborate cu depoziția martorei care a văzut-o personal pe reclamantă la scurt timp după acest incident, în plus martora constatând personal faptul că minorul a fost afectat psihic de relațiile tensionate dintre părinții săi. Comportamentul pârâtului i-a provocat reclamantei temeri justificate privind siguranța sa și care au determinat-o să părăsească domiciliul comun împreună cu fiul părților de numai 5 ani, martora declarând că reclamanta a plecat de la domiciliul comun împreună cu copilul minor al părților după data de_, când a avut loc cea mai gravă faptă comisă de pârât, intentând imediat acțiunea de divorț. Reclamanta a fost găzduită inițial de mama sa, iar ulterior de sora acesteia, martora audiată, unde se află și în prezent, pârâtul continuând să profereze amenințări la adresa reclamantei, provocând astfel stări de tensiune și suferință psihică reclamantei căreia i-a fost frică să se mai întoarcă la domiciliul comun dar sperând totuși în soluționarea amiabilă a situației.
Starea de fapt conturată din probatoriul administrat se relevă și din audierea martorilor în dosarul de divorț, instanța de fond reținând faptul că relația de
căsătorie a soților s-a destrămat din vina exclusivă a pârâtului, acesta exercitând acte grave de violență repetate împotriva soției sale reclamante, fapt care a reieșit fără dubiu din probele din dosar, iar părăsirea locuinței părților de către reclamantă nu îi este în nicio măsură imputabilă acesteia întrucât nimeni nu poate fi constrâns să se expună unor fapte care îi pun în pericol integritatea fizică și sănătatea.
În sensul Legii nr. 217/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție sunt membri de familie, în sensul art.
5 lit. b) din Legea nr. 217/2003.
Instanța mai arată faptul că, deși pârâtul a relatat că reclamanta are oricând acces în imobilul comun, față de dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr. 217/2003 care dispun că autoritățile au obligația de a lua toate măsurile pentru "prevenirea violenței în familie și pentru preîntâmpinarea unor situații de încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenței în familie ", având în vedere relațiile tensionate evidente dintre părți, starea de neliniște permanentă și sentimentele de teamă ale reclamantei care sunt consecința violențelor fizice și psihice exercitate în timp de pârât, dar și necesitatea stringentă de a asigura minorului un climat pe cât posibil liniștit în căminul în care a fost obișnuit, departe de certurile părinților săi (Adeverința medicală -f.65 fiind relevantă în acest sens), instanța va dispune măsura evacuării temporare a pârâtului din locuința comună.
Instanța atrage atenția părților că trebuie să manifeste bună-credință în derularea relațiilor cu minorul precum și a legăturilor afective stabilite de acesta cu persoane din familia extinsă, că interesul superior al copilului este de a crește într- un mediu echilibrat din toate punctele de vedere și că acest interes primează față de orice alt interes al părinților săi, drepturile părintești trebuind a fi exercitate de părinți cu bună-credință și în mod deosebit în interesul copilului care oricum este lipsit de mediul firesc de dezvoltare prin decizia părinților săi de a se separa și, în plus, relațiile dintre aceștia sunt deosebit de tensionate întrucât nu au reușit să depășească animozitățile personale specifice unui proces de divorț, în detrimentul interesului propriului lor copil.
Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție. Conform art. 23 alin.1 lit. a) și d) din Legea nr. 217/2003, prin ordinul de protecție se poate dispune, cu titlu provizoriu, evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, respectiv obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul M. M., solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea ca nefondată a cererii pentru emiterea ordinului de protecție, arătând în motivare că nu a exercitat asupra reclamantei acte de violență, având în vedere că părțile nu conviețuiesc de mai bine de doi ani.
Se mai arată că prin această hotărâre este lipsit de dreptul de folosință a locuinței comune.
Recursul nu este fondat.
Din probele de la dosar rezultă că relațiile dintre părți sun grav și iremediabil vătămate, datorate comportamentului agresiv al pârâtului. De altfel, chiar acesta recunoaște că nu mai conviețuiesc de mai bine de doi ani, fapt ce confirmă deteriorarea relațiilor de familie.
Actele de agresiune crează o stare de teamă pentru victimă, nesiguranță, dar și o stare de pericol pentru minor a cărui creștere este periclitată într-un asemenea mediu.
Față de această situație, se impune aplicarea Ordinului de protecție pentru evitarea escaladării violenței în familie.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. M., împotriva sentinței civile nr. 1173/_ a judecătoriei Z., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DEECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. M., împotriva Sentinței civile nr. 1173 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. - D. C. N. C. DP H. V.
aflată în C.O. - semnează, aflat în C.O. - semnează, Președintele T. ui Președintele T. ui Judecător, K. M. Judecător, K. M.
Red. _
Dact. _
Jud.fond: L. M. D. Ex. 2.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 429/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 98/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
