Decizia civilă nr. 273/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ * cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/R
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul A.
D., cu domiciliul în comuna S., sat S., nr. 54, județul M., împotriva sentinței civile nr. 735 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului A. D. și a intimatelor A. M. și A.
F. -L. .
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 735 pronunțată la data de 14 decembrie 2012 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ * a fost admisă cererea formulată de reclamantele A. M. F. și A. F. L., cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul A. D. și în consecință acesta a fost obligat să plătească în favoarea reclamantei A. M. F. pensia de întreținere stabilită la suma de 100 euro sau echivalentul în lei la data plății de la data intentării acțiunii și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.
De asemenea, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul, prin sentința civilă 1103 pronunțată la_ în dosarul 755/2003 al Judecătoriei Dragomirești în favoarea reclamantei A. F. L., de la suma de 100 lei lunar la câte 75 euro în echivalent în lei de la data plății, începând cu_ și până la majorat sau noi dispoziții.
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 3.400 lei, cheltuieli ocazionate de soluționarea cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență faptul că prin sentința civilă 1103 pronunțată la_ în dosarul 755/2003 al Judecătoriei Dragomirești, reclamantele din prezentul dosar au fost încredințate spre creștere și educare mamei, tatăl-pârâtul din prezentul dosar fiind obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora în cuantumul de 100 lei.
În cursul anului 2010, reclamantele au mai formulat o cerere de majorare a pensei de întreținere, cererea fiind respinsă prin Sentința civilă 884 din_ în dosarul_ al Judecătoriei Dragomirești.
În prezenta cauză s-a solicitat, având în vedere domiciliul pârâtului majorarea cuantumului pensiei de întreținere, deoarece salariul minim în Italia este mai mare, iar veniturile realizate de acesta sunt superioare salariului minim din România.
Instanța de judecată a avut în vedere și prevederile art. 529 Noul cod civil precum și Contractul colectiv de muncă încheiat pentru Italia potrivit căruia salariul realizat de angajator în domeniul metalelor ar primi un salariu de minim de 1206 euro/lună.
Din acest punct de vedere s-a mai apreciat că suma de 175 euro este suficientă pentru a constitui obligația legată de întreținerea copiilor pârâtului, această sumă fiind încadrată în cota de 1/3 din venitul reținut de instanță.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâtul A. D. solicitând modificarea sentinței sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere și a datei de la care aceasta urmează a fi executată. În subsidiar s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că instanța, în mod greșit a avut în vedere venitul minim pe economie din Italia deoarece la dosar nu a fost depus nici un înscris care să justifice raportarea la veniturile realizate în Italia.
În prezent, recurentul a arătat că nu obține niciun fel de venit în Italia, ori practica judiciară este constantă în a aprecia că debitorul pensiei de întreținere nu poate fi obligat la plata unei sume stabilite aleatoriu fără dovada existenței unor venituri realizate în străinătate.
Recurentul a invocat faptul că legislația italiană nu garantează un salariu minim pe economie, salariile minime fiind stabilite prin acorduri colective stabilite pentru fiecare sector de activitate. Potrivit Convenției de la New York din_ ratificată potrivit Legii 26/1991 debitorul obligației de întreținere trebuie să aibă domiciliul în statul respectiv.
În condițiile în care recurentul a arătat că nu este angajat și nu realizează venituri a susținut că instanța avea obligația de a stabili pensia de întreținere până la nivelul maxim ținând cont atât de nevoile creditorului cât și de veniturile debitorului stabilite la medie a ultimelor 6 luni anterioare pronunțării hotărârii.
Sub un alt aspect recurentul a arătat că data la care trebuia să fie obligat la plata pensiei este data pronunțării hotărârii, iar nu data formulării cererii de chemare în judecată deoarece, și-a îndeplinit obligațiile de întreținere anterior stabilite.
În privința capătului de cerere subsidiar s-a susținut că este nevoie de administrarea unor probe noi pentru a se face dovada diminuării veniturilor realizate de recurent.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ intimatele au solicitat respingerea recursului, acesta fiind nefondat.
Prin Încheierea de ședință din 29 aprilie 2013, instanța a dispus suspendarea executării hotărârii 735/_ a Judecătoriei Dragomirești până la judecarea recursului din dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de A. M. F. și
A. F. L. îl reprezintă stabilirea pensiei de întreținere pentru reclamanta A. M. F., respectiv majorarea pensiei de întreținere pentru
A. F. -L. .
Din actele depuse la dosar se constată că reclamantele sunt fiicele recurentului-pârât A. D., iar prin sentința prin care a fost desfăcută căsătoria părinților reclamantelor-intimate acestea au fost încredințate spre creștere și educare mamei, tatăl, în speță recurentul pârâtul fiind obligat la plata sumei de 100 lei în favoarea fiecăreia dintre minore.
La data de 5 aprilie 2011, A. M. F. a devenit majoră, astfel că dispoziția sentinței civile pronunțate în 2002 în ceea ce privește plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia și-a încetat aplicabilitatea.
Pârâtul A. D. este rezident în Italia, locuind în Sassano, Provincia Salerno via Mautoni 22, domiciliul acestuia fiind în România sat S. nr. 54 comuna S. .
Prin Sentința Civilă nr. 179/_ acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte, în sensul că a fost majorată pensia de întreținere stabilită pentru reclamante. Prin Decizia civilă nr. 527/_ instanța a admis recursul declarat și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că nu a fost cercetat fondul, îndrumarul fiind acela de a efectua verificări pentru identificarea veniturilor din Italia ale pârâtului și de a efectua o anchetă psihosocială la reședința din S. a acestuia.
Analizând susținerile din recurs, astfel cum acestea au fost formulate, instanța apreciază că în mod corect a dispus instanța de fond obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere de la data formulării cererii de chemare în judecată. De la această dată se prezumă că există situația care a generat necesitatea formulării cererii de chemare în judecată, creditorul fiind prezumat în stare de nevoie de la acel moment, starea de nevoie fiind cea care l-a determinat să promoveze cererea de chemare în judecată.
Practica judiciară este unanimă în acest sens, acest aspect făcând și obiectul Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 19/1964. Chiar dacă aceste decizii nu sunt obligatorii, se reține că acest principiu a fost însușit de practica judiciară. În acest sens sunt și prevederile art. 532 Noul Cod civil potrivit căreia pensia de întreținere se datorează de la data formulării cererii de chemare în judecată.
În privința solicitării de a reduce cuantumul pensiei stabilite, respectiv majorate de instanța de judecată, se reține că aceasta este întemeiată. Instanța de fond a avut în vedere astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, în valoarea de 1000-1200 euro pe lună arătând că acesta este venitul minim pe economie în Italia.
Din cuprinsul datelor oficiale, publice pe site-ul oficial Eurostat, Italia nu este menționată cu un salariu minim pe economie, astfel cum a reținut instanța de fond. Se constată că pentru fiecare ramură de activitate, prin acorduri colective de muncă, pentru persoanele angajate în respectivul domeniu de activitate este stabilit un salariu minim. În prezenta cauză nu s-a făcut dovada că recurentul prestează muncă în domeniul avut în vedere de instanță de judecată. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că recurentul realizează venituri în Italia și nici dovada faptului că recurentul este angajat pentru a putea verifica care dintre contractele colective de muncă la nivel național poate fi aplicat în speță.
Declarațiile martorilor potrivit cărora recurentul ar fi prestat diverse munci în cursul anului 2010, astfel că și în cursul anului 2011, dată la care reclamantele-intimate au sesizat instanța de judecată recurentul mai presta activități la firma Sala Conselina (fila 68 din dosarul nr._ dosar atașat prezentului dosar) nu va fi avută în vedere deoarece martorul a arătat că din toamna anului 2010 nu mai lucrează la firma respectivă, când martorul Frățilă
I. s-a întors în România.
Prezumția că recurentul-pârât ar realiza aceste venituri deoarece și-a edificat o construcție în localitatea S., deoarece a plătit chiria în Italia și o rată la bancă ceea ce impune obținerea unui profit de cel puțin 1000 euro pe lună nu pot fi reținute de instanță.
S-a mai invocat de către instanța de fond jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului susținându-se că aceasta ar fi în sensul soluției pronunțate de instanță. Cu toate acestea se reține că instanța de fond nu a indicat nici o hotărâre pronunțată de această instanță în sensul celor reținute, astfel că nici acest motiv pe care prima instanță și-a întemeiat soluția nu va fi avut în vedere.
Într-adevăr este în spiritul și litera legii ca la momentul la care se analizează cuantumul pensiei de întreținere datorat de părinte copilului său să se aibă în vedere veniturile pe care părintele le realizează, starea sa materială, condițiile sale de trai, precum și nevoile beneficiarului pensiei de întreținere.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada faptului că recurentul realizează la acest moment venituri în Italia. Potrivit susținerilor
părților, susțineri necontestate în nici un fel, recurentul s-a recăsătorit, iar soția acestuia locuiește în Italia unde realizează venituri, astfel că prin prisma apărărilor formulate de recurent prezumțiile în baza cărora instanța de fond își întemeiază hotărârea nu pot fi reținute.
Din acest punct de vedere instanța va analiza cererea formulată prin raportare la salariul minim pe economie aplicabil în România.
După cum s-a reținut și mai sus, în privința reclamantei A. M., instanța va stabili pensia de întreținere la nivelul sumei de 125 lei, iar pentru reclamanta A. F. L. pensia va fi majorată la nivelul sumei de 125 lei.
Pensiile astfel stabilite vor fi achitate de debitorul A. D. până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani, în cazul reclamante A.
M., respectiv până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau noi dispoziții în ceea ce o privește pe A. F. L. .
Data de la care operează aceste noi dispoziții este data formulării cererii de chemare în judecată, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru a stabili cuantumul pensiei instanța a avut în vedere venitul minim pe economie aplicabil în România. Instanța apreciază că poate fi avut în vedere venitul minim pe economia statului în care lucrează sau locuiește debitorul pensiei de întreținere, însă pentru a fi aplicabil acest principiu în țara respectivă trebuie să fie stabilit un astfel de venit minim pe economie. În măsura în care, astfel cum este și în Italia, fapt confirmat de înscrisul depus la fila 66 din dosarul nr._, nu se stabilește un astfel de venit minim pe economie, ci doar un venit minim pe fiecare ramură, pentru a putea aplica acest venit minim partea interesată trebuie să facă dovada că debitorul pensiei de întreținere prestează muncă în domeniul respectiv. În cauza de față nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Reținând aceste aspecte, instanța s-a raportat la salariul minim stabilit pentru România stabilit la data pronunțări hotărârii la nivelul sumei de 750 lei. De asemenea, s-a avut în vedere limita maximă la care poate fi stabilită pensia de întreținere în acest caz.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la cerere la plata acestor cheltuieli. În prezenta cauză, partea care are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată este recurentul, astfel că intimatele vor fi obligate la plata sumei de 1000 lei cu acest titlu în favoarea recurentului.
Reținând cele de mai sus, instanța, în temeiul art. 312 C.proc.civ., raportat la art. 304 C.proc.civ., va admite recursul declarat, sentința atacată urmând a fi modificată în parte conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul A. D. împotriva Sentinței civile nr. 735 pronunțate la data de_ de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ * pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamantele A. M. F. domiciliată în S., sat S. nr.85A jud. M. și A. F. L. asistată de mamă-P. M. domiciliată în S. sat S. nr. 85 A, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul A. D. domiciliat în S. sat S. nr. 54, jud.
M. și în consecință:
Stabilește pensia de întreținere în sumă de 125 lei lunar în favoarea reclamantei reclamantele A. M. F. și obligă pârâtul A. D. la plata acestei sume cu titlu de pensie de întreținere de la data formulării acțiunii, respectiv_ și până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de 25 de ani.
Dispune majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin Sentința civilă nr. 1103 pronunțată la data de_ în dosarul nr. 755/2003 al Judecătoriei Dragomirești în favoarea reclamantei A. F. L. de la suma de 100 lei la suma de 125 lei lunar de la data formulării acțiunii și până la majorat sau noi dispoziții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă reclamantele-intimate să plătească recurentului-pârât suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
Ț. DP M. (concediu de odihnă, semnează Președintele T. ui) | B. | , P. | G. | G. O. V. (concediu de odihnă,semnează Președintele T. ui) |
Red./T.Red./M.B.P./_
2ex./verificat_
J. . la fond. L. B.
| ← Decizia civilă nr. 303/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 158/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
