Decizia civilă nr. 280/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 280/R/2013
Ședința publică din 13 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta M. I. R. împotriva Ordonanței civile nr. 25014/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații D. R. S., A. T. din cadrul C. Local al M. C. -N., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 martie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului D. R. S., prin care se invocă excepția netimbrării recursului, iar în subsidiar solicită anularea recursului ca nemotivat în termen legal. De asemenea, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reține instanța că recursul este declarat în termen legal.
Instanța constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
Instanța deliberând, respinge excepția netimbrării.
D. oficiu, în temeiul art. 137 C.pr.civ. instanța invocă excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 306 și art. 303 C.pr.civ. și reține cauza în pronunțare.
T. UL
Reține că prin Ordonanța civilă nr. 25014/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul D. R. S. în contradictoriu cu parata
M. I. R., s-a dispus în mod provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect exercitarea autorității părintești cu privire la minorul D. R. Ayan, născut în data de _
, exercitarea autorității părintești în comun de părți asupra minorului D. R. Ayan.
S-a stabilit în mod provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, domiciliul minorului D. R. Ayan, născut în data de_, la locuința reclamantului.
A fost obligată pârâta, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. _
, la plata către reclamant și în ¼ parte din veniturile nete realizate, însa nu mai puțin de ¼ parte lunar din venitul minim pe economie.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată, reclamantul D. R. S., în contradictoriu cu pârâta M. I. R., tinde să obțină, pe calea procedurii speciale a procedurii ordonanței președințiale, conform art. 581 și urm. C.proc.civ., stabilirea, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. (având ca obiect stabilire autoritate părintească cu privire la minorul D. R. Ayan, născut în data de _
), a autorității părintești în favoarea reclamantului, iar în subsidiar exercitarea autorității în comun cu pârâta; stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ parte din veniturile realizate, în mod provizoriu, până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului amintit.
Instanța a reținut că demersul procesual al reclamantului este justificat în parte, conform dispozitivului hotărârii și a considerentelor ce vor fi arătate în continuare. În fapt, ansamblul probator existent la dosarul cauzei (înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant, concluziile referatului de anchetă socială și martorii audiați în cauză - B. Ana M. și Moga Patricia) confirmă susținerile reclamantului, în sensul că între acesta și pârâtă a existat o relație de concubinaj timp de aproximativ de 2 ani, din care a rezultat minorul D. R. Ayan, născut în data de_, care în prezent se află în grija pârâtei, la o adresă necunoscută. În prezent, părțile locuiesc la adrese diferite, iar reclamantul este împiedicat de către pârâtă să stabilească relații personale cu minorul, prin vizitarea acestuia. Mai mult, pârâta împiedică orice contract al reclamantului cu copilul, cu toate că, în perioada ianuarie - noiembrie 2012, copilul minor s-a aflat în îngrijirea și protecția reclamantului, locuind cu reclamantul la domiciliul părinților acestuia, unde i-a fost asigurat un proces de creștere și educare corespunzător, reclamantul și familia acestuia dovedind un puternic atașament, dragoste, atenție și responsabilitate față de minor, îngrijindu-se permanent să asigure copilului un mediu armonios, propice pentru o dezvoltare psihică, intelectuală și fizică corespunzătoare. Mai mult, reclamantul a dus minorul la o creșă cu program limitat pentru a asigura o
formare psihică și socială a minorului normală, prin contactul cu alți copii de vârsta sa.
Începând cu luna noiembrie 2012, profitând de neatenția tatălui reclamantului, care a prezentat copilul la o întâlnire cu reclamanta în parc, în apropierea complexului Iulius Mall din mun. C. -N., pârâta, fără a deține acordul reclamantului, a luat copilul și l-a dus la o adresă necunoscută, cu privire la care instanța, cât și reprezentanții Autorității Tutelare din cadrul C. ui Local al Mun. C. -N., au fost în imposibilitate de a verifica și stabili condițiile concrete de locuit și trai adecvate pentru vârsta minorului și pentru a se asigura un proces de creștere și educare corespunzător, inclusiv în ceea ce privește resursele materiale ale pârâtei, cât și persoanele care, alături de pârâtă, iau parte la acest proces de educare. Instanța a avut în vedere că pârâta, deși avea cunoștință de existența procesului de față, nu a furnizat
instanței informațiile necesare pentru a se proceda la stabilirea tuturor împrejurărilor cu relevanță în luarea măsurii de față. D. momentul în care copilul a fost luat de către pârâtă la o locație necunoscută, minorul nu a mai
frecventat creșa la care a fost înscris de reclamant.
Piesele probatorii ale dosarului confirmă ipoteza acreditată de reclamant, în sensul că pârâta, deși se ocupă în prezent de creșterea și educarea minorului, obișnuiește să petreacă mult timp în diferite localuri, cluburi sau hoteluri, cu diferite persoane, din care unele aflate sub instrucție penală. Deopotrivă, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta realizează venituri din muncă și, conform susținerilor reclamantului, aceasta își schimbă frecvent locuința, mai ales că nu își permite să plătească o chirie. De asemenea, instanța a avut în vedere și conduita anterioară a pârâtei, după nașterea minorului, în sensul că aceasta nu și-a asumat în mod serios calitatea de
părinte, preferând în repetate rânduri să lase copilul în grija reclamantului sau a părinților acestuia ori a mamei pârâtei, pentru a ieși în oraș cu diferite persoane, întorcându-se dimineața. Totodată, martorii audiați în cauză au învederat instanței că pârâta l-a vizitat pe minor foarte rar în perioada în care acesta se afla în grija acestuia și a părinților reclamantului, dovedind dezinteres și lipsă de responsabilitate față de copil, neparticipând moral, afectiv sau material în procesul de creștere a copilului.
Începând cu momentul în care reclamantul a stabilit o relație de prietenie cu o persoană de sex feminin în vara 2012, persoană cunoscută pârâtei, aceasta din urmă a început să se intereseze constant de soarta copilului, solicitând reclamantului să lase copilul în grija acesteia, atitudine ce a culminat cu luarea copilului de sub protecția reclamantului, minorul fiind transportat cu o mașină la o adresă necunoscută, dată de la care pârâta i-a interzis reclamantului orice contact cu copilul.
Instanța a remarcat că nici familia pârâtei nu are date cu privire la domiciliul actual al pârâtei, unde este ținut copilul, mama pârâtei exprimându- și voința, potrivit înscrisului sub semnătură privată de la filele 30-31, ca minorul să rămână în îngrijirea și supravegherea reclamantului și a familiei acestuia, unde se bucură de condițiile locative, de trai, afective și supraveghere optime, în timp ce pârâta nu este capabilă în momentul de față să se ocupe de creșterea și educarea fiului ei minor. De altfel, conform mențiunilor din aceste înscrisuri, intitulate "Declarație";, pârâta împiedică și membrii familiei sale, inclusiv pe mama sa, să aibă contacte de orice fel cu minorul, având un anturaj dubios.
În drept, potrivit art. 581 C.p.c., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. Condițiile privitoare la admisibilitatea cererii de ordonanță președințială sunt îndeplinite. Cu privire la condiția urgenței, în cauză își găsește aplicabilitatea una din situațiile enumerate de art. 581 C.p.c. și care se caracterizează prin urgență, respectiv păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere. În speță, în concret, urgența este determinată de împrejurarea despărțirii în fapt a celor doi părinți, de faptul că aceștia au domicilii separate, la adrese diferite - domiciliul de fapt al pârâtei fiind necunoscut, deși pârâta are cunoștință de prezentul proces - precum și de lipsa unui acord cu privire la modalitatea concretă de contribuție a părinților la creșterea și educarea minorului, mai cu seamă că se impune elucidarea condițiilor de locuit, trai, educare și supraveghere a copilului în prezent, în cauză neexistând date cu privire la locația actuală unde este ținut copilul de către pârâtă, ce împiedică accesul tuturor membrilor familiei sale, dar și al reclamantului la minor. Nu în ultimul rând, asigurarea interesului superior al minorului presupune în mod implicit urgența reglementării relațiilor dintre părinți și minori, atât sub aspectul relațiilor personale, cât și a asigurării
contribuției financiare din partea părinților, pericolul iminent al degradării vieții de familie trebuind să primească un răspuns prompt din partea autorităților învestite cu soluționarea acestor cauze.
Condiția vremelniciei prevăzută de art. 581 C.pr.civ. este de asemenea îndeplinită, aspect relevat atât prin prisma acțiunii civile promovate de reclamant având, în esență același obiect cât și a naturii obiectului cererii. În materia măsurilor de ocrotire luate față de minor operează regula caracterului nedefinitiv al acestora, măsurile luate trebuind modificate ori de câte ori se poate realiza o mai bună ocrotire a intereselor minorilor.
Condiția neprejudecării fondului decurge din condiția enunțată anterior și este de asemenea îndeplinită, reclamantul învestind instanța cu o acțiune de fond, având ca obiect stabilire modalitate de exercitare a autorității părintești cu privire la minor, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Potrivit art. 483 C. civ., ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei, exercitarea acestor drepturi realizându-se exclusiv în interesul copiilor, măsurile privitoare la persoana minorului fiind luate de către părinți, de comun acord. Astfel, potrivit art. 487 C.civ., părinții au dreptul și
îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui psihică, fizică și intelectuală, de educația, de învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
În egală măsură, textul art. 496 C.civ. prevede că minorul locuiește la părinții săi, iar în măsura în care aceștia nu locuiesc împreună, părinții sunt datori ca, de comun acord, să stabilească locuința minorului, în caz de neînțelegere revenind instanței de tutelă competența de a stabili această măsură.
În baza probatoriului administrat (ancheta socială, declarațiile martorilor audiați în cauză) rezultă că de minor s-a ocupat în principal reclamantul de la naștere și până în prezent, pârâta fiind mai mult absentă atât din viața de familie în general, cât și indiferentă față de nevoile specifice de creștere și educare ale minorului; mai mult, pârâta nu a contribuit material și spiritual/afectiv pentru a asigura un proces normal de dezvoltare fizic și emoțional al minorului în perioada în care acesta s-a aflat la reclamant. În prezent, ținând seama că minorul se afla în grija pârâtei, dar fără a se cunoaște domiciliul de fapt al acesteia, pârâta neglijând să procure instanței informațiile necesare, nu se poate stabili în ce mod pârâta se achită de îndatoririle părintești, respectiv gradul de implicare al acesteia, sub aspect material și afectiv, în procesul de creștere și educare a minorului.
Potrivit concluziilor referatului de anchetă socială, relațiile părților -foști concubini s-au agravat pe fondul lipsei de responsabilitate a pârâtei, obsesia acesteia față de ieșirile prelungite în oraș ale pârâtei cu diferite persoane de o moralitate și probitate îndoielnică, lipsa de implicare a pârâtei în educarea, îngrijirea și supravegherea minorului. Dat fiind ca la acest moment reclamantul este în măsură să asigure condiții superioare de locuit minorului, o creștere, educare și supraveghere corespunzătoare a acestuia, având și mijloace materiale suficiente ce să îi asigure întreținerea copilului (reclamantul, deși neîncadrat în muncă, se află în grija părinților acestuia, reclamantul fiind student, iar părinții acestuia realizează venituri îndestulătoare, conform
înscrisurilor justificative existente la dosar), reclamantul implicându-se constant în realizarea nevoilor și pregătirea profesională a copilului, instanța a apreciat in baza probatoriului (ancheta sociala, susținerile părților și ale martorilor audiați în cauză) ca este întemeiata solicitarea reclamantului de a stabili exercitarea autorității părintești, în mod provizoriu, până la soluționarea
irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., însă în comun cu pârâta și în ceea ce îl privește pe minorul D. R. Ayan, născut în data de _
, în deplin acord cu exigențele art. 483 și urm. C.civ. Instanța a apreciat că, la acest moment, nu se impune exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de reclamant, în contextul în care, în cauză, nu a fost dovedit în mod neechivoc vreunul din cazurile prevăzute de art. 508 C.civ. în sarcina pârâtei.
În egală măsură, în lumina acelorași considerente, pentru a se asigura preeminența interesului minorului, stabilitate în procesul de creștere și educare, un mediu adecvat de locuit, trai, precum și responsabilitate în procesul de creștere și educare a acestuia, instanța a dispus, potrivit art. 496 alin. 3 C.civ., stabilirea locuinței minorului la reclamant, ca fiind părintele cu care minorul va locui în mod statornic, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N. . În consecință, pârâta, în calitate de părinte cu care minorul nu locuiește în mod statornic, are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului, instanța a constatat că, potrivit art. 499 C.civ., obligația de întreținere exista între părinți și copii, iar întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Instanța judecătorească va putea mari sau micșora obligația de întreținere sau a hotărî, încetarea ei, după cum se schimba mijloacele celui care da întreținerea sau nevoia celui ce o primește. Când
întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește pană la o pătrime din venituri pentru un copil, conform art. 525 și art. 529 alin. 1 și 2 C.civ., copilul minor fiind prezumat de legiuitor în mod absolut ca aflându-se în stare de nevoie. În acest sens, în acord cu cele arătate mai-sus, ambii părinți trebuie să contribuie egal în procesul de creștere și educare a minorului, inclusiv sub aspect material.
Instanța a reținut că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada existenței unor venituri realizate de către pârâtă, iar, conform pieselor probatorii ale dosarului, pârâta nu este încadrată în muncă și nu realizează venituri din activități remunerate. Luând în considerare că, în cauză, la stabilirea pensiei de
întreținere instanța nu poate avea în vedere decât veniturile dovedite, pârâta, aparent, nerealizând venituri, situație care însă nu o poate exonera de obligația legală de a participa financiar la cheltuielile de creștere și educare a copilului său minor, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere către reclamant și în favoarea copilului minor în cotă de ¼ parte din veniturile nete lunare realizate, însă nu mai puțin de cota de ¼ parte lunar din venitul minim pe economie garantat în plată. Obligația de plată a pensiei de întreținere, stabilită în modul mai-sus arătat, își păstrează caracterul temporar până la soluționarea acțiunii de în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., putând fi modificată în funcție de situația concretă a părților, cu respectarea prevederilor legale.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta M. I. R. ,
fără a fi însă motivat în fapt și în drept.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul D. R. S., s-a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal.
Analizând excepția invocată, instanța constată că este întemeiată și urmează să o admită pentru considerentele ce urmează:
Ordonanța civilă nr. 25014/2012 a Judecătoriei C. -N. a fost pronunțată la data de_, fiind dată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, conform dispozițiilor art. 582 C.pr.civ. Hotărârea a fost comunicată pârâtei la data de_ (f. 91 dosar fond).
Recursul declarat de către pârâtă a fost înregistrat la dosar la data de 18 decembrie 2012, astfel că se încadrează în termenul prevăzut de art. 301 C.pr.civ., conform căruia "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel";.
Se constată însă că recurenta nu a mai depus motivele de recurs pană la termenul de judecată azi, 13 martie 2012, motiv pentru care instanța a rămas în pronunțare pe excepția invocată de intimatul reclamant prin întâmpinare, respectiv excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termenul legal.
Potrivit dispozițiilor art. 303 al.1 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art.306 al.1 același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, tribunalul va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului declarat de către pârâta M. I. R., împotriva Sentinței civile nr. 25014/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția nulității recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de M. I. R. , împotriva Sentinței civile nr. 25014/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, C. -A. C. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.S.S./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.G. -R. F. -Hîngan
| ← Sentința civilă nr. 281/2013. Ordin de protecţie | Sentința civilă nr. 1888/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
