Decizia civilă nr. 100/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta T. F. împotriva sentinței civile nr.12.325 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.12._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul B. G. asistat de avocat Petra V., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 14, lipsă fiind reclamanta recurentă T. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Reprezentantul intimatului, avocat Petra V. solicită amânarea cauzei la o a doua strigare, întrucât în cursul dimineții a fost contactat de către reprezentantul ales al recurentei, avocat Suciu Tudor, care i-a comunicat că se prezintă în cauză pentru a asigura apărarea recurentei.
Având în vedere susținerile reprezentantului intimatului și, văzând împuternicirea avocațială de la dosar fila 5 care cuprinde și susținerea recursului, tribunalul dispune lăsarea cauzei la o a doua strigare pentru a se asigura posibilitatea reprezentantului recurentei reclamante să se prezinte în cauză pentru a asigura apărarea.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta reclamantă T. F., asistată de avocat Suciu Tudor, cu împuternicire avocațială la dosar fila 5 și intimatul pârât B. G., asistat de avocat Petra V. .
Reprezentantul recurentei reclamante arată că susține recursul așa cum a fost formulat în scris, depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță.
La dosarul cauzei s-a depus, în termen util, întâmpinare în două exemplare, din partea intimatului pârât B. G., dintre care unul se comunică cu reprezentantul recurentei reclamante, față de care acesta arată că nu solicită termen pentru studiu.
Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat, comunicat și legal timbrat potrivit dovezii depuse în ședința publică și a timbrului judiciar aplicat pe cererea de recurs. Reprezentantul recurentei reclamante, avocat Suciu Tudor, depune la dosar o serie de înscrisuri reprezentând o serie de declarații din dosarul penal 3380/P/2012 și solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată întrucât urmează ca în cursul zilei de astăzi să intre în posesia și a unei dovezi (proces-verbal) prin care intimatul pârât din nou a fost sancționat pentru săvârșirea unor noi fapte de violență față de recurenta reclamantă. Totodată, solicită amânarea
cauzei și pentru studiul întâmpinării.
Față de cererile formulate, reprezentantul intimatului pârât, avocat Petra V. solicită respingerea cererii de amânare în ceea ce privește studiul întâmpinării, întrucât aceasta a fost depusă la dosar mai mult decât în termen util, respectiv la data de_, astfel încât aceasta putea fi studiată până la acest moment. În ceea ce privește cererea referitoare la scriptul în probațiune, solicită respingerea și a acestei cereri, apreciind că nu este utilă cauzei, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererile de amânare a judecății cauzei, văzând că întâmpinarea a fost depusă în termen util la dosar, iar în ceea ce privește cererea de probațiune, date
fiind actele dosarului și ceea ce se solicită a fi dovedit, momentul formulării cererii de probațiune și că proba la care se face referire nu există deocamdată, procesul-verbal nefiind întocmit.
Reprezentanții părților nu formulează alte cereri prealabile soluționării recursului.
Nefiind alte chestiuni prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante, avocat Suciu Tudor, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și pe cale de consecință, să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit ce constituie domiciliul comun al părților, în mod provizoriu până la soluționarea irevocabilă a partajului ce face obiectul dosarului nr._ pe rolul Judecătoriei Bistrița, cu executare, fără somație și fără trecerea unui termen, pentru considerentele arătate în scris pe care le susține și verbal în ședință publică. Nu solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reprezentantul intimatului pârât, avocat Petra V., solicită respingerea recursului ca nefiind fondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate potrivit apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care le susține și verbal în ședință publică. Solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la dosar - fila 15.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.12325 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a respins ca neîntemeiată cererea, având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta T. F., în contradictoriu cu pârâtul B. G., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite în perioada_ -_, si au avut domiciliul comun în imobilul situat în Municipiul Bistrița, cartier S., nr.76, jud. Bistrița - Năsăud, împreuna cu copiii lor care în prezent sunt majori. Prin sentința civilă nr. 5184/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos._ s-a desfăcut căsătoria încheiată iar după divorț părțile au continuat să locuiască în același imobil. La data de_ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bistrița de către pârât acțiunea având ca obiect partaj de bunuri sub nr._, în care reclamanta din cauza pendinte a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea judecătorească a bunurilor imobile prin formarea de doua loturi în natură, cu formarea de două unități locative distincte.
Art. 581 Cod procedură civilă stipulează textual că "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen
.";
Pentru a fi admisibilă o atare acțiune pe calea ordonanței președințiale trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: urgența, vremelnicia si neprejudecarea fondului, condiții ce urmează a fi analizate de instanță în cele ce urmează.
Pe rolul Judecătoriei Bistrița, sub nr. de dosar_, este înregistrată acțiunea de partaj de bunuri formulată de pârâtul B. Gavril în care reclamanta din cauza pendinte a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea judecătorească a bunurilor imobile prin formarea de doua loturi în natură ,cu formarea de două unități locative distincte .În prezent, potrivit CF nr.1351(fila 37 din dosarul_ ) rezultă că în favoarea pârâtului B. G. s-a înscris dreptul de proprietate cu titlu de moștenire în baza sentinței nr.3780/2003 a Judecătoriei Bistrița ,asupra imobilului casă din cărămidă cu două camere, bucătărie, cămară, hol, casă din lemn cu două camere anexe gospodărești curte și grădină în suprafață de 3373 mp. Prin cererea reconvențională
reclamanta T. F. solicită constatarea de bun comun a imobilului casă din cărămidă înscrisă în CF pe numele pârâtului și radierea din CF a dobândirii acestui imobil cu titlu de mostenire.
Privitor la evacuarea unuia dintre soți (coproprietari) din locuința proprietate comună, fostul Tribunal Suprem (decizia civilă nr. 1581/_ ) a statuat că "dificultățile ivite în exercitarea posesiei, folosinței și dispoziției asupra locuinței proprietate comună pot fi înlăturare numai prin împărțeală, neputându-se introduce acțiune în evacuarea unuia dintre proprietari";. Această soluție este împărtășită și astăzi de mare parte a practicii judiciare și doctrinei juridice, dat fiind faptul că acțiunea în evacuare, pe calea dreptului comun, are un pronunțat caracter petitoriu și nici unul dintre coproprietari, aflați în indiviziune sau devălmășie, nu deține un titlu mai caracterizant, până la soluționarea partajului de bunuri comune, aceasta în situația în care părțile sunt coproprietari. În speța pendinte pârâtul B. G. așa cum rezultă din extrasul de CF arătat mai sus este proprietar exclusiv.
În ceea ce privește evacuarea pe calea ordonanței președințiale, având în vedere caracterul vremelnic a măsurilor, se consideră că pe această cale, nu se aduce atingere dreptului de proprietate a părților, cererea fiind admisibilă dacă în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.581 Cod de procedură civilă: urgența și neprejudecarea fondului.
În cauza de față, în ceea ce privește vremelnicia măsurii, această condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale ar fi îndeplinită, reclamanta solicitând evacuarea pârâtului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de partaj bunuri comune.
Cu privire la condiția urgenței, analizând cauza în ansamblu, prima instanță a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză.
Legislația în materie, nu definește urgența, dar art. 581 alin.1 din C.proc.civ. enumără cazurile grabnice în care se poate apela la ordonanța președințială: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unui pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Doctrina judiciară a statuat că o pagubă "este iminentă pentru că încă nu s-a produs dar se va produce cu siguranță dacă nu se schimbă împrejurarea prezentată de reclamant";. Ca atare, dacă prejudiciul este doar eventual, cererea nu poate fi admisă.
Referitor la starea de fapt, instanța de fond a constatat că este de necontestat că între foștii soți există o stare tensionată și că uneori se ceartă, dar nu s-a dovedit că pârâtul ar fi singurul vinovat sau cel puțin principalul vinovat și nici că prezenta sa în locuința ce s-a constituit în domiciliul comun ar constitui un pericol pentru fosta soție. Martorii audiați în cauză au relatat că pârâtul nu este cunoscut în localitate ca un om violent și că la incidentul din data de_ au contribuit ambele părți aspecte confirmate prin certificatele medico legale depuse la dosar atât de reclamantă cât și de pârât. Din coroborarea probelor administrate în cauza rezulta ca intre soți exista o stare conflictuala accentuata, ca aceștia se ceartă, dar nu s-a dovedit ca paratul ar fi singurul vinovat sau principalul vinovat de situația creata între părți. Nu rezulta ca paratul este singura persoana violenta în familie si nici ca prezenta în locuința ar constitui un pericol pentru fosta soție sau pentru copii. Pârâtul a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu că, în seara zile de_ între părți s-a iscat o cearta, care a degenerat într-o atitudine violenta, însă, nu rezulta din probe ca actele de violenta manifestate de către pârât au un caracter permanent si constituie un obicei al acestuia, astfel încât sa fie caracterizat ca o persoană turbulentă. Pe de altă parte, rezultă că și reclamanta are un comportament agresiv indirect, dovedit prin faptul că, a închis din interior ușa de la bucătărie pentru a nu-l lăsa pe pârât să intre în partea de locuință pe care o folosește în condițiile în care s-au înțeles ca fiecare parte să locuiască în imobil în spații separate cu intrări separate, din faptul că pârâtul de dese ori a fost nevoit să plece de acasă și din certificatul medico legal depus de pârât. Mai mult din probatoriu administrat mai rezultă și că pârâtul nu ar avea unde locui dacă ar fi evacuat din locuința proprietate sa ,cum rezultă din extrasul de CF nr.1351.
Așadar, s-a apreciat ca cererea de evacuare a fostului soț parat nu îndeplinește condiția urgentei, deoarece nu s-a făcut dovada ca atitudinea paratului constituie o amenințare asupra sănătății si vieții reclamantei si a copiilor. Nu s-a putut retine ca măsura ce se solicita a fi dispusa ar fi necesara pentru protecția urgenta a reclamantei, iar locuința fiind alcătuita din mai multe camere, cu ieșiri diferite, poate fi folosita de părți fără a se stânjeni reciproc.
Fata de aceste aspecte, având in vedere ca nu este îndeplinita condiția urgentei, cererea reclamantei urmează a fost respinsa.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T. F. , solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței civile nr.1974/2011 a Judecătoriei Bistrița in sensul de a admite cerererea de Ordonata presedintiala si pe cale de consecința, sa se dispună evacuarea paratului din imobilul casa de locuit ce constituie domiciliul comun al părților, situat in S. nr 76, in mod provizoriu pana la soluționarea irevocabila a partajului (dos nr._ ),cu executare, fara somație si fara trecerea unui termen,fara cheltuieli de judecata, pentru următoarele considerente:
Motivarea instanței nu este plauzibila deoarece din probele administrate in cauza reiese clar conduita paratului care face imposibila conlocuirea ,chiar si pana la soluționarea procesului de partaj deoarece acesta este violent, provoaca certuri, scandaluri, proferează cuvinte si expresii vulgare, o lovește cu pumnii ,cu picioarele fapt confirmat prin răspunsurile la interogatoriu, prin certificatul medico-legal, prin plângerea penala indreptata impotriva acestuia. Asa cum rezulta din piesele dosarului in seara respectiva paratul fiind foarte nervos de ceea ce s-a stipulat in acțiunea de partaj a venit ca o furtuna si distrus usa de la intrarea casei. Aproximativ o ora a fost ținuta pe jos reclamanta de fostul ei sot care s-a aruncat spre aceasta a trantit-o jos, s-a urcat peste ea tinandu-i mâinile, muscand-o de fata lovind-o cu picioarele si pumnii exercitând violente asupra sa dovada fiind certificatul medico-legal nr.2902 din 0_ . Toata aceasta agresiune s-a petrecut in imobilul casa din S. nr 76 dupa care aceasta neputandu -se apara deoarece suferă de artropatie psoriazica, a strigat si chemat ajutoare . Strigatele acesteia au fost auzite de o vecina martora P. L. care a anunțat politia prin serviciul 112 iar in circa 20 minute echipajul a sosit ,paratul continuând sa exercite in decursul ac răstimp acte de violenta .In momentul venirii Politiei acesta era aplecat asupra reci lovind-o asa cum s-a arătat iar politia 1-a imobilizat luandu-1 de pe aceasta si ducandu-1 la secția de politie unde i s-a luat declarație .Fiind epuizata atat fizic cat si psihic in urma amenințărilor cu moartea ,a inceput sa-i fie frica de el . Asa cum rezulta din probele administrate in cauza si chiar din interogatoriul luat paratului se poate desluși cu claritate faptul ca exista tensiune de foarte mult timp paratul chiar recunoscând aproape toate aspectele sti pulate in interogator si ca cei doi nu pot coabita împreuna. Se invoca tot timpul de către parat faptul ca era nervos de cele stipulate de reclam in acțiunea de partaj aplicandu -i o corecție reclamantei. Se pune problema daca in timpul procesului de partaj pe parat il apuca din nou nervii ii aplica iarasi lovituri mușcaturi reclamantei, din pozele aflate la dosar se poate observa loviturile primite de la parat ,numărul de ingrijiri medicale agresivitatea de care da dovada ,oare trebuia sa-i rupa o mana un picior pentru a fi temeinica cererea de evacuare dupa opinia paratului .In situația in care asa cum a arătat este din nou nervos fiind pe rol o acțiune de partaj si este din nou lovita sau chiar omorâta nu este oare mai bine sa previi decât sa ne para rau dupa aceea . A recunoscut chiar paratul ca reclamanta suferă de o boala grava artropatie psoriazica dovedit prin actul medical si se mișca greu cu picioarele ,putea reclamanta sa-1 lovească pe parat cauzandu-i leziuni si nu poate fi pusa in discuție alegatiunea instanței cum ca paratul nu ar avea unde locui daca ar fi evacuat din locuința proprietate ? O femeie trebuie respectata ,este o f iinta sensibila si suava ,i-a dăruit paratului 2 copii frumoși ,nu lovita si muscata ca un animal ,singura arma a unei femei este doar cuvântul iar paratul si pe acesta dorește sa-1 suprime in nesăbuința sa.
Conduita paratului, starea de tensiune permanenta pe care o intretine ,lipsa unei locuințe care sa-i asigure condițiile necesare, etc ii pun in pericol inclusiv viata. Considera ca singura posibilitate in rezolvarea acestui litigiu este evacuarea paratului din imobil având in vedere violenta feroce a acestuia si amenințării cu moartea. Măsura evacuării
soțului turbulent pe calea ordonanței presedintiale poate fi dispusa in cazuri bine determinate si care presupun urgenta pentru protecția soției .
Intimatul pârât B. GAVRIL, legal citat s-a prezentat în instanță asistat de mandatarul său ales și a depus la dosar întâmpinare(f.11-12)
prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru următoarele motive.
Recurenta, în recursul său, nu face o analiză temeinică și detaliată a relațiilor dintre
părți pe o perioadă mai lungă de timp și după incidentul din 0_ raportat și la probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la o concluzie cât mai temeinică în cauză.
In primul rând este de remarcat că reclamanta nu a făcut nicio dovadă că anterior divorțului pârâtul ar fi agresat-o și că acesta ar fi o persoană violentă.Dimpotrivă martorii audiați au arătat că pârâtul este un om așezat, o fire blândă și că nu a avut niciodată scandal cu o altă persoană din sat ori cu soția.Apoi, solicită să se observe adresa răspuns a Poliției municipiului Bistrița nr. 15.9428/_, depusă la dosar și pe care o anexăm prezentei întâmpinări, din care rezultă că anterior incidentului din 0_, care a determinat-o pe recurentă să promoveze cererea de evacuare, pârâtul intimat a sesizat organele de poliție (un asemenea gest se face cu rezerve de către un bărbat fiind rușinos să spui că "mă bate nevasta"), că reclamanta are o conduită provocatorie și nu-i permite accesul în locuință. Martorii audiați au confirmat violențele exercitate de reclamantă și fii săi asupra pârâtului, care la un moment avea gânduri de sinucidere.Apoi, martorii au arătat că după divorț reclamanta-recurentă s-a mutat la mama ei și venea doar cu intermitențe pe la casa, fost domiciliu comun, tabular fiind proprietatea exclusivă a pâr âtului și că această casă este comod partajabilă în două unități distincte, cum de altfel o și folosesc părțile, casa având două intrări separate. Prin urmare apare plauzibilă susținerea pârâtului, că la 0_ reclamanta a avut o conduită provocatorie, ticluită cu mult timp înainte.
Pârâtul intimat a recunoscut acel incident, a arătat că el a fost provocat de reclamanata-recurentă și că îl regretă, reviziundu-și în totalitate atitudinea în sensul că se străduiește să nu mai ia în considerare conduita provocatoare a reclamantei.De altfel, sunt patru luni de zile de la acel incident și între părți nu a mai avut loc nici o altă neînțelegere gravă.
Celelalte susțineri ale recurentei sunt doar presupuneri ce s -ar putea întâmpla dacă
"Ar cădea drobul de sare..." și ar putea întrerupe cuvântul reclamantei ce constituie singura ei armă.
Cert este că acel incident a fost o întâmplare izolată în contextul arătat, că și reclamanta a exercitat violențe asupra pârâtului, că acesta este proprietarul imobilului și nu ar avea unde să locuiască nici până la partajul bunurilor comune, pe când reclamanta - recurentă ar putea și chiar locuiește la mama sa, iar pe de altă parte casa de locuit este partajată amiabil de părți și de la incident fiecare folosește partea sa de lo cuință, astfel încât nu există nicio urgență pentru a evacua una din părți din casă.
Recursul nu este fondat.
Soluția adoptată de prima instanță este judicioasă, reflectând atenta examinare a situației de fapt și corecta aplicare a prevederilor legale incidente. Considerentele ce o fundamentează sunt pe larg expuse în hotărârea dată și nu se mai impun a fi reiterate. Reproșul adresat de reclamantă primei instanțe vizând evaluarea necorespunzătoare a dovezilor produse de litiganți este nefondat. Cercetarea probațiunii administrate în fața primei instanțe și a înscrisurilor depuse suplimentar în calea de atac (toate privitoare la același unic eveniment din data de_ ) conduce la concluzia identică a neîndeplinirii uneia dintre condițiile obligatoriu a fi întrunită pentru rezolvarea cu succes a cererii de ordonanță președințială, instituită de art. 581 Cod proc. Civ.: urgența măsurii. Evidența tensiunii relației dintre foștii soți care se află în proces de partaj nu este însă un argument suficient pentru evacuarea pârâtului din imobilul domiciliu comun, moștenit de acesta de la părinți și îmbunătățit în etapa maritală. Nici evenimentul conflictual foarte grav petrecut în data de 8 noiembrie 2012 nu constituie un motiv de instituire a măsurii drastice a evacuării provizorii. Evaluarea pe care prima instanță a făcut-o asupra contribuției fiecăruia dintre litiganți la declanșarea conflictului domestic este corectă, obiectiv demonstrată de dovezile cauzei, reclamanta nefiind în
postura victimei inocente în care pozează, dimpotrivă comportamentul său fiind unul provocator. Pe de altă parte incidentul violent este singular, depozițiile testimoniale fiind unitare în a caracteriza firea pașnică a pârâtului. Mai mult, imobilul a cărui exclusivă folosire se reclamă a fost moștenit de pârât de la părinții săi, reprezentând unica sa locuință, în timp ce reclamanta a și uzat de posibilitatea alternativă de a locui temporar, în aceeași localitate, la părinții săi. Esențial este însă aspectul necontroversat că foștii soți utilizează independent imobilul litigios, de la momentul separării în fapt și în prezent, partajând folosința. Conlocuirea și gospodărirea separată în încăperi diferite până la definitivarea procesului de partaj este posibilă, confirmată de părți și neechivoc de toți martorii audiați, imobilul având două intrări separate.
Circumstanțele de fapt și drept evocate impun, conform art. 312 Cod proc. Civ., soluția respingerii recursului și, în baza art. 274 din același cod, a obligării recurentei la plata, în favoarea intimatului, a cheltuielilor de judecată suportate de acesta în calea de atac, în sumă de 300lei, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța atașată la dosar f.15.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. F. , cu domiciliul în S., nr.76, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.12._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului B. Gavril, cu domiciliul în S., nr.76, județul Bistrița-Năsăud, cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.
Președinte, Judecători, G. ier,
C. N. C. I. - I. S. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond TLM
| ← Decizia civilă nr. 217/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 522/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
