Decizia civilă nr. 460/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.460/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE :Ț. D.
J. ecător :P. M. B.
J. ecător :P. G. G.
G. ier: O. V.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Brisc I. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului civil formulat de recurentul G. G. cu domiciliul în V. de Sus, str. P., nr. 61, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1706/_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosar nr._, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G. G. și intimata G. S. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Potrivit art. 219 Noul Cod de procedură civilă instanța procedează la verificarea identității părților.
Recurentul G. G. se legitimează cu cartea de identitate seria MM nr. 5. eliberat de SPCLEP V. de Sus la_ -
Intimata G. S. G. se legitimează cu cartea de identitate seria MM nr.
5. eliberată de SPCLEP Borșa la_ .
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 457 din Noul Cod de procedură civilă privind legalitatea căii de atac, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității căii de atac a recursului promovat de recurentul G. G. . Se constată că, J. ecătoria V. de Sus a pronunțat sentința civilă nr. 1706/_ în dosarul nr._ unde în dispozitiv a menționat "cu drept de recurs în 3 zile de la comunicare";. Recurentul G. G. a formulat recurs. Potrivit Legii 76/2012 Titlul II art. 7 "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr- o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este
"definitivă";, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară";, iar potrivit al. 2
"dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"; sau că
"poate fi atacată cu recurs"; ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară";.
Recurentul G. G. arată că lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție de către instanță.
Intimata G. S. G. de asemenea arată că lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție de către instanță.
Reprezentantul parchetului-procuror Brisc I. pune concluzii de admitere a excepției inadmisibilității căii de atac a recursului întrucât potriivt dispozițiilor noului Cod de procedură civilă calea de atac este apelul și nu recursul
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilitatea căii de atac a recursului.
T.
Prin sentința civilă nr. 1706 din 19 septembrie 2013 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a admis cererea formulată de reclamanta G. S. G. în contradictoriu cu pârâtul G. G., și în consecință s-a dispus: Limitarea dreptului de folosință, a pârâtului, doar asupra unei părți din locuința comună, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima. A obligat pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 3 m. față de reclamantă ( victimă).A interzis pârâtului să ia contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență ,sau orice alt mod. Aceste măsuri s-au luat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data emiterii prezentului ordin.
În considerentele sentinței se reține că: În cauză instanța de fond a considerat că sunt întrunite prev. art. 23, alin.1 teza 1, din Legea nr. 217/2003,din probele administrate s-a făcut dovada faptului că reclamantei i-a fost pusă în pericol integritatea fizică prin acte de violență din partea soțului, pârât, acte de violență confirmate de către organul de poliție, așa cum s-a menționat mai sus.
Prin ordinul de protecție a dispus limitarea dreptului de folosință, a pârâtului, doar asupra unei părți din locuința comună, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima,va obliga pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 3 m. față de reclamantă ( victimă) și va interzice pârâtului să ia contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență ,sau orice alt mod, măsuri care, instanțe le consideră suficiente pentru ca actele de violență să nu se mai repete.
Instanța de fond i-a atras atenția intimatului pârât asupra consecințelor nerespectării prezentului ordin.
Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, nefiind solicitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul G. G. .
În motivarea recursului se arată că: Hotărârea atacată privește limitarea dreptului de folosință a recurentului doar asupra unei părți din locuința comună, astfel încât să nu vină în contact cu reclamanta intimată.
Art. 26 lit. c din Legea nr. 25/2012 permite instanței instituirea acestei condiții numai în măsura în care locuința poate fi astfel partajată încât pârâtul să nu vină în contact cu reclamantul.
Or, întrebată fiind reclamanta intimată de judecătorul fondului dacă locuința lor este sau nu comod partajabilă, aceasta însăși a răspuns că este imposibilă o asemenea partajare.
În cererea adresată instanței, reclamanta intimată menționează faptul că recurentul ar fi agresat-o fizic și verbal, dar nu a depus nici un act din care să rezulte aceste agresiuni și nici nu a dorit administrarea altor probe.
Aceste împrejurări sunt de natură a ridica suspiciuni cu privire la "starea de pericol"; pe care recurentul o generează, iar natura restrictivă a ordinului de protecție nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci doar în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură.
Deoarece instituția ordinului de protecție (reglementat de Legea 25/2012) are o natură exhaustivă, negăsindu-și aplicabilitatea decât în condițiile dovedirii măsurii solicitate, reclamanta nu a reușit să facă aceste dovezi, cererea sa fiind făcută în scop șicanator.
După cum se poate observa din actele dosarului, Poliția V. de Sus a depus o adresă din care rezultă faptul că reclamanta i-a solicitat, iar actele sesizate de aceasta se confirmă.
În afara faptului că adresa a fost depusă la dosar în ultimul moment, ea nu cuprinde o descriere amplă a faptelor pentru care organele de poliție au fost solicitate, precum nu menționează dacă împotriva recurentului s-a luat vreo măsură de corecție, astfel că, această adresă nu poate fi considerată o probă pertinentă care să conducă instanța de fond la pronunțarea unei hotărâri care îi îngrădește inclusiv dreptul de a-și folosi locuința.
Deoarece acțiunea reclamantei a fost înregistrată după data de_, deci după intrarea în vigoare a dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, iar împotriva sentinței judecătoriei care menționează greșit calea de atac a recursului s-a declarat recurs, tribunalul din oficiu a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Cu privire la excepție se rețin următoarele:
Potrivit Legii 76/2012 Titlul II art. 7 "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă";, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară";, iar potrivit al. 2 "dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"; sau că "poate fi atacată cu recurs"; ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară";.
Potrivit art. 457 al. (1) Noul Cod de procedură civilă: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă
contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunilor inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege";.
Pe cale de consecință, deoarece calea de atac care a fost formulată în cauză este recursul și nu apelul, în temeiul art. 457 Noul Cod de procedură civilă urmează a se admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, excepție invocată de tribunal din oficiu și se va respinge ca inadmisibilă calea de atac a recursului, exercitată de recurentul G. G. .
După comunicarea prezentei decizii, recurentul poate exercita, în termenul legal, calea corectă de atac prevăzută de lege și anume aceea a apelului potrivit art. 457 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
În baza art. 457 Cod procedură civilă, admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă calea de atac a recursul, exercitată de către recurentul G. G., domiciliat în V. de Sus, str. P., nr. 61, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1706/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||||
Ț. | DP | M. | B. | , P. G. | G. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
4 ex.
J. ecător la fond: G. Mariș com. 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 364/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 66/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
