Sentința civilă nr. 281/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 281/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător Ana-SS Judecător C. -A. C. Grefier G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta recurentă L.
I. împotriva Sentinței civile nr. 177/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat L. I., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, avocat P. B. a, intimata personal și asistată de avocat G. Nicolaie, reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror Romana Răducanu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul reține că recursul este declarat în termen legal, este motivat și comunicat.
Reține de asemenea că instanța este competentă să soluționeze cauza.
La data de 08 martie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentei și cu reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Reprezentata recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea lecturării întâmpinarea.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, avocat P. B. a, intimata personal și asistată de avocat G. Nicolaie, reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror Romana Răducanu.
Întrebați fiind reprezentanții părților dacă este posibil să se soluționeze cauza pe cale amiabilă, reprezentantul intimatului precizează că ar exista această posibilitate.
Reprezentanta recurentei precizează că la nivel declarativ există posibilitatea ca părțile să ajungă la o înțelegere, însă în realitate nu.
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului în ce privește inadmisibilitatea recursului în ce privește prima cerere referitoare la obligația ce vizează cheltuielile de judecată, atâta timp cât instanța de fond nu s-a pronunțat pe această cerere, există posibilitatea uzitării de dispozițiile art. 281 C.pr.civ.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției inadmisibilității dat fiind faptul că la fond s-a formulat o astfel de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, însă instanța nu s-a pronunțat.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției, cu precizarea că există o altă cale prevăzută de lege pentru soluționarea acestei cereri.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj solicită admiterea excepției.
Instanța deliberând, va admite excepția inadmisibilitatea recursului în ce privește prima cerere referitoare la obligația ce vizează cheltuielile de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatului depune la dosar două declarații olografe, pe care le-a comunicat în copie reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei apreciază că aceste declarații nu pot fi catalogate ca și înscrisuri, prin urmare solicită instanței să le înlăture.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj solicită la rândul său înlăturarea declarațiilor de martor depuse la acest termen.
Instanța deliberând, respinge ca inadmisibile aceste declarații depuse la dosar de către reprezentantul intimatului, neavând caracterul unor înscrisuri în sensul prevăzut de C.pr.civ., ci sunt declarații ale unor persoane ce puteau fi audiate în calitate de martor în prezenta cauză.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul obligări pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de recurentă și copiii acesteia, față de reședință și locul de muncă, fără excepția prevăzută de către prima instanță cu privire la punctul de lucru al societății. Solicită de asemenea obligarea intimatului să stabilească punctul de lucru al societății în altă parte și obligarea intimatului la a urma consiliere psihologică, psihoterapie, având în vedere că acesta manifestă violențe asupra recurentei și copiilor minori. Edificatoare în acest sens sunt declarațiile martorilor. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că recurenta a formulat prezenta cale de atac pentru a-l împiedica pe intimat să-și desfășoare activitatea și să realizeze venituri. După despărțirea în fapt, părțile nu s-au mai întâlnit, prin urmare susținerile recurentei sunt lipsite de adevăr. Mai mult, nu există la dosar dovezi din care să rezulte că s-ar impune ca intimatul să urmeze consiliere psihologică.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj solicită admiterea în parte a recursului în sensul admiterii petitului 2 din recurs. Cu privire la petitul 1 din recurs, solicită respingerea ca inadmisibil, iar petitul 3 apare ca neîntemeiat în raport cu probele de la dosar.
T. UL Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 177/_ pronunțată în dosar nr._ al
Judecătoriei T., s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta L. I.
, în contradictoriu cu pârâtul L. I. .
A obligat pe pârâtul L. I. la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanta L. I., față de copiii părților L. Eduard Gabriel, născut la data de_, L. Robert A., născut la data de_, față de
locuința și locul de muncă ale reclamantei situate în T., str. Al. I. Cuza, nr. 2, jud. Cluj, respectiv față de Școala Generală nr. 1 Teodor M., al cărei elev este minorul Robert A. pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, cu excepția deplasărilor pârâtului la sediul SC JOSKA Servicii Funerare SRL situat în T., str. Al. I. Cuza, nr. 98, jud. Cluj, respectiv la punctul de lucru al SC JOSKA Servicii Funerare SRL situat în T., str. Al. A. M., nr. 18, jud. Cluj, deplasări care vor avea loc exclusiv în scop profesional .
A interzis pârâtului L. I. realizarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și cei doi minori pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin.
S-a respins restul solicitărilor reclamantei.
Onorariul avocatului din oficiu, redus la suma de 100 lei s-a virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului Cluj, pentru avocat Tudor D. .
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
In soluționarea cererii instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, instanța de judecată emite un ordin de protecție, prin care dispune una sau mai multe dintre măsurile enumerate în cuprinsul alin. 1 lit. a - e din textul legal anterior menționat, în scopul înlăturării stării de pericol care se creează atunci când viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Potrivit art. 4 lit. a și b din Legea nr. 217/2003, violența în familie se poate manifesta atât sub forma violenței verbale, constând în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, cât si sub forma violenței psihologice, care constă, între altele, în provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
Totodată, potrivit art. 4 lit. c din Legea nr. 217/2003, violența fizica în familie constă în vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire,
trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
În prezenta cauză, instanța a constatat că susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de emitere a ordinului de protecție sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarația martorei P. Lavinia Lăcrămioara ( f. 40), care a asistat la incidentul din data de_, reiese că, pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu o cutie pe care o avea în mână și a proferat amenințări la adresa fiului cel mare al părților, de genul " te tai";, " te lovesc";, deranjat fiind de faptul că acesta a intervenit în favoarea mamei sale. Martora a mai învederat că, pentru a-l împiedica pe pârât să ajungă la copil, reclamanta a stat în fața pârâtului, iar martora în fața minorului, martora fiind bruscată de pârât pentru ca acesta să ajungă la băiat.
Faptul că, pârâtul a adresat amenințări la adresa reclamantei a fost confirmat și de declarația martorului Botaș Valer ( f. 41), care s-a aflat în mașină cu pârâtul când acesta se întorcea de la Cluj în data de_ .
Astfel, în cadrul discuției pe care pârâtul a avut-o la telefon cu reclamanta, martorul l-a auzit pe pârât spunându-i reclamantei " vin și vă omor";.
Din declarația martorei P. Lavinia și din relatările celor doi minori cu ocazia audierii acestora, a reieșit că, în data de_, înainte de sosirea pârâtului, după ce a auzit conversația telefonică purtată între cei doi părinți, respectiv amenințările venite din partea tatălui său, fiul cel mic al părților a plecat cu un taxi la o verișoară, fiindu-i frică să rămână acasă.
Totodată, întreg scandalul care a avut loc la domiciliul părților în data de_ a fost de natură să alarmeze persoanele care se aflau la locuința acestora, în condițiile în care martora P. Lavinia L. a sunat de trei ori la 112, iar prietena minorului Eduard Gabriel o dată. Martorul Botaș Valer a învederat că, nu l-a mai văzut niciodată pe pârât atât de nervos, acesta provocându-i martorului o stare de spaimă. Pârâtul s-a manifestat agresiv față de reclamantă și după ce au ieșit afară din casă, martorul Botaș Valer învederând că a împins-o pe reclamanta care se afla în ușa de la poartă. Totodată, din declarația martorului Botaș Valer și din răspunsurile pârâtului la interogatoriu rezultă că, acesta, cu ocazia scandalului din data de_ a aruncat cu pietriș în mașina martorei P. Lavinia pe care a avariat-o, după care a achitat contravaloarea daunelor produse.
Martora P. Lavinia a arătat că, nu a mai asistat la un alt episod de amenințări și violențe îndreptate împotriva membrilor familiei, cu excepția celui din_, însă cunoaște din spusele reclamantei că, au mai existat episoade de violență și înainte, iar pârâtul l-a bătut pe fiul cel mare al părților în urmă cu doi sau trei ani. Comportamentul agresiv al pârâtului față de reclamantă și cei doi minori în decursul timpului este confirmat și de relatările celor doi minori, astfel cum reiese din procesele verbale de audiere aflate la dosar ( f. 57-59).
Din certificatele medico -legale depuse la dosar ( f. 10,11,49 ) reiese că, toți cei trei membri ai familiei au suferit leziuni traumatice ce pot data din_, însă niciunul dintre martori nu a văzut ca pârâtul să fi fost lovit de minor, astfel cum aceasta a arătat în întâmpinare, iar minorul în timpul audierii a arătat că l-a împins pe tatăl său, după ce aceasta l-a amenințat că îl omoară și l-a lovit peste față.
Instanța a apreciat, raportat la faptele ce rezultă din probele dosarului, că amenințările și violențele adresate membrilor familiei de către pârât au fost suficient de credibile si serioase și au produs o temere serioasă atât reclamantei cât și copiilor, reclamanta formulând și o plângere penală împotriva pârâtului, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe, respectiv de amenințare în baza căreia s-a constituit lucrarea penală nr. 98.480/_ aflată în curs de cercetare la Poliția Municipiului Turda.
Referitor la declarațiile martorilor propuși de pârât, M. M. ( f. 42) și Cozac M. I. ( f. 43), s-a reținut că acestea nu sunt relevante pentru aprecierea comportamentului pârâtului față de membrii familiei, cei doi martori necunoscând aspecte legate de relațiile pârâtului cu aceștia.
Totodată s-a reținut că, atitudinea față de școală a minorului L. Eduard Gabriel nu poate justifica comportamentul pârâtului, cu atât mai mult cu cât, în calitate de părinte, acesta nu a înțeles să se prezinte la instituția de învățământ a minorului decât în momentul în care a dorit să obțină "recomandarea"; pe care a depus-o la dosar, iar nu pentru a încerca să contribuie în vreun fel la remedierea situației școlare a copilului.
Raportat la cele anterior expuse, instanța a apreciat că probe administrate în cauză dovedesc comportamentul pârâtului constând în lovirea reclamantei și a minorului L. Eduard Gabriel, adresarea de
amenințări cu moartea, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică reclamantei și celor doi minori, comportament care se circumscrie întocmai noțiunii de violentă în familie, astfel cum este aceasta reglementată de prevederile art. 4 lit. a - c din Legea nr. 217/2003.
Întrucât actele de violentă verbală, fizică și psihologică exercitate în familie de pârât au creat o stare de pericol pentru viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei și a celor doi fii se impune luarea unor măsuri care să conducă atât la combaterea acestor violențe, cât și la protecția victimelor violențelor, reclamanta L. I. și minorii L. Eduard Gabriel, născut la data de_, L. Robert A., născut la data de_ .
Raportat la solicitările reclamantei, respectiv la măsurile pe care aceasta a solicitat instanței să le dispună instanța a reținut că raportat împrejurarea că pârâtul nu mai locuiește la adresa din T., str. Al. I. Cuza, nr. 2, jud. Cluj, aspect afirmat în memoriul depus de reclamantă, respectiv în răspunsul la interogatoriu al acesteia, cererea acesteia de evacuare a pârâtului este lipsită de obiect.
În consecință, având în vedere motivele mai sus expuse, a obligat pe pârâtul L. I. la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanta L. I., față de copiii părților L. Eduard Gabriel, născut la data de_, L. Robert A., născut la data de_, față de locuința și locul de muncă ale reclamantei situate în T., str. Al. I. Cuza, nr. 2, jud. Cluj, respectiv față de Școala Generală nr. 1 Teodor M., al cărei elev este minorul Robert A. pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, cu excepția deplasărilor pârâtului la sediul SC JOSKA Servicii Funerare SRL situat în T., str. Al. I. Cuza, nr. 98, jud. Cluj, respectiv la punctul de lucru al SC JOSKA Servicii Funerare SRL situat în T.
, str. Al. A. M., nr. 18, jud. Cluj, deplasări care vor avea loc exclusiv în scop profesional. Instanța a apreciat că, limitarea accesului pârâtului la sediul și punctul de lucru al SC JOSKA Servicii Funerare SRL ar afecta desfășurarea activității acestei societăți comerciale al cărei asociat și administrator este și ar limita posibilitatea pârâtului de a obține venituri. Totodată, instanța a considerat că, acest lucru ar fi de natură a afecta și interesele minorilor, în condițiile în care pârâtul este obligat să contribuie financiar la întreținerea acesteia.
Instanța a constatat că, fixarea unei limite față de Colegiul Tehnic T. nu se impune în condițiile în care, în prezent minorul nu urmează cursurile acestei școli, astfel cum reiese din relatările minorului și din " recomandarea"; întocmită de diriginta clasei a X - a G ( f. 48).
Totodată a interzis pârâtului L. I. realizarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și cei doi minori pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin .
Referitor la solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie și, dacă se va dovedi că este cazul, sub prescrierea medicului, luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor alte forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării, s-a apreciat că aceste măsuri nu se impun, obligațiile stabilite mai sus fiind suficiente pentru protecția reclamantei și a minorilor. Aceasta în condițiile în care, astfel cum reiese din declarațiile martorilor, în general, pârâtul nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă ori care consumă frecvent băuturi alcoolice, manifestările violente ale pârâtului având loc doar față de familie, a cărei protecție a fost asigurată prin mijloacele arătate mai sus.
Având în vedere considerentele expuse, față de dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța a admis în parte cererea promovată de către reclamanta L. I. potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 27 indice 3 alin. 2 și 3 din Legea nr. 217/2003, onorariul avocatului Tudor D., desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a oficiu, în cuantum de 100 lei s-a virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului Cluj. Astfel, reducerea onorariului de la 200 lei la 100 lei se justifică prin faptul că, asistarea pârâtului de către avocatul din oficiu a avut loc la un singur termen de judecată, când s-a solicitat amânarea pentru angajarea unui avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. Lidiko
, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea parțiala a sentinței atacate astfel, solicită obligarea paratului L. I. la plata pe seama acesteia a cheltuielilor de judecata generate de judecata pe fond a cauzei, potrivit contractelor de asistenta juridica si chitanțelor anexate; obligarea paratului la păstrarea unei distante minime determinate de 200 m fata de aceasta si fata de copiii acestora minori, precum si fata de reședința, locul de munca si unitatea de învățământ a persoanelor protejate, fora excepția prevăzuta de către prima instanța, referitoare la posibilitatea acestuia de a se deplasa la punctul de lucru al SC IOSKA Servicii Funerare SRL situat in T., str, AL A. M., nr, 18 Jud. Clui; obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie si, daca se va dovedi ca este cazul, sub prescrierea medicului, luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, in special in scopul dezintoxicării, urmând a fi păstrate celelalte dispoziții ale instanței.
În motivare reclamanta recurentă arată faptul că deși a solicitat primei instanțe sa oblige paratul la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, cheltuieli justificate prin contract de asistenta juridica si chitanța depuse la dosarul cauzei, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Prin excepția prevăzuta de către instanța la restricția aplicata paratului L. I., si anume aceea de a-i acorda acestuia posibilitatea de a se deplasa la punctul de lucru al SC IOSKA Servicii Funerare SRL situat in
T., str. AL A. M., nr, 18, jud. Cluj, instanța a lipsit practic de eficacitate măsura dispusă din pricina faptului ca punctul de lucru arătat este situat la o distanta de aproximativ 25-30 m de locuința acesteia.
Problema este legata insa de punctul de lucru al SC IOSKA Servicii Funerare SRL situat in T., str, AL A. M., nr. 18, jud. Cluj, care se afla la o distanta de doar 25-30 m de casa acesteia.
Prin acordarea posibilității paratului de a se deplasa la acest punct de lucru, măsura de protecție acordata familiei acesteia ar fi lipsita de orice eficienta, prin prisma faptului ca acesta sta, si el, si concubina sa, toata ziua in drum, nu in clădirea si curtea aferente punctului de lucru, profitând de orice ocazie pentru a-i acosta, atât pe ea cat si pe copii, si de a-i adresa injurii si jigniri.
Așa cum a arătat si instanței de fond, data la care paratul si-a deschis punctul de lucru in apropierea casei acesteia este imediat ulterioara incidentului din_, incident care a si determinat-o sa promovez cererea de emitere a ordinului de protecție.
Paratul a închiriat spațiul in care si-a stabilit punctul de lucru imediat după incidentul din data de_, intenția lui declarată fiind aceea de a ne
"subjuga financiar". Acesta a afirmat ca prin deschiderea unui punct de
lucru in apropierea casei acesteia, adresa la care se afla si firma sa, care are același profil de activitate cu cea a paratului, el îi va racola toata clientela, urmând ca ea si copiii "sa mergem plângând sa ii rugam sa ne ajute financiar".
Pe lângă problema financiara si a clientelei, problema care de altfel nu privește in mod direct obiectul prezentei cauze, faptul ca paratul si-a stabilit punctul de lucru la o distanta atât de mica de domiciliul acesteia le creează un mare disconfort psihic ei si copiilor, deoarece acesta are obiceiul de a sta toata ziua in strada si, ori de cate ori îi vede, începe sa strige după ei si sa le adreseze injurii.
Mai mult, așa cum instanța poate vedea si in cuprinsul declarației date de către minorul L. Eduard Gabriel, acestuia ii este jena chiar sa meargă la scoală din pricina faptului ca scoală se afla in apropierea punctului de lucru al paratului, iar lângă acesta se afla si un bar la care tatăl sau obișnuiește sa bea. Pe fondul consumului de alcool, paratul face scandal si ii vorbește urat băiatului, punându-l in situații jenante in fata colegilor săi de scoală.
Prin cererea de emitere a ordinului de protecție, aceasta a solicitat instanței ca, pe lângă celelalte masuri, sa dispună si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie si, daca se va dovedi ca este cazul, sub prescrierea medicului, luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, in special in scopul dezintoxicării.
Apreciază recurenta ca luarea acestei masuri fata de parat este absolut necesara, problemele sale de natura psihica fiind practic sursa comportamentului sau deviant, a violentei si a tuturor incidentelor care au dus la crearea prezentei situații in familia acesteia.
Cu privire la aceasta solicitare, instanța de fond a apreciat ca luarea măsurii nu s-ar impune, celelalte obligații stabilite in sarcina sa fiind suficiente pentru protecția acesteia si a minorilor. Instanța își motivează soluția raportându-se la declarațiile martorilor propuși de parat, care au afirmat ca ei nu ar ști ca paratul sa fie o persoana violenta sau care ar consuma frecvent băuturi alcoolice, martori care insa au arătat si ca știu ca manifestările violente ale acestui ar avea loc doar fata de familie.
Într-adevăr, in familie comportamentul violent al paratului este regula, comportament care, in mod evident, trădează probleme de natura patologica. Consideră recurenta faptul că neobligarea paratului la tratament medical conduce la o soluționare doar temporară și ineficace a problemelor acestuia si implicit ale familiei, cauza comportamentului acestuia rămânând in continuare nerezolvata, situație care ar duce la formularea de către
aceasta a unor cereri succesive de emitere a ordinului de protecție.
La data de_, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâtul arată faptul că starea de fapt prezentata de reclamanta nu corespunde adevărului. Mai mult aceste aspecte le-a și dovedit în fața instanței de fond.
Instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului în ceea ce privește motivul de recurs având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată fucută în fața instanței de fond
.
Așa cum a arătat și recurenta în cuprinsul motivelor, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect deși a fost investită.
Potrivit art. 281 ind. 2 C. proc. civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui acapăt de cerere principal sau accesoriu ... se poate cere completarea hotărârii ....
Art 304 pct. 6 C proc civ. a fost modificat astfel încât nepronunțarea asupra unei cereri accesorii nu mai constituie un motiv de modificare a hotărârii.
Existând o procedură specială pentru remedierea acestor lipsuri, recurenta nu are la dispoziție decât urmarea procedurii special stabilite în acest sens, motiv pentru care recursul cu privire la acest aspect apare ca inadmisibil.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța reține următoarele
:
Între două persoane fizice și SC Joska Servicii Funerare SRL, reprezentată de L. I., s-a încheiat un contract de închiriere a imobilului situat în T. . SA M., nr. 18.
Din analiza copiei depusă la Administrația Financiară a municipiului
T., rezultă că acest contract s-a încheiat la data de_ ( f.45).
În aceste condiții apărarea recurentei că închirierea s-ar fi realizat la data imediat după incidentul de la data de_ nu este reală, mențiunea aplicată de acest act fiind în măsură să confirme acest lucru.
Din această perspectivă soluția instanței de fond apare ca fiind întemeiată, limitarea accesului pârâtului la sediul și punctul de lucru la sediul societății a cărui administrator este, fiind de natură să afecteze posibilitatea pârâtului de a obține venituri.
Este evident că accesul la acest imobil nu este in sensul de a crea alte posibilități de interferare a părților implicate în acest diferent, deplasarea pârâtului neputând fi realizată decat așa cum a reținut și instanța de fond, exclusiv în scop profesional.
Susținerile referitoare la disconfortul psihic creat recurentei și copiilor prin raportarela obieceiul intimatului de a sta toată ziua în stradă nu poate fi primit întrucât legea are în vedere ocrotirea unor valori mult mai importante decât protejarea unui eventual disconfort psihic.
Este evident că prin solicitarea acestei măsuri implicit prin restrângerea libertății de mișcare a pârâtului, prin stabilirea unor limite, și recurenta are anumite obligații în acest sens, respectiv de a depune la rândul său eforturi pentru a preîntâmpina eventuale întâlniri inclusiv, în limite rezonabile, prin schimbarea traseului pentru accesul la magazinul de la care își fac aprovizionarea.
Pe de altă parte excepția reținută de instanța de fond nu golește de conținut măsura luată în condițiile în care are stabilită o limitare, limitare ce poate fi cenzurată prin verificarea programului de lucru.
De altfel, până la data soluționării recursului, respectiv după trecerea unui termen mai mare de 6 săptămâni, recurenții nu au fost în măsură să probeze că intimatul nu ar fi respectat dispozițiile stabilite prin hotărârea recurată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la urmarea unei consilieri psoghologice, în condițiile probațiunii administrate instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
Din declarațiile martorilor rezultă fără tăgadă că intimatul a preferat amenințări cu săvârșirea unor fapte violente, ceea ce impune ca intimatul să beneficieze de serviciile de specialitate ale unei persoane calificate în acest sens, atât în vederea corectării comportamentului său, dar și pentru
înlăturarea eventualelor consecințe ale desfacerii căsătoriei, căsătorie care a durat o perioadă relativ lungă de timp.
Într-adevăr soluția instanței de fond cu privire la obligarea pârâtului la psiho-terapie și dacă se va dovedi că este cazul sub prescrierea medicului la luarea unor măsuri de control, apare ca fiind neîntemeiată în condițiile în care incidentele agresive au avut loc doar în familie și nu au avut un caracter continuu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 C. proc. civ și art. 304 pct. 9 C. proc. civ, va admite recursul declarat de L. I. împotriva Sentinței civile nr. 177/_, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâtul L. I. să urmeze consiliere psihologică și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În fața instanței de recurs, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată onorar de avocat ( fila 13) și cheltuieli de transport în cuantum de 50 lei pentru fiecare termen de judecată.
În ceea ce privește cheltuiele de judecată reprezentând contravaloarea transportului, recurenta nu a făcut dovada vreunei astfel de cheltuieli, deși sarcina îi incumbă.
Faptul că reprezentanta sa a fost prezentă în fața instanței nu o exonerează pe aceasta de a proba caracterul cert al unei astfel de cheltuieli, respectiv că apărătoarea s-a prezentat în fața instanței, doar în susținerea acestei cauze nu și a altora.
Întrucât dosuă din motivele de recurs au fost respinse ca neîntemeiate sau ca inadmisibile și față de împrejurarea că pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța în temeiul art. 274 C. proc. civ, va obliga intimatul să plătească recurentei suma de 400 lei cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul cu privire la cheltuielile de judecată. Admite recursul declarat de L. I. împotriva Sentinței civile nr.
177/_, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul L. I. să urmeze consiliere psihologică.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 400 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 13 Martie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător, Ana-SS
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.DT/CȘ_ /2 ex.
Jud. fond. G. O. O. G.Ț. 14 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 66/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 280/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
