Decizia civilă nr. 320/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/R
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul H. V., domiciliat în B. M., B-dul B., nr. 34/19, județul M., împotriva sentinței civile nr. 11869 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _
, având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 5 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 12 iunie 2013, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11869
pronunțată la data de_ Judecătoria Baia Mare a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. R. asistat de reprezentantul legal B. I., în contradictoriu cu pârâtul H. V., și în consecință s-a dispus majorarea rentei lunare stabilite în sarcina pârâtului și în favoarea reclamantului B. M. R. prin sentința penală nr. 260/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 4274/1999, de la suma de 40 lei (RON)/lună la suma de 184 lei (RON)/lună, începând cu data de_ și până la majoratul reclamantului.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 260/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 4274/1999 pârâtul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, reținându-se că acesta se face vinovat de faptul că, în data de_, în calitate de conducător auto, nu a adaptat viteza la condițiile de drum și trafic și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unei căruțe, derapând și intrând în coliziune cu autoturismul care circula regulamentar din sens opus, iar în urma acestui accident a rezultat decesul victimei B. I. na D., care se afla în acest din urmă autoturism. Totodată, în temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil, pârâtul a fost obligat la plata unor despăgubiri periodice în cuantum de 4. R_ ) în favoarea reclamantului, fiul minor al victimei accidentului, luându-se în
considerare în acest sens, veniturile ce le realiza victima, vârsta minorului și nevoile materiale ale acestuia.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 71/2011 "Obligațiile extracontractuale născute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta";, iar potrivit art. 103 din aceeași lege, "Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.";, astfel că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite, iar modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispozițiilor noului cod civil. Astfel, în aplicarea art. 223 din Legea nr. 71/2011, la repararea prejudiciului delictual legea prevede că se aplică dispozițiile noului cod civil, care în art.1386 prevede: "(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2) La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului";. Conform art. 1390 din noul cod civil " (1) Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat. (2) Cu toate acestea, instanța, ținând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire și celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreținere în mod curent. (3) La stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispozițiile art. 1.387 - 1.389 se aplică în mod corespunzător.";.
Conform art. 22 alin 1 cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 998 din Codul civil, respectiv trebuie reparate atât prejudiciile cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Cu privire la prestația periodică solicitată de reclamantul minor, instanța a reținute că părintele este obligat să contribuie la întreținerea copilului, indiferent de faptul că obține venituri din muncă sau nu. Acesta este și motivul pentru care practica judiciară a statuat că, în situația în care părintele nu este angajat, pensia de întreținere datorată minorului se calculează în raport de venitul minim pe economia națională. Prestația periodică pretinsă de copilul minor al defunctei B. I. na D., deși nu este echivalentă cu pensia de întreținere, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorului prin lipsirea acestora de contribuția lunară pe care defuncta o avea la întreținerea sa.
Conform adresei nr. 106325/315/E/_ emisă de Bank Leumi România, defuncta B. I. na D. a fost angajata acestei unități bancare (fosta Banca Dacia
F. ), pe post de numărător bani, în perioada_ -_, prin urmare, la data decesului, aceasta nu mai era angajata băncii, aspect ce rezultă și din cuprinsul carnetului de muncă, victima fiind beneficiara dispozițiilor H.G. nr. 838 din 19 octombrie 1995 privind condițiile pentru acordarea compensațiilor care nu se supun impozitului pe salarii, acordate salariaților disponibilizați cu ocazia restructurării agenților economici cu capital majoritar privat. Astfel, în lipsa altor probe, instanța prezumă că veniturile pe care, în mod normal, defuncta le-ar fi avut în prezent se ridică la cuantumul salariului minim net pe economie.
Reclamantul beneficiază de pensie de urmaș în cuantum lunar de 350 lei, aspect ce rezultă din adresa nr. 22096/_ a Casei J. ețene de Pensii M. .
Având în vedere și dispozițiile art. 529 Cod civil, care stipulează că întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil…, dacă ne-am raporta la diferența dintre acest procent de ¼ din salariul minim net pe economie (în prezent de 700 lei, prezumat că l-ar fi realizat defuncta, conform celor de mai sus) și pensia de urmaș de care beneficiază reclamantul lunar, pentru a stabili cuantumul prestației periodice, ar rezulta că minorul nu este îndreptățit la vreo majorare. (700 :4 = 175, iar 175-350 = -175, deci
= 0)
Însă, având în vedere vârsta și nevoile actuale ale reclamantului, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale acestuia, de cheltuielile determinate de sporirea evidentă a acestor nevoi față de momentul stabilirii cuantumului despăgubirilor (aspect reliefat și în cuprinsul referatului de anchetă socială la domiciliul reclamantului), instanța a constatat întemeiată cererea și având în vedere indicele prețurilor de consum al populației (indicele de inflație) pentru perioada 1999-iulie 2012, s-a raportat la acest indice ca un criteriu obiectiv, pentru a stabili cuantumul prestației periodice, indice aplicat la cuantumul despăgubirii periodice de 40 lei lunar acordat în anul 1999.
În consecință a dispus majorarea rentei lunare stabilite în sarcina pârâtului și în favoarea reclamantului B. M. R. prin sentința penală nr. 260/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 4274/1999, de la suma de 40 lei (RON)/lună la suma de 184 lei (RON)/lună, începând cu data de_ și până la majoratul reclamantului.
Fiind de drept în întârziere, instanța, în temeiul art.274 cod procedură civilă, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs H. V. solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței atacate în sensul măririi rentei lunare în favoarea intimatului-reclamant la suma de 100 lei și înlăturarea cheltuielilor de judecată de la fond.
În motivarea recursului se arată că, în fapt, prin Sentința Civila nr. 11869._ instanța de judecata a dispus mărirea rentei lunare stabilita în sarcina recurentului de la suma de 40 lei la suma de 184 lei în favoarea intimatului-reclamant precum și plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 500 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța a dispus o actualizare cu indicele de inflație a sumei de 40 lei.
Însă, învederează instanței faptul că raportat la suma de 40 lei este de acord cu mărirea cuantumului acesteia până la suma de 100 lei deoarece posibilitățile sale materiale sunt reduse recurentul realizând venituri doar din pensie în cuantum de 871 lei. Din această sumă este obligat să-și achiziționeze și medicamentele lunare necesare, astfel încât, veniturile sale nu-i permit plata unei astfel de sume stabilita de către instanța. Deși instanța a actualizat suma cu indicele de inflație, solicită instanței ierarhic superioare să observe faptul că pensiile nu s-au actualizat cu acest indice de inflație astfel încât raportarea nu este echitabilă.
Totodată consideră că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 275 Cod procedura civilă deoarece așa cum s-a consemnat și în încheierea de ședința la prima zi de înfățișare nu s-a opus admiterii acțiunii intimatului-reclamant. Este adevărat că referitor la obligațiile de întreținere pârâtul este de drept în întârziere cu privire la sumele datorate, cauza de fata nu este o atare situație deoarece recurentul a plătit cu regularitate suma stabilita de către instanța de judecata în anul 1999, nu a refuzat plata acesteia astfel încât orice majorare sau micșorare a cuantumului nu îi este imputabila și putea fi efectuată doar prin pronunțarea unei sentințe judecătorești. Pentru a putea fi de drept în întârziere era necesar ca recurentul să fi refuzat plata sumei stabilite ca renta lunara ceea ce nu s-a întâmplat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 și 304 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Criticile aduse de recurent sentinței atacate vizează cuantumul rentei lunare, astfel cum acesta a fost majorat de instanța de judecată, precum și modul de soluționare a capătului de cerere care vizează cheltuielile de judecată.
Aspectele menționate în memoriul de recurs pot fi analizate prin prisma prevederilor art. 3041C.proc.civ., respectiv art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În privința solicitării recurentului de a dispune modificarea sentinței atacate și de a majora renta lunară până la nivelul sumei de 100 lei, acesta fiind plafonul maxim pe care recurentul poate să-l suporte din pensia pe care o încasează, se consideră că aceasta nu este întemeiată.
Reclamantul B. M. R. era, la momentul sesizării instanței de judecată, beneficiarul rentei lunare de 40 lei, rentă stabilită de instanța de judecată prin hotărârea prin care pârâtul H. V. a fost condamnat pentru ucidere din culpă. Renta a fost stabilită la data de_ . De la momentul respectiv suma de 40 RON (400.000 ROL) nu a fost majorată sau indexată și nici actualizată, fiind achitată doar valoarea nominală a acesteia.
Susținerea recurentului că nu are posibilitatea de a achita suma de 184 lei, sumă la care a fost majorată renta stabilită în anul 1999 nu va fi reținută de instanță. Se constată că recurentul obține o pensie de 871 lei, abținând și venituri din salarii, astfel cum rezultă din Adresa nr. 21121/_ a Casei J. ețene de Pensii M. (f.24 din dosarul de fond).
Instanța constată că instanța de fond în mod corect a dispus reactualizarea sumei acordate în anul 1999 cu titlu de rentă, în raport cu inflația. Pe de altă parte se constată că suma la care a fost majorată renta este sub procentul de 25% din veniturile recurentului.
Susținerile recurentului că trebuie să ramburseze CAR, iar pensiile nu au fost actualizate în raport cu inflația astfel că raportarea la acest indice nu este echitabilă nu vor fi avute în vedere de instanță.
Se reține că angajarea unui credit de către debitorul obligației de întreținere, sau în cazul de față debitorul unei despăgubiri lunare nu poate duce la reducerea sau exonerarea acestuia de la plata debitelor datorate deoarece suma ce urmează a fi rambursată îi afectează o mare parte din venituri.
Nici susținerea că pensiile nu au fost indexate cu indicele de inflație, astfel că raportarea la acest indice este inechitabil nu poate fi reținut, având în vedere faptul că recurentul este obligat la plata despăgubirii lunare stabilite ca urmare a condamnării sale pentru infracțiunea de omor din culpă.
În privința susținerii că soluția privind cheltuielile de judecată nu este corectă, nici aceasta nu va fi reținută de instanța de judecată. Se constată că pentru debite constând în rente lunare, despăgubiri ce urmează a fi achitate periodic, sau pensii de întreținere, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, debitorul este de drept în întârziere, astfel că recunoașterea la primul termen de judecată a pretențiilor nu-l exonerează pe pârât de la plata unor astfel de cheltuieli, fiind astfel aplicabilă prevederea art. 275 C.proc.civ. teza finală, pârâtul fiind pus de drept în întârziere.
Având în vedere aceste aspecte instanța în temeiul art. 312 C.proc.civ. raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., respectiv ale art. 3041C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât H. V., acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de H. V., domiciliat în B. M., B-dul B., nr. 34/19, județul M., împotriva Sentinței civile nr. 11869 pronunțate la data de_ de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
C. V., P. (concediu de odihnă,semnează | G. | , | P. M. B. | , | B. | M. | (concediu de odihnă, semnează |
Președintele T. ui) | grefier șef secție) |
Red. /dact./P.M.B../_ Ex. 2
J. ecător fond: G. C.
| ← Decizia civilă nr. 119/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 282/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
