Decizia civilă nr. 249/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 249/R
Ședința publică din data de 8 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de pârâtul R. D., domiciliat în P. de S. M., nr. 1556, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2278 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata R. O., personal, lipsă fiind recurentul R. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata R. O., întrebată fiind de către instanță, arată că recurentul a mai fost căsătorit și are o fetiță de circa 13 - 14 ani și care stă cu mama sa, nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata R. O. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de la judecătorie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2278 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ se admite acțiunea civilă având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere, intentată de reclamanta R. O., domiciliată în localitatea P. de
S. M., nr. 1556, județul M., în numele și reprezentarea minorului R. D., împotriva pârâtului R. D., domiciliat în localitatea P. de S. M., nr. 1556, jud. M. și, în consecință, obligă pârâtul să plătească pe seama minorului R.
D., născut la data de_, suma de 130 lei lunar, cu titlu de pensie de
întreținere, începând cu data de_, data intentării acțiunii, și până la majoratul minorului sau noi dispozițiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, părțile sunt căsătorite din data de 03 februarie 2006, în prezent fiind despărțiți în fapt.
Așa cum reiese din certificatul de naștere seria NV nr. 0. minorul R. D.
, născut la data de 16 aprilie 2006, este copilul reclamantei și al pârâtului R.
D. .
Potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Din ancheta socială efectuată s-a reținut că părțile s-au despărțit în fapt, minorul fiind rămas în grija reclamantei. Pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a indicat și dovedit un motiv temeinic care l-ar fi împiedicat să se înfățișeze, instanța considerând această atitudine a pârâtului ca o mărturisire deplină privind lipsa participării acestuia la întreținerea minorului.
În temeiul art. 529 alin 2, art. 530 alin. 2 și art. 532 alin. 1 din Codul civil instanța a apreciat întemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În motivarea recursului se susține că, nu recurentul este cel care a părăsit domiciliul conjugal ci intimata este cea care a plecat împreună cu copilul, luându-l pe acesta fără consimțământul recurentului.
La instanța de fond nu s-a prezentat la instanță pentru că nu a avut cunoștință de proces, deoarece după plecarea intimatei de la domiciliu, recurentul s-a mutat la mama sa și a aflat de proces doar la momentul la care i s-a comunicat hotărârea judecătorească.
Recurentul susține că mai are un copil din prima căsătorie, iar în prezent părțile în cauză nefiind divorțate, nu poate fi obligat la pensie de întreținere în favoarea minorului Rebeca D. .
În recurs nu s-au administrat probe noi, instanța deși a solicitat recurentului să facă dovada că mai are un copil în întreținere, fapt ce rezultă din motivele de recurs, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurent, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Din probele administrate în cauză care se coroborează și cu recunoașterea recurentului în chiar motivele de recurs, minorul locuiește împreună cu mama sa, iar recurentul este separat în fapt de soția sa, mama minorului. Legiuitorul, nu a înțeles să condiționeze acordarea întreținerii din partea părinților pentru minor de existența declarării divorțului, ci întreținerea se datorează potrivit dispozițiilor art. 499 Cod civil, indiferent de relația existență între părinții minorului.
În ce privește susținerea recurentului că mai are un copil din prima căsătorie la care-i plătește pensie de întreținere, se constată că deși s-a pus în vedere
recurentului să facă dovada susținerilor sale, acesta nu a probat în nici un fel afirmațiile făcute.
Intimata a recunoscut în instanță că recurentul mai are într-adevăr un copil dintr-o căsătorie anterioară, dar nu a putut preciza vârsta acestuia și nici dacă recurentul plătește sau nu pensie de întreținere.
Dar chiar dacă s-ar avea în vedere acest aspect, se constată că întrucât pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța de fond s-a raportat la venitul minim pe economie, suma stabilită se încadrează în limita legală. Astfel pentru doi copii, cota de contribuție a părintelui la întreținerea copiilor se stabilește până la nivelul a 1/3 din venituri. Această cotă, din venitul minim pe economie care pentru anul 2012 a fost stabilit la nivelul de 700 lei, este de 233 lei, iar din totalul cotei instanța a stabilit în favoarea minorului R. D. suma de 130 lei, sumă care tribunalul apreciază că se încadrează în limitele legale pentru stabilirea pensiei de întreținere cu luarea în calcul a doi copii în întreținere.
Celelalte aspecte invocate de recurent în motivele de recurs nu constituie critici cu referire la soluția pronunțată, ci mai degrabă ține de relația părților, aspecte care pot fi soluționate eventual într-un alt proces.
Față de considerentele reținute, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat
recursul declarat de R. D., domiciliat în P. de S. M., nr. 1556, județul M. în contra sentinței civile nr. 2278 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, județul M. .
IREVOCABILĂ
.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. M. B. , | C. | V. | , | P. G. , | Bud M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: F. V. F.
| ← Decizia civilă nr. 282/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 445/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
