Decizia civilă nr. 892/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ * R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 892/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător Ana-SS Judecător D. T. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, recursul promovat de către pârâtul R. G. în contra Sentinței civile nr. 3233 din_ pronunțată în dosar nr. _
* al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimata reclamantă L. A. C., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reprezentanta recurentului, avocat A. I. I. cu împuternicirea la fila 15 dosar și reprezentanta intimatei, avocat Albert Consuela - Baroul Mureș, cu împuternicirea la fila 26 dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanta recurentului învederează instanței că poate prezenta în original toate actele, le-a primit din Germania, le-a comunicat în copie la termenul anterior. Solicită instanței a-i înapoia originalele extrase cont și scrisoare avocat, și semnează pentru conformitate cu originalul copiile aflate de la dosar. Precizează că acest tabel de la Duseldorf nu avea semnătura traducătorului astfel că îl depune în original, se poate vizualiza pe internet e trimis din Germania și nu poate să îl certifice. Astfel, reprezentanta recurentului semnează în fața instanței înscrisurile depuse la dosar, pentru conformitate. La acest termen arată că dorește să mai depună un extras cont care atestă achitarea sumei de 150 euro pe parcursul procesului și traducerea primei file, comunică și părții adverse - fapt necontestat. La solicitarea instanței arată că nu are alte cereri.
Reprezentanta intimatei arată că i s-au comunicat toate aceste acte, care au fost depuse și în fața primei instanțe, nimic nou, nu are cereri sau excepții.
Față de lipsa cererilor în probațiune, T. ul declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului, avocat A. I. I. solicită instanței a admite recursul, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii și să se majoreze cuantumul lunar al pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii până în decembrie 2010 inclusiv de la 125 lei la o sumă care nu poate fi mai mare de 117 Euro lunar, iar pentru perioada ianuarie-decembrie 2011 la o sumă care să corespundă nevoilor minorei dar care nu poate fi mai mare de 126 Euro lunar. Solicită de asemenea a se deduce din noul cuantum al întreținerii a sumei de 20 euro achitată antiipat și a sumei de 125 euro achitată în baza Sentinței nr. 9954/2008 a Judecătoriei C. -N. . Solicită totodată a se dispune respingerea cererii cu privire la majorarea pensiei de întreținere pentru anii 2012 și 2013 și până la majoratul minorei având în vedere că veniturile
recurentului au scăzut în acești ani, rămânând disponibilă doar suma de 22,79 euro pentru pensia minorei D. F., iar recurentul a achitat 50 euro cu titlu de pensie de întreținere astfel că solicită a se scade suma de 50 euro achitată de recurent pe parcursul întregului proces. Fără cheltuieli de judecată. Precizează că suma de 120 euro nu este pensie de întreținere pentru copil ci pensie pentru fosta soție, traducătorul a făcut o eroare de traducere. Este o pensie în favoarea fostei soții urmare a despărțirii astfel că suma care trebuie scăzută este de 240 euro din cota de 1/3 pensie întreținere. A depus la dosarul cauzei toate actele posibile emise de autoritățile germane, această sumă de 240 este plătită în cuantumul legal în Germania. Procesul durează din 2010 și nu este vina recurentului daca veniturile sale s-au diminuat trebuie să fie luat în considerare acest aspect de către instanța, trebuie ca baza de calcul să fie veniturile reale, cele încasate, defalcat pentru fiecare an în parte și scăderea cheltuielilor de întreținere - gaz apă - trebuie să fie reținută cota 1/3.
Reprezentanta intimatei, avocat Albert Consuela solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. Subliniază că prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare pentru lipsă de procedură, deci a început un nou proces iar instanța a calculat corect. Prin întâmpinarea depusă a relatat succint fiecare punct de vedere al pârâtului. A trimis și chitanța onorariu prin fax.
Reprezentanta recurentului, avocat A. I. I. solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
T. ul respinge cererea de amânare a pronunțării formulată după acordarea cuvântului pe fond și reține cauza în pronunțare
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 3233 din_ pronunțată în dosar nr. _
* al Judecătoriei C. -N., s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta L. A. C., in calitate de reprezentanta legala a minorei R.
D. -Francisca, în contradictoriu cu paratul R. (R. ) G. .
Majorează pensia de întreținere la care a fost obligat paratul prin Sentința civila nr. 9954/2008 a Judecătoriei C. -N., in favoarea minorei
D. F. născuta la data de_, de la suma de 125 lei la suma de 240 Euro lunar, începând cu data de_ si pana la majoratul minorei. A fost obligat paratul să plătească reclamantei suma de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9954/2008 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._ a fost desfăcută prin divorț căsătoria încheiată între părinții minorei D. F., aceasta fiind încredințată spre creștere și educare mamei sale, tatăl său, pârâtul R. G. fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 125 lei lunar, începând cu data de_ până la majoratul minorei. Astfel cum rezultă din certificatul de naștere aflat la fila nr. 18 din dosarul de recurs, pârâtul mai are un copil, născut din cea de-a doua căsătorie, respectiv R. Ramon Darius, născut în data de_ . Prin sentința nepublică din data de_ a Judecătoriei de Primă Instanță din Emden - Germania, pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorului din cea de-a doua căsătorie o pensie de întreținere în cuantum de 120 Euro lunar, instanța obligând pârâtul și la plata acestei
pensii în mod retroactiv pentru lunile ianuarie 2011 - iulie 2011, respectiv un total retroactiv de 840 euro, așadar 120 euro pe lună.
Susținerile pârâtului potrivit cărora pensia de întreținere stabilită în favoarea celui de-al doilea copil a fost stabilită la cuantumul de 240 euro lunar nu pot fi reținute. Cu excepția sentinței instanței străine, care face vorbire doar de obligarea pârâtului la plata sumei de 120 euro lunar, cu titlu de pensie de întreținere, plătibilă mamei minorului, acesta nu a fost în măsură să depună la dosar hotărârea instanței prin care ar fi fost obligat la plata sumei de 240 euro lunar. Faptul că această sumă a fost achitată lunar în beneficiul minoului Ramon Darius nu poate fi considerat decât salutar, nu însă și cu titlu de obligație de plată a pensiei de întreținere în acest cuantum. De altfel, instanța observă și modalitatea de plată a pensiei de întreținere stabilită de către instanța din Germania, respectiv atât pensia de întreținere curentă, cât și pensia de întreținere restantă, în rate egale de 100 euro, dar și faptul că aceeași sumă de bani a fost achitată și anterior pronunțării sentinței de către instanța străină. Așadar, probațiunea aflată la dosar nu poate conduce la o altă concluzie în ceea ce privește starea de fapt, respectiv cuantumul pensiei de întreținere datorat de către pârât fiului său din cea de-a doua căsătorie, decât cea reținută de către prima instanță.
Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei (art. 530 NCC).
Așa cum s-a reținut și în primul ciclu procesual, situația de fapt, atât în privința debitorului întreținerii, al pârâtului, cât și în privința creditorului întreținerii, fiica acestuia, s-a schimbat. Posibilitățile financiare ale pârâtului au crescut, suma de 125 lei fiind net inferioară cotei de ¼, respectiv 1/3 din veniturile sale, iar nevoile fiicei sale, dată fiind vârsta și necesitățile specifice unei creșteri și educații adecvate, au crescut.
Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie că nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri (art. 525 NCC). Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale (art. 527 NCC). Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii (art. 529 NCC). Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere (art. 530 NCC).
La stabilirea pensiei de întreținere se va ține seama de faptul că pârâtul are doi copii față de care are obligația întreținerii, astfel că cuantumul pensiei de întreținere urmează a se raporta la procentul de 1/3 din veniturile acestuia. În ceea ce privește noțiunea de venit al debitorului întreținerii, instanța constată că pârâtul are o anumită reprezentare despre care însă nu se poate reține că este interpretarea care poate fi dată acestei noțiuni. Astfel, textul de lege mai sus enunțat se referă la venitul net obținut lunar, fără a face alte distincții. Legea reglementează și situații speciale în care, funcție de situația concretă, cuantumul obligației de întreținere este unul inferior celui prevăzut la art. 529 NCC, cum e cea în care prestarea
întreținerii ar afecta propria întreținere a părinților, când obligația de întreținere poate fi compensată, după caz, prin valorificarea bunurilor minorului. Chiar și din acest text de lege transpare caracterul prioritar al pensiei de întreținere prin deducerea acesteia cu prioritate față de cheltuielile de întreținere aferente chiar persoanei debitorului. De altfel, acest caracter prioritar este de esența pensiei de întreținere, părinții fiind ținuți mai întâi la suportarea cheltuielilor de creștere a copiilor lor, întrucât,
fără a se face nici o distincție, s-ar putea ajunge la absurda concluzie potrivit căreia cuantumul pensiei de întreținere urmează a se determina din ceea ce prisosește părintelui, după ce acesta se achită de propria sa întreținere. Ori prin chiar stabilirea unei cote procentuale legiuitorul a avut în vedere aceste cheltuieli necesare chiar creditorului întreținerii. Sigur că această interpretare nu are drept consecință necesară stabilirea în toate cazurile a unui cuantum maxim, urmând a fi avute în vedere și nevoile debitorului întreținerii, în speță a fiicei pârâtului în vârstă de 14 ani.
În acest context, instanța a constatat și faptul că în primul ciclu procesual venitul net la care a fost raportat procentul pensiei de întreținere de 1/3 a fost diminuat de către instanță, reținându-se ca bază de calcul un venit net mediu de 1100 euro.
Date fiind cele de mai sus, având în vedere veniturile pârâtului, dovedite prin înscrisurile aflate la dosar și recunoscute de către acesta, în cuantum de cca. 1600 euro, instanța constată că procentul de 1/3 parte semnifică suma de cca. 530 euro, din care, prin scăderea obligației de întreținere datorată fiului pârâtului, Ramon Darius, în cuantum de 120 euro, rămâne un rest de cca. 410 euro. Cu toate acestea, având în vedere că prin neatacarea hotărârii pronunțate în primă instanță, însăși reclamanta a recunoscut suficiența cuantumului de 240 euro, în fața prezentei instanțe nefiind administrate probe care să contravină concluziei de mai sus,
instanța urmează a stabili cuantumul pensiei de întreținere datorate la acest nivel, de 240 euro, lunar, apreciind că este reprezintă o contribuție rezonabilă și suficientă pentru nevoile minorei. Mai mult, în ceea ce privește cei 50 de euro plătiți fiicei sale cu titlu de pensie de întreținere, instanța nu îi va deduce din cuantumul nou stabilit a fi plătit pe viitor, de la data
introducerii acțiunii până la majorat sau alte dispoziții ale instanței, ci îi va include în acesta, în sensul că perioada cât această sumă de bani a fost plătită, toată perioada potrivit susținerilor necontestate ale pârâtului și probate prin extrasele de cont, i se cuvin minorei pentru perioada de la introducerea acțiunii până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța stabilind practic pentru această perioadă un cuantum mai ridicat al pensiei de întreținere, dar în limitele plafonului maxim prevăzut de lege, respectiv
290 euro, față de restul de 410 euro, în această privință instanța dând relevanță și atitudinii părintelui care, deși avea posibilități financiare, dovadă stând înscrisurile de la dosarul cauzei, nu a făcut dovada plății unei pensii substanțiale, ori a unei întrețineri prestate în natură față de fiica sa, adecvate veniturilor sale, mai mult, contestând însăși obligația sa de plată a pensiei și dreptul fiicei sale la majorarea cuantumului, în condițiile în care nevoile minorei erau în mod evident mai ridicate. În baza acestor considerente, cuantumul pensiei de întreținere, datorat lunar de către pârât, este de 240 euro.
În ceea ce privește perioada pentru care minora este îndreptățită la plata acestei sume, instanța a dispus în concordanță cu prevederile art. 532 NCC, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată - _
, cuantumul pensiei de întreținere urmând a fi același, așa cum s-a arătat
mai sus, de 240 euro lunar. Pentru a decide astfel, instanța a înlăturat și susținerile și calculele pârâtului efectuate în privința perioadei anterioare anului 2013, sens în care a constatat că salariul decontat debitorului întreținerii în luna decembrie 2010 a fost în cuantum de 1700 euro, acesta neprobând dificultățile financiare despre care a arătat în întâmpinare, variația venitului acestuia, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus în ședința din data de_, neinfluențând cuantumul stabilit funcție de plafonul maxim care poate fi stabilit.
În fine, față de cele stabilite, instanța a constatat că nici situația pârâtului nu a fost agravată în cadrul rejudecării cauzei după casare, aceste apărări urmând a fi înlăturate ca rămase fără obiect. Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă, în calitate de reprezentantă legală a minorei D. F., și, în consecință, a dispus majorarea pensiei de întreținere de la suma de 125 lei lunar la suma de 240 euro, lunar, începând cu data de_ până la împlinirea vârstei majoratului minorei, ori alte dispoziții ale instanței.
Dată fiind soluția dată, făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâtului și la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente celor două cicluri procesuale, potrivit chitanțelor aflate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul R. G.,
solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, să dispună admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și majorarea cuantumului lunar al pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii și până în luna decembrie 2010 inclusiv, de Ia 125 lei, la o sumă, care să corespundă nevoilor minorei și care să nu poată fi mai mare de 117 euro lunar și pentru perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011, la o sumă care sa corespundă nevoilor minorei și care nu poate fi mai mare de 126 euro lunar. De asemenea să dispună deducerea din noul cuantum al
întreținerii stabilit de la data introducerii acțiunii și până în decembrie 2011, a sumei de 20 euro achitată anticipat și a sumei de 125 lei, achitată în baza Sentinței nr.9954/2008 a Judecătoriei C. -N. . De asemenea să dispună respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la majorarea pensiei de întreținere, pentru anii 2012 și 2013 și până Ia majoratul minorei, având în vedere faptul că veniturile recurentului au scăzut în acești ani, rămânând disponibilă doar suma de 22,79 euro pentru pensia de întreținere în favoarea minorei R. D. F., iar recurentul a achitat 50 euro cu titlu de pensie de întreținere.
În motivare se arată că hotărârea este netemeinică, întrucât se omite aceeași eroare ca și în primul ciclu procesual, respectiv că s-a achitat suma de 120 euro în favoarea mamei minorului și nu a minorului Ramon D. .
Cu privire la achitarea sumei de 240 euro plătită în favoarea minorului Ramon, aceasta este o sumă pe care o plătește potrivit legii germane, nefiind o sumă liber aleasă. Apreciază că în cauză sunt incidente disp Noului cod civil și hotărârea este nelegală întrucât s-a încălcat principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac. Instanța a stabilit în primul ciclu procesual, baza de calcul pentru calcularea cotei de 1/3 suma de 1100 euro, instanța modificând această bază de calcul prin faptul că nu a mai scăzut obligația de chirie și facturi în cuantum de 500 euro.
Instanța a greșit în sensul că a interpretat textele legale cu privire la pensia de întreținere ca aceasta ar avea un caracter prioritar.
De asemenea, se arată că motivele sunt contradictorii în mod nelegal s-a stabilit faptul că se impune majorarea pensiei de întreținere la 290 euro.
Nu se putea majora pensia la acest cuantum având în vedere că astfel se încalcă dis part. 296 și 316 C.pr.civ.
Prin faptul că instanța nu reducere în total 50 euro din cei 20 euro achitați minorei peste cuantumul stabilit în hotărârea de divorț sunt încălcate dis part. 1345 și 1346 NCC.
Instanța trebuia să aibă în vedre ca bază de calcul pentru aplicarea cotei de 1/3 parte aferentă pensiei de întreținere scăderea din venitul lunar al cheltuielilor cu închirierea și întreținerea locuinței.
În mod greșit s-a consemnat că cuantumul pensiei va fi același de 240 euro lunar, înlăturându-se greșit calculele referitoare la perioada anului 2013. ar fi trebuit avut în vedere veniturile realizate în fiecare an de muncă.
Cu privire la pensia de întreținere pentru viitor, respectiv de la data pronunțării până la data majoratului minorei trebuia să se aibă în vedere o medie a veniturilor și cheltuielilor, scăzând obligația de întreținere lunară pentru minorul Ramon Darius.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea este temeinică, având în vedere nevoile minorului și posibilitatea de plată a pârâtului.
Arată că nu se poate vorbi de o înrăutățire a situației pârâtului în rejudecare în condițiile în care baza de calcul pentru stabilirea pensiei a fost determinată la un nivel de 1600 euro în ambele cicluri procesuale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, T. ul va respinge pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, între părinți și copii există obligația de întreținere, iar în situația în care întreținerea este datorată de un părinte el se poate stabili până la 1/3 pentru 2 copii. Este necontestat ca recurentul mai are în întreținere un alt copil.
Din probațiunea administrată a rezultat că veniturile părintelui sunt în cuantum de 1600 euro lunar. Aceste venituri au fost realizate pe medie în ultimele 6 luni, legiuitorul român având în vedere o perioadă de 6 luni, perioadă rezonabilă în ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere.
Este real că aceste venituri pot suferi modificări însă exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești nu poate fi realizată prin raportare la o perioadă mai lungă. Instanța de fond în primul ciclu procesual a avut în vedere veniturile pârâtului scăzând obligațiile legate de chirie și facturi reținând ca și bază de calcul suma de 1100 euro.
Faptul că în rejudecare instanța a avut în vedere veniturile în ansamblu fără a se ține seama de cheltuielile realizate pentru întreținerea sa nu reprezintă o înrăutățire a situației în propria cale de atac atâta timp cât instanța a obligat în al doilea ciclu procesual recurentul la aceeași pensie de
întreținere ca și prima instanță în primul ciclu procesual.
Nu au relevanță din această perspectivă considerentele reținute de către prima instanță atâta timp cât soluția cu privire la cuantumul efectiv de plată este același. Așa cum a reținut instanța în hotărârea atacată textul legal nu are în vedere decât obligațiile de întreținere în favoarea unei alte părți fără a se raporta la persoana creditorului. Este evident că în exercitarea obligației de întreținere a propriului copil trebuie să primeze persoana acestuia și nu a creditorului.
O interpretare în alt sens este de natură să creeze posibilitatea creditorului ca prin diverse mijloace să probeze o stare materială atât de precară deși el este apt de muncă încât să se exonereze practic de
îndeplinirea acestei obligații.
Raportat la veniturile realizate prin aplicarea cotei de 1/3 și ținând cont de faptul că minora D. F. este mai mare decât celălalt copil al recurentului, avand nevoi mai mari, stabilirea unei sume de 240 euro/lunar este în acord cu dispozițiile legale.
Argumentele legate de existența unor motive contradictorii nu sunt probate în cauză.
Cererea de deducere a unei sume de bani nu poate să constituie motive de netemeinicie a hotărârii, recurentul având posibilitatea cu ocazia punerii în executare a acestei hotărâri să solicite o eventuală compensare cu sumele plătite în perioadele stabilite de instanță.
In ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere pentru viitor în același cuantum, recurentul în situația în care mijloacele sale financiare vor cunoaște o modificare semnificativă este în drept să solicite inclusiv pe cale judecătorească reanalizarea obligației stabilite în sarcina sa.
Faptul că prin certificatul de recunoaștere a obligației de întreținere emis de Orașul Emdem (f. 47) recurentul se obligă să plătească suma de 240 euro nu are relevanță în ceea ce privește determinarea și stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru minora D. F. .
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul R. G. în contra Sentinței civile nr. 3233 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Intimata a făcut cheltuieli de judecată prin angajarea unui avocat. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei L. A. C. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul R. G. în contra Sentinței civile nr. 3233 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei L. A. C. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. T. |
Grefier, G. P. |
Red.dact.D.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 499/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 119/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
