Decizia civilă nr. 381/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 381/A/2013
Ședința publică din 10 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător F. S. B. Grefier G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta apelantă I. L. M. împotriva Sentinței civile nr. 10509/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. R. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului, avocat Mădălina A. Bunea în substituirea avocatului ales M. Răzvan Lăpușan, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 septembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea apelantei o cerere, prin care solicită instanței să ia act de renunțarea la apelul declarat.
La data de 23 iulie 2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare. Instanța pune în discuție cererea de renunțare la judecarea apelului.
Reprezentanta intimatului solicită instanței să ia act de renunțarea apelantei la judecarea apelului, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
DOSAR _
INSTANȚA
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 10509 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar
s-a admis cererea formulată de reclamantul C. R. C. impotriva paratei I. L. M. si in consecinta: a fost obligată parata sa-si dea consimtamantul cu privire la deplasarea in strainatate a minorei C. A., nascuta la data de_ in perioada 13.07 -_, in Bulgaria, Sol Luna Bay Resort, impreuna cu reclamantul, in caz contrar prezenta hotarare tinând loc de consimtamant autentic din partea paratei pentru deplasarea minorei in strainatate, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata la data de_, reclamantul C. R. C. a solicitat in contradictoriu cu parata I. L. M. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna emiterea unei ordonante presedintiale prin care
sa se dispuna obligarea paratei sa-si dea consimtamantul cu privire la deplasarea in strainatate a minorei C. A., nascuta la_, deplasare ce urmeaza sa aiba loc in perioada 13.07-_ ,in Bulgaria Sol Luna Bay Resort, impreuna cu reclamantul, in caz contrar hotararea ce se va pronunta sa tina loc de consimtamant autentic din partea paratei pentru deplasarea in strainatate a minorei.
Analizând condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța de fond reține că acestea sunt: urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii.
Urgența reprezintă o cerință esențială a ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței. Legea indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării, în primele două situații,
instanța având posibilitatea de a aprecia în concret asupra urgenței.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, părinții sunt cei cărora le revine, în primul rând responsabilitatea de a se asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, inclusiv prin plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului minor indiferent de pricina nevoii în care acesta se află.
Potrivit art. 18 alin. (2) din același act normativ, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 248/2005,
(1) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:
minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceștia;
minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă;
minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește insoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identitate ale însoțitorului respectiv.
Cu privire la vremelnicia măsurii, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, suplinirea consimțământului pârâtei urmând a fi dată doar pentru o călătorie dus-întors în afara granițelor statului, pentru o perioadă de timp determinată, respectiv 13.07. -_ și având un traseu prestabilit in Bulgaria la Sol Luna Bay Resort, impreuna cu reclamantul, si retur .
Referitor la neprejudecarea fondului, instanța reține că nu este necesară pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială o judecată în fond. In speță, măsura ce se solicită a fi luată este temporară și respectă principiul interesului superior al minorei.
Instanța de judecată, sesizată cu o cerere ca cea in speta este tinuta doar de interesele minorului la care se referă cererea.
Dreptul părintelui de a avea legături personale nu este doar un drept fundamental al părintelui ci și al copilului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că statele au obligația de a lua măsurile necesare ca părintele care nu locuiește cu copilul său să poată păstra relațiile cu acesta (CEDO, dec. Mattenklott c. Germaniei, 11 decembrie 2006), statele având în acest sens obligația de a utiliza, atunci când este cazul, toate mijloacele legale de care acestea dispun (CEDO, dec. Volesky c. Cehiei, 29 iunie 2004).
Prin intermediul legăturii personale cu copilul său părintele poate să vegheze în mod direct la creșterea, educarea și devenirea acestuia, poate să constituie un sprijin moral, social și afectiv pentru copil și poate să fie o prezență activă în viața acestuia, astfel încât copilul să nu resimtă consecințele negative ale divorțului părinților săi.
Cele două părți procesuale trebuie să înțeleagă faptul că minora nu este nici un trofeu și nici un instrument prin care să-și manifeste pornirile negative una față de cealaltă.
Instanța a atras atenția asupra faptului că singurul mod în care minora se poate dezvolta armonios din punct de vedere afectiv și psiho-social este prin creșterea acesteia într-un mediu echilibrat cu participarea activă și pozitivă a ambilor părinți. Aceștia trebuie să constituie pentru minora un suport afectiv temeinic și nu sursa unor tensiuni. P. cerea timpului de către ambii părinți cu minora nu ar trebui să fie reflecția unui program stabilit de un terț, fie acest terț și instanța de judecată, ci rezultatul unei abordări congruente și convergente a celor doi parinti cu privire la acest aspect, rezultatul unei colaborări parentale efective. O asemenea relație între doi parinti este cu atât mai dezirabilă cu cât odată cu exercitarea în comun a autorității părintești aceștia vor trebui în mod imperativ să colaboreze în ceea ce privește luarea deciziilor privitoare la viitorul minorei.
În ceea ce privește sesizările formulate de reclamant împotriva pârâtei, s-a reținut că acestea nu au nici o legătură cu dreptul reclamantului de a avea legături personale cu fiica sa, ci țin strict de relațiile dintre reclamant și pârâtă, care nu trebuie să influențeze soluționarea cauzei, fiind inadmisibil ca situația minorei să fie influențată în vreun fel de șicanele dintre părți si antipatia celor doi fosti soti.
Pentru ca dezvoltarea minorei să fie una pozitivă este profund necesar ca orice etapă a varstei si devenirii ei să fie una caracterizată de echilibru emoțional și psihologic. Or, acest echilibru nu poate rezulta decât prin
prezența efectivă și activă a ambilor părinți, razbunarile, sicanele si gasirea unor metode care sa impiedice pe unul sau altul dintre parinti sa faca ceva in interesul minorei, fiind de neinteles si fara eficacitate, in conditiile in care partile dispun de o pregatire intelectuala superioara.
Pentru toate aceste considerente apreciind ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art.996 NCPC si de oportunitate pentru pronuntarea ordonantei presedintiale, instanta de fond a admis cererea asa cum a fost formulata
In baza art.996 alin.3 C.pr. civ instanta a dispus ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen
In temeiul art.451 NCPC, s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței examinate a declarat apel pârâta (f.2)
apelul nefiind motivat.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.8)
solicitând în principal respingerea apelului ca lipsit e interes raportat la faptul că sentința apelată a fost executată în totalitate, fiind realizat sejurul în Bulgaria de către intimat alături de minoră - iar în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La data de 10 septembrie 2013 (f.21) apelanta a înregistrat la dosar o cerere prin care solicită instanței a lua act de renunțarea la apelul promovat.
Conform dispozițiilor art.406 C.pr.civ., reclamantul poate renunța la judecată oricând în cursul procesului fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Această conduită trebuie să fie expresă, clară și fără echivoc, ea neputând fi dedusă din susținerile părții care poate avea un alt înțeles decât cel al unei renunțări.
Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție, de aici derivând cerința că o atare cerere trebuie să fie făcută de recurent personal sau prin mandatar cu procură specială, în cazul persoanelor juridice, a reprezentanților convenționali sau a reprezentanților legali.
În momentul renunțării, reclamantul trebuie să aibă capacitatea de a dispune, deci să aibă capacitatea de exercițiu și să fie vorba despre un drept cu privire la care se poate dispune.
Față de cele ce preced, fiind îndeplinite condițiile anterior arătate, în temeiul prevederilor art. 406 C.pr.civ., instanța va lua act de renunțarea la judecarea apelului declarat de pârâta I. L. M. împotriva Sentinței civile nr. 10509 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
-N., care va fi menținută în totul.
In temeiul dispozitiilor art. 406 al 3 C.pr. civ, va obliga apelanta să plătească intimatului C. R. C. suma de 1240 lei cheltuieli de
judecată în apel reprezentand onorariu avocatial .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata apelului formulat de I. L. M. împotriva Sentinței civile nr. 10509/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului C. R. C. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-C. Ț.
G.Ț. 15 Septembrie 2013 Red FSB/G.P._ /4
Jud. fond. E. E. Parvu
| ← Încheierea civilă nr. 46/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 410/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
