Decizia civilă nr. 137/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZI A CIV IL Ă NR. 137 /R/2013 Ședința publică din data de 20 martie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. -E. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. N. D. împotriva sentinței civile nr. 10544/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul-recurent avocat Săsărman M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila nr. 16, lipsă fiind pârâtul - recurent B. N. D. și reclamanta - intimată B. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, la data de 5 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, din partea Serviciului Public Comunitar Județean de Evidența Persoanelor Bistrița-Năsăud, răspuns la adresa instanței de la fila nr. 33.
Se constată că s-a atașat pentru acest termen de judecată dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin fax, din partea Primăriei comuna Tiha Bârgăului, ancheta socială dispusă în cauză de instanță prin adresa de la fila nr. 32.
Reprezentanta pârâtului-recurent B. N. D., avocat Săsărman M., declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu se formulează alte cereri, că procedura de citare este legal îndeplinită, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent B. N. D., avocat Săsărman M., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, fără cheltuieli de judecată. Arată că pe fond litigiul dintre părți a fost soluționat în sensul stabilirii locuinței minorei la domiciliul reclamantului.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 10544/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța de fond admite cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta B. A., cu domiciliul în Piatra F., nr. 35, com. Tiha Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâtul B. N. D., cu domiciliul în comuna Josenii Bârgăului, nr. 141, jud. Bistrița-Năsăud și, în consecință:stabilește domiciliul minorei B. N. Beatriz la mama reclamantă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. nr._ al Judecătoriei Bistrița; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată la data de_ pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, urmare a disjungerii cererii de ordonanță președințială de cererea de divorț înregistrată sub nr._, reclamanta B. A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul B. N. D., să stabilească locuința minorei B. N. Beatriz la mamă,
în Piatra F., nr. 35, com. Tiha Bârgăului, până la soluționarea dosarului de divorț; fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta nu și-a motivat cererea în fapt și în drept.
Cererea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei.
În ședința publică de astăzi, reclamanta a mai arătat că tatăl minorei este plecat în Spania, că ea este mamă și dorește ca fetița să locuiască cu ea.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare dar, s-a prezentat în instanță și solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt întrunite condițiile privind ordonanța președințială, respectiv prejudiciul unui drept și urgența. A arătat că, primează interesul minorei, care este foarte bine îngrijită la bunicii paterni și este susținută de tată din străinătate. A precizat că minora frecventează cursurile unei grădinițe și s-a integrat perfect în comunitatea din care fac parte bunicii paterni.
Pârâtul a învederat că, niciodată nu i s-a interzis reclamantei să vadă fetița și că aceasta nu s-a dus niciodată la grădiniță, care este un loc public, să o vadă. Interesul superior al fetiței este de a rămâne la locuința tatălui; fără cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Art. 581 Cod procedură civilă, temeiul legal al cererii pendinte, stipulează textual că
"Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s- ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";
Din lecturarea acestei dispoziții care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale se desprinde fără echivoc concluzia că, pentru a fi admisibilă o atare cerere, se impun a fi întrunite concomitent și cumulativ trei condiții, anume vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului. Totodată, practica judiciară uniformizată în această materie a statuat că este necesară analizarea aparenței dreptului în cadrul acestei proceduri speciale.
Pe de altă parte, instanța reține că, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, nu este ținută în mod exclusiv de temeiul juridic indicat de parte, sens în care constată că, față de obiectul cererii, sunt incidente speței și prevederile art. 6132Cod procedură civilă potrivit cu care "instanța poate lua, pe tot parcursul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori";.
Prin intrarea în vigoare a Noului cod civil la data de_, instituția juridică a încredințării minorilor a căzut în desuetudine, fiind înlocuită de instituția autorității părințești și a stabilirii locuinței copilului minor.
Același nou cod consacră la nivel de principiu fundamental în materia dreptului familiei interesul superior al minorilor ce trebuie să guverneze toate măsurile, chiar și cele vremelnice, luate de către instanță cu privire la minori.
În acest sens, este evident că pentru a proceda la o analiză efectivă a aparenței dreptului, instanța este obligată să se raporteze la textele legale care guvernează dreptul comun pentru a stabili care sunt obligațiile, dar și drepturile părinților și ale minorilor. Se rețin astfel relevante în cauză dispozițiile textelor legale consacrate în mod imperativ de către legiuitorul român în art. 2 al. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004 care prevăd că "Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în
toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";. Aceeași lege, în art. 6, prevede că "Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:
respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
egalitatea șanselor și nediscriminarea";.
Totodată, relevante sunt și dispozițiile instituite de către legiuitor prin: a.) art. 14 prevede că:
"(1) copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. d.) art. 30 consacră dreptul copilului, stabilind:
"(1) copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.
părinții au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
părinții copilului au dreptul să primească informațiile și asistența de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creșterii și educării acestuia";.
e.) de asemenea, art. 33 prevede că "copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului";.
f.) art. 38 arată că "instanța judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești în situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților săi;
modalitățile în care se exercită drepturile și se îndeplinesc obligațiile părintești;
decăderea totală sau parțială din exercițiul drepturilor părintești;
redarea exercițiului drepturilor părintești";. g.) art. 44 din aceeași lege stabilește că:
copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
părinților sau, după caz, altor reprezentanți legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională";.
În procedura analizării aparenței dreptului prin prisma interesului superior al minorului, dar și în argumentarea urgenței, instanța reține că minora B. N. Beatriz locuiește cu bunicii paterni care se ocupă de creșterea și educarea sa, tatăl fiind plecat în Spania. Reclamanta, pe de altă parte, mama minorei, este în țară, minora crescând alături de mama sa până la reîntoarcerea celor doi soți în România.
Este evident aspectul că interesul superior al copiilor este să crească primordial alături de părinții lor, nu alături de bunici, cum este cazul în speță. Astfel, în raport de starea de fapt confirmată de ambele părți litigante, instanța apreciază că în cauză urgența este dată de necesitatea reluării vieții de familie a minorei cu părintele său, respectiv mama naturală, aparența dreptului fiind în favoarea acesteia.
Pe de altă parte, vremelnicia este întrunită ca și condiție, o atare măsură fiind solicitată de către reclamantă până la soluționarea dosarului nr. nr._ al Judecătoriei Bistrița.
În fine, dată fiind existența pe rolul instanțelor a dosarului anterior indicat, dosar în cadrul căruia se administrează un probatoriu specific ce va conduce la luarea unei măsuri definitive, instanța constată că și condiția neprejudecării fondului este întrunită, aspecte în considerarea cărora, în raport de prevederile art. 581 coroborate cu cele ale art. 6132Cod procedură civilă, va admite ca fiind fondată cererea reclamantei, sens în care va stabili
domiciliul minorei B. N. Beatriz la mama reclamantă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității părților care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost solicitate, rațiune pentru care acestea nu vor fi acordate.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs pârâtul B. N. D., care a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială
arătând, în susținerea recursului, că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințiale.
Astfel arată că minora urmează grădinița în localitatea de domiciliu a tatălui, că poziția reclamantei a fost fluctuantă în ceea ce privește locuința în care va locui cu minora până la finalizarea divorțului, că ultima adresă indicată de aceasta este situată la 3 km de grădiniță, că în cauză nu s-a efectuat o anchetă socială și că nu este dată nicio situație deosebită care să determine stabilire a locuinței minorei la o altă adresă decât ce ala care locuiește în prezent și este bine îngrijită.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Anterior promovării cererii de divorț părțile au avut domiciliul comun în Spania, unde au locuit împreună cu minora, de unde aceasta din urmă a fost adusă de tată în România, unde locuiește la bunicii paterni, locuință în care cei doi soți au locuit înainte de stabilirea reședinței comune în Spania și la această locuință a avut domiciliul legal și reclamanta intimată după încheierea căsătoriei cu pârâtul și până la data de_, dată la care expirând actul de identitate, în noul act de identitate și-a stabilit domiciliul legal în comuna Tiha Bîrgăului, localitatea Piatra Fîntînele, nr.35, unde a locuit anterior căsătoriei.
Este real că interesul copiilor este de a locui în primul rând cu părinții lor sau cel puțin împreună cu unul dintre ei și numai apoi, în situații de excepție locuința se stabilește la locuința altor persoane din familia extinsă dar, în speță, se constată că imobilul unde locuiește în prezent minora constituie și domiciliul recurentului, acesta gospodărindu-se împreună cu părinții lui, astfel că nu se poate reține că locuința minorei este la bunicii paterni cât timp tatăl locuiește la acea adresă când nu prestează muncă în Spania.
Așa fiind, locuința unde se află în prezent minora nu constituie exclusiv locuința bunicilor paterni ci și a tatălui minorei, bunicii paterni doar ajutându-l pe recurent.
În speță, reclamanta a solicitat luarea unei măsuri provizorii cu privire la locuința fetiței minore rezultate din căsătoria ei și a recurentului până la finalizarea procedurii de divorț, procedură în care se va stabili și locuința minorei la unul din părinții săi, astfel că tribunalul va analiza dacă sunt îndeplinite cerințele care să justifice schimbarea provizorie a locuinței minorei, la adresa unde locuiește mama.
Având în vedere că reclamanta intimată a avut o poziție oscilantă cu privire la adresa unde aceasta locuiește efectiv și unde ar urma să locuiască împreună cu fetița minoră, tribunalul a solicitat lămuriri suplimentare Primăriei comunei Tiha Bîrgăului, Serviciului public local de evidență informatizată a persoanei și Postului de Poliție Tiha Bîrgăului și din răspunsurile comunicate de aceste instituții tribunalul reține că deși reclamanta are domiciliul legal în localitatea Piatra Fîntînele, nr.35, comuna Tiha Bîrgăului, aceasta nu locuiește permanent la această adresă ci locuiește și la o altă adresă, din Prundu Bîrgăului, la un frate al acesteia.
Întrucât reclamanta intimată nu locuiește permanent și statornic la adresa unde a solicitat a fi stabilită locuința minorei, că aceasta nu s-a mai prezentat în instanță nici în prezenta cauză și nici în cauza obiect al dosarului de divorț, tribunalul apreciază că nu sunt date motive temeinice pentru a se stabili provizoriu locuința minorei la o altă adresă decât cea la care locuiește în prezent.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 C.pr. civ. recursul va fi admis ca fiind fondat, sentința va fi modificată în întregime în sensul că va fi respinsă cererea de ordonanță președințială.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite ca fiind fondat recursul declarat de pârâtul B. N. D., cu domiciliul în comuna Josenii Bîrgăului, nr. 141, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 10544/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, modifică în întregime sentința atacată în sensul că:
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. A.
, domiciliată în localitatea Piatra F., nr. 35, comuna Tiha-Bîrgăului, județul Bistrița- Năsăud în contradictoriu cu pârâtul B. N. D., cu domiciliul în comuna Josenii Bîrgăului, nr. 141, județul Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
F. G. -C. | B. | R. -I. P. M. | -E. |
B. M. -L.
Redactat BRI/_ Tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond CDO
| ← Decizia civilă nr. 176/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 505/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
