Decizia civilă nr. 916/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.25._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.916/R/2013
Ședința publică din 19 Septembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: C. -A. C. JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă SA
L.
, în contra Încheierii civile nr.9739/CC/03 Decembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.25._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul reclamant D. O. L.
, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică reprezentanta recurentei pârâte, doamna avocat Iluți A. și reprezentanta intimatului reclamant, doamna avocat Stanca-I. Gidro, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că prin Încheierea civilă nr.868//R/17 Septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă cererea formulată de petentul D. O. -L., având ca obiect completarea Încheierii civile nr.184/CC/R/25 Iunie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.25._ al T. ului C. - Secția civilă, în sensul că s-a dispus completarea Încheierii civile nr.184/CC/R/25 Iunie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.25._ al T. ului C. - Secția civilă, în sensul că au fost desființate toate actele îndeplinite de judecătorii S. Ana-S., T. D. și B. F. -S., în privința cărora au fost admise cererile de abținere, acte consemnate în încheierea de ședință de la termenul din data de 19 Iunie 2013 (f.66-68), cauza fiind repartizată ciclic la completul 2 R, din care făcea parte și domnul judecător D. T.
, înlocuit cu doamna judecătoare O. R. G. .
Reprezentanta intimatului reclamant solicită unirea excepției cu fondul, aceleași concluzii fiind puse și de către reprezentanta recurentei pârâte, care la solicitarea instanței unde anume locuiește recurenta, reprezentanta recurentei pârâte arată că recurentă locuiește în B. M. din 06 August 2012, contractul de muncă al acesteia fiind reziliat, neputând să facă dovada în acest sens. Mai arată că recurenta lucrat fără forme legale în Italia.
Reprezentantele părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentei pârâte, arată că în ceea ce privește excepția tardivității recursului solicită respingerea acestei excepții, a declarat recurs în termen raportat la data când a studiat efectiv dosarul. Începând cu data de 06 August 2012 domiciliul recurentei a fost în B. M., Bulevardul T. nr.14, ap.13, la adresa unde a fost citată pe tot parcursul procesului în C. -N., pârâta nu a avut niciodată domiciliul legal, locuind temporar în locuința mamei sale, locuință care a fost vândută în data de 09 Iulie 2012. Cererea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 26 Octombrie 2012, iar reclamanta a avut domiciliul legal în B. M. din data de 06 August 2012. Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului în temeiul art.312 alin.61Cod
procedură civilă, casarea încheierii civile atacate cu trimiterea spre rejudecare, pârâta fiind altfel lipsită de dreptul la apărare, invocând nelegală citare a pârâtei în prezenta cauză, care la data de 06 August 2012 avea domiciliul în B. M., cererea privind ordonanța președințială fiind înregistrată la data de 26 Octombrie 2012, pârâta neavând niciodată domiciliul la adresa indicată de către reclamant, respectiv în C. -N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26. Instanța de fond a reținut din probatoriul administrat în cauză că minora este bine îngrijită de către tată ori, acest lucru nu este adevărat, minora locuind în continuare la bunica peternă în localitatea Roșia de Secaș, județul Alba, bunica fiind cea care se îngrijește de ea. Pârâta a plecat din țară pentru a munci câteva luni pentru a putea achita restanțele la creditele luate în timpul căsătoriei pentru construcția casei în care locuiește reclamantul, tot timpul cât a fost plecată, sunând-o pe minoră, până când nu i s-a mai permis minorei să vorbească la telefon. Recurenta a decis să o lase pe minoră la bunica peternă pentru că reclamantul nu s-a îngrijit niciodată de minoră, ci doar de băiat, bunica maternă fiind și ea plecată din țară. Prin urmare, consideră că sunt întrunite condițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, fiind împiedicată de o împrejurare mai sus de voința sa să ia la cunoștință de existența cererii de ordonanță președințială sau de încheierea de admitere a acesteia, având în vedere că i s-a ascuns existența procesului și nu a fost legal citată. Solicită și cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța din data de 16 Aprilie 2013 cuantum de 400 lei, chitanța din data de 24 Mai 2013 în cuantum de 100 lei și chitanța din data de
13 Iunie 2013 în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.69-71 dosar.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită, în principal, respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului și să se constate că pârâta recurentă este decăzută din dreptul de exercita calea de atac a recursului și, în consecință respingerea recursului ca tardiv formulat iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată Recursul formulat în data de 15 Aprilie 2013 fiind tardiv, vizavi de dispozițiile art.582 alin.1 teza I Cod procedură civilă "ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților. Ordonanța - Încheierea civilă nr.9739/CC/2012 a Judecătoriei C. -N. s-a pronunțat în data de 03 Decembrie 2012, ultima zi în care se putea declara recurs fiind 10 Decembrie 2012, termenul de declarare a recursului curgând de la data pronunțării hotărârii deoarece pârâta a fost citată. În ceea ce privește citarea pârâtei în fața instanței de fond, arată că pârâta a fost citată cu mențiunea "nicio persoană nu a fost găsită"; în 02 Noiembrie 2012, la adresa din
C. -N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26, județul C., hotărârea pronunțată în cauză fiind comunicată pârâtei, dovada de comunicare fiind atașată la fila 30 dosar fond fiind făcută prin afișare, purtând mențiunea "nicio persoană nu a fost găsită"; în 11 Decembrie 2012 la adresa din C. -N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26, județul C. . Solicită a se observa că dovada de înmânare a citației nu s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat"; cum a afirmat recurenta. Recurenta nu a dovedit că a fost plecată în Italia, recurenta depunând doar un contract de muncă încheiat și semnat de către aceasta în 28 Februarie 2013 astfel că se poate considera că 28Februarie 2013 constituie ziua când împiedicarea (faptul că s-a aflat pe teritoriul Italiei, fiind plecată din țară) a luat sfârșit. Pârâta avea obligația de a notifica Primăria sau S. Public de Asistență Socială despre intenția de a pleca la muncă în străinătate, precum și să nominalizeze persoana în întreținerea și îngrijirea căreia va rămâne minora. Mai subliniază totodată faptul că un alt argument îl constituie faptul că minora locuia în C. -N., mergea la școală în C. -N. la L. eul de Informatică "Titus P. ovici";, pârâta nedepunând nicio cerere la școala din C.
-N. prin care să solicite transferul acesteia începând cu clasa a III-a, în altă localitate. Pârâta nu a adus nicio dovada că l-a anunțat pe reclamant că se mută sau că s-a mutat în altă localitate, reclamantul neavând de unde să cunoască că figurează cu domiciliul în B. M., conform CI care a fost eliberată în data de 06 August 2012, din moment ce locuia în C. -N., iar minora mergea la școală tot aici. Chiar dacă s-ar admite că pârâta a fost plecată în Italia și că aceasta constituie un motiv temeinic și o împrejurare mai presus de voința ei pentru a fi incidente
dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, din 28 Februarie 2013 de când a dispărut împrejurarea și până în 15 Aprilie 2013 au trecut mai mult de 15 zile în care trebuia obligatoriu formulat recurs. Solicită și cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Încheierea civilă nr.9739/CC/03 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.25._ al Judecătoriei C. -N.
, a fost admisă cererea formulată de reclamantul D. O. L., în contradictoriu cu pârâta SA a Lavina.
Până la soluționarea definitivă a cauzei civile cu nr._ a Judecătoriei
C. -N. s-a stabilit exercitarea autorității părintești în ce privește minora D. Medeea, născ. la_, de către reclamant.
A fost stabilit la reclamant domiciliul minorei D. Medeea, născ. la_ .
Totodată, a fost obligată pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 410,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.9450/2011 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N. a fost desfăcută prin divorț căsătoria părților, ocazie cu care minora Medea a fost încredințată mamei, spre creștere și educare, iar minorul Norbert Eduard, tatălui.
Sub nr._, cu termen pentru 07 decembrie 2012 pe rolul Judecătoriei
C. -N. reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâta, cerere privind exercitarea autorității părintești în privința minorei Medeea.
Potrivit declarațiilor martorilor, în prezent, minora se află la tatăl ei, așa cum a susținut și el în cererea de chemare în judecată. se menționează că, la fel ca în anii precedenți, minora a fost adusă de mamă la bunica paternă, însă, de această dată, pârâta a anunțat că nu va lua fetița înapoi și i-a trimis hainele și rechizitele.
Din aceleași declarații a rezultat lipsa de implicare a pârâtei în creșterea și educarea minorei, precum și tratamentele necorespunzătoare aplicate acesteia, aspect desprins din declarația martorei C. M. ela. Martora este profesor bibliotecar la școala unde a funcționat pârâta și unde minora urma cursurile primare. Din interacțiunea cu cele două, martora a constatat că, sub aspect emoțional, minora a devenit introvertită, necomunicativă, preferând să petreacă pauzele singură. Din punct de vedere fizic, martora a constatat că fetița venea la școală zile la rând cu aceleași haine, motiv pentru care una din colegele de serviciu a adus de acasă haine cu care a îmbrăcat fetița. Martora a mai observat că pârâta nu era preocupată ca fetița să mănânce toată mâncarea la cantină, iar când fetița era ajutată, reușea să termine toată mâncarea. Susține, de asemenea, că pârâta era preocupată de relația intimă pe care o avea cu un bărbat violent, în detrimentul relației cu fetița. Relatând episodul în care pârâta a chemat martora în ajutor, în localitatea Cheia, pe un câmp, martora a pus în evidență faptul că viața și integritatea fizică și emoțională a copilului au fost grav prejudiciate. Pârâta a relatat martorei, cu acel eveniment, că au sărit amândouă din autoturismul condus de concubin, care era în stare de ebrietate. Martora a observat că atât pârâta, cât și fetița aveau pe corp urme de zgârieturi și lovituri, erau speriate și s-au îndreptat spre mașina cu care martora le-a venit în ajutor, abia după ce martora le-a sunat să le confirme că sunt în siguranță. Mai relatează o convorbire telefonică, avută cu mama pârâtei când aceasta, amenințată de martoră că va sesiza autoritățile despre felul în care se ocupă de fetiță, nu a mai adus-o la școală în ultimele săptămâni ale anului școlar anterior. Cu acea ocazie, impacientată de lipsa fetiței, martora a fost sunată de mama pârâtei, care spus despre fiica sa că este iresponsabilă și că este îngrijorată de lipsa fetiței, cu care nu a putut lua legătura. Mama pârâtei a mai spus martorei că fiica sa nu răspunde la telefon.
Cât privește evoluția minorei de la momentul la care a fost dusă la bunica paternă, apoi preluată de reclamant, martora a relatat că a minora este zâmbitoare, s-a îngrășat și este comunicativă.
Martorul M. F., prieten al reclamantului, relatează că minora, când este întrebată de mamă, are o reacție fizică de tremur și se întristează, în schimb, la vederea tatălui, zâmbește și sare spre el să îl îmbrățișeze.
Din relatarea acestui martor, care a susținut că pârâta nu a putut fi contactată de reclamant, deoarece nu răspunde la telefon, a reieșit faptul că aceasta manifestă un evident dezinteres față de fetiță.
Ansamblul aspectelor relatate de martori converg în a convinge instanța că mediul în care minora a trăit alături de mama sa nu a fost propice dezvoltării ei, nici securității fizice și emoționale. Ele au fost confirmate de relatările minorei, ascultată în Camera de Consiliu, relatări care nu vor fi expuse pentru a proteja interesele ei.
Este cert că, abandonând minora, pârâta a arătat că nu dorește să exercite autoritatea părintească asupra minorei Medeea și nici să asigure acesteia o dezvoltare psiho-socială armonioasă.
Din aceste considerente și pentru a veghea asupra respectării interesului superior al minorei, instanța a opint că cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o. În mod cert, în interesul minorei este firesc ca, până la soluționarea pe fond a cauzei cu nr._, autoritatea părintească să fie încredințată tatălui, potrivit art. 398 N.c.civ, persoană care se îngrijește de minoră, a școlarizat-o, iar pentru ca aceasta să beneficieze de toate drepturile oferite de stat, referitoare la educație și indemnizația lunară, măsura trebuie luată de urgență. Cu această ocazie, domiciliul minorei a fost stabilit la reclamant, așa cum oblig dispozițiile art. 400 N c.civ.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 410,3 lei, sumă ce reprezintă taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, achitat cu chitanța nr. 96/2012.
Pârâta SA L. a declarat recurs împotriva hotărârii judecătorești mai sus menționate (f.3-6), prin care a solicitat repunerea în termenul de recurs prevăzut de art.582 alin.1 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, în temeiul art.304 alin.3, 9, art.3041și art.312 alin.6 și alin.61Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Baia Mare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare
a arătat că în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, solicită admiterea acestei cereri în temeiul art.103 alin.1 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
Pârâta recurentă arată că a locuit la adresa din C. -N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26 în perioada 2011 - 2012, iar după ce minora a terminat școala, la începutul lunii Iulie 2012 s-a mutat cu aceasta în localitatea natală, unde are și domiciliul, începând cu 06 August 2012, în B. M., Bulevardul T. nr.14, ap.31.
La adresa unde a fost citată pe tot parcursul procesului în C. -N., nu a avut niciodată domiciliul legal, locuind temporar în locuința mamei sale, locuință care a fost vândută în data de 09 Iulie 2012.
Menționează totodată faptul că cererea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 26 Octombrie 2012, iar ea a avut domiciliul legal în B. M. din data de 06 August 2012.
Pe de altă parte, la începutul lunii Septembrie 2012 a plecat în Italia pentru a munci până în luna Martie, acest lucru fiind cunoscut de către reclamant, cât și de către mama sa, la care locuiește și în prezent minora, în localitatea Roșia de Secaș, județul Alba.
Cu toate acestea, reclamantul a introdus prezenta acțiune și cu rea-credință i-a declarat un domiciliu nereal și, mai mult, pe parcursul următoarelor luni, când vorbea cu minora la domiciliul bunicii paterne, nu i s-a adus la cunoștință că există un proces în care și ea este parte.
Când s-a întors în țară la mijlocul lunii Martie 2013 a plecat în județul Alba pentru a o aduce pe minoră acasă la B. M. și atunci bunica paternă care s-a îngrijit de minoră i-a spus că nu o lasă să o ia pentru că există hotărâre judecătorească, fără să-i arate nici un fel de document.
Prin urmare, consideră că sunt întrunite condițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, fiind împiedicată de o împrejurare mai sus de voința sa să ia la cunoștință de existența cererii de ordonanță președințială sau de încheierea de admitere a acesteia, având în vedere că i s-a ascuns existența procesului și nu a fost legal citată.
În ceea ce privește recursul formulat, a solicitat admiterea acestuia atât pentru faptul că nu a fost legal citată, cât și pentru faptul că fondul cauzei a fost dezbătut de către o instanță necompetentă teritorial pentru soluționarea cauzei.
Recurentă invocă nelegala sa citare în prezenta cauză, care de la data de 06 August 2012 avea domiciliu în B. M., Bulevardul T. nr.14, ap.31, cererea privind ordonanța președințială fiind înregistrată la data de 26 Octombrie 2012, neavând niciodată domiciliul la adresa indicată de către reclamant, respectiv în C.
-N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26, județul C. și pentru acest motiv, în temeiul art.312 alin.61Cod procedură civilă consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, fiind lipsită de dreptul la apărare.
Instanța de fond a reținut din probatoriul administrat în cauză că minora este bine îngrijită de către tată ori, acest lucru nefiind adevărat, minora locuind în continuare la bunica paternă în localitatea Roșia de Secaș, județul Alba. A plecat din țară pentru a munci câteva luni pentru a putea achita restanțele la creditele luate în timpul căsătoriei pentru construcția casei în care locuiește reclamantul, tot timpul cât a fost plecată, a sunat-o pe minoră, până când nu i s-a mai permis minorei să vorbească la telefon. A decis să o lase pe minoră la bunica peternă pentru că reclamantul nu s-a îngrijit niciodată de minoră, ci doar de băiat, bunica maternă fiind și ea plecată din țară.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul D. O. -L.
(f.18-23) a solicitat, în principal, respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului și să se constate că pârâta recurentă este decăzută din dreptul de exercita calea de atac a recursului și, în consecință respingerea recursului ca tardiv formulat iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocațial 1.692 lei).
În motivare
a învederat faptul că recursul formulat în data de 15 Aprilie 2013 fiind tardiv, vizavi de dispozițiile art.582 alin.1 teza I Cod procedură civilă
"ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților. Ordonanța - Încheierea civilă nr.9739/CC/2012 a Judecătoriei C. -N. s-a pronunțat în data de 03 Decembrie 2012, ultima zi în care se putea declara recurs fiind 10 Decembrie 2012, termenul de declarare a recursului curgând de la data pronunțării hotărârii deoarece pârâta a fost citată.
Pârâta a fost citată cu mențiunea "nicio persoană nu a fost găsită"; în 02 Noiembrie 2012, la adresa din C. -N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26, județul
C., hotărârea pronunțată în cauză fiind comunicată pârâtei, dovada de comunicare fiind atașată la fila 30 dosar fond fiind făcută prin afișare, purtând mențiunea "nicio persoană nu a fost găsită"; în 11 Decembrie 2012 la adresa din C.
-N., strada Edgar Quinet nr.16, ap.26, județul C. .
Termenul de formulare a motivelor de recurs este de 5 zile de la data comunicării hotărârii, ultima zi în care se putea motiva recursul fiind 17 Decembrie 2012. Citarea prin afișare și dovada îndeplinirii acesteia cu mențiunea "nicio persoană nu a fost găsită"; a fost legală, nefiind necesară întocmirea de către instanță a unei adrese către evidența populației. Dovada de înmânare a citației nu s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat";, cum a afirmat recurenta.
Mai arată intimatul că recurenta invocă art.103 alin.1 Cod procedură civilă, solicitând repunerea în termen, arătând că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei de a formula în termen legal recurs.
Astfel cum a fost formulată, solicitarea repunerii în termen echivalează cu recunoașterea recurentei că nu a formulat în termenul legal recurs.
Recurenta nu a făcut dovada că a fost plecată în Italia în perioada menționată, depunând la dosar un contract de muncă încheiat și semnat de aceasta în 28 Februarie 2013. Data și locul (în România) încheierii contractului de muncă naște prezumția că pârâta se afla pe teritoriul României în 28 februarie 2013, din 01 Martie 2013 lucrând ca și învățătoare, conform mențiunii din contract.
Astfel, că se poate considera că data de 28 Februarie 2013 constituie ziua când împiedicarea (faptul că s-a aflat pe teritoriul Italiei, fiind plecată din țară) a luat sfârșit.
Totuși, nu crede că plecarea în Italia și faptul că nu s-a aflat pe teritoriul României constituie o împrejurare mai presus de voința sa.
Pârâta avea obligația de a notifica Primăria sau S. Public de Asistență Socială despre intenția de a pleca la muncă în străinătate, precum și să nominalizeze persoana în întreținerea și îngrijirea căreia va rămâne minora.
Mai subliniază totodată faptul că un alt argument îl constituie faptul că minora locuia în C. -N., mergea la școală în C. -N. la L. eul de Informatică
"Titus P. ovici";, pârâta nedepunând nicio cerere la școala din C. -N. prin care să solicite transferul acesteia începând cu clasa a III-a, în altă localitate.
În data de 28 Februarie 2013 s-a aflat în țară și a semnat contractul de muncă. A formulat și motiva recursul în 15 Aprilie 2013, arătând prin cererea de recurs care a fost împrejurarea/împiedicarea mai presus de voința ei.
Pârâta nu a depus dovada că l-a anunțat că se mută/s-a mutat în altă localitate, neavând de unde să cunoască că figurează cu domiciliul în B. M., conform CI care a fost eliberată în data de 06 August 2012, din moment ce locuia în
C. -N., iar minora mergea la școală tot aici.
Concluzionând, chiar dacă s-ar admite că pârâta a fost plecată în Italia și că aceasta constituie un motiv temeinic și o împrejurare mai presus de voința ei pentru a fi incidente dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, din 28 Februarie 2013 de când a dispărut împrejurarea și până în 15 Aprilie 2013 au trecut mai mult de 15 zile în care trebuia obligatoriu formulat recurs.
Prin urmare, recurenta este decăzută din dreptul de a exercita recurs, iar recursul exercitat se impune a fi respins ca tardiv formulat.
Dacă instanța va aprecia că cererea de repunere în termen este dovedită și întemeiată și recursul este declarat și motivat în termen, intimatul apreciază că acesta este nefondat.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a fost competentă teritorial să judece cauza, fiind competentă Judecătoria Baia Mare în baza art.5 Cod procedură civilă, fiind instanța de la domiciliul pârâtei.
Susținerile sunt nefondate și contradictorii cu ceea ce a arătat în cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
Astfel încât, în aplicarea art.5 Cod procedură civilă, competența teritorială relativă și nu absolută coroborat cu art.12 Cod procedură civilă, competența teritorială alternativă, alegerea reclamantului, cu judecarea cererii a fost competentă Judecătoria Cluj-Napoca, pârâta nefiind în străinătate, reședința ei fiind în C. -N., iar domiciliul său tot în C. -N. . Este o competență teritorială relativă, de ordine privată, art.159 alin.1 pct.3 per a contrario și alin.2 Cod procedură civilă.
Consideră intimatul că nu este aplicabil art.304 pct.3 Cod procedură civilă, nefiind vorba despre o competență de ordine publică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă,, art.115, art.274 Cod procedură civilă.
Având in vedere că analizarea excepției tardivității și a motivelor de recurs presupune verificarea acelorași aspecte, instanța a analizat deodată excepția de procedură și cererea de recurs, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 87 Cod civil, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală.
Potrivit art. 91 cod civil (1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse in cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altei persoane.
În speță, recurenta pârâtă a făcut dovada cu mențiunile cuprinse in cartea sa de identitate depusă in copie la fila 8 dosar, că începând cu data de 6 august 2012 domiciliul său este in mun. B. M., Bd. T. nr. 14 ap. 31.
În procedura judiciară de față, începută la data de 26 octombrie 2012, pârâta recurentă a fost citată la un alt domiciliu., și anume in C. -N. str. Edgar Quinet nr. 16, ap. 26.
Dacă reclamantul a știut sau nu a știut care este noul domiciliu al pârâtei, este lipsită de relevanță, câtă vreme pârâta recurentă și-a îndeplinit obligația de a face in fața autorităților declarația de schimbare a domiciliului, făcându-l opozabil astfel și terților noul domiciliu.
Câtă vreme recurenta pârâtă a fost citată la un alt domiciliu decât cel menționat in cartea sa de identitate, opozabil terților, procedura de citarea nu a fost legal îndeplinită și sunt incidente in cauză dispozițiile art. 85, art. 90 alin (1), 105 alin 2 și 107 Cod pr.civ.
Procedura de citare a pârâtei nefiind legal îndeplinită la judecata in primă instanță, raportat la disp. art. 582 alin (2) Cod pr.civ, dreptul acesteia de a ataca hotărârea cu recurs curge de la comunicarea hotărârii, nu de la pronunțarea acesteia, cel din urmă termen fiind aplicabil numai persoanelor citate in proces.
Întrucât la dosar nu se află dovada de comunicare a hotărârii la domiciliul pârâtei recurente, concluzia care se impune raportat la disp. art. 301 coroborat cu art. 284 alin 3 și 582 alin 1 Cod pr.civ. este aceea că recursul a fost declarata și motivat in termen.
Față de considerentele arătate, in temeiul art. 137 alin. 1 și 103 Cod pr.civ. instanța va respinge excepția tardivității declarării recursului și totodată și cererea de repunere in termenul de recurs, ca lipsită de obiect, căci la data formulării acesteia, termenul de recurs abia începuse să curgă..
Din analiza excepției tardivității, rezultă și temeinicia motivului de recurs invocat d e pârâtă cu privire la nelegala sa citare, care potrivit disp. art. 304 pct. 5 Cod pr.civ și 312 alin 3 Cod pr.civ. atrage casarea hotărârii atacate.
Este întemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs, și anume pronunțarea hotărârii de către o instanță necompetentă.
Potrivit disp. art. 581 alin (2) Cod pr.civ. ordonanța președințială se va depune la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Potrivit art. 5 C.pr.civ., cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului.
Din interpretarea per a contrario a art. 19 C.pr.civ., se desprinde concluzia că în pricinile ce nu sunt referitoare la bunuri, competența teritorială este exclusivă. Pentru unele cauze, legea a stabilit uneori o anumită instanță competentă din punct de vedere teritorial, alteori aplicându-se dispoziția cuprinsă în art. 5 C.pr.civ., însă în ambele ipoteze competența teritorială are un caracter absolut in pricinile referitoare la persoane, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Raportând situația de fapt la normele legale indicate mai sus, instanța reține că instanța competentă să judece ordonanța președințială formulată de reclamantul D.
O. L. în contradictoriu cu pârâta SA A LAVINA era Judecătoria Baia Mare.
Hotărârea atacată fiind pronunțată de o instanță necompetentă, iar competenta incălcată fiind de ordine publică potrivit art,. 2159 pct 3 Cod pr.civ, sunt incidente in cauză disp. art. 312 alin 3 și 5 coroborat cu art. 304 pct. 3 Cod pr.civ.
Față de toate cele ce preced, în baza disp. legale menționate mai sus va fi admis recursul declarat de SA L. împotriva încheierii civile nr.9739/03 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.25._ al Judecătoriei C. -N. ,
pe care va casa și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei B.
M. .
.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca lipsită de obiect.
Admite recursul declarat de SA L. împotriva încheierii civile nr.9739/03 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.25._ al Judecătoriei C. -N., pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei B. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, A. -P. B. |
Red./Pregătit pentru motivare/A.P.B./23 Septembrie 2013/1611Red. C.V.B./2 exemplare/
Judecător fond: C. M. C. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 480/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 646/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
