Sentința civilă nr. 446/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 446/A/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelantul B.
V. D. împotriva Ordonanței civile nr. 9798/2013 din 20 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata A. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei A. I., avocat E. Cîrlig, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Tribunalul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea apelantului o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă (fila 23).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că apelul este legal timbrat și a fost comunicat.
Reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța și factura privind onorariul de avocat (filele 24-26). De asemenea depune la dosar copia Ordonanței Președințiale nr. 11544/_ pronunțată în dosarul nr._ în conformitate cu originalul prin care s- a stabilit provizoriu locuința minorului și s-a modificat programul de vizită al minorului (filele 27-31).
Reprezentanta intimatei arată că apelul declarat de către reclamantul
V. D. a fost depus peste termen deoarece Ordonanța Președințială a fost pronunțată la data de_, putând fi atacată cu apel în 5 zile de la pronunțare, iar apelul a fost depus prin poștă la data de_ peste termenul prevăzut de lege, situație față de care înțelege să invoce excepția tardivității apelului. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității apelului.
TRIBUNALUL
Prin Ordonanța președințailă nr. 9798/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulate de reclamantul B. V. D., având CNP 1., în contradictoriu cu pârâta A. I. având CNP 2.
, având ca obiect modificare măsuri privind minorul.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8647/_ pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul civil nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre B. V.
Dan și B. I., revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, acela de "A. ";, stabilirea exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți cu privire la minorul din căsătorie, B. Victor, născut la data de_, stabilirea locuinței minorului la mamă în B., str.Mărășești, Bl 7, sc.D, ap.7, jud.B., obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete lunare, în favoarea minorului; stabilirea unui program de legături personale între tată și copil (f. 87-90 dosar Jud. B.
).
Măsurile cu privire la minorul B. Victor au fost luate de instanță în baza acordului părților apreciat în concordanță cu interesul superior al copilului.
Stabilirea locuinței minorului B. Victor la adresa explicit indicată în dispozitiv s-a făcut la un imobil pentru care pârâta avea un contract de închiriere, locuirea împreună cu minorul făcându-se până la sfârșitul anului 2012 în acea locație, iar din ianuarie 2013 până la sfârșitul lunii martie 2013, pârâta și minorul s-au mutat în B. la adresa mamei sale, bunica maternă a copilului raportat la împrejurarea că aceasta din urmă avea nevoie de suport moral în urma decesului propriei mame, bunica pârâtei. Aceste fapte reies atât din declarațiile și recunoașterile părților, cât și din declarația martorei Oprea O. A. și raportul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei B. .
De remarcat este faptul că ambele părți au recunoscut că în perioada ianuarie-martie 2013 a existat o solicitare din partea pârâtei către reclamant cu privire la îngrijirea minorului pe perioada în care aceasta se afla plecată din localitate în interes de serviciu, reclamantul exercitând în fapt o găzduire a minorului la domiciliul său pentru un anumit timp. Aceste aspecte reies din corespondența electronică a părților. Totodată, reclamantul s-a îngrijit de minor, plătindu-i pensia de întreținere în bani, dar și prestând întreținere în natură. Aceste aspecte reies din înscrisurile depuse la dosar.
Începând cu data de_ pârâta s-a mutat împreună cu minorul în
-N., minorul fiind înscris la o grădiniță din localitate, schimbarea domiciliului datorându-se schimbării locului de muncă al pârâtei și angajarea acesteia pe perioadă nedeterminată în C. -N. .
Reclamantul a solicitat pe calea ordonanței președințiale schimbarea domiciliului minorului la domiciliul său din B., acuzând pârâta că prin schimbarea intempestivă a locuinței copilului, acestuia i s-a produs un traumatism afectiv din care copilul greu își va reveni, că pârâta frecventează un anturaj dubios, nociv copilului, că exercită violență asupra acestuia și că minorul a fost practic smuls din mediul său în care s-a născut, cu care a fost obișnuit, de lângă tată, de lângă bunici, familie în general, de lângă prietenii săi. Reclamantul a solicitat această schimbare în mod vremelnic până la soluționarea pe fond a dosarului nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect modificarea măsurilor privind minorul.
Pârâta a susținut că a adus reclamantului la cunoștință că intenționează schimbarea domiciliului încă din_, că dimpotrivă reclamantul are un comportament nociv asupra copilului, consumând în prezența acestuia în mod excesiv alcool sau exercitând de față cu copilul violență verbală și fizică asupra mamei, arătând că exercitarea autorității părintești în comun nu poate funcționa fără limite, aceasta oprindu-se acolo unde încep drepturile copilului. A arătat pârâta că în prezent are domiciliul stabil în C. -N., că își desfășoară activitatea în această localitate pe perioadă nedeterminată, că minorul este înscris la o grădiniță din localitate în care minorul s-a integrat și pe care o frecventează până la terminarea
programului său de muncă, existând o înțelegere cu educatoarele să prelungească programul în caz de întârziere, că practic copilul este mai liniștit de când nu mai asistă la divergențele dintre părinți. A opinat că în prezent nu există urgența pentru a se lua o măsură de schimbare a domiciliului minorului, iar mai mult s-ar ajunge pe calea ordonanței președințiale a se lua o măsură cu caracter definitiv.
Potrivit art. 996 alin.1, 2 și 5 C.pr.civ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse cor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (…) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța a reținut că cererea de ordonanță președințială este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
După cum rezultă din hotărârea judecătorească prin s-a pronunțat divorțul părților, exercitarea autorității părintești asupra minorului s-a dispus a se face în comun.
Potrivit art.483 alin. 1 și 2 C.civ autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Cu alte cuvinte, ariile principale de exercitare a autorității părintești sunt obligația de a oferi copilului un cămin, responsabilitatea de a proteja și îngriji copilul, responsabilitatea de a disciplina copilul, responsabilitatea față de bunurile și proprietățile copilului, dreptul de a alege educația pe care o va urma copilul, dreptul de a alege religia copilului, dreptul de a decide cu privire la internarea copilului într-o unitate spitalicească, dreptul de a lua decizii cu privire la tratamentul pe care urmează a-l lua copilul, dreptul de a încheia acte legale în numele copilului, dreptul de a aproba transmiterea informațiilor personale sau confidențiale despre copil. Autoritatea părintească nu este un drept absolut și nelimitat, ea se termină acolo unde încep drepturile copilului.
Cu toate că locuința copilului s-a stabilit la mamă, în speță, autoritatea părintească asupra minorului B. Victor se efectuează în comun de ambele părți, iar reclamantul este tatăl minorului, motiv pentru care acesta este îndreptățit a solicita schimbarea măsurilor privindu-l pe fiul său, fiind îndeplinită cerința aparenței dreptului.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii de schimbare, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, hotărârea urmând a produce efecte până la soluționarea pe fond privind cererea de schimbare a măsurilor privind minorul, obiect al dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. . Din această cerință decurge și cea a neprejudecării
fondului, câtă vreme instanța nu urmează a lua decât o măsură cu caracter provizoriu până la stabilirea pe fond a măsurilor definitive privind minorul.
Pe de altă parte, se poate considera că s-ar putea lua măsuri pe calea ordonanței președințiale chiar cu caracter definitiv, în măsura în care se solicită înlăturarea unei situații abuzive. Or, în cauză, reclamantul a susținut că prin comportamentul său agresiv pârâta exercită un abuz fizic și emoțional cu privire la minor, ceea ce ar implica luarea măsurii pentru a curma abuzul.
Cu toate acestea, raportat la condiția existenței unui caz grabnic, instanța a reținut că acesta nu se întrunește în cauză, pentru argumentele care urmează.
Potrivit mențiunilor din rapoartele de anchetă sociale efectuate la domiciliile părinților, a rezultat că în locuința reclamantului se află în B., la ultimul domiciliu conjugal al părților, că aceasta este racordată la utilități, mobilată corespunzător necesităților familiei, dotată și utilată cu aparatură electrocasnică de strictă necesitate, ferestre termopan cu tâmplărie PVC, gresie și faianță, întreținută igienico-sanitar, iar locuința pârâtei se află în C.
-N., în centrul orașului, este constituită din 2 camere și dependințe, utilată în totalitate, cu centrală termică, geamuri cu structură din lemn bine întreținute, parchet în camere, gresie, faianță în bucătărie și baie, fiind amenajată în totalitate, copilul având în folosința sa exclusivă o cameră separată, cu toate cele necesare traiului optim, preocuparea din partea locatarei în asigurarea celor mai bune condiții locative și sub aspectul păstrării condițiilor igienico-sanitare fiind evidentă (f.103-107 dosar Jud.B.
). Totodată, din înscrisuri a rezultat că ambele părți au venituri asemănătoare ca valoare (în jur de 1200 lei lunar), iar acestea se preocupă și s-au preocupat de minor. Ca atare din perspectiva condițiilor materiale ambele părți oferă sau pot oferi condiții optime de trai minorului.
Din adeverința comunicată instanței la data de_ de către grădinița pe care minorul o frecventează în C. -N. din_, a rezultat că acesta s-a adaptat la condițiile programului instituției, este activ la toate activitățile grădiniței atât în interiorul acesteia, cât și în afara grădiniței, este comunicativ cu colegii de grupă și răspunde cerințelor programei școlare în conformitate cu vârsta lui.
De asemenea, din declarația martorei Cîmpean C. -R., educatoarea minorului de la grădinița din C. -N., instanța a reținut că minorul s-a adaptat bine la programul de grădiniță, interacționează cu ceilalți copii, participă la activitățile grădiniței, nu este agresiv cu ceilalți copii, și nu a observat agresivitate a mamei sau tatălui asupra copilului. A mai arătat martora că nu a observat un comportament care să îi atragă suspiciunea privind-o pe pârâtă, iar în acele dăți în care după copil a venit o altă persoană, la cererea mamei copilului, copilul a avut o reacție firească și nu s-a opus să plece cu acea persoană.
Cu toate că martora Oprea O. A. a declarat că mama copilului are un comportament mai dur, mai violent, mai rece față de minor, decât tatăl care s-a implicat afectiv mai mult în relația cu copilul, instanța nu a constatat din declarația acesteia ca pârâta să apără ca o persoană care își abuzează copilul fizic și emoțional, de natură a conduce la concluzia că
integritatea fizică și psihică sunt grav afectate sau puse în pericol. Episoadele de violență dintre părți s-au exacerbat mai ales în cursul procesului de divorț, ceea ce nu presupune nimic nefiresc, părțile ajungând
tocmai din cauza neînțelegerilor la divorț.
Modalitatea de abordare a exercitării autorității părintești asupra copilului de fiecare părinte în vederea educării și creșterii acestuia nu poate fi cenzurată de instanță decât atunci când denaturează în abuz, iar interesul copilului impune înlăturarea acestuia.
Din întregul probatoriu depus la dosar, instanța a reținut că părțile nu pot ajunge la înțelegere cu privire la modalitatea de creștere și educare a copilului și ambele părți au recunoscut că acestea au afectat minorul.
Totodată, instanța a constatat că ambele părți sunt părinți grijulii și atenți cu privire la copilul lor, iar acuzele reciproce privind comportamentul nepotrivit se rezumă la raporturile lor personale, fără a putea să se rupă de frustrările personale pentru a putea avea un comportament adecvat de față cu copilul și în prezența celuilalt părinte (a se vedea inclusiv înregistrările convorbirilor telefonice din care reiese neputința de a comunica și lipsa de toleranță reciprocă).
Potrivit art. 263 alin.1 cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Acest principiu este consacrat și de art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004 privind protecția copilului. Astfel, toate măsurile privitoare la un copil trebuie luate pentru bunăstarea sa materială și psihică, în vederea asigurării sănătății și dezvoltării sale fizice, psihice și intelectuale.
Raportat la situația concretă a minorului B. Victor, instanța a apreciat că nu este în interesul său superior de a-i fi schimbată locuința de la mama sa, mai ales cu titlu vremelnic, câtă vreme acesta se află în C. -N. de aproape 3 luni, frecventează o colectivitate în care s-a integrat, are o locuință decentă care îi conferă un trai optim, iar copilul este alături de mama sa de care este atașat afectiv în mod firesc. Mai este de reținut că acesta se află la vârsta fragedă de 3 ani fiind ușor influențabil de reacțiile negative ale părinților, iar neînțelegerile părinților care s-au exacerbat în această perioadă, constând inclusiv în plângeri penale, sunt de natură a tulbura minimul echilibru afectiv pe care copilul îl are în prezent. Or, după cum a indicat raportul de evaluare psihologică depus la dosar de către reclamant, minorul are nevoie de "păstrarea unui climat emoțional, social și relațional bun, deoarece dezvoltarea emoțională este influențată de reacțiile părinților la manifestarea emoțiilor negative, a disensiunilor dintre adulții care îngrijesc copilul";- f.82-84, dosar Jud.B. .
În consecință, luarea unei măsuri de schimbare a locuinței minorului pe calea ordonanței președințiale nu justifică caracterul grabnic, interesul superior al copilului constând în păstrarea situației de fapt din prezent, motiv pentru care în temeiul art.996 C.pr.civ instanța a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulate de reclamantul B. V. Dan în contradictoriu cu pârâta A. I. .
În ceea ce privește cererea de obligare a reclamantului la cheltuielile de judecată, constatând că pârâta nu a depus înscrisuri justificative, în temeiul art.452 și art. 453 C.pr.civ instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei ordonanțe a declarat apel reclamantul B. V.
D.,
solicitând instanței admiterea apelului, casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost
formulată.
În motivare apelantul-reclamant arată faptul că instanța de fond nu a apreciat asa cum se cuvin probele administrate in cauza, care in mod cert conturează si urgenta in aplicarea acestei masuri speciale.
Apreciază reclamantul apelant faptul că, este îndeplinită condiția urgenței și care poate fi dedusă din următoarele împrejurări: minorul din perioada imediat următoare după pronunțarea S.C. 8647/2012 a stat aproape in exclusivitate la domiciliul si in ingrijirea tatălui, deși mama, prin hotărâre era obligata la asigurarea domiciliului si a ingrijirii in natura; in toata aceasta perioada parata, in loc sa cultive o relație civilizata cu tatăl pentru buna creștere si educare a minorului, a preferat, de fiecare data, chiar si in prezenta minorului sa se manifeste agresiv, sa foloseaseca expresii jignitoare, sa denigreze atât tatăl cat si copilul si asta doar pentru ca intre cei doi se formase un puternic atașament; in aproape jumătate de an parata nu a dus nici măcar o singura data copilul la medicul de familie, nu i-a adus un cadou de Mos Crăciun, nu a participat la organizarea evenimentelor din viata acestui copil, precum ziua sa de naștere; in decurs de jumătate de an parata a schimbat trei locuri de munca si trei domicilii; in mod intempestiv a dezrădăcinat copilul din mediul benefic de creștere si dezvoltare ( asigurat in exclusivitate de către tata ), intezicandu-i minorului pana si elementarul contact telefonic; lovește minorul atunci când acesta isi exprima durerea, necazul in fata tatălui, precum si dorința de a se intoarce acasă; modificarea domiciliului minorului s-a efectuat fara incuviintarea Instanței de Tutela si fara acordul tatălui, modificare care, in fapt nu s-a datorat delegării de serviciu asa cum susține parata ci "afacerilor" domnului
R. Ivascu, concubinul paratei care, fiind in "atenția" cămătarilor din orașul
B., a preferat sa isi abandoneze familia si sa se mute in C. ; parata săvârșește o infracțiune incepand cu data de_ si chiar si in prezent,
infracțiune care vizează tocmai ocrotirea drepturilor acestui copil, consfințite nu numai de normele cu caracter general in materie, ci si in concret de S.C.8647/2012; toate acțiunile si inacțiunile mamei care au precedat S.C. 8647/2012 si inclusiv in prezent nu refelecta grija, implicare si apărarea interesului suprem al acestui copil, ci dimpotrivă reflecta crasa nepăsare si nepermisa încălcare a drepturilor fundamentale ale acestuia.
La data de_ intimata pârâtă depune la dosar întâmpinare
, prin care solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a ordonanței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Asupra excepției tardivității apelului invocată de reprezentanta intimatei, tribunalul reține următoarele:
Ordonanța președințială 9798/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost pronunțată la data de_ .
Potrivit art.999 al.1 N. C.pr.civ. " dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților.";
În speță, cauza a fost soluționată cu citarea părților, așa încât termenul prevăzut de legiuitor pentru declararea apelului este de 5 zile de la pronunțare.
Față de data pronunțării ordonanței președințiale, aceea de_, ultima dată de declarare a apelului este de_ .
Tribunalul constată că apelul a fost depus la poștă la data de_ .(f.
3).
Având în vedere cele expuse, tribunalul constată că apelul a fost
declarat cu mult după expirarea termenului legal de 5 zile calculat de la data pronunțării ordonanței președințiale, motiv pentru care în tem.art.248 N. C.pr.civ. va admite excepția tardivității.
În consecință, tribunalul va respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelantul-reclamantul B. V. D. împotriva Ordonanței civile nr. 9798/2013 din 20 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
În temeiul art. 451 al.2 coroborat cu art. 453 N C. proc. civ., tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei A. I. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, apreciat în acest cuantum ca fiind proporțional cu activitatea desfășurată de avocat raportat la complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția tardivității apelului, invocată de intimata A. I., prin reprezentant.
Respinge ca, tardiv, apelul declarat de reclamantul B. V. D. împotriva Ordonanței civile nr. 9798/2013 din 20 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul B. V. să plătească intimatei A. I. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în apel,reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. C.
Red.CC/dact.CȘ _
4 ex.
| ← Încheierea civilă nr. 868/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Încheierea civilă nr. 203/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
