Încheierea civilă nr. 43/2013. Reexaminare taxă de timbru
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a2
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 43/A/CC/2013
Ședința Camerei de Consiliu din 21 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind soluționarea cererii reexaminare a taxei de timbru formulată de apelantul R. I. .
La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 07 martie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea apelantului R.
I. un script prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. c și ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, privind cuantumul taxei de timbru datorate în cererile de apel și recurs formulate împotriva hotărârilor judecătorești, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea acestei excepții.
Cu privire la această excepție, instanța apreciază că este de competența instanței investită cu soluționarea apelului pe fond și nu a instanței de reexaminare.
Instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
T. UL
Reține că prin cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de apelantul R. I., s-a solicitat reexaminarea taxei de timbru stabilită în sarcina sa de către instanța de judecată, pentru apelul declarat de împotriva Sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că prin încheierea pronunțată în Dosar nr._ /al T. ului C. a stabilit cu caracter irevocabil cuantumul taxei de timbru, iar prin stabilirea de obligații suplimentare în sarcina sa la termenul din_, instanța de apel a încălcat principiul autorității de lucru judecat. În subsidiar, s-a solicitat instanței să constate că taxa de timbru datorată în apel este cea prevăzută de art. 11 alin. 1 paragraf. 1 din L.146/1997, respectiv 50% din taxa de timbru achitată de reclamantă în fața instanței de fond, ca taxă fixă prevăzută pentru o acțiune neevaluabilă în bani. În subsidiar 2, s-a solicitat instanței să constate că taxa de timbru datorată stabilită în sarcina sa în ceea ce privește cererea de reconfigurare a loturilor cu bunuri de împărțit, a fost greșit determinată de către instanța de judecată.
În motivarea cererii a arătat că aspectul legat de cuantumul taxei de timbru datorate de apelant a fost soluționată cu caracter irevocabil prin încheierea pronunțată în Dosarul T. ului C. cu nr._ /a1. In speță,
instanța de apel a fixat în sarcina părților taxa de timbru datorată pentru formularea cererilor de apel în ședința de judecată din data de_ . Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru a formulat cerere de reexaminare reclamanta apelantă S. G., care a criticat prin cererea sa, atât modul de calcul al taxei datorate de dânsa, cât și modul de calcul al taxei de timbru datorate de mine. Prin încheierea pronunțată în Dosarul T. ului
C. cu nr._ /al, completul investit cu cererea de reexaminare formulată de reclamanta apelantă a respins cererea de reexaminare, atât în ceea ce privește taxa de timbru datorată de reclamanta apelantă cât și în ceea ce privește taxa datorată de apelantul R. I. .
Ulterior, în ședința de judecată din data de_, instanța de judecata
investită cu soluționarea apelului, a revenit asupra modalității de calcul inițial stabilite și i-a pus în vedere să achite o diferență de taxă de timbru.
Chiar dacă cererea de reexaminare a taxei de timbru în ceea ce privește taxa de timbru datorată de apelantul R. I. pentru apelul său a fost înaintată de reclamanta apelantă S. G., însă, odată ce asupra reexaminării taxei există o soluție irevocabilă apreciază că instanța de apel nu mai poate recalcula taxa de timbru fixată în sarcina sa, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nesocotirea puterii de lucru judecat este cu atât mai evidentă cu cât revenirea de către instanța de apel asupra cuantumului taxei și stabilirea în sarcina apelantului
R. I. a taxei în cuantum de 91.837 lei s-a făcut chiar în sensul dorit si cerut de reclamanta apelanta prin cererea sa de reexaminare.
Indiferent de aspectul tranșat prin hotărârea asupra cererii de reexaminare a taxei, cuprinsul său se bucură de prezumția absolută și irefragabilă de legalitate și temeinicie, astfel că nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească, respectiv printr-o noua încheiere de ședința pronunțată în cauză de instanța de apel.
Instanța de apel a stabilit greșit taxa de timbru în baza prevederilor art. 3 lit. c din Legea nr.146/1997 modificată prin Legea nr.276/2009. În primul rând, prin prisma Legea nr. 146/1997, pentru apelul împotriva soluției date în partaj, modul de calcul a taxei de timbru este supus dispozițiilor imperative ale art. 11(1) raportat la art. 3 lit. c din L. nr.146/1997. Conform acestor dispoziții acțiunea în partaj se califică drept acțiune neevaluabilă atunci când părțile nu își contestă cota de proprietate, iar ceea ce se solicită este doar modificarea variantei de partaj. Acest mod de calcul a taxei de timbru corespunde pe deplin cu însăși natura juridică a partajului conform Codului civil din 1864, deoarece în virtutea acestor prevederi actul de partaj este unul declarativ și nu translativ. Taxa de timbru este deci cea de 50% din taxa stabilită în fața instanței de fond și nu raportat la taxa de timbru care s-ar percepe în prezent, dacă s-ar introduce o asemenea acțiune.
Legea nr.276/2009, promulgată la șase ani după introducerea acțiunii, nu este o normă procedurală, care să fie de imediată aplicare. Apreciază că, disp. Art.3 ind.l din L.146/1997 sunt aplicabile doar acțiunilor introduse după intrarea in vigoare a acestui text de lege, iar in ceea ce privește acțiunile introduse anterior acestui moment, fiindu-le aplicabile in căile de atac doar dispozițiile art. 11 din L.146/1997.
Deci, având în vedere, caracterul neevaluabil al acțiunii introduse de reclamanta S. G. în cursul anului 2004, conform dispozițiilor legale în vigoare în acel moment, apreciază că și cererea sa de apel trebuie timbrată
avându-se în vedere tot caracterul neevaluabil al cererii de la momentul introducerii acțiunii.
Din textul expres al dispozițiilor art. 11 din L.146/1997 se poate deduce în mod clar intenția legiuitorului de a creea o legătură indisolubilă între taxele achitate de părți, în faza de judecată pe fond și cele achitate în căile de atac. Această intenție își are originea în principiul egalității de arme, principiu ce trebuie să își găsească aplicabilitatea cu privire la orice chestiune litigioasă din prezentul dosar. Este, de asemenea, evident că dispozițiile modificatoare ale L. 146/1997 introduse prin L. 276/2009 nu retroactivează, astfel că nu produc efecte pentru acțiunile introduse anterior modificării legislative, în condițiile în care la momentul modificării legislative litigiul din prezentul dosar era în continuare pendinte în fața instanței de fond. Acțiunea reclamantei, pe capătul de cerere referitor la ieșirea din indiviziune (deci și cu privire la formarea
loturilor) a rămas considerată acțiune neevaluabilă în bani, iar reclamanta nu a fost obligată să achite diferență de taxă de timbru, raportat la noile reglementări în materie.
Prin natura evaluabila sau neevaluabila in bani a acțiunii de fond, de care se vorbește in cadrul art.11 din L.146/1997, se poate înțelege doar natura acțiunii de fond așa cum ea a fost stabilită de lege în momentul introducerii cererii, iar în prezenta speță este evident că instanța de fond a soluționat o cerere neevaluabilă în bani, timbrata cu taxa fixa de 19 lei; Faptul că ulterior, dispozițiile legale în materie, respectiv art. 3 din L.146/1997, s-au modificat, nu considera a avea nici un fel de efect asupra calificării cererii adresate instanței de fond ca fiind neevaluabilă sau evaluabilă în bani, atât timp cat in art.11 din L.146/1997 nu s-a reglementat si o categorie hibrid de cereri, neevaluabile in bani la momentul judecații pe fond si evaluabile in bani conform dispozițiilor in vigoare la momentul formulării unei căi de atac.
În subsidiar, în condițiile în care va aprecia că în ceea ce privește taxa de timbru datorată în apel sunt aplicabile disp. art 3 alin.1 paragraf 2 din L146/l997 solicită a se constata că și în situația în care, în apel, în ceea ce privește timbrajul ar fi aplicabile disp. art.3ind.l. din L.146/1997, instanța de
judecată a stabilit taxa de timbru în sarcina apelantului printr-un raționament eronat, care pornește de la o bază de calcul greșită
Stabilirea obligației sale de plată a taxei de timbru la suma de 74.680,5 lei aferentă cererii de modificare a componentei loturilor formate cu bunurile de împărțit, pune în evidență faptul că instanța de apel a considerat că prin solicitarea sa de schimbare a componenței loturilor cu ocazia soluționării apelului subsemnatul datorez o taxă calculată după întreaga valoare a imobilului situat în C. -N., str. Hașdeu nr. 69.
Acest raționament omite însă faptul că starea de coproprietate există încă asupra oricăruia din bunurile aflate în masa partajabilă, și nu ne aflăm în situația unui transfer de bun din patrimoniul reclamantei apelante în patrimoniul apelantului. D.p.v. al taxei de timbru apelantul nu poate fi considerat că ar "contesta" în vreun fel și valoarea cuvenită cotei mele de proprietate. În conformitate cu disp. art. 11 alin. 1, liniuța a doua din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru este datorată în cazul acțiunilor evaluabile în bani (dacă partajul în prezenta speță este considerat astfel) doar prin raportare la baza de calcul stabilită de legiuitor, iar aceasta este "suma contestată".
În ceea ce privește "suma contestată", aceasta nu poate fi însă privită ca fiind întreaga valoare a imobilului din str. Hasdeu nr. 69, stabilită de instanța de fond la suma de 10282,95 lei, deoarece: pe de o parte, așa cum a arătat mai
sus, în această valoare este încă păstrată și valoarea cotei sale de proprietate, pe de altă parte, această valoare nu poate fi considerată "contestată" prin raportare la o valoare "zero" a imobilului. Este evident că acest bun nu are în patrimoniul său și al reclamantei apelante valoarea zero. Apelantul nu consideră că are valoarea de 4.978.700 lei cât a stabilit instanța de fond, ci una mult mai mică, iar aceasta urmează a fi stabilită printr-o nouă expertiză de evaluare.
Pentru solicitarea apelantului ca imobilul din str. Hasdeu nr. 69 să treacă din lotul reclamantei în lotul apelantului R. I., aplicarea corectă a dispoziției din art. 11 alin. 1 liniuța a doua din Legea nr. 146/1997 obligă: a) a se stabili în prealabil "suma contestată", aceasta fiind valoarea (diferită de zero) apreciată de apelantul (în conformitate cu prev. art. 112 pct. 5 C.pr.civilă) ori cea stabilita printr-o expertiză de evaluare a imobilului de pe str. Hasdeu nr.
69. iar apoi, b) la cota considerată a fi cea cuvenită reclamantei din această valoare (deoarece aceasta este adevărata valoare pe care o contestă) să se calculeze taxa de timbru.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 18 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Analizând cererea formulată, T. ul reține următoarele:
Cu privire la primul motive potrivit căruia apelantul invocă autoritatea de lucru judecat, tribunalul apreciază că acesta este nefondat. Așa cum reiese din Încheierea civilă nr.23/CC/2013, cererea apelantei S. G. de reexaminare a taxei de timbru stabilită în sarcina apelantului nu a fost soluționată apreciindu-se că acesta nu are interesul să conteste doar taxa stabilită în sarcina sa. Prin urmare, instanța nu a soluționat pe fond cererea de reexaminare, astfel că o eventuală autoritate de lucru judecat s-ar pune doar în situația în care această excepție s-ar invoca și în prezenta cauză. În condițiile în care instanța nu a analizat corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr.146/1997 cu privire la taxa stabilită în sarcina apelantului, soluția pronunțată nu s-a impus completului investit cu soluționarea apelului. Pe de altă parte, nu a fost întrunită nici condiția triplei identități, atâta timp cât nu apelantul a contestat taxa, ci cealaltă parte.
În ceea ce privește motivul potrivit căruia și în apel trebuia stabilită taxa de timbru potrivit Legii nr.146/1997 așa cum era aceasta în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, tribunalul apreciază că este neîntemeiat. Timbrajul acțiunii este o condiție de exercitare a acțiunii, norma legală fiind una de procedură care este de imediată aplicare, în cazul în care u se prevede altfel. În speță nu există nici o dispoziție derogatorie prin are să se stabilească că dispozițiile Legii nr.276/2009 nu se aplică decât cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării sale în vigoare. Potrivit dispozițiilor art.11 din Legea nr.146/1997 cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă sau evaluabilă în bani. Din analiza acestui text nu reiese că taxa datorată în apel este de ½ din taxa achitată la fond, ci de
½ din taxa legal datorată pentru acțiunea de fond. În atare condiții, la momentul formulării căii de atac, pentru cererea de chemare în judecată taxa de timbru pentru partaj se calcula la 3% din valoare, respectiv 50% din această valoare pentru calea de atac.
Prin modificarea Legii nr.146/1997 prin Legea nr.276/2009 nu s-a schimbat caracterul evaluabil sau nu al acțiunilor ce au obiect i partaj, întrucât întotdeauna acesta acțiuni au fost evaluabile în bani, doar că taxa de
timbru a fost una fixă . În consecință în mod corect a aplicat tribunalul dispozițiile art.3 din Legea nr.146/1997.
În ceea ce privește modul de stabilire al taxei de timbru pentru petitul de partaj, apelantul nefiind mulțumit de varianta de partaj la care s-a oprit rima instanță, potrivit dispozițiilor art.3 alilin.1 lit.c teza 4, pentru cererile de partaj, taxa de timbru se calculează la valoarea masei partajabile. Textul legal nu se referă la cota părții care exercită calea de atac, întrucât partajul se referă la întreaga masă partajabilă și în raport de aceasta se calculează și taxa de timbru. Prin urmare, nu există nici un considerent pentru care în apel taxa de timbru să se stabilească altfel.
Aspectele legate de faptul că valoarea imobilului nu este cea stabilită de prima instanță sau alte asemenea aspecte sunt de competența instanței de apel și nu a instanței de reexaminare.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că dispozițiile Legii nr.146/1997 modificate prin Legea nr.276/2009 au fost corect aplicate de instanța de apel, iar taxa de timbru stabilită pentru partaj vizează
întrega masă partajabilă și nu doar cota apelantului.
În temeiul dispozițiilor art.18 alin3 din legea nr.146/1997 va respinge ca neîntemeiată cererea de reexaminare.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge cererea de reexaminare formulată de petentul R. I. împotriva modului de stabilire a taxei de timbru datorată pentru soluționarea apelului declarat în dosarul nr._ împotriva Sentinței civile nr. 15124/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.S.S./C.Ț.
3 ex/_
| ← Încheierea civilă nr. 57/2013. Reexaminare taxă de timbru | Încheierea civilă nr. 170/2013. Reexaminare taxă de timbru → |
|---|
