Daune cerute pentru întârzierea răspunsului deţinătorului imobilului la notificarea ce i s-a adresat conform Legii nr. 10/2001
Comentarii |
|
Art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu prevede o sancţiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care deţinătorul imobilului are obligaţia de a răspunde la notificarea ce i s-a adresat.
(Secţia civilă, decizia nr. 2183 din 16martie2004)
- Extras -
Prin sentinţa civilă nr. 35/13 februarie 2002 a Tribunalului Argeş, s-a respins cererea reclamantului
B.M. pentru obligarea Primăriei Piteşti, de a-i plăti daune de întârziere pentru că nu a răspuns la notificarea ce i s-a adresat conform Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 41 din 13 iunie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat.
Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2001, la Tribunalul Argeş, reclamantul a solicitat ca
Primăria Municipiului Piteşti, judeţul Argeş să fie obligată să-i plătească suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere întrucât pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu i-a soluţionat cererea în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin care a solicitat să-i fie restituit în natură un teren în suprafaţă de 300 mp situat pe raza Municipiului Piteşti, expropriat în baza Decretului nr. 5/15 aprilie 1985.
Din cuprinsul adresei nr. 33.623/25 octombrie 2001 a primăriei pârâte, rezultă că terenul revendicat este afectat de investiţii aprobate, fiind ocupat de constructia unui bloc.
Faptul că, până în prezent, pârâta Primăria Municipiului Piteşti nu s-a conformat prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu-l îndrituieşte pe reclamant să solicite daune de întârziere, întrucât textul de lege menţionat nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să fie aplicată pârâtei pentru
nerespectarea termenului de 60 de zile, prevăzut de textul de lege mai sus enunţat.
Prin urmare, acţiunea reclamantului ce are ca obiect daune de întârziere este neîntemeiată, iar soluţiile pronunţate de cele două instanţe sunt temeinice şi date cu aplicarea corectă a legii, în consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
← Daune morale solicitate în baza art. 504 C. pr. pen., de... | Contract de vânzare-cumpărare imobiliară. Revocarea... → |
---|