ICCJ. Decizia nr. 1780/2004. Civil
| Comentarii |
|
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta C.N.H. E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 81/A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă:
Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei orașului Petrila reclamanta R.N.H. E.M. Petrila a solicitat “restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziții motivate a imobilelor, construcție și terenuri în suprafață totală de 20 049,2 mp, înscrise în C.F. comuna Petrila nr. 1101.
Cererea conținută în această notificare a fost respinsă prin Dispoziția nr. 765/2002 emisă la 30 aprilie 2002 primarului orașului Petrila .
La 13 iunie 2002 reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a chemat în judecată Primăria orașului Petrila solicitând anularea dispoziției menționate.
Prin aceeași acțiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a imobilului, S.A.R. Petroșani, și apoi a Sovromcărbune, cu consecința obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, cu numărul de dosar 5150/2002, iar prin sentința civilă nr. 1948 pronunțată la 14 noiembrie 2002 instanța astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă.
Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost de asemenea respins prin decizia nr. 81/A pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 6 februarie 2003 în dosarul nr. 278 / 2003.
Pronunțând aceste hotărâri instanța de fond și cea de apel au reținut că reclamanta nu este “îndreptățită la măsuri reparatorii" în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001
La 3 martie 2003 reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 1609/2003
în motivarea recursului întemeiat pe prevederile “art. 299 - 304 C. proc. civ și dispozițiile Legii nr. 10/2001" menționate generic recurenta reclamantă a susținut că soluționarea cauzei în fond și apoi în apel s-a făcut printr-o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale.
în acest sens s-a afirmat că:
judecarea apelului s-a făcut “la primul termen" fără ca instanța să fi dispus mai întâi comunicarea întâmpinării depuse de pârâtă, astfel încât reclamanta nu a putut să ia cunoștință de conținutul respectivului înscris;
motivele de apel au fost analizate superficial de către instanță;
aceeași instanță s-a considerat în mod eronat investită cu analiza unei așa numite omisiune de soluționare în fond a cererii de constatare a calității reclamantei de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani și respectiv a Sovromcărbune, deși în speță nu fusese formulat un motiv de apel în legătură cu acest aspect;
interpretarea restrictivă dată de instanțe prevederilor Legii nr. 10/2001 este de natură a restrânge în mod nejustificat categoria persoanelor juridice îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 3 lit. c) deoarece în urma naționalizării și a transformărilor “social-economice, politice și legislative" ulterioare “nu poate fi imaginată o situație juridică după anul 1948 prin care persoana juridică să fie atât proprietară cât și continuatoare a activității"
Tot în susținerea recursului s-a afirmat că instanța de apel a ignorat criticile aduse aprecierii conținute în sentință conform căreia “actuala E.M. Petrila nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular și nu a deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv".
în aceeași ordine de idei recurenta a reafirmat că este îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001: “în calitate de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani cu atât mai mult cu cât activitatea în minerit a continuat neîntreruptă din 1921 și până în prezent, astfel încât în perioada cuprinsă între naționalizarea SAR Petroșani și înființarea C.N.H. SA nu au existat întreruperi ale activității de exploatare a cărbunelui în VALEA JIULUI, indiferent de schimbarea denumirii sau a altor elemente de identificare ale persoanei juridice care a desfășurat această activitate".
în ceea ce o privește intimata Primăria orașului Petrila nu s-a prezentat în fața acestei Curți și nici nu și-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat Curtea reține că, prin natura lor, argumentele aduse în susținerea acestuia corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art. 304 C. proc. civ.
Prin urmare aceste texte de lege pot fi avute în vedere în analizarea recursului deși nu au fost invocate în mod expres de către recurentă, respectiva deficiență de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alineatul ultim C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Prin urmare în speță nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici alte prevederi ale aceluiași text de lege.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1272/2004. Civil → |
|---|
