ICCJ. Decizia nr. 3417/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei municipiului Petroșani reclamanta C.N.H. SA a solicitat “restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziții motivate, a imobilului, teren în suprafața de 381 mp, înscris în C.F. Petroșani la nr. 706.
Cererea conținută în această notificare a fost respinsă prin Dispoziția nr. 1529/2002 emisă la 22 mai 2002 de Primăria orașului Petroșani.
La 26 iulie 2002 reclamanta C.N.H. SA a chemat în judecată Primăria municipiului Petroșani, solicitând anularea dispoziției menționate.
Prin aceeași acțiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a imobilului, S.A.R. Petroșani, și apoi a S.C., cu consecința obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, cu numărul de dosar 5680/2002, iar prin sentința civilă nr. 2003 pronunțată la 20 noiembrie 2002, instanța astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă.
Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost de asemenea respins prin decizia civilă nr. 214/A pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 27 februarie 2003 în dosarul nr. 600 / 2003.
Pronunțând aceste hotărâri instanța de fond și cea de apel au reținut că reclamanta nu este “îndreptățită la măsuri reparatorii" în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001.
La 11 aprilie 2003 reclamanta C.N.H. SA a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 2565/2003.
în motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, recurenta reclamantă a criticat decizia instanței de apel pe considerentul că ar cuprinde motive străine de natura pricinii.
în dezvoltarea acestei critici s-a afirmat că art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 care se referă expres la întreprinderile miniere naționalizate prin Legea nr. 119/1948 își găsește aplicarea în cazul tuturor imobilelor ce au aparținut întreprinderilor din categoria menționată, întrucât nici una dintre acestea nu a fost exceptată de la naționalizare, toate fiind transformate în întreprinderi de stat.
S-a subliniat totodată că în cazul persoanei juridice îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de art. 3 lit. c) Legea nr. 10/2001 nu menționează condiția ca respectiva entitate să aibă calitatea de “întreprindere particulară".
Printr-o altă critică s-a susținut că instanțele au aplicat în cauză prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 în forma modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, ceea ce, raportat la datele speței, constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii civile instituit prin art. 1 C. civ.
Printr-o ultimă critică s-a relevat că în cauză își găsesc aplicarea și prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor care atestau calitatea recurentei de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani.
în ceea ce o privește, intimata Primăria municipiului Petroșani a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
în acest sens Curtea constată că, deși în formulări diverse, majoritatea argumentelor expuse în motivarea recursului critică hotărârile pronunțate în cauză în legătură cu aprecierea conform căreia reclamanta nu este “îndreptățită la măsuri reparatorii" conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la acest aspect Curtea reține că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 și respectiv acțiunea introductivă au fost formulate de către C.N.H. în considerarea dispozițiilor inițiale ale art. 3 din aceeași lege.
Ulterior formulării acțiunii a fost adoptată O.U.G. nr. 184/2002 intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 și prin care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu un al doilea alineat.
în cuprinsul noului alineat se prevede expres că anumite persoane juridice, inclusiv “regiile autonome" și respectiv “companiile /societățile naționale", nu sunt îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii în sensul menționat de art. 3 alin. (1) din lege.
Date fiind forma imperativa a redactării sale și mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicția instituită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine publică de imediată aplicare.
Raportată la datele speței această interdicție este de natură a paraliza demersurile inițiate de reclamantă pe baza unei greșite înțelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere noul alineat al art. 3 are și caracterul unei norme interpretative susceptibile de a-și produce efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
în aceeași ordine de idei este de amintit că, ulterior pronunțării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498/2003 publicată la 14 mai 2003, care, la punctul 3.3. alineatul ultim, confirmă implicit corectitudinea soluțiilor pronunțate în cauza de fată.
în contextul arătat pretinsa calitate a recurentei de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani precum și probele susceptibile de a face dovada acestei calități sunt irelevante întrucât nu pot duce la înlăturarea efectelor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De altfel aceste chestiuni au fost analizate de instanța de fond precum și de cea de apel, criticile referitoare la o presupusă ignorare a lor fiind de asemenea lipsite de suport.
Așadar în speță nu își găsesc incidența dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și nici alte prevederi ale aceluiași text de lege.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4606/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3441/2004. Civil → |
|---|
