ICCJ. Decizia nr. 3320/2004. Civil. Legea 10/2001 contestatie dispozitie; despagubiri banesti. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3320
Dosar nr. 7498/2004
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 30 octombrie 2002 reclamanţii au contestat dispoziţia nr. 1479 din 19 septembrie 2002 a Primarului prin care i s-a respins notificarea pentru despăgubiri asupra imobilului expropriat în 1987.
Tribunalul Olt, prin încheierea din 19 noiembrie 2003, a luat act de renunţare la judecată a reclamanţilor, în baza art. 246 C. proc. civ.
În apel, prin Decizia civilă nr. 325 din 7 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a anulat încheierea, a evocat fondul şi a desfiinţat dispoziţia atacată constatând că „reclamanţii au drept la despăgubiri prin echivalent în cuantumul stabilit prin procesul verbal din 15 ianuarie 1987, la care se vor stabili măsurile reparatorii conform Normelor Metodologice.
Contra deciziei D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor a declarat recurs pe temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., relevând că:
- reclamanţii au renunţat la judecată, iar încheierea este fără drept de apel, iar
- instanţa a constatat dreptul la despăgubiri deşi reclamanţii nu au ştiut aşa ceva.
Recursul este nefondat.
Prin cererea olografă din 19 februarie 2003 (fila 23 fond) reclamanţii renunţă la judecata contra Prefecturii, alin. (3), dar „solicită, în schimb, anularea dispoziţiei Primăriei oraşului Drăgăneşti Olt, întrucât au dreptul la despăgubiri conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 (alin. penultim).
Drept urmare, corect s-a anulat încheierea, în apel, pe temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. şi s-a evocat fondul, acordându-se actualizarea despăgubirilor primite în 1987, aşa cum s-a cerut prin acţiune [fila 1, alin. (3)-(4) în cererea de chemare în judecată).
Aşadar, în apel nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6) şi nu s-a făcut o aplicare greşită a legii, ci, dimpotrivă, în limitele obiectului acţiunii s-a constatat dreptul la despăgubiri actualizate fără a se dispune.
În sfârşit, într-adevăr conform art. 246 alin. (2) C. proc. civ., renunţarea la judecată se constată prin încheiere fără drept de apel, dar, în cauză nu a avut loc o renunţare la judecată, ci la una din părţi (Prefectura), iar, pe de altă parte, sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, astfel că hotărârea (încheierea) a fost corect anulată. Soluţia prevăzută în motivele de recurs de a recalifica apelul ca recurs şi, apoi, de a respinge apelul ca inadmisibil, nu poate fi primită, în raport de dispoziţiile art. 297 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 325 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 3430/2004. Civil. Rezoluţiune contract de... | ICCJ. Decizia nr. 3371/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
---|