ICCJ. Decizia nr. 3551/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3551/2004
Dosar nr. 2982/2004
Şedinţa de la 12 mai 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 octombrie 2002, la Tribunalul Mehedinţi, D.V.O., din Drobeta Turnu Severin, a chemat în judecată civilă pentru pretenţii statul român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, cerând să fie obligat la plata unor daune morale de câte 350 EURO anual pentru perioada de 30 de ani, despăgubirea reprezentând suferinţa morală încercată ca urmare a cercetării, inculpării, urmăririi şi persecuţiilor la care ar fi fost supus sub acuzaţia de a fi făcut parte din mişcarea legionară.
Prin sentinţa civilă nr. 252 pronunţată la 16 octombrie 2002, Tribunalul Mehedinţi, s-a considerat necompetent în soluţionarea litigiului, socotind că, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa ar reveni în primă instanţă Curţii de Apel Craiova, căreia i-a declinat competenţa.
În lipsa motivării, s-ar înţelege că instanţa sesizată a considerat că litigiul se înscrie în sfera proceselor şi a cererilor în materie de contencios administrativ, privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1313 A/2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a dispus scoaterea cauzei primite prin declinare de pe rolul său şi trimiterea la secţia civilă.
Reţinând că litigiul se înscrie în sfera proceselor civile de drept comun, secţia civilă, a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 1 din 21 ianuarie 2003, având în vedere şi valoarea obiectului acţiunii, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1546 din 24 martie 2003, a respins acţiunea ca inadmisibilă, constatând autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 655 din 15 iunie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, care, la rândul său, respinsese o acţiune formulată de reclamantul, D.V.O., ca inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamant, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 519 din 23 mai 2003, a Tribunalului Mehedinţi.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 3542 din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, a casat ultimele două hotărâri şi, înlăturând cele statuate de instanţele inferioare pe cale de excepţie, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mehedinţi pentru rejudecarea apelului.
Această din urmă instanţă, prin Decizia civilă nr. 213 A din 26 februarie 2004, invocându-şi necompetenţa în raport de prevederile OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea codului de procedură civilă, a socotit că soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în prima instanţă, revine curţilor de apel, aşa încât şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Constatând că în raport de prevederile art. II alin. (2) şi (3) din OUG nr. 58/2003, potrivit cărora „procesele şi cererile în curs de judecată, la data schimbării competenţelor instanţelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanţe", cât şi de cele cuprinse în art. II alin. (3), în sensul că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 866 din 15 aprilie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi, şi, constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Incontestabil, în raport de dispoziţiile legale pe larg menţionate în considerente, de data pronunţării hotărârii de casare 23 mai 2003, anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003, respectiv 28 august 2003, ca şi de cea a hotărârii supuse apelului declarat de reclamant, aceasta fiind 24 martie 2003, hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, este pe deplin întemeiată, competenţa revenind Tribunalului Mehedinţi, ca instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că Tribunalul Mehedinţi este competent să soluţioneze apelul declarat de reclamantul, D.V.O., împotriva sentinţei civile nr. 1546 din 24 martie 2003, a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 3560/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
