ICCJ. Decizia nr. 3520/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3520/2004
Dosar nr. 2670/2003
Şedinţa publică din 12 mai 2004
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 26 ianuarie 1998, Judecătoria Giurgiu, a admis acţiunea formulată de reclamanta, C.S., în contradictoriu cu pârâtul, M.I., şi a constatat săvârşită vânzarea-cumpărarea terenului de 2,54 ha, situat în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu, intervenită între pârât, ca vânzător, şi C.I., în calitate de cumpărător, pentru preţul de 20.000.000 lei, menţionându-se că sentinţa ţine loc de act autentic.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 689 din 8 decembrie 1998, a admis apelul declarat de pârâtul, M.I., şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii formulată de C.S.
Hotărârea instanţei de apel a fost confirmată prin Decizia nr. 1227 din 21 mai 1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Într-un alt litigiu, Judecătoria sectorului V Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6360 din 6 iunie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamanta, C.S., în contradictoriu cu pârâtul, M.I., pe care l-a obligat la plata sumei de 295.592.500 lei, reprezentând cuantumul actualizat al sumei plătite drept preţ, pentru suprafaţa de 2,54 ha teren, situat în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a păstrat soluţia primei instanţe, prin Decizia nr. 145 din 30 ianuarie 2002, respingând, ca nefondat, apelul declarat în cauză de pârâtul, M.I.
Recursul, declarat împotriva acestei hotărâri de acelaşi pârât, a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 1684 din 18 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
La data de 16 iulie 2002, pârâtul, M.I., a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 6360 din 6 iunie 2001, a Judecătoriei sector II Bucureşti, pe motiv că este potrivnică deciziei civile nr. 689 din 8 decembrie 1998, a Tribunalului Giurgiu.
Prin Decizia nr. 607 din 14 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs revizuientul, M.I., susţinând, în esenţă, că în cauză există autoritate de lucru judecat, iar, pe de altă parte, soluţionarea cererii de revizuire era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere cele două hotărâri contradictorii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul urmează a fi respins, în temeiul considerentelor care succed.
Referitor la încălcarea competenţei materiale de către Curtea de Apel Bucureşti, prin greşita reţinere spre soluţionare a cererii de revizuire formulată;
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
În speţă, nici una din hotărârile pretins potrivnice nu a evocat fondul, odată ce prin Decizia nr. 1227 din 21 mai 1999, Curtea de Apel Bucureşti, a respins recursul declarat, în cauză, ca nefondat, iar prin Decizia nr. 1684 din 18 iunie 2002, aceeaşi instanţă a anulat recursul declarat în al doilea litigiu, ca netimbrat.
De altfel, contrarietatea acestor hotărâri a fost invocată de revizuient doar pe calea recursului, în cuprinsul cererii de revizuire fiind indicate ca fiind potrivnice sentinţa civilă nr. 6360 din 6 iunie 2001, a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, şi respectiv Decizia civilă nr. 689 din 8 decembrie 1998, a Tribunalului Giurgiu.
Ca atare, reţinerea spre soluţionare a cererii de revizuire s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte susţinerile, vizând greşita respingere a cererii;
Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea obiecţiilor ridicate în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi rezolvat excepţia puterii lucrului judecat.
Dacă s-ar admite interpretarea contrară şi s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situaţie, ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărită de lege.
În speţă, Decizia nr. 689 din 8 decembrie 1998, a Tribunalului Giurgiu, invocată de revizuientul, M.I., ca având autoritate de lucru judecat în cauză, a fost analizată în cel de-al doilea litigiu, Judecătoria sectorului II reţinând, în mod judicios, că prin această decizie instanţa a examinat doar capătul de cerere, privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act translativ de proprietate.
Ca atare, cererea de revizuire a fost corect respinsă şi pentru neîndeplinirea cerinţei fundamentale a existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, dacă în primul litigiu, prin hotărârea ce se susţine că are autoritate de lucru judecat, instanţa s-a pronunţat doar asupra capătului de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în cel de-al doilea litigiu, cererea reclamantei viza restituirea cuantumului actualizat al preţului achitat de reclamantă pârâtului, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare.
Or, chiar dacă această condiţie nu este foarte clar formulată de legiuitor, doctrina şi jurisprudenţa au fost unanime în a considera cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, ca fiind de esenţa revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.
Pe cale de consecinţă, recursul formulat de revizuientul, M.I., urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul, M.I., împotriva deciziei nr. 607 din 14 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3392/2004. Civil. PENSIE ÎNTRETINERE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3377/2004. Civil. MAJORARE PENSIE. Recurs → |
|---|
