ICCJ. Decizia nr. 3926/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3926/2004
Dosar nr. 4210/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 189 din 17 mai 2002, Ministerul Justiţiei a fost obligat să restituie reclamanţilor, judecători la instanţele din Cluj, sumele reţinute din salariu eronat în limita a 7 % cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, hotărâre confirmată în recurs, prin Decizia nr. 1473 din 02 iulie 2002, a Curţii de Apel Cluj.
În esenţă, s-a reţinut că legea nu condiţiona asistenţa medicală gratuită a magistraţilor, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 93/1992, de plata unor contribuţii la asigurările sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 mai 2001.
Contra deciziei, Procurorul General a declarat recurs în anulare, pe temeiul din art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocând următoarele încălcări esenţiale ale legii:
- art. 52 din Legea nr. 145/1997, privind asigurările sociale de sănătate, care stabileşte obligaţia persoanelor asigurate de plata unei contribuţii băneşti lunare de 7 % din venitul brut;
- art. 55 din aceeaşi lege, care nu include magistraţii între persoanele scutite, precum şi art. 6 care nu-i exceptează,
- iar legea asigurărilor de sănătate este norma specială aplicabilă.
2. Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, care constituie dreptul comun în materie, magistraţii beneficiază de asistenţă medicală gratuită, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
Această normă generală, cuprinsă în legea de organizare judecătorească, nu condiţionează exercitarea acestui drept la asistenţă medicală gratuită de plata contribuţiei lunare la asigurările sociale de sănătate.
Prin Legea specială nr. 145/1997, şi ulterioară celei de organizare judecătorească, nr. 92/1992, s-a instituit obligativitatea asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile profesionale, inclusiv magistraţii (art. 1), precum şi, în mod corelativ, obligaţia de plată a contribuţiei lunare de 7 % din venitul brut (art. 52).
Dispoziţiile acestei legi speciale (art. 6 şi 55) prevăd expres şi limitativ persoanele asigurate care sunt exceptate (art. 6) sau scutite (art. 55), între care nu sunt incluşi magistraţii.
Eroarea instanţelor constă, aşadar, în ignorarea legii speciale, care este şi ulterioară în timp, faţă de cea generală privind organizarea judecătorească. Aceasta este, într-adevăr, o încălcare esenţială a legii, în sensul dat de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., ceea ce atrage admiterea recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia nr. 1807 din 17 septembrie 2002, a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi sentinţa nr. 178 din 15 mai 2002, a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
Respinge cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4116/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3928/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs... → |
|---|
