ICCJ. Decizia nr. 4148/2004. Civil. Anulare contract de vânzare-cumpărare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMANIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4148
Dosar nr. 20989/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la nr. 2541 din 5 august 2003 la Judecătoria Fălticeni, precizată prin cererea depusă la 11 decembrie 2003, reclamanţii G.M., J.M., S.N., A.V., S.I., I.S., Ţ.E. şi M.V., au chemat în judecată pe pârâtele B.V. şi B.P., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager şi clauză de întreţinere încheiat între S.I. şi B.V., autentificat la nr. 35 din data de 31 ianuarie 1997 la BNP I.L. din Fălticeni.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că vânzătoarea S.I. este mama lor şi a pârâtei B.P., iar cumpărătoarea B.V., fiica pârâtei B.P., nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract privind întreţinerea şi ulterior înmormântarea vânzătoarei.
Pârâtele B.V. şi B.P. au solicitat respingerea acţiunii întrucât obligaţiile contractuale au fost respectate.
Prin sentinţa civilă nr. 605 din 29 aprilie 2004 a Judecătoriei Fălticeni s-a respins acţiunea, ca nefondată, cu motivarea că din probatoriul administrat în cauză şi anume depoziţiile martorilor L.A., I.D., I.A. şi G.M. s-a confirmat susţinerea pârâtelor privind atât îndeplinirea obligaţiei de întreţinere cât şi înmormântarea şi efectuarea parastaselor ulterioare decesului vânzătoarei S.N.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantele G.M., J.M., Ţ.E. şi M.V. a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2576 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a suplimentat probatoriul, audiind martorii S.M. şi Z.E. propuşi de reclamante şi D.M. şi T.G. propuşi de pârâte şi a constatat că cumpărătoarea B.V., nepoata vânzătoarei, ajutată de mama sa B.P., fiica vânzătoarei, şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract privind întreţinerea vânzătoarei cât timp aceasta a trăit şi ulterior înmormântarea vânzătoarei şi efectuarea obiceiurilor tradiţionale (parastase), la anumite intervale după înmormântare.
De asemenea, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a mai reţinut că alţi descendenţi ai defunctei vânzătoare fie nu au fost de acord cu formularea acţiunii, N.S., sau au dorit să fie reprezentaţi în proces, S.I. şi I.S., de pârâta B.V., ori nu au atacat sentinţa judecătoriei, reclamanta V.A., exprimându-şi în acest fel dorinţa de menţinere a contractului.
Împotriva deciziei nr. 2576 din7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, au declarat recurs G.M., J.M., Ţ.E. şi M.V. arătând că mama lor S.M., care a decedat la 19 decembrie 2002 a fost bolnavă în ultimii ani de viaţă, având nevoie de îngrijire şi însoţitor permanent, fiind imobilizată la pat; ea a fost îngrijită de recurentele Ţ.E. şi G.M.
Reclamantele susţin că depoziţiile martorilor audiaţi la cererea intimaţilor au fost vădit nesincere pentru că nu au relatat aspecte esenţiale referitoare la îngrijirea vânzătoarei, iar înmormântarea şi praznicele nu au fost făcute de cumpărătoare conform obligaţiilor contractuale. Pasivitatea vânzătoarei care nu a formulat acţiune până la încetarea din viaţă se datorează faptului că aceasta a sperat într-o rezolvare pe cale amiabilă a situaţiei, printr-o rezoluţiune convenţională în faţa notarului.
În raport de aceste motive recurentele au solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager şi clauză de întreţinere urmând să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
Pârâta B.V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, întrucât din probatoriile administrate în cauză rezultă că şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale atât în timpul vieţii cât şi după decesul vânzătoarei.
Curtea, analizând înscrisurile şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, constată că între S.I. în calitate de vânzătoare şi B.V. (nepoata de fiică a vânzătoarei, respectiv fiica pârâtei B.P.) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu drept de uzufuct viager şi clauză de întreţinere privind casa şi terenul de 250 mp din satul Arghira, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, achitându-se de către cumpărătoare preţul de 600.000 lei la data autentificării contractului nr. 35 din 31 ianuarie 1997.
Vânzătoarea a decedat la 19 decembrie 2002 iar acţiunea a fost introdusă, de unii dintre descendenţii acesteia, la 5 august 2003, ceea ce dovedeşte că vânzătoarea a fost mulţumită de modul în care cumpărătoarea şi-a îndeplinit obligaţiile de întreţinere asumate prin contract, timp de aproape 6 ani (31 ianuarie 1997–19 decembrie 2002).
Din probatoriul amplu administrat în cauză şi anume patru martori audiaţi la fond (I.D., A.I., T.A. şi G.M.) plus patru martori audiaţi în apel (S.N.I., Z.E., D.M. şi T.G.) rezultând, în esenţă, că cumpărătoarea B.V., ajutată de mama sa B.P. şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale atât în timpul vieţii privind întreţinerea vânzătoarei cât şi după decesul acesteia (înmormântare şi parastase). De asemenea este de remarcat faptul că din cei nouă descendenţi ai vânzătoarei S.N.I., patru şi anume S.N. (care a declarat că nu a formulat acţiune), S.I. şi I.S. (care au dorit să fie reprezentaţi de pârâta B.V.), V.A. (care nu a atacat hotărârea instanţei de fond) au dovedit prin atitudinea lor că înţeleg să recunoască valabilitatea actului de vânzare-cumpărare.
Motivele de recurs formulate de reclamantele G.M., J.M., Ţ.E. şi M.V. împotriva deciziei nr. 2576 din7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, se referă la situaţii de fapt expuse generic fără a fi invocat vreun motiv de nelegalitate a deciziei atacate.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţii prevăzute expres la pct. 1 – 10, ori în speţă recurentele nu au invocat nici în recursul scris şi nici cu ocazia susţinerilor orale vreun motiv de nelegalitate.
Motivul de recurs formulat cu ocazia concluziilor orale privind împrejurarea că semnătura vânzătoarei de pe contract nu aparţine defunctei întrucât aceasta nu ştia carte, nu poate fi invocat la acest termen, 19 mai 2005, deoarece potrivit art. 303 C. proc. civ. recursul se va motiva, sub sancţiunea nulităţii, prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs în 15 zile de la data comunicării deciziei, şi în consecinţă trebuia invocat în 15 zile de la data de 16 noiembrie 2004 când s-a comunicat Decizia.
În raport de considerentele înfăţişate, Curtea constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele G.M., J.M., Ţ.E. şi M.V. împotriva deciziei nr. 2576 din7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii B.V., B.P., S.N., V.A., S.I. şi I.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4146/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 4138/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
