ICCJ. Decizia nr. 4139/2004. Civil. Evacuare + penalitati întîrziere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4139
Dosar nr. 10184/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 9036 din 25 septembrie 2003 la Judecătoria Timişoara reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara au chemat în judecată pe pârâţii B.V., B.D.N., B.N. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
- rezilierea contractului de închiriere nr. 672 din 13 aprilie 2000 pentru locuinţa din Timişoara.
- evacuarea necondiţionată a pârâţilor din locuinţă.
- obligarea pârâţilor la plata debitului datorat 12.465.696 lei reprezentând chirie restantă (compus din 6.102.848 lei plus majorări de întârziere 6.102.848 lei şi penalităţi de 60.000 lei) pe perioada ianuarie 2002–aprilie 2003.
- obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că pârâţii datorează chiria pe perioada aferentă ianuarie 2002–aprilie 2003 şi în consecinţă se solicită rezilierea contractului de închiriere şi obligarea pârâţilor la plata chiriei, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor corespunzătoare.
Prin sentinţa civilă nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Timişoara s-a admis, în parte, acţiunea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 672 din 13 aprilie 2000 pentru locuinţa din Timişoara încheiat între Primăria Municipiului Timişoara şi pârâtul B.D.N., s-a dispus evacuarea necondiţionată a pârâţilor din imobil şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 12.465.696 lei cu titlul de chirie restantă (6.102.848 lei) şi majorări de întârziere (6.102.848 lei) pentru perioada ianuarie 2002–aprilie 2003 precum şi suma de 191.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor, ca neîntemeiat.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Timişoara, pe aspectul respingerii cererii privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor, a fost respins prin Decizia nr. 146 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, cu motivarea că la termenul de judecată din 16 februarie 2004 pârâtul B.D.N. a declarat că a achitat toate datoriile faţă de reclamanţi, inclusiv penalităţile de întârziere, aspect confirmat de reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Timişoara.
Împotriva sentinţei civile nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Timişoara, secţia civilă, a declarat apel şi pârâta B.V. însă acest apel a fost anulat, ca netimbrat.
Reclamanta Consiliul Local al Municipiului Timişoara a declarat recurs împotriva deciziei nr. 146 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, susţinând că instanţa de control judiciar nu a făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor OG nr. 26/2001 privind plata penalităţilor de întârziere şi în consecinţă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi admiterea în întregime a acţiunii.
Curtea, analizând înscrisurile şi lucrările dosarului în raport de motivul de recurs formulat constată că cererea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 60.000 lei reprezentând penalităţi de întârziere pe perioada ianuarie 2002–aprilie 2003 a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că în majorările acordate în sumă de 6.102.848 lei (sumă egală cu cuantumul chiriei datorate) se includ şi penalităţile pretinse.
Curtea de apel Timişoara, luând act de declaraţia pârâtului B.D.N. privind achitarea sumelor datorate reclamanţilor, inclusiv penalităţile de întârziere, aspect confirmat de reprezentantul reclamantei Consiliul Local al Municipiului Timişoara, a respins apelul ca rămas fără obiect.
Astfel fiind, curtea constată că plata sumei solicitate prin acţiunea iniţială de 60.000 lei a fost confirmată de reprezentantul reclamantei Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi în consecinţă motivul de recurs privind incorecta aplicare a dispoziţiilor OG nr. 26/2001 este nefondat astfel încât în baza art. 312 C. proc. civ. curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 146 din 16 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în contradictoriu cu pârâţii B.V., B.D.N., B.N.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4146/2004. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
