ICCJ. Decizia nr. 4149/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4149
Dosar nr. 21370/2004
Şedinţa din publică de la 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 434/2004 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamantulC.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii M.N. şi M.P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea simulaţiei cu privire la contractul de întreţinere, autentificat sub nr. 1068 din 7 martie 2001, la B.N.P. O.M. şi a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1067 din 7 martie 2001 şi respectiv 843 din 22 martie.
În motivarea acţiunii, a arătat că prin cele trei contracte autorul părţilor a înstrăinat către pârâtă mai multe bunuri imobile, respectiv casă de locuit şi mai multe terenuri, în scopul de a le scoate din masa succesorală, neplătindu-se preţul stipulat în contract, şi care sunt de fapt donaţii simulate.
La data de 9 februarie 2004 pârâta M.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât cele trei contracte reprezintă voinţa reală a părţilor, neexistând nici o convenţie scrisă prin care să se contrazică conţinutul actelor publice.
Prin sentinţa civilă nr. 1950 din 17 mai 2004, a Judecătoriei Focşani, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.Ş. împotriva pârâţilor M.N. şi M.P.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că din probele administrate, respectiv depoziţia martorului V.G., coroborată cu răspunsul la interogatoriul luat pârâtei M.P., a rezultat că cele două contracte de întreţinere au reflectat voinţa reală a părţilor, în sensul că pârâta a acordat întreţinere defunctului C.T., timp de aproximativ 10 ani, chiar şi într-o perioadă anterioară încheierii celor două contracte de întreţinere.
În ceea ce priveşte contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1067 din 7 martie 2001, privind vânzarea-cumpărarea suprafeţei de 1009 mp teren, situat în intravilanul comunei Câmpineanca judeţul Vrancea, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că părţile ar fi încheiat în realitate un contract de donaţie.
De altfel, în contract se menţionează expres faptul că, preţul a fost plătit în momentul încheierii actului.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel reclamantul C.Ş., invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, întrucât art. 1191 C. civ., a fost greşit aplicat.
În speţă, preţul nu a fost plătit, nu a fost acordată întreţinere defunctului întrucât acesta avea posibilităţi materiale, iar înstrăinarea a fost în realitate un act de donaţie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 1322A din 21 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1950 din 17 mai 2004 pronunţate de Judecătoria Focşani, cu motivarea că dispoziţiile art. 1191 C. civ., au fost corect interpretate şi aplicate, reclamantul nefăcând dovada că prin actele încheiate s-a urmărit înlăturarea sa de la moştenire, părţile fiind rude (fraţi şi soră).
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamantul C.Ş., întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă, că cele două contracte de întreţinere nu conţin nici un preţ, iar cel stipulat în contractul nr. 843/1996 este de natură să arate că nu a avut loc o vânzare, ci o înzestrare a intimaţilor care mai deţin o locuinţă în Focşani.
A mai susţinut că, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi nici asupra unei dovezi administrate, referitor la contractul de întreţinere nr.1068 din 7 martie 2001.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea în declararea simulaţiei, partea interesată cere instanţei să constate că primul act este cel real, iar cel de-al doilea, cel public şi aparent, este inexistent, simulat şi, ca atare, să-l înlăture, restabilind astfel raportul juridic real dintre părţile contractante.
Proba contractului real şi secret se face potrivit normelor de drept comun, cu respectarea dispoziţiilor art. 1191 C. civ.
Potrivit textului invocat, dacă obiectul contractului are o valoare ce depăşeşte 250 lei, dovada nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
În raporturile dintre părţi şi terţi, acestea nefiind părţi contractante, pot dovedi faptul simulaţiei prin orice mijloc de probă admis de lege.
Or, din probele administrate rezultă că cele două contracte încheiate au reflectat voinţa reală a părţilor, în sensul că pârâta a acordat întreţinere defunctului timp de aproximativ 10 ani, oferindu-i confort material şi moral, că relaţiile dintre recurent şi tatăl acestuia, defunctul C.T., erau tensionate.
Pe de altă parte, calitatea de proprietar a vânzătorului din actele juridice pretins a fi simulate, îi conferea acestuia toate prerogativele de a înstrăina fără acordul recurentului din acţiune.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca atare. Ca parte căzută în pretenţii potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească pârâtei M.P. suma de 654.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamantul C.Ş. împotriva deciziei civile nr. 1322/A din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe reclamantul C.Ş. să plătească pârâtei M.P. suma de 654.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2004. Civil. Reziliere contract de... | ICCJ. Decizia nr. 4162/2004. Civil. încetare executare silita.... → |
|---|
