ICCJ. Decizia nr. 4138/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4138Dosar nr. 10174/2004
Şedinţa publică din 19 mai 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 4674 din 28 septembrie 2001 formulată în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 depusă la Primăria Municipiului Târgu Jiu, G.A. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 514 mp şi construcţiei care s-a aflat pe teren, care au fost expropriate prin Decretul nr. 425/1984, sau plata de despăgubiri băneşti în cazul imposibilităţii restituirii în natură.
Primarul Municipiului Târgu Jiu a emis Dispoziţia nr. 1580 din 8 august 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură şi a făcut solicitantului ofertă de despăgubire prin echivalent pentru terenul de 414 mp şi construcţia demolată, cuantumul despăgubirilor urmând a fi stabilit după apariţia legii speciale în materie.
În motivarea dispoziţiei s-a reţinut că terenul expropriat a avut suprafaţa de 414 mp şi face parte din domeniul public, fiind ocupat de blocuri de locuinţe cu dotările şi utilităţile aferente, iar construcţia a fost demolată.
Contestaţia introdusă de G.A. a fost admisă de Tribunalul Gorj, secţia civilă, care a pronunţat sentinţa nr. 258 din 24 octombrie 2002, prin care a anulat dispoziţia emisă de primar şi a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu să restituie contestatorului în natură terenul în suprafaţă de 301 mp individualizat prin amplasament, vecinătăţi şi perimetru.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Târgu Jiu a fost admis prin Decizia nr. 111 din 23 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, sentinţa primei instanţe fiind anulată, iar cauza reţinută spre rejudecare de către instanţa de apel.
Rejudecând fondul pricinii, instanţa de apel a constatat, pe de o parte, că prin însăşi dispoziţia atacată primarul a făcut contestatorului ofertă de despăgubiri prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 414 mp şi, pe de altă parte, că, prin petiţia din 11 noiembrie 2003, contestatorul şi-a precizat cererea în sensul că pentru imobilul expropriat solicită măsuri reparatorii prin echivalent la suma de 165.600.000 lei stabilită de Comisia tehnică de evaluare din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Jiu, actualizată la data plăţii.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 48 din 23 ianuarie 2004, prin care a admis acţiunea introdusă de reclamantul G.A., a anulat dispoziţia emisă de primar şi a constatat valoarea de expertiză a terenului la suma de 165.600.000 lei, negociată de părţi, în raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii prin echivalent.
G.A. şi G.C. au declarat recurs împotriva deciziei de mai sus susţinând că este nelegală prin aceea că a fost dată cu încălcarea art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile libere şi construcţiile nedemolate se restituie în natură, iar instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul posibilităţii restituirii în natură, fiind lipsită de relevanţă precizarea de acţiune făcută de G.A., prin care solicita despăgubiri băneşti, întrucât este consecinţa unei stări de tracasare în care se află.
De asemenea, s-a mai susţinut că, încălcând legea, instanţa de apel nu a dispus efectuarea expertizei tehnice pe care o încuviinţase, deşi contestatorul nu a renunţat la probă.
Încadrând susţinerile în cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Recursul nu este întemeiat.
În primul rând, G.C. nu a fost parte la judecata în fond şi în apel, astfel că nu are nici calitate de recurentă, calea de atac a recursului fiind deschisă numai părţilor din proces.
Susţinerile din dezvoltarea recursului făcute de G.A. nu pot fi primite.
Indiferent de împrejurările care l-au determinat, contestatorul, prin petiţie scrisă depusă la dosar cu prilejul evocării fondului de către instanţa de apel, a achiesat în mod neechivoc şi expres la oferta făcută de partea adversă de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, indicând şi expresia valorică a acestora, care a fost însuşită de către instanţă.
Aşadar, însuşi recurentul a renunţat la cererea iniţială, admisă în primă instanţă, de restituire în natură a unei părţi din terenul expropriat.
Voinţa astfel exprimată de către contestator constituie o manifestare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, principiu ce conferă anumite drepturi părţilor, printre care şi pe acelea de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării ori de a achiesa la propunerile părţii adverse, drepturi neîngrădite de lege decât în anumite cazuri expres prevăzute şi care impun instanţei de judecată să se pronunţe numai cu privire la c.
s-a cerut [art. 129 alin. (6) C. proc. civ.], neputând să dea mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.).
În raport de cele arătate se constată că instanţa de apel care a evocat fondul a dat exact ceea ce a cerut contestatorul, renunţând în mod corect la continuarea administrării probatoriului încuviinţat anterior, soluţia pronunţată fiind astfel pe deplin legală.
A admite susţinerile din recurs referitoare la restituirea terenului în natură, ar însemna a accepta că în recurs poate fi schimbat obiectul procesului, ceea ce nu este permis, controlul judiciar limitându-se la cercetarea corectitudinii aplicării legii de către instanţa de apel în raport cu starea de fapt pe deplin lămurită.
Pentru cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii G.C. şi G.A. împotriva deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4148/2004. Civil. Anulare contract de... | ICCJ. Decizia nr. 4136/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
