ICCJ. Decizia nr. 4368/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4368/2004
Dosar nr. 6380/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 ianuarie 2002, reclamanţii M.D. şi M.A. au chemat în judecată Primăria comunei Cochirleanca, judeţul Buzău şi au solicitat obligarea acesteia de a le retroceda, în natură, imobilul compus din 1456 metri pătraţi teren şi construcţii cu destinaţie locativă şi o moară situată în comuna citată, fiind identificat prin vecinătăţile indicate în acţiune şi în harta anexă. Totodată, au solicitat restituirea tuturor mijloacelor fixe şi utilajelor naţionalizate şi ele precizate, fiecare în parte, în acţiunea introductivă. În subsidiar, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanţii au solicitat să se dispună măsuri reparatorii, prin echivalent, sub formă de despăgubiri băneşti sau acţiuni. Bunurile solicitate a fi restituite au fost evaluate astfel: terenul la suma de 15.000 dolari S.U.A., clădirea moară la 45.000 dolari S.U.A., iar „mijloacele fixe, utilajele, bunurile , la 40.000 dolari S.U.A.".
În motivarea acţiunii se arată că autorul reclamanţilor, M.G.R., a cumpărat, în anul 1937, un teren în suprafaţă de 7 prăjini (1456 metri pătraţi) pe raza actualei comune Cochirleanca, teren pe care, în anul 1940, a construit, prin mijloace materiale proprii, un imobil cu destinaţie de locuinţă, compus din 3 camere şi anexe gospodăreşti şi o moară sistematică cu valţ dublu, cu trei funcţiuni: mălai, făină, uruială.
Se mai arată că moara a fost dotată cu toate mijloacele de producţie – bunuri enumerate în acţiune. În anul 1948, moara a fost naţionalizată şi trecută în administrarea comunelor rurale din judeţul Buzău. În prezent, se arată că starea morii este rea, într-o avansată degradare, neîntreţinută şi funcţionează numai cu mălai.
Deşi pârâta a fost „notificată", aceasta a refuzat restituirea în natură a bunurilor solicitate.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001.
Pe parcursul procesului a decedat reclamanta M.A., având ca unic moştenitor pe reclamantul M.D.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 3 martie 2003, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea.
A dispus restituirea în natură a imobilului cu destinaţia de moară şi a terenului aferent, în suprafaţă de 937 metri pătraţi, bunuri identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert Gh.C. şi a următoarelor mijloace fixe: piatră angrenaj pentru măcinat grâu, basculă 500 kg, banc de lemn şi nicovală. Pârâta a fost obligată să plătească suma de 13.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că autorul reclamantului a construit, în anul 1940, pe un teren, proprietatea sa, cumpărat în anul 1937, un imobil cu destinaţia de moară şi că aceasta a fost naţionalizată. În consecinţă, nu există nici un impediment de a se aplica prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001 şi restitui în natură imobilul cu destinaţia de moară şi terenul de 937 metri pătraţi.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, instanţa l-a admis în parte, reţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu pot fi restituite decât acele mijloace fixe cu care a fost dotată moara şi care mai există în prezent, bunuri identificate de expert I.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.D. şi pârâta, Primăria comunei Cochirleanca.
Reclamantul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin aceea că instanţa nu a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 9 pct. 2 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu a acordat diferenţa între valoarea bunurilor la data naţionalizării şi cea prezentă şi nu l-a despăgubit pentru mijloacele fixe care nu au fost restituite în natură.
Pârâta a criticat hotărârea în ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului şi a combătut prin notele scrise apelul acestuia.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 178 din 9 septembrie 2003, a respins ambele apeluri.
Instanţa de apel a reţinut că în mod corect a procedat instanţa de fond, restituind în natură imobilul – teren şi construcţii - precum şi mijloacele fixe existente şi identificate de expert. Celelalte utilaje şi obiecte aferente funcţionalităţii morii nu puteau fi restituite în natură sau prin echivalent, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat prezentul recurs reclamantul M.D., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Oral, a fost invocat şi art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Motivele invocate se referă, în esenţă, la aceea că instanţa, deşi a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, nu a coroborat aceste prevederi cu cele ale art. 9 pct. 2 şi 10 din aceeaşi lege. Or, în natură nu s-a putut restitui tot ce s-a naţionalizat în anul 1948, astfel că trebuiau acordate despăgubiri, prin echivalent, pentru diferenţă teren şi construcţii, precum şi pentru utilaje.
Recursul a fost admis, în principiu, de această instanţă prin încheierea din 18 martie 2004 şi a fost fixat termen în şedinţă publică, pentru dezbateri.
Examinând, pe fond, recursul, instanţa îl priveşte ca fondat în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Curtea constată că instanţa de apel nu a arătat, în cadrul hotărârii, motivele pentru care nu a aplicat toate prevederile legale invocate de reclamantul-apelant şi nu a răspuns la toate motivele invocate de acesta.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, (…) se restituie, de regulă, în natură, în condiţiile prezentei legi, iar, conform art. 2 lit. a), în sensul legii, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege şi imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948.
Prin această lege au fost preluate de stat şi bunurile ce fac obiectul prezentului litigiu.
Pe lângă prevederile art. 1, 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a invocat prin acţiune, în mod implicit, şi, prin cererea de apel, în mod explicit, prevederile art. 9 alin. (2) şi ale art. 10 din aceeaşi lege.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea acestor prevederi legale.
Articolul 9 alin. (2) din lege prevede: În cazul imobilelor care aveau numai altă destinaţie decât cea de locuinţă şi care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea, prin măsuri reparatorii în echivalent, se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de destinatar, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Articolul 10, de asemenea, cuprinde dispoziţii privind măsurile reparatorii, stabilite prin echivalent, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial.
În prezenta cauză, acţiunea fiind admisă în parte, reclamantului i-au fost restituite în natură: suprafaţa de 937 metri pătraţi teren, construcţia cu destinaţie de moară, existentă pe teren şi parte din mijloacele fixe.
Reclamantul-apelant, în cererea aflată la dosarul instanţei de apel, care cuprinde motivele de apel, a precizat că, pe teren, au existat şi alte construcţii decât moara propriu-zisă şi a susţinut că, pentru construcţia - moară - are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând diferenţa valorică dintre ceea ce există pe teren şi valoarea bunului naţionalizat la nivelul anului 1948.
Cu privire la mijloacele fixe preluate odată cu imobilul, care nu există fizic, de asemenea, a susţinut că are dreptul la măsuri reparatorii, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale.
Instanţa de apel a analizat numai critica privitoare la utilaje şi obiectele necesare funcţionalităţii morii, aplicând corect art. 6 alin. (2) din lege, dar, faţă de motivele de apel formulate, era datoare să examineze toate susţinerile reclamantului-apelant şi să stabilească realitatea lor în raport cu prevederile textelor invocate.
Deoarece curtea de apel a soluţionat procesul fără să cerceteze toate motivele invocate de reclamantul-apelant, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, conform art. 312, 313 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de reclamant, iar Decizia atacată va fi casată în parte. Se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant şi se va menţine dispoziţia privind respingerea apelului declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei civile nr. 178 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează în parte.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 114 din 3 martie 2003 a Tribunalului Buzău, secţia civilă.
Menţine dispoziţia privind respingerea apelului declarat de pârâta, Primăria comunei Cochirleanca, judeţul Buzău, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4473/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4169/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
