ICCJ. Decizia nr. 4369/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4369/2004
Dosar nr. 6381/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 188 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Buzău a admis contestaţia şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulate, în temeiul Legii nr. 10/2001, de către reclamanţii C.S., F.G.T. şi intervenienta F.M.O., în contradictoriu cu Primăria comunei Măgura şi Ministerul Finanţelor, a dispus anularea dispoziţiei nr. 56/2002, emisă de Primăria comunei Măgura, judeţul Buzău, restituirea în natură a suprafeţei de 5000 metri pătraţi teren, identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză, obligarea la măsuri compensatorii prin echivalent, în sumă de 814.179.000 lei, şi a fost obligată Primăria comunei Măgura la plata sumei de 7.603.195 lei cheltuieli de judecată.
S-a constatat că pârâtul, Ministerul Finanţelor, nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit actului de partaj voluntar, încheiat între moştenitorii defunctului F.A., acesta a avut în proprietate şi suprafaţa de 0,50 ha teren, situată în comuna Măgura, sat Ciuta, judeţul Buzău, pe care a construit un han, cu anexele evidenţiate în expertiza tehnică efectuată în cauză. Construcţia a fost demolată de Primăria comunei Măgura în anul 1954.
Instanţa a reţinut şi că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, prin Decretul de expropriere nr. 83/1949. Fiind îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, dispoziţia nr. 56/2002, prin care s-a respins cererea formulată de F.G.T. şi C.S., se impune a fi anulată. Terenul, în suprafaţă de 5000 metri pătraţi, se restituie în natură, iar, pentru construcţiile existente la momentul preluării şi demolate ulterior, reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii, în sumă de 814.179.000 lei.
Mai reţine tribunalul, că reclamanţii au formulat cerere pentru introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, însă, această instituţie nu are calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia civilă nr. 176 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de reclamanţi şi intervenientă, a schimbat în tot sentinţa, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 5000 metri pătraţi şi pentru construcţiile demolate integral, prin acordarea de titluri de valoare nominale folosite în procesul de privatizare, emise de Ministerul Finanţelor Publice, conform evaluărilor înscrise în expertiză şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că terenul, care a făcut obiectul notificării nr. 159/2001, este ocupat în totalitate cu construcţiile persoanelor împroprietărite în anul 1950, în vederea construirii caselor de locuit. Proprietarii construcţiilor s-au înscris în cooperativă cu suprafeţele de teren primite, iar aceste suprafeţe au făcut obiectul Legii nr. 18/1991. De aceea, terenul, în suprafaţă de 5000 metri pătraţi, având regimul juridic stabilit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu putea fi restituit în natură, iar pentru construcţia demolată, care a avut o altă destinaţie decât aceea de locuinţă, trebuiau stabilite măsuri reparatorii, în echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, aşa cum prevede art. 9 alin. (2) din lege.
Mai reţine instanţa de apel că, faţă de acţiunea reclamanţilor pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, greşit, prin hotărârea apelată, s-a constatat că Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi Primăria comunei Măgura, iar, prin Decizia civilă nr. 253/F din 18 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 308 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat de D.G.F.P. Buzău, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi a fost admis, în principiu, recursul declarat de Primăria comunei Măgura.
Recurenta, Primăria comunei Măgura, fără să invoce vreun motiv de recurs, formulează critici care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Susţine recurenta că, prin hotărârea atacată, greşit au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate, privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 7.603.195 lei, fără ca instanţa să aibă în vedere apărarea făcută prin întâmpinare că nu este în culpă procesuală, deoarece F.G.T., care nu a cunoscut amplasamentul hanului, a indus în eroare Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs, înscris în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., priveşte situaţiile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra apărărilor făcute prin întâmpinare, invocată de recurentă, ar fi putut să atragă nulitatea hotărârii, dacă, chestiunea dedusă judecăţii, prin aceste susţineri, influenţa în sens contrar soluţia dată.
În prezenta cauză, însă, apărările făcute de pârâta, Primăria comunei Măgura, prin întâmpinarea aflată la dosarul instanţei de apel, privitoare la cheltuielile de judecată, nu pot influenţa în sens contrar soluţia menţinerii dispoziţiilor din sentinţa apelată, de obligare la plata acestor cheltuieli.
Această soluţie este legală, deoarece curtea de apel, fiind învestită doar cu cererea de apel formulată de reclamanţi şi intervenientă, nu putea să respingă cererea acestora de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanţa de fond.
Analizarea apărării formulată de pârâta-intimată, Primăria comunei Măgura, prin întâmpinarea depusă la instanţa de apel, cu consecinţa respingerii cererii de cheltuieli, formulată de apelanţi la instanţa de fond, ar fi însemnat agravarea situaţiei reclamanţilor şi a intervenientei în propria cale de atac, exclusă potrivit principiului – non reformatio în pejus.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, se va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primăria comunei Măgura, judeţul Buzău, împotriva deciziei civile nr. 176 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4598/2004. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4473/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
