ICCJ. Decizia nr. 4415/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4415
Dosar nr. 1384/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 108/C din 14 martie 2003, Tribunalul Neamţ a admis în parte contestaţia formulată de: P.L., ş.a., în contradictoriu cu intimaţii Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiţiei, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi chemata în garanţie C.N.A.S. şi a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău să restituie contestatorilor sumele reţinute în perioada 1 ianuarie 2000-1 septembrie 2002 cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în cotă de 7%, reactualizate în funcţie de indicele de inflaţie la data executării, astfel:
P.L.=14.625.412 lei; N.F.=24.306.020 lei; P.M.=17.240.324 lei; T.N.=12.195.372 lei; R.P.=13.275.726 lei; P.C.=14.929.283 lei; I.E.= 13.016.085 lei; N.C.=9.758.187 lei; C.N.=15.948.408 lei; M.N.A.= 11.488.758 lei; C.M.=9.540.886 lei; B.G.=7.683.095 lei; M.M.=7.695.717 lei; A.R.=6.567.188 lei; C.S.=8.626.701 lei; A.L.=9.704.720 lei; G.B.= 11.196.803 lei; B.E.=8.106.804 lei; S.L.=15.902.659 lei; P.C.=3.448.210 lei; V.C.=767.908 lei.
A fost respinsă contestaţia petenţilor C.N., C.V. şi L.O.
S-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Bacău şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
De asemenea, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău şi cele invocate de C.N.A.S., iar intimaţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău au fost obligaţi să plătească contestatorilor suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, contestatorii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, dreptul de gratuitate fiind garantat prin art. 100 din Legea nr. 92/1992 şi prin HG nr. 409/1998, emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992.
Se mai reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Tribunalul Bacău şi Ministerul Justiţiei nu este întemeiată, pentru că, aceşti pârâţi se află în raport juridic obligaţional cu petenţii, iar obligaţia pârâţilor este instituită prin art. 3 din HG nr. 409/1998.
Cererile de chemare în judecată a pârâţilor Curtea de Apel Bacău şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi de chemare în garanţie se resping pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar cererea pentru actualizarea sumelor pretinse, în raport cu indicele de inflaţie, se reţine că este întemeiată, pentru că intimaţii erau obligaţi să prevadă în buget şi să deconteze lunar contestatorilor sumele virate din salariul lor la bugetul de asigurări.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 883 din 19 iunie 2003, a admis recursurile formulate de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău şi a modificat în parte sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în sensul că pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău au fost obligaţi să restituie contestatorilor sumele nete reţinute cu titlu de asigurări de sănătate, reactualizate la data executării, în perioada ianuarie 2000–29 martie 2001, în loc de 1 septembrie 2002, după cum urmează.
P.L.= 6.035.933 lei; N.F.= 11.464.049 lei; P.M.= 7.411.292 lei; T.N.= 7.178.355 lei; R.P.= 5.567.307 lei; P.C.= 6.817.383 lei; I.E.= 5.848.528 lei; N.C.= 5.473.680 lei; C.N.=7.209.536 lei; M.N.A.=4.365.503 lei; C.M.= 3.066.194 lei; G.B.=3.606.194 lei; M.M.= 3.777.128 lei; A.R.= 3.416.105 lei; C.S.= 3.721.312 lei; A.L.= 4.203.861 lei; B.G.=4.098.767 lei; B.E.= 8.106.804 lei şi S.L.=7.621.424 lei.
A fost respinsă contestaţia formulată de P.C. şi V.C. şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de recurs a constatat că Tribunalul Bacău are calitate procesuală, pentru că acest pârât a reţinut sumele cerute de contestatori şi este ordonator secundar de credite.
Se reţine, că sumele nu trebuiau plătite de reclamanţi, pentru că, potrivit art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, aceştia se află în raport de gratuitate cu Ministerul Justiţiei. Aceste texte trebuie coroborate cu art. 3 din HG nr. 409/1998, care stabileşte modalităţile concrete de aplicare a dispoziţiilor art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992. Art. 1 din HG nr. 409/1998 condiţionează gratuitatea de dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, dar pentru petenţi contribuţia personală la asigurările de sănătate se suportă din bugetul Ministerului Justiţiei sau, după caz, al Ministerului Public ori al Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit art. 1 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, petenţii nu pot beneficia de pachetul de servicii prevăzut de capitolul III din lege, decât dacă, în calitate de asiguraţi, plătesc contribuţia de 7% conform art. 52, însă cota de 7% reprezentând contribuţia plătită lunar trebuie restituită din bugetul Ministerului Justiţiei, în condiţiile art. 3 din HG nr. 409/1998. Contractele de asigurări de sănătate încheiate de contestatori cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu au relevanţă cu privire la obligaţia de plată a contribuţiei de 7%, obligaţie stabilită prin lege, în condiţiile menţionate.
Mai reţine instanţa de recurs, că în raport cu dispoziţiile Legii nr. 118/2001, care prevăd că magistraţii şi personalul auxiliar beneficiază de asistenţă medicală în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate, obligarea pârâţilor la plata sumelor menţionate trebuia stabilită numai până la data intrării în vigoare a acestei legi, iar contestatoarele P.C. şi V.C., care nu au fost salariate în perioada ianuarie 2000–29 martie 2001, nu sunt îndreptăţite la restituirea vreunei sume.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care susţine că hotărârile atacate sunt date cu încălcarea esenţială a legii.
În esenţă, se arată că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 prevede că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe principiul solidarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, şi că în art. 4 din această lege sunt arătate categoriilor de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei, iar în art. 55 din lege sunt stabilite categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. Cu excepţia acestora, conform art. 52 din lege, pentru celelalte persoane asigurate este stabilită obligaţia de plată a unei contribuţii băneşti lunare, în cotă de 7%, aplicată venitului brut.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, însă condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale se stabilesc prin Hotărâre de Guvern, iar în art. 5 din HG nr. 409/1998 se prevede obligaţia Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie de a emite norme comune pentru aplicarea acesteia. Au fost emise Normele comune nr. 318/FB/64/807/C/1999, însă printr-o interpretare sistematică a dispoziţiilor cuprinse în actele normative menţionate, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se mai arată, că nici în Legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, magistraţii şi personalul de specialitate nu sunt incluşi în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei, că din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate şi pe magistraţi şi personalul de specialitate, nu se deduce că aceştia sunt scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate şi că, încheind contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti, reclamanţii au cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul are obligaţia să vireze contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Se susţine că, acţiunea fiind admisă pentru perioada 1 ianuarie 2000 la zi, au fost încălcate dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001, prin care s-a stabilit în mod expres că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi că instanţele nu au avut în vedere cererea prin care s-a modificat acţiunea, depusă la dosarul nr. 9976/2002 al Tribunalului Bacău, prin care reclamanţii solicitau restituirea contribuţiei pentru perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001.
Recursul în anulare va fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 s-a prevăzut că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de la instanţe şi parchete beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, însă, conform art. 99 alin. (2) din lege, condiţiile în care se acordau aceste facilităţi urmau a fi stabilite printr-o hotărâre de guvern.
Înainte ca o astfel de hotărâre să se emită, a fost adoptată Legea nr. 145/1997, care stabileşte obligativitatea contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate, în art. 6 şi art. 55 fiind prevăzute în mod expres categoriile de persoane exceptate sau scutite de obligaţia de plată a acestei contribuţii.
Beneficiarii de asistenţă medicală gratuită prevăzuţi de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată, nu sunt incluşi în aceste categorii de persoane.
În executarea acestor dispoziţii legale, a fost emisă HG nr. 409/1998 care prevede în mod expres, că beneficiul gratuităţii prevăzut de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 operează în condiţiile Legii nr. 145/1997, lege care, în art.4, instituie obligativitatea contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Interpretarea instanţelor de fond şi recurs că Legea nr. 92/1992 a instituit o derogare de la prevederile art.4 din Legea nr. 145/1997 nu este corectă.
Condiţiile de acordare a facilităţilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 urmau a fi stabilite prin Hotărâre de Guvern. Anterior publicării Legii nr. 145/1997, Legea nr. 92/1992 a fost modificată, iar modificările aduse acestei legi prin Legea nr. 142/1997 s-au produs aproape simultan cu adoptarea Legii asigurărilor sociale de sănătate, existând astfel toate premisele pentru ca, printr-o corelare a dispoziţiilor celor două legi, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de la instanţe şi parchete să fie incluşi în categoria persoanelor exceptate ori scutite de obligaţia stabilită prin art. 4 din Legea nr. 145/1997.
O asemenea corelare nu a avut loc, iar prin HG nr. 409/1998 beneficiul gratuităţilor prevăzute de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 a fost condiţionat de respectarea prevederilor Legii nr.1 45/1997.
Prin urmare, nu se poate reţine că Legea nr. 92/1992 derogă de la prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997 şi că reclamanţii, deşi nu se includ în categoriile de persoane prevăzute de art. 6 şi art. 55 din lege, în perioada 1 ianuarie 2000–29 martie 2001 au fost scutiţi de la plata contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate, aşa cum se reţine prin Decizia atacată.
De aceea, interpretarea dată de instanţa de fond şi cea de recurs acestor dispoziţii legale constituie o încălcare esenţială a legii, care atrage incidenţa art. 330 C. proc. civ.
Pentru motivele expuse, fără a se analiza celelalte critici, se va admite recursul în anulare.
Întrucât sentinţa instanţei de fond a fost modificată în parte prin Decizia curţii de apel, iar recursul în anulare nu priveşte dispoziţiile sentinţei menţinute prin Decizia instanţei de recurs, va fi casată în parte numai Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi vor fi respinse contestaţiile formulate de contestatorii indicaţi la punctele 1-19 din această decizie, singurii faţă de care, conform acestei hotărâri, pârâţii Tribunalul Bacău şi Ministerul Justiţiei au fost obligaţi la plată.
Restul dispoziţiilor deciziei vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează în parte Decizia civilă nr. 883 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Bacău, în sensul că respinge şi contestaţiile formulate de A.L., C.M., N.F., N.C., T.N., P.M., R.P., P.C., M.N.A., I.E., B.G., M.M., B.G., C.N., A.R., S.L., P.L., C.S., B.E.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4424/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4420/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
